Decizie nr. 297 din 6 iulie 2004

Ioan Vida - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Asociaţia Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti - UCECOM din Bucureşti în Dosarul nr. 3.610/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin consilier juridic Iuliana Cîrstea, constatându-se lipsa Guvernului României, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia, întrucât apreciază că dispoziţiile de lege criticate, prin care se instituie obligaţia tuturor persoanelor juridice de a plăti taxă pentru serviciul public de televiziune, încalcă art. 56 alin. (2), art. 44 alin. (2) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, republicată. Depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, arătând că prevederile de lege criticate nu contravin textelor din Constituţie invocate ca fiind încălcate şi că, de altfel, Curtea s-a mai pronunţat cu privire la acestea, constatând constituţionalitatea lor.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 februarie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 3.610/2003, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată, cu modificările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Asociaţia Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti UCECOM, într-o cauză având ca obiect anularea Hotărârii Guvernului nr. 978/2003 privind taxa pentru serviciul de televiziune.

În motivarea excepţiei se susţine că instituirea prin art. 40 alin. (3) din legea criticată a obligaţiei tuturor persoanelor juridice de a plăti taxă pentru serviciul de televiziune contravine art. 44 alin. (2), art. 56 alin. (2) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, republicată. În acest sens se arată că, potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, taxa este "suma plătită de o persoană fizică/juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, instituţie publică sau un serviciu public". Rezultă că obligativitatea plăţii de către toate persoanele juridice române a taxei pentru serviciul public de televiziune, independent de condiţia deţinerii de receptoare TV, este nejustificată, întrucât textul de lege criticat nu ia în considerare posibilitatea ca unele dintre acestea să nu deţină receptoare TV (de exemplu, cooperativele de invalizi, ce integrează în activităţile productive persoane care, prin natura handicapului suferit, nu pot beneficia de serviciul de televiziune). Se consideră că prin adoptarea art. 40 din lege este nesocotit art. 56 alin. (2) din Constituţie, republicată, referitor la aşezarea justă a sarcinilor fiscale, "limitele dreptului său de a institui impozitele şi taxele, încălcând dreptul de proprietate privată al persoanei juridice, implicit al organizaţiilor cooperaţiei meşteşugăreşti asupra patrimoniului lor, drept ocrotit şi garantat prin art. 44 alin. (2) şi art. 135 alin. (6) din Constituţia României."

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este nefondată. În acest sens, arată că "art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 nu aduce atingere dispoziţiilor art. 136 din Constituţie, întrucât legiuitorul instituie prezumţia legală că toate persoanele fizice şi juridice au calitatea de beneficiari ai serviciilor publice de radio şi TV, instituindu-se conform art. 53 din Constituţia României contribuţii financiare speciale".

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, cu privire la susţinerile referitoare la încălcarea art. 44 alin. (2) coroborat cu art. 136 alin. (5) din Constituţie, republicată, consideră că acceptarea acestora "ar conduce la ideea că stabilirea oricăror taxe aduce atingere dreptului de proprietate, deoarece, prin plata acestora, este afectat patrimoniul subiectului în sarcina căruia este stabilită o astfel de taxă". În legătură cu invocarea încălcării prevederilor constituţionale ale art. 56 alin. (2) arată că acestea nu sunt incidente în cauză, ele fiind cuprinse în capitolul referitor la îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată, cu modificările şi completările ulterioare al căror conţinut este următorul: "Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agenţiile şi reprezentanţele acestora, precum şi reprezentanţele din România ale persoanelor juridice străine, au obligaţia să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune şi o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii."

În opinia autorului excepţiei, aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 56 alin. (2), potrivit cărora "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale", ale art. 44 alin. (2), privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private în mod egal de lege, indiferent de proprietar, coroborat cu art. 136 alin. (5), care stabileşte că "Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele: textul de lege criticat dispune cu privire la obligaţia persoanelor juridice române sau străine cu sediul în România de a plăti, în calitate de beneficiari, o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune şi o taxă pentru serviciul public de televiziune. Această reglementare este, în opinia autorului excepţiei, contrară prevederilor din Constituţie menţionate, prin aceea că obligă toate persoanele juridice române la plata taxei pentru serviciul public de televiziune, "independent de condiţia deţinerii de receptoare TV", şi "nu ia în considerare posibilitatea ca unele dintre acestea să nu deţină receptoare TV (de exemplu, cooperativele de invalizi, ce integrează în activităţile productive persoane care, prin natura handicapului suferit, nu pot beneficia de serviciul de televiziune)".

Curtea constată că aceste susţineri sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse. Într-adevăr, art. 40 din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că veniturile proprii ale Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune provin, între altele, şi din taxe pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune, dar, aşa cum prevede chiar alin. (3) al acestui articol, care face şi obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, taxele sunt datorate de către subiectele de drept acolo menţionate, "în calitate de beneficiari ai acestor servicii". Aşadar, obligaţia prevăzută de text este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalităţi, de serviciile publice respective şi, în consecinţă, nici una dintre criticile formulate nu poate fi reţinută.

De altfel, cu privire la constituţionalitatea art. 40 din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat şi prin raportare la art. 56 alin. (2) şi art. 44 alin. (2) din Constituţie, republicată. Astfel, Decizia nr. 159 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 12 mai 2004, statuează că dispoziţiile de lege criticate reglementează pentru serviciile publice de radiodifuziune şi de televiziune modul de constituire din venituri proprii a resurselor financiare care le asigură "autonomia financiară, ca premisă a organizării lor autonome", ceea ce nu contravine art. 56 alin. (2) din Constituţie, republicată. Prin aceeaşi decizie s-a reţinut, de asemenea, că taxa instituită de text nu este contrară nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (2), privitoare la ocrotirea în mod egal a proprietăţii, indiferent de titular, deoarece plata serviciului public prestat este obligatorie pentru toţi beneficiarii acestor servicii, persoane fizice sau persoane juridice.

Cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Asociaţia Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti - UCECOM din Bucureşti în Dosarul nr. 3.610/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent şef,

Gabriela Dragomirescu