Decizie nr. 230 din 9 martie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86, 88, 89 şi 90 din Legea gazelor nr. 351/2004, excepţie ridicată de Radu Veliscu în Dosarul nr. 2.948/2005 al Judecătoriei Piteşti.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât apreciază că textele de lege criticate nu sunt contrare prevederilor constituţionale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.948/2005, Judecătoria Piteşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86, 88, 89 şi 90 din Legea gazelor nr. 351/2004, excepţie ridicată de Radu Veliscu într-o cauză având ca obiect obligarea Societăţii Comerciale "Distrigaz" - S.A. la respectarea dreptului său de proprietate şi ridicarea conductei de gaze ce îi traversează suprateran proprietatea.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate prevăd un drept de servitute legală de trecere, gratuită, ceea ce echivalează practic cu o naţionalizare, încălcându-se astfel art. 44 din Constituţie care garantează dreptul de proprietate privată, precum şi posibilitatea exproprierii pentru lucrări de interes general cu plata unei despăgubiri juste. Textele de lege criticate încalcă, de asemenea, şi dispoziţiile art. 616-619 din Codul civil, care prevăd plata unei despăgubiri pentru proprietarul fondului aservit, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul oricărei persoane la o judecată echitabilă. Se mai arată că, în cauză, neconstituţionalitatea prevederilor ce fac obiectul excepţiei constă în "trecerea supraterană a conductei de gaze pe terenul proprietate privată, aspect care nu este prevăzut de Constituţie ca făcând parte din limitările dreptului de proprietate", precum şi din inexistenţa unor dispoziţii ale legii "cu privire la despăgubiri juste pentru lipsa de folosinţă a terenului".

Judecătoria Piteşti apreciază că art. 86, 88 şi 89 din Legea nr. 351/2004 sunt constituţionale, iar din art. 90 al legii, numai alin. (2) teza întâi este neconstituţional, întrucât exercitarea servituţii instituite de art. 86 se realizează cu titlu gratuit, ceea ce încalcă art. 44 alin. (5) din Constituţie, care prevede obligaţia despăgubirii proprietarului pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii. De asemenea, consideră că art. 90 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 351/2004 contravine şi art. 135 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia economia României este economie de piaţă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, în esenţă, invocând deciziile Curţii Constituţionale nr. 200/2005 şi nr. 72/2004, arată că exercitarea dreptului de uz şi a dreptului de servitute asupra terenurilor afectate de capacităţi din domeniul gazelor naturale este determinată de un interes general şi, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să stabilească limitele dreptului de proprietate, în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 şi 136. Mai arată că, de altfel, persoana care a suferit un prejudiciu în urma operaţiunilor de realizare şi retehnologizare a capacităţilor din domeniul gazelor naturale ce se execută pe terenuri proprietate privată poate să solicite repararea pagubelor produse, potrivit dispoziţiilor dreptului comun.

Avocatul Poporului consideră că art. 86, 88, 89 şi 90 din Legea nr. 351/2004 sunt constituţionale. În acest sens, referindu-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, arată că exercitarea dreptului de uz şi a dreptului de servitute asupra terenurilor afectate de capacităţi din domeniul gazelor naturale este determinată de un interes general şi, ca atare, legiuitorul este competent să stabilească limitele dreptului de proprietate în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale. În argumentarea constituţionalităţii textelor criticate, mai arată că nimic nu împiedică persoana care a suferit un prejudiciu în urma operaţiunilor de realizare şi retehnologizare a capacităţilor din domeniul gazelor naturale care se execută pe terenurile proprietate privată să poată să solicite statului sau societăţilor comerciale specializate repararea pagubelor produse, potrivit dispoziţiilor dreptului comun.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 86, 88, 89 şi 90 din Legea gazelor nr. 351/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 28 iulie 2004, care prevăd:

–Art. 86: "Asupra terenurilor şi altor bunuri proprietate publică sau proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, precum şi asupra activităţilor desfăşurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacităţilor, concesionarii din sectorul gazelor naturale beneficiază, în condiţiile legii, pe durata lucrărilor de realizare, reabilitare, retehnologizare, respectiv de exploatare şi de întreţinere a capacităţilor respective, de următoarele drepturi:

a)dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare în vederea realizării, reabilitării sau retehnologizării capacităţii;

b)dreptul de uz pentru asigurarea funcţionării normale a capacităţii prin efectuarea reviziilor, reparaţiilor şi a intervenţiilor necesare;

c)dreptul de servitute legală de trecere subterană, de suprafaţă sau aeriană pentru instalarea de reţele, conducte, linii sau de alte echipamente aferente capacităţii şi pentru accesul la locul de amplasare a acestora;

d)dreptul de a obţine restrângerea sau încetarea unor activităţi care ar putea pune în pericol persoane şi bunuri;

e)dreptul de acces la utilităţile publice.";

–Art. 88: "Dreptul de uz pentru asigurarea funcţionării normale a capacităţii se întinde pe toată durata de funcţionare a capacităţii, iar exercitarea lui se face ori de câte ori este necesar pentru asigurarea funcţionării normale a capacităţii. În exercitarea acestui drept concesionarul poate:

a)să depoziteze materiale, echipamente, utilaje, instalaţii pentru întreţinere, revizii, reparaţii şi intervenţii necesare pentru asigurarea funcţionării normale a capacităţii;

b)să instaleze utilaje şi să lucreze cu acestea;

c)să afecteze culturi, plantaţii sau alte amenajări existente şi să restrângă activităţi ale proprietarului, în măsura şi pe durata strict necesară, în vederea executării operaţiunilor de întreţinere, reparaţii, revizii sau intervenţii pentru asigurarea funcţionării normale a capacităţii.";

–Art. 89: "Servitutea legală de trecere subterană, de suprafaţă sau aeriană cuprinde dreptul la instalare de reţele, de conducte, linii, stâlpi şi de alte echipamente aferente capacităţii, precum şi accesul la locul de amplasare a acestora pentru intervenţii, întreţinere, reparaţii, revizii, modificări şi exploatare, conform prevederilor legale în vigoare.";

–Art. 90: "(1) Drepturile de uz şi de servitute legală, prevăzute la art. 86, asupra terenurilor şi altor bunuri proprietate publică sau proprietate privată a persoanelor fizice ori juridice au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal şi se exercită pe toată durata de viaţă a capacităţii respective sau temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacităţi în funcţiune, reparaţiei, reviziei, lucrărilor de intervenţie în caz de avarie.

(2)Exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţile din domeniul gazelor naturale se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acestora. Dacă, cu ocazia intervenţiilor pentru retehnologizări, reparaţii, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinătatea capacităţilor din domeniul gazelor naturale, concesionarii au obligaţia să plătească despăgubiri în condiţiile legii."

În opinia autorului, dispoziţiile de lege menţionate încalcă: art. 44 din Constituţie, referitor la "Dreptul de proprietate privată"; art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind "Dreptul la un proces echitabil"; art. 616-619 din Codul civil, "Despre dreptul de trecere".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

În legătură cu instituirea dreptului de uz şi a dreptului de servitute asupra terenurilor afectate de capacităţi care au ca obiect utilităţi publice, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 72 din 26 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 22 martie 2004, şi Decizia nr. 200 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 12 mai 2005. În esenţă, prin aceste decizii s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate, legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor acestui drept în accepţiunea conferită de Constituţie, astfel încât să nu contravină intereselor generale sau intereselor particulare ale altor subiecte de drept, "instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat". Cele statuate prin aceste decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, în care nu au fost formulate critici de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.

În legătură cu invocarea încălcării art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, constând în aceea că autorul excepţiei nu beneficiază de un proces echitabil, "în condiţiile în care, în calitate de proprietar al terenului traversat de o conductă de gaze, nu poate negocia cu pârâta, despăgubirile suferite prin lipsa de folosinţă a terenului şi cheltuielile aferente impozitului plătit timp de 13 ani pe acest teren", Curtea constată că această susţinere nu poate fi reţinută.

Aceasta deoarece în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, s-a statuat că "în sensul practicii instanţei europene conceptul de «proces echitabil» nu implică în mod necesar existenţa mai multor grade de jurisdicţie, a unor căi de atac al hotărârilor judecătoreşti, nici, pe cale de consecinţă, posibilitatea exercitării acestor căi de atac - inclusiv a celor extraordinare - de către toate părţile din proces." Aşadar, cele susţinute de autorul excepţiei în ceea ce priveşte încălcarea art. 6 din Convenţie nu se regăsesc în conceptul de "proces echitabil."

În sfârşit, cu privire la invocarea încălcării prevederilor art. 616-619 din Codul civil, Curtea constată că, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sunt neconstituţionale prevederile legilor, tratatelor internaţionale, regulamentelor Parlamentului şi ordonanţelor Guvernului "[...] care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei". Aşadar, eventualele necorelări existente între prevederile legislaţiei în vigoare nu sunt în competenţa Curţii.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86, 88, 89 şi 90 din Legea gazelor nr. 351/2004, excepţie ridicată de Radu Veliscu în Dosarul nr. 2.948/2005 al Judecătoriei Piteşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 martie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent şef,

Gabriela Dragomirescu