pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 136/2000 privind măsurile de protecţie împotriva introducerii şi răspândirii organismelor de carantină dăunătoare plantelor sau produselor vegetale în România (actualizată până la data de 12 ianuarie 2011
*)Forma actualizată a acestui act normativ până la data de 1 noiembrie 2007 este realizată de către Departamentul juridic din cadrul S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către HOTĂRÂREA nr. 1.135 din 18 septembrie 2007; HOTĂRÂREA nr. 1.085 din 10 septembrie 2008; HOTĂRÂREA nr. 107 din 18 februarie 2009; HOTĂRÂREA nr. 441 din 8 aprilie 2009; HOTĂRÂREA nr. 1.566 din 16 decembrie 2009; HOTĂRÂREA nr. 259 din 24 martie 2010; HOTĂRÂREA nr. 5 din 5 ianuarie 2011.
Conţinutul acestui act nu este un document cu caracter oficial, fiind destinat pentru informarea utilizatorilor
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 2 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) şi Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005, şi al art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 136/2000 privind măsurile de protecţie împotriva introducerii şi răspândirii organismelor de carantină dăunătoare plantelor sau produselor vegetale în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 214/2001,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Prezenta hotărâre stabileşte:
a)măsurile de protecţie împotriva introducerii în România din alte state membre sau din ţări terţe a organismelor dăunătoare plantelor sau produselor vegetale şi împotriva răspândirii acestora prin mijloace legate de circulaţia plantelor, produselor vegetale şi a altor obiecte conexe;
b)modelele certificatelor fitosanitare şi ale certificatelor fitosanitare pentru reexport sau al echivalentului lor electronic, emise de statele membre în conformitate cu Convenţia internaţională pentru protecţia plantelor, sunt prevăzute în anexa nr. VII.
(1)În raporturile cu celelalte state membre şi cu Comisia Europeană, denumită în continuare Comisie, România asigură o cooperare operativă şi eficientă în ceea ce priveşte problemele reglementate de prezenta hotărâre.
(2)Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), România:
a)desemnează Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia Naţională Fitosanitară, ca autoritate unică responsabilă pentru coordonare şi contact în raport cu asemenea probleme;
b)desemnează ca organisme oficiale responsabile teritoriale unităţile fitosanitare judeţene şi a municipiului Bucureşti, inspectoratele de carantină fitosanitară vamală şi Laboratorul Central pentru Carantină Fitosanitară;
c)informează celelalte state membre şi Comisia cu privire la autoritatea responsabilă şi la orice modificare ulterioară.
În sensul prezentei hotărâri:
(1)Plantele sunt plante vii şi părţile vii ale acestora specificate, inclusiv seminţele.
(2)Părţile vii ale plantelor includ:
a)fructele, din punct de vedere botanic, altele decât cele păstrate prin congelare;
b)legumele, altele decât cele păstrate prin congelare;
c)tuberculii, cormii, bulbii, rizomii;
d)florile tăiate;
e)ramurile cu frunze;
f)copacii tăiaţi care îşi păstrează foliajul;
g)frunze, frunziş;
h)culturile de ţesuturi de plante;
i)polenul viu;
j)mugurii, butaşii, altoii;
k)oricare altă parte a plantelor, care poate fi specificată în conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2).
(3)Seminţele sunt seminţe în sensul botanic, altele decât cele care nu sunt destinate plantării.
(4)Produsele vegetale sunt produsele de origine vegetală, neprelucrate sau care au fost supuse unei simple prelucrări, în măsura în care acestea nu sunt plante.
(5)Plantarea este orice operaţie de plasare a plantelor astfel încât să se asigure creşterea, reproducerea sau înmulţirea lor ulterioară.
(6)Plantele destinate plantării sunt:
a)plantele care sunt deja plantate şi care urmează să rămână plantate sau să fie replantate după ce au fost introduse în România;
b)plantele care nu sunt plantate la data introducerii în România, însă care vor fi plantate ulterior.
(7)Organismele dăunătoare sunt orice specie, rasă sau biotip de plantă, animal sau agent patogen, dăunătoare plantelor sau produselor vegetale.
(8)Paşaportul fitosanitar este o etichetă oficială care dovedeşte că sunt respectate dispoziţiile prezentei hotărâri cu privire la standardele sănătăţii plantelor şi la exigenţele specifice şi care este:
a)standardizată la nivel comunitar pentru diferitele tipuri de plante sau produse vegetale;
b)pregătită de către organismul oficial responsabil al unui stat membru şi emisă în conformitate cu regulile de punere în aplicare care guvernează detaliile de procedură pentru emiterea paşapoartelor fitosanitare.
(9)Pentru tipuri specifice de produse se pot stabili în conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2) mărci oficiale agreate, altele decât o etichetă.
(10)Standardizarea este stabilită în conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2). În cadrul acestei standardizări se stabilesc diferite mărci pentru paşapoartele fitosanitare care nu sunt valabile, în conformitate cu art. 8 alin. (2), pentru toate părţile Comunităţii Europene.
(11)Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia Naţională Fitosanitară:
a)poate să încredinţeze, în condiţiile legii, spre îndeplinire, sarcinile prevăzute de prezenta hotărâre, sub autoritatea şi controlul său, oricărei persoane juridice aflate sub incidenţa dreptului public sau privat, cu condiţia ca o asemenea persoană şi membrii ei să nu aibă niciun interes personal în rezultatul măsurilor pe care le întreprind;
b)trebuie să se asigure că persoana juridică prevăzută la lit. a), în baza statutului său aprobat oficial, este însărcinată exclusiv cu funcţii publice specifice, cu excepţia efectuării analizelor de laborator pe care o astfel de persoană juridică le poate realiza chiar şi în cazul în care acestea nu fac parte din funcţiile sale specifice;
c)poate să încredinţeze, prin excepţie de la prevederile lit. b), sarcinile de efectuare a analizelor de laborator, la care se face referire în prezenta hotărâre, unei persoane juridice care nu respectă această dispoziţie;
d)poate să încredinţeze sarcinile prevăzute de prezenta hotărâre numai pe baza unui raport întocmit de Laboratorul Central Fitosanitar, prin care se asigură, pe durata încredinţării sarcinilor prevăzute de prezenta hotărâre, că persoana juridică ce îndeplineşte aceste sarcini poate garanta imparţialitatea, calitatea şi protecţia informaţiilor confidenţiale şi că nu există niciun conflict de interese între exercitarea sarcinilor încredinţate acesteia şi alte activităţi pe care aceasta le desfăşoară.
Alin. (11) al art. 3 a fost modificat de art. unic din HOTĂRÂREA nr. 5 din 5 ianuarie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 29 din 12 ianuarie 2011.
(12)Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale asigură cooperarea strânsă între Agenţia Naţională Fitosanitară şi organismele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b).
(13)În conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2), pot fi aprobate şi alte persoane juridice, stabilite în numele organismelor prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) şi care acţionează sub autoritatea şi controlul acestora, cu condiţia ca aceste persoane să nu aibă niciun interes personal în rezultatul masurilor pe care le întreprind.
(14)Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia Naţională Fitosanitară, informează Comisia în legătură cu organismele oficiale responsabile din România. Comisia înaintează această informaţie celorlalte state membre.
(15)Zona protejată este o zonă din Comunitatea Europeană:
a)în care unul sau mai multe organisme dăunătoare prevăzute în prezenta hotărâre, care sunt stabilite în una sau mai multe părţi din Comunitatea Europeană, nu sunt endemice sau stabilite, deşi condiţiile sunt favorabile pentru stabilirea acestora;
b)în care există un pericol ca anumite organisme dăunătoare să se stabilească, date fiind condiţiile ecologice propice, în raport cu anumite culturi, deşi aceste organisme nu sunt endemice sau stabilite în Comunitatea Europeană;
c)care a fost recunoscută, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2), ca îndeplinind condiţiile prevăzute la lit. a) şi b).
(16)Zona protejată este recunoscută în cazul prevăzut la alin. (15) lit. a), la cererea statului/statelor membru/membre în cauza şi pe baza rezultatelor monitorizărilor specifice, care au fost analizate de experţii Comisiei prevăzuţi la art. 21, care nu dovedesc nimic contrar.
(17)Monitorizările sunt opţionale în situaţia prevăzută la alin. (15) lit. b).
(18)Se consideră că un organism dăunător s-a stabilit într-o zonă dacă existenţa lui acolo este cunoscută şi dacă:
a)nu s-a luat în zonă nicio măsură oficială pentru eradicarea acestuia;
b)măsura luată s-a dovedit, pentru o perioadă de cel puţin 2 ani consecutivi, a fi ineficientă.
(19)Statul/statele membru/membre în cauză efectuează, în cazul prevăzut la alin. (15) lit. a), monitorizări oficiale regulate şi sistematice privind prezenţa organismelor pentru care a fost recunoscută zona protejată. Fiecare descoperire a unor asemenea organisme este adusă de îndată la cunoştinţă Comisiei în scris. Riscul prezentat de o asemenea descoperire este evaluat de către Comitetul permanent pentru sănătatea plantelor şi se decid măsuri corespunzătoare în conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2).
(20)Detaliile monitorizărilor prevăzute la alin. (15)-(17) şi (19) pot fi stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2), ţinându-se seama de principii ştiinţifice şi statistice.
(21)Rezultatele monitorizărilor prevăzute la alin. (20) sunt comunicate în scris Comisiei, care transmite aceste informaţii celorlalte state membre.
(22)O declaraţie sau măsură se consideră oficială în cazul în care este făcută sau luată, fără a încălca dispoziţiile art. 21:
a)de reprezentanţii organizaţiei oficiale naţionale pentru protecţia plantelor dintr-o ţară terţă sau, sub responsabilitatea acestora, de alţi funcţionari publici care sunt tehnic calificaţi şi autorizaţi în acest sens de către acea organizaţie oficială naţională pentru protecţia plantelor, în cazul declaraţiilor sau măsurilor legate de emiterea certificatelor fitosanitare şi a certificatelor fitosanitare pentru reexport ori a echivalentului lor electronic; sau b) de reprezentanţi, funcţionari publici sau agenţi calificaţi angajaţi de unul dintre organismele oficiale responsabile dintr-un stat membru, în toate cazurile, cu condiţia ca aceştia să nu aibă niciun fel de interes personal în rezultatul masurilor pe care le iau şi să îndeplinească standardele minime de calificare.
(23)Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia Naţională Fitosanitară, se asigură că inspectorii fitosanitari şi agenţii calificaţi au nivelul de calificare necesar pentru aplicarea prezentei hotărâri. În conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2), se pot stabili liniile directoare pentru asemenea calificări.
(24)Punct de intrare este locul în care plantele, produsele vegetale sau alte obiecte sunt aduse pentru prima dată pe teritoriul vamal al Comunităţii Europene: aeroportul, în cazul transportului aerian, portul, în cazul transportului maritim sau fluvial, staţia de cale ferată, în cazul transportului feroviar, şi locul în care este situat biroul vamal în a cărui rază teritorială de competenţă se află zona în care este trecută frontiera terestră a Comunităţii Europene, în cazul oricărui alt tip de transport.
(25)Organism din punctul de intrare este organismul responsabil dintr-un stat membru care răspunde de punctul de intrare, respectiv Inspectoratul de carantină fitosanitară vamală, în cazul României.
(26)Organism de la destinaţie este organismul responsabil dintr-un stat membru care răspunde de zona în care este situat biroul vamal de destinaţie, respectiv unitatea fitosanitară.
(27)Birou vamal din punctul de intrare este biroul din punctul de intrare definit la alin. (24).
(28)Birou vamal de destinaţie este biroul de destinaţie, în sensul art. 340 b alin. (3) din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/93 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 2.913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, cu modificările ulterioare.
(29)Lot este un număr de unităţi dintr-o singură marfă, identificabilă prin omogenitatea compoziţiei şi originii, care formează parte a unui transport de marfă.
(30)Transport de marfă este o cantitate de bunuri însoţite de un singur document fitosanitar solicitat pentru formalităţile fitosanitare vamale sau pentru alte formalităţi, cum ar fi un certificat fitosanitar sau un document alternativ sau o marcă; un transport de marfă poate fi compus din unul sau mai multe loturi.
(31)Destinaţia vamală a mărfurilor este conform art. 4 (15) din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2.913/92 din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, denumit în continuare Cod vamal comunitar.
(32)Tranzitul este circulaţia mărfurilor supuse supravegherii vamale dintr-un punct în altul al teritoriului vamal al Comunităţii Europene, aşa cum este prevăzut la art. 91 din Codul vamal comunitar.
(33)Cu exceptia situaţiei în care o altfel de menţiune este făcută în mod expres, dispoziţiile prezentei hotărâri se referă la lemn numai în măsura în care acesta îşi păstrează în întregime sau parţial suprafaţa rotundă naturală, cu sau fără scoarţă, sau atunci când este sub formă de aşchii, particule, rumeguş, deşeuri din lemn sau resturi.
(34)Fără a încălca dispoziţiile cu privire la anexa nr. V, lemnul, indiferent dacă satisface sau nu condiţiile prevăzute la alin. (33), este de asemenea vizat atunci când este sub formă de lemn de calaj, de cofraj sau de compartimentare, paleţi sau material de ambalaj, care sunt în prezent folosite pentru transportul obiectelor de orice fel, cu condiţia să prezinte un risc fitosanitar.
(1)Este interzisă introducerea pe teritoriul României a organismelor dăunătoare prevăzute în anexa nr. I partea A. (2) Este interzisă introducerea pe teritoriul României a plantelor, a produselor vegetale prevăzute în anexa nr. II partea A, în situaţia în care acestea sunt contaminate cu organismele dăunătoare relevante prevăzute în această parte din anexă.
(3)Potrivit condiţiilor care pot fi stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2), prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică în cazul contaminării uşoare a plantelor, altele decât cele destinate plantării, cu organismele dăunătoare prevăzute în anexa nr. I partea A în anexa nr. II partea A sau în cazul tolerantelor adecvate stabilite pentru organismele dăunătoare prevăzute în anexa nr. II partea A secţiunea a II-a, în ceea ce priveşte plantele destinate plantării care au fost selectate anterior de comun acord cu autorităţile care reprezintă statele membre în domeniul fitosanitar şi pe baza unei analize oportune a riscului fitosanitar.
(4)Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică şi răspândirii pe teritoriul României a organismelor dăunătoare în cauză, prin mijloace legate de circulaţia plantelor, a produselor vegetale sau a altor obiecte.
(5)Organismele oficiale responsabile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) interzic introducerea şi răspândirea în cadrul zonelor protejate în cauză a:
a)organismelor dăunătoare prevăzute în anexa nr. I partea B;
b)plantelor şi produselor vegetale prevăzute în anexa nr. II partea B, în cazul în care sunt contaminate cu organismele dăunătoare relevante prevăzute în această parte din anexă.
(6)În conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2):
a)organismele dăunătoare prevăzute în anexele nr. I şi II se împart în:
1.organisme dăunătoare necunoscute că apar în nicio parte a Comunităţii Europene şi relevante pentru întreaga Comunitate Europeană, prevăzute în anexa nr. I partea A secţiunea I şi, respectiv, în anexa nr. II partea A secţiunea I;
2.organisme dăunătoare cunoscute că apar în Comunitatea Europeană, dar care nu sunt endemice sau stabilite în întreaga Comunitate Europeană şi care sunt relevante pentru întreaga Comunitate Europeană, prevăzute în anexa nr. I partea A secţiunea a II-a şi, respectiv, în anexa nr. II partea A secţiunea a II-a;
3.celelalte organisme sunt prevăzute în anexa nr. I partea B şi, respectiv, în anexa nr. II partea B, pentru zona protejată pentru care sunt relevante;
b)organismele dăunătoare endemice sau stabilite în una sau în mai multe părţi din Comunitatea Europeană sunt eliminate, cu excepţia celor prevăzute la lit. a) pct. 2 şi 3;
c)titlurile anexelor nr. I şi II, precum şi diferitele părţi şi secţiuni ale acestora sunt adaptate în conformitate cu lit. a) şi b).
(7)În conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2), Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia Naţională Fitosanitară, poate adopta prevederi de implementare pentru stabilirea condiţiilor de introducere şi de răspândire în România a:
a)organismelor care sunt suspectate de a fi dăunătoare plantelor sau produselor vegetale, dar care nu sunt prevăzute în anexele nr. I şi II;
b)organismelor prevăzute în anexa nr. II, dar care apar pe plante sau produse vegetale, altele decât cele prevăzute în acea anexă, şi suspectate de a fi dăunătoare plantelor sau produselor vegetale;
c)organismelor prevăzute în anexele nr. I şi II, aflate într-o stare izolată şi care sunt considerate a fi dăunătoare în acea stare, plantelor sau produselor vegetale.
(8)Prevederile alin. (1) şi (5) lit. a), ale alin. (2) şi (5) lit. b) şi ale alin. (4) nu se aplica, în conformitate cu condiţiile care se stabilesc în temeiul procedurii prevăzute la art. 19 alin. (2), în scopuri experimentale sau ştiinţifice şi pentru lucrări de selecţii varietale.
(9)Prevederile alin. (7) nu se aplică în conformitate cu condiţiile care se stabilesc în temeiul procedurii prevăzute la art. 19 alin. (2) în scopuri experimentale sau ştiinţifice şi pentru lucrări de selecţii varietale.
(1)Este interzisă introducerea pe teritoriul României a plantelor sau a produselor vegetale prevăzute în anexa nr. III partea A în cazul în care acestea provin din ţările respective prevăzute în acea parte a anexei.
(2)Organismele oficiale responsabile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) interzic introducerea plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte prevăzute în anexa nr. III partea B în zonele protejate în cauză aflate pe teritoriul statelor membre respective.
(3)În conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2), anexa nr. III este revizuită astfel încât partea A să conţină plante, produse vegetale şi alte obiecte care prezintă un risc fitosanitar pentru toate părţile Comunităţii Europene, iar partea B să conţină plante, produse vegetale şi alte obiecte care prezintă un risc fitosanitar numai pentru zonele protejate. Zonele protejate sunt specificate în partea B. (4) Prevederile alin. (1) nu se aplică plantelor, produselor vegetale şi altor obiecte originare din Comunitatea Europeană.
(5)Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică, în conformitate cu condiţiile care se stabilesc în temeiul procedurii prevăzute la art. 19 alin. (2), în scopuri experimentale sau ştiinţifice şi pentru lucrări de selecţii varietale.
(6)În măsura în care nu există niciun risc de răspândire a organismelor dăunătoare, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia Naţională Fitosanitară, poate să prevadă ca alin. (1) şi (2) să nu se aplice, în cazuri individuale specificate, plantelor, produselor vegetale şi altor obiecte care sunt cultivate, produse sau folosite în apropierea imediata a zonei sale de frontiera cu o ţară terţă şi care sunt introduse în România pentru a fi exploatate în locaţii situate în apropierea imediată a zonei de frontieră de pe teritoriul sau cu respectiva ţară terţă.
(7)În cazul în care se acordă derogarea prevăzută la alin. (6), se specifică locaţia şi numele persoanei care exploatează. Aceste informaţii sunt actualizate în mod regulat şi sunt puse la dispoziţia Comisiei.
(8)Plantele, produsele vegetale şi alte obiecte care fac obiectul unei derogări în conformitate cu alin. (6) sunt însoţite de documente care stabilesc din care locaţie din ţară terţă în cauza sunt originare respectivele plante, produse vegetale şi alte obiecte.
(1)Este interzisă introducerea pe teritoriul României a plantelor, produselor vegetale şi a altor obiecte prevăzute în anexa nr. IV partea A, dacă nu sunt îndeplinite exigentele specifice lor prevăzute în acea parte a anexei.
(2)Organismele oficiale responsabile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) interzic introducerea şi circulaţia în cadrul zonelor protejate a plantelor, produselor vegetale şi a altor obiecte prevăzute în anexa nr. IV partea B dacă nu sunt îndeplinite exigentele specifice lor prevăzute în acea parte a anexei.
(3)În conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2), anexa IV este modificată în conformitate cu criteriile stabilite la art. 4 alin. (6).
(4)Prevederile alin. (1) se aplică, de asemenea, şi circulaţiei plantelor, produselor vegetale şi a altor obiecte pe teritoriul României, fără a încălca prevederile art. 7 alin. (13).
(5)Prevederile alin. (1), (2) şi (4) nu se aplică în cazul circulaţiei cantităţilor mici de plante, produse vegetale, alimente sau alimente pentru animale, în cazul în care acestea sunt destinate folosirii de către proprietar sau de către destinatar în scopuri neindustriale şi necomerciale sau pentru consum în timpul transportului, cu condiţia să nu existe niciun risc de răspândire a organismelor dăunătoare.
(6)Prevederile alin. (1), (2) şi (4) nu se aplică, în conformitate cu condiţiile care se stabilesc în temeiul procedurii prevăzute în art. 19 alin. (2), în scopuri experimentale sau ştiinţifice şi pentru lucrări de selecţii varietale.
(7)În măsura în care nu există niciun risc de răspândire a organismelor dăunătoare, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia Naţională Fitosanitară, poate să dispună neaplicarea dispoziţiilor alin. (1), (2), (4) şi (5), în cazuri individuale specificate, plantelor, produselor vegetale şi altor obiecte care sunt cultivate, produse sau folosite în apropierea imediată a zonei sale de frontieră cu o ţară terţă şi care sunt introduse în România pentru a fi exploatate în locaţii situate în apropierea imediată a zonei de frontieră de pe teritoriul sau cu respectiva ţară terţă.
(8)În cazul în care se acordă derogarea prevăzută la alin. (7), se specifică locaţia şi numele persoanei care exploatează. Aceste informaţii sunt actualizate în mod regulat şi sunt puse la dispoziţia Comisiei.
(9)Plantele, produsele vegetale şi alte obiecte care fac obiectul unei derogări în conformitate cu alin. (7) sunt însoţite de documente care stabilesc din care locaţie din ţara terţă în cauză sunt originare respectivele plante, produse vegetale şi alte obiecte.
(1)Organismele oficiale responsabile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) stabilesc, în ceea ce priveşte introducerea în alt stat membru a plantelor, produselor vegetale şi a altor obiecte prevăzute în anexa nr. V partea A, ca acestea din urmă şi ambalajul lor să fie examinate riguros, în mod oficial, fie în întregime, fie pe baza unor probe reprezentative, şi că, dacă este necesar, vehiculele care le transporta să fie examinate oficial, pentru a asigura că:
a)acestea nu sunt contaminate cu organismele dăunătoare prevăzute în anexa nr. I partea A;
b)în cazul plantelor şi produselor vegetale prevăzute în anexa nr. II partea A, acestea nu sunt contaminate cu organismele dăunătoare specifice prevăzute în acea parte a anexei;
c)în cazul plantelor, produselor vegetale şi al altor obiecte prevăzute în anexa nr. IV partea A, acestea se conformează exigentelor specifice lor prevăzute în acea parte a anexei.
(2)De îndată ce sunt adoptate măsurile prevăzute la art. 4 alin. (6) lit. a) şi la art. 6 alin. (3), prevederile alin. (1) din prezentul articol se aplică numai în ceea ce priveşte anexa nr. I partea A secţiunea a II-a, anexa nr. II partea A secţiunea a II-a şi anexa nr. IV partea A secţiunea a II-a. În cazul în care, pe parcursul examinării efectuate în conformitate cu această prevedere, sunt detectate organisme dăunătoare prevăzute în anexa nr. I partea A secţiunea I sau în anexa nr. II partea A secţiunea I, se consideră că nu au fost îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 8. (3) Organismele oficiale responsabile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) stabilesc măsurile de inspecţie prevăzute la alin. (1) pentru a asigura conformitatea cu prevederile art. 4 alin. (4), (5) şi (7) sau ale art. 6 alin. (2), atunci când statul membru de destinaţie decide să se folosească el însuşi de una dintre opţiunile prevăzute la art. 4 şi 6. (4) Organismele oficiale responsabile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) stabilesc că seminţele prevăzute în anexa nr. IV partea A, care urmează să fie introduse într-un alt stat membru, să fie examinate în mod oficial pentru a asigura că sunt în conformitate cu exigentele specifice lor prevăzute în acea parte a anexei.
(5)Fără a încălca prevederile alin. (13), prevederile alin. (1), (3) şi (4) se aplică, de asemenea, circulaţiei plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte pe teritoriul unui stat membru.
(6)Prevederile alin. (1), (3) şi (4) nu se aplică, în ceea ce priveşte organismele dăunătoare prevăzute în anexa nr. I partea B sau în anexa nr. II partea B şi exigenţele specifice prevăzute în anexa nr. IV partea B, circulaţiei plantelor, a produselor vegetale sau a altor obiecte prin sau în afara unei zone protejate.
(7)Examinările oficiale prevăzute la alin. (1), (3) şi (4) se efectuează în conformitate cu următoarele dispoziţii:
a)se extind asupra plantelor sau produselor vegetale relevante cultivate, produse sau folosite de producător sau care sunt prezente în orice alt fel în exploataţia acestuia, precum şi asupra mediului de creştere folosit în acel loc;
b)se efectuează în exploataţia producătorului, de preferat la locul de producţie;
c)se efectuează în mod regulat la intervale de timp corespunzătoare, cel puţin o dată pe an şi cel puţin prin observare vizuală, fără a încălca exigenţele specifice prevăzute în anexa nr. IV. După caz, pot fi efectuate activităţi ulterioare în conformitate cu alin. (14).
(8)Orice producător pentru care, în conformitate cu prevederile alin. (1)-(4), este necesară examinarea oficială prevăzută la alin. (7) este înregistrat într-un registru oficial sub un număr de înregistrare prin care să fie identificat. Registrele oficiale astfel completate sunt accesibile Comisiei, la cerere.
(9)Producătorului îi revin anumite obligaţii stabilite în conformitate cu alin. (14). În special, el anunţă de îndată organismele oficiale responsabile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) cu privire la orice apariţie neobişnuită de organisme dăunătoare, simptome sau orice alte anomalii ale plantelor.
(10)Prevederile alin. (1), (3) şi (4) nu se aplică în cazul circulaţiei cantităţilor mici de plante, produse vegetale, alimente sau alimente pentru animale, în cazul în care ele sunt destinate folosirii de către proprietar sau destinatar în scopuri neindustriale şi necomerciale sau pentru consum pe durata transportului, cu condiţia să nu existe niciun risc de răspândire a organismelor dăunătoare.
(11)Producătorii unor anumite plante, produse vegetale sau alte obiecte care nu sunt prevăzute în anexa nr. V partea A, specificate în conformitate cu prevederile alin. (14), depozitele colective sau centrele de expediere din zona de producţie sunt înregistrate într-un registru oficial local, regional sau naţional în conformitate cu prevederile alin. (8). Acestea pot fi oricând supuse examinărilor prevăzute la alin. (7).
(12)În conformitate cu prevederile alin. (14), se poate crea un sistem astfel încât anumite plante, produse vegetale şi alte obiecte pot, dacă este necesar, şi în măsura în care este posibil, să fie cercetate până la origine, ţinând seama de natura producţiei sau de condiţiile de comercializare.
(13)Organismele oficiale responsabile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) pot, în măsura în care nu există niciun risc de răspândire a organismelor dăunătoare, să scutească:
a)micii producători sau prelucrători ale căror întreagă producţie şi vânzare de plante, produse vegetale şi alte obiecte sunt destinate folosirii finale de către persoane de pe piaţa locală şi care nu sunt profesional implicaţi în producţia de plante - circulaţia locală, de la înregistrarea oficială stabilită în conformitate cu prevederile alin. (5)-(12);
b)circulaţia locală a plantelor, produselor vegetale şi a altor obiecte care provin de la producătorii astfel scutiţi, de la examinarea oficială cerută în conformitate cu prevederile alin. (5)-(12).
(14)În conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2), Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia Naţională Fitosanitară, poate adopta prevederi de implementare referitor la:
a)condiţii mai puţin riguroase privind circulaţia plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte în cadrul unei zone protejate stabilite pentru respectivele plante, produse vegetale şi alte obiecte în raport cu unul sau mai multe organisme dăunătoare;
b)garanţii în raport cu circulaţia plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte printr-o zona protejata stabilită pentru respectivele plante, produse vegetale şi alte obiecte în raport cu unul sau mai multe organisme dăunătoare;
c)frecventa şi calendarul examinării oficiale, inclusiv activităţile ulterioare prevăzute la alin. (7) lit. c);
d)obligaţiile producătorilor înregistraţi prevăzute la alin. (9);
e)specificarea produselor prevăzute la alin. (11) şi (12) şi a produselor pentru care este vizat sistemul introdus la alin. (11) şi (12);
f)alte cerinţe privind scutirea prevăzută la alin. (13), în special în ceea ce priveşte conceptele de mic producător, piaţa locală şi procedurile relevante.
(15)Regulile de punere în aplicare privind procedura de înregistrare şi numărul de înregistrare prevăzute la alin. (8) pot fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2).
(1)În situaţia în care se consideră, pe baza examinării prevăzute la art. 7 alin. (1), (3) şi (4) şi efectuate în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (5)-(10), că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de acestea, se emite un paşaport fitosanitar în conformitate cu prevederile care pot fi adoptate conform prevederilor alin. (11).
(2)În cazul seminţelor prevăzute la art. 7 alin. (4) nu este necesară emiterea unui paşaport fitosanitar atunci când se asigură, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2), că documentele emise în conformitate cu prevederile comunitare aplicabile comercializării seminţelor certificate oficial dovedesc conformitatea cu cerinţele prevăzute la art. 7 alin. (4). Într-un asemenea caz, documentele sunt considerate a fi paşapoarte fitosanitare în înţelesul art. 3 alin. (8)-(10).
(3)În situaţia în care examinarea nu priveşte condiţiile proprii zonelor protejate sau dacă se consideră că asemenea condiţii nu sunt îndeplinite, paşaportul fitosanitar emis nu este valid pentru acele zone şi poarta marca rezervată pentru asemenea cazuri, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (8)-(10).
(4)Plantele, produsele vegetale şi alte obiecte prevăzute în anexa nr. V partea A secţiunea I şi seminţele prevăzute la art. 7 alin. (4) nu pot circula în cadrul Comunităţii Europene altfel decât local, în sensul art. 7 alin. (13), decât dacă un paşaport fitosanitar valid pentru teritoriul în cauză şi emis în conformitate cu prevederile alin. (1)-(3) este ataşat la acestea, la ambalajele lor sau la vehiculele care le transportă.
(5)Plantele, produsele vegetale şi alte obiecte prevăzute în anexa nr. V partea A secţiunea a II-a şi seminţele prevăzute la art. 7 alin. (4) nu pot fi introduse într-o zonă protejată specificată sau nu pot circula în interiorul acesteia decât dacă un paşaport fitosanitar valid pentru acea zonă şi emis în conformitate cu prevederile alin. (1)-(3) este ataşat la acestea, la ambalajele lor sau la vehiculele care le transportă. Dacă condiţiile stabilite la art. 7 alin. (14) referitoare la transportul printr-o zonă protejată sunt îndeplinite, prevederile acestui alineat nu se aplică.
(6)Prevederile alin. (4) şi (5) nu se aplică în cazul circulaţiei cantităţilor mici de plante, produse vegetale, alimente sau alimente pentru animale, în cazul în care ele sunt destinate să fie folosite de către proprietar sau destinatar în scopuri neindustriale şi necomerciale sau pentru consum pe durata transportului, cu condiţia să nu existe niciun risc de răspândire a organismelor dăunătoare.
(7)Un paşaport fitosanitar poate fi înlocuit, la o dată ulterioară şi în orice parte a Comunităţii Europene, cu un alt paşaport fitosanitar, în următoarele condiţii:
a)numai atunci când transporturile de marfă sunt divizate sau atunci când mai multe transporturi de marfă sau părţi din acestea sunt combinate sau atunci când statutul fitosanitar al transporturilor de marfă se schimbă, fără a încălca exigenţele specifice prevăzute în anexa nr. IV, sau în alte cazuri specificate în conformitate cu prevederile alin. (11);
b)numai la solicitarea unei persoane fizice sau juridice, fie că aceasta este producător sau nu, înregistrată într-un registru oficial, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (8), care se aplică în mod corespunzător.
(8)Paşaportul de înlocuire poate fi pregătit numai de organismele oficiale responsabile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b), din zona în care se află sediul celui care solicită şi numai dacă identitatea produsului respectiv şi absenţa oricărui risc de infectare datorat organismelor dăunătoare prevăzute în anexele nr. I şi II pot fi garantate de când a fost expediat de către producător.
(9)Procedura de înlocuire trebuie să fie în conformitate cu prevederile care pot fi adoptate în conformitate cu prevederile alin. (11).
(10)Paşaportul de înlocuire trebuie să poarte o marca speciala, precizată în conformitate cu prevederile alin. (11), şi să includă numărul producătorului original, iar în cazul în care a fost o schimbare în statutul fitosanitar, numărul inspectorului fitosanitar responsabil pentru schimbarea respectivă.
(11)În conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2), pot fi adoptate prevederi de implementare cu privire la:
a)procedurile detaliate pentru emiterea paşapoartelor fitosanitare în conformitate cu prevederile alin. (1)-(3);
b)condiţiile în care un paşaport fitosanitar poate fi înlocuit în conformitate cu alin. (7) lit. a);
c)detaliile procedurii pentru paşaportul de înlocuire în conformitate cu prevederile alin. (8);
d)marca specială cerută pentru paşaportul de înlocuire în conformitate cu prevederile alin. (10).
(1)Fără a fi încălcate prevederile alin. (2), în situaţia în care se constată că nu sunt îndeplinite prevederile art. 7 alin. (1), (3), (4) şi (5)-(10), nu se emite un paşaport fitosanitar.
(2)În cazurile speciale în care este stabilit că, având în vedere natura rezultatelor obţinute sau constatărilor făcute în examinarea în cauză, parte din plantele sau produsele vegetale cultivate, produse sau utilizate de către producător, prezente în alt fel în exploataţia lui, sau parte din mediul de creştere utilizat în exploataţie nu pot să prezinte niciun risc de răspândire a organismelor dăunătoare, prevederile alin. (1) nu se aplică la acea parte şi poate fi folosit un paşaport fitosanitar.
(3)În cazul în care se aplică prevederile alin. (1), plantele, produsele vegetale sau mediul de creştere în cauza fac obiectul uneia sau al mai multora dintre următoarele măsuri oficiale:
a)tratament corespunzător, urmat de emiterea paşaportului fitosanitar corespunzător, în conformitate cu prevederile art. 8, în cazul în care se consideră că, urmare a tratamentului, condiţiile sunt îndeplinite;
b)autorizarea circulaţiei, sub control oficial, către zonele în care acestea nu prezintă un risc suplimentar;
c)autorizarea circulaţiei, sub control oficial, către locurile de prelucrare industriala;
d)distrugerea.
(4)În conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2), pot fi adoptate prevederi de implementare cu privire la:
a)condiţiile în care una sau mai multe dintre măsurile prevăzute la alin. (3) trebuie sau nu trebuie să fie adoptate;
b)caracteristicile particulare ale masurilor şi condiţiile pentru astfel de masuri.
(5)În cazul în care se aplică prevederile alin. (1), activităţile producătorului sunt suspendate total sau parţial până când se stabileşte că riscul răspândirii organismelor dăunătoare este eliminat. Prevederile art. 8 nu se aplică pe durata suspendării.
(6)Atunci când, pe baza examinării oficiale efectuate în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (11) şi (12), se consideră că produsele prevăzute în anexa nr. V partea A nu sunt libere de organismele dăunătoare prevăzute în anexele nr. I şi II, prevederile alin. (2)-(5) se aplică în mod corespunzător.
(1)Organismele oficiale responsabile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) organizează controale oficiale pentru a asigura conformitatea cu prevederile prezentei hotărâri, în special cu prevederile art. 8 alin. (4)-(6), care sunt efectuate aleatoriu şi fără nicio discriminare în ceea ce priveşte originea plantelor, produselor vegetale şi a altor obiecte şi constau în:
a)controale ocazionale, în orice moment şi în orice loc în care plantele, produsele vegetale şi alte obiecte sunt deplasate;
b)controale ocazionale în exploataţiile în care plantele, produsele vegetale şi alte obiecte sunt cultivate, produse, depozitate sau oferite spre vânzare, precum şi în spaţiile cumpărătorilor;
c)controale ocazionale în acelaşi timp cu orice alt control documentar, care este desfăşurat pentru alte motive decât sănătatea plantelor.
(2)Controalele trebuie să fie efectuate în mod regulat în exploataţiile înregistrate într-un registru oficial în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (7)-(10) şi ale art. 14 alin. (3) şi pot fi efectuate în mod regulat în exploataţiile înregistrate într-un registru oficial în conformitate cu art. 7 alin. (11) şi (12).
(3)În situaţia în care există indicii că prevederile prezentei hotărâri nu au fost respectate, se efectuează controale selective.
(4)Cumpărătorii de plante, produse vegetale sau alte obiecte, ca utilizatori finali angajaţi profesional în producţia de plante, păstrează respectivele paşapoarte fitosanitare timp de cel puţin un an şi introduc referinţele în registrele lor.
(5)Inspectorii fitosanitari au acces la plante, produse vegetale sau alte obiecte în toate stadiile din lanţul de producţie şi comercializare. Ei au dreptul de a face orice investigaţie necesară pentru controalele oficiale în cauză, incluzându-le pe cele referitoare la paşapoartele fitosanitare şi înregistrări.
(6)Organismele oficiale responsabile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) pot fi asistate în controalele oficiale de către experţii Comisiei prevăzuţi la art. 21. (7) În situaţia în care s-a stabilit, prin controalele oficiale efectuate în conformitate cu prevederile alin. (1)-(5), că plantele, produsele vegetale sau alte obiecte prezintă un risc de răspândire a organismelor dăunătoare, acestea fac obiectul masurilor oficiale în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (3) şi (4).
(8)Fără a prejudicia notificările şi informările cerute în conformitate cu prevederile art. 18, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia Naţională Fitosanitară, atunci când plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză vin dintr-un alt stat membru, informează de îndată autoritatea unică a acelui stat membru şi Comisia cu privire la cele constatate şi la măsurile oficiale pe care intenţionează să le ia sau pe care le-a luat. În conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2), poate fi stabilit un sistem de informare standardizat.
(1)Organismele oficiale responsabile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) asigură ca plantele, produsele vegetale sau alte obiecte prevăzute în anexa nr. V partea B, care provin dintr-o ţară terţă şi sunt aduse pe teritoriul vamal al Comunităţii Europene, să facă, din momentul intrării lor, obiectul controlului vamal în conformitate cu prevederile art. 37 alin. (1) din Codul vamal comunitar şi al controlului efectuat de organismele oficiale responsabile, fără a încălca:
a)prevederile art. 4 alin. (3), art. 13 alin. (1)-(10);
b)cerinţele specifice şi condiţiile stabilite în derogările adoptate în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (1)-(5) în măsurile de echivalenţă adoptate în conformitate cu art. 17 alin. (6) sau în măsurile de urgenţă adoptate conform prevederilor art. 18;
c)acordurile specifice încheiate între Comunitatea Europeană şi una sau mai multe ţări terţe, pe probleme privind importul.
(2)Plantele, produsele vegetale sau alte obiecte prevăzute la alin. (1) pot fi plasate numai sub unul din regimurile vamale prevăzute la art. 4 alin. (16) lit. a), d), e), f), g) din Codul vamal comunitar, dacă formalităţile prevăzute la art. 12 au fost îndeplinite, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (5)-(10), astfel încât să se concluzioneze, ca rezultat al acestor formalităţi şi în măsura în care se poate determina:
a)că plantele, produsele vegetale sau alte obiecte nu sunt contaminate cu organismele dăunătoare prevăzute în anexa nr. I partea A;
b)în cazul plantelor sau produselor vegetale prevăzute în anexa nr. II partea A, că acestea nu sunt contaminate cu organismele dăunătoare specifice prevăzute în acea anexa;
c)în cazul plantelor, produselor vegetale sau al altor obiecte prevăzute în anexa nr. IV partea A, că acestea sunt în conformitate cu exigenţele specifice lor indicate în acea anexă sau, atunci când este cazul, cu opţiunea declarată în certificat în conformitate cu art. 12 alin. (10);
d)că plantele, produsele vegetale sau alte obiecte sunt însoţite de respectivul original al certificatului fitosanitar sau al certificatului fitosanitar pentru reexport oficial cerut, emis în conformitate cu prevederile stabilite în art. 12 alin. (5)-(12), sau, atunci când este cazul, că originalul documentelor alternative sau mărcile specificate şi permise în prevederile de implementare însoţesc, sunt ataşate la sau aplicate pe obiectul în cauză.
(3)Certificatele electronice pot fi recunoscute, cu condiţia ca respectivele condiţii specificate în prevederile de implementare să fie îndeplinite.
(4)Copiile de pe certificatele oficiale pot fi de asemenea recunoscute în cazuri excepţionale care vor fi specificate în prevederile de implementare.
(5)Prevederile de implementare prevăzute la alin. (2) lit. d), alin. (3) şi (4) pot fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2).
(6)Prevederile alin. (1)-(5) se aplică în cazul plantelor, produselor vegetale sau al altor obiecte destinate unei zone protejate, pentru organismele dăunătoare şi exigentele specifice prevăzute în anexa nr. I partea B, anexa nr. II partea B şi, respectiv, anexa nr. IV partea B, pentru acea zona protejată.
(7)Organismele oficiale responsabile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) pot dispune ca plantele, produsele vegetale sau alte obiecte, altele decât cele prevăzute la alin. (1)-(5) sau (6), care provin dintr-o ţară terţă şi sunt aduse în teritoriul vamal al Comunităţii Europene, pot, din momentul intrării lor, să facă obiectul controlului efectuat de organismele oficiale responsabile, în sensul alin. (2) lit. a), b) şi c). Aceste plante, produse vegetale sau obiecte includ lemn sub formă de lemn de calaj, de cofraj sau de compartimentare, paleţi sau material de ambalare, care sunt de fapt în uz în transportul obiectelor de orice fel.
(8)În situaţia în care organismele oficiale responsabile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) aplică prevederile alin. (7), plantele, produsele vegetale sau obiectele în cauză rămân sub controlul prevăzut la alin. (1)-(5) până când formalităţile specifice au fost încheiate astfel încât să se concluzioneze, ca rezultat al acestor formalităţi şi în măsura în care se poate determina, că acestea sunt în conformitate cu cerinţele specifice stabilite în baza prezentei hotărâri.
(9)Prevederile de implementare referitoare la tipul informaţiilor şi la mijloacele de transmitere a acestora care trebuie furnizate de importatori sau de reprezentanţii lor în relaţia cu autoritatea vamală organismelor oficiale responsabile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b), referitoare la plante, produse vegetale sau obiecte incluzând diferitele tipuri de lemn, prevăzute la alin. (7) şi (8), sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2).
(10)Fără a încălca prevederile art. 14 alin. (5), organismele oficiale responsabile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) aplica, dacă există un risc de răspândire a organismelor dăunătoare, prevederile alin. (1)-(9) în cazul plantelor, produselor vegetale sau al altor obiecte care au primit una dintre destinaţiile vamale prevăzute la art. 4 alin. (15) lit. b), c), d) şi e) din Codul vamal comunitar sau au fost plasate sub unul dintre regimurile vamale prevăzute la art. 4 alin. (16) lit. b) şi c) din Codul vamal comunitar.
(1)Formalităţile prevăzute la art. 11 alin. (1)-(5) constau în inspecţii riguroase efectuate de organismele oficiale responsabile la:
a)fiecare transport de marfa declarat, în cadrul formalităţilor vamale, verificându-se dacă este format din sau conţine plante, produse vegetale sau alte obiecte prevăzute la art. 11 alin. (1)-(6) sau (7)-(9), în condiţiile prevăzute la fiecare alineat;
b)în cazul unui transport de marfă care este format din diferite loturi, fiecare lot declarat, în cadrul formalităţilor vamale, verificându-se dacă este format din sau conţine asemenea plante, produse vegetale sau alte obiecte.
(2)Inspecţiile stabilesc dacă:
a)transportul de marfă sau lotul este însoţit de certificatele solicitate, mărcile sau documentele alternative, potrivit prevederilor art. 11 alin. (2) lit. d) şi ale art. 11 alin. (3)-(5) - controale documentare;
b)în totalitatea lui sau în una sau mai multe probe reprezentative, transportul de marfă sau lotul este format din sau conţine plantele, produsele vegetale sau alte obiecte, aşa cum este declarat în documentele solicitate - controale de identitate;
c)în totalitatea lui sau în una sau mai multe probe reprezentative, incluzând ambalajele şi, atunci când este cazul, mijloacele de transport, transportul de marfă sau lotul ori ambalajele lor din lemn este în conformitate cu cerinţele stabilite de prezenta hotărâre, potrivit prevederilor art. 11 alin. (2) lit. a), b) şi c) - controale fitosanitare - şi dacă prevederile art. 18 alin. (4)-(7) se aplică.
(3)Controalele de identitate şi controalele fitosanitare sunt efectuate cu frecvenţă redusă dacă:
a)activităţile de inspecţie a plantelor, produselor vegetale sau altor obiecte din transportul de marfă sau lot au fost deja efectuate în ţara terţă expeditoare în conformitate cu înţelegerile tehnice prevăzute la art. 13 alin. (11);
b)plantele, produsele vegetale sau alte obiecte din transportul de marfa sau lot se regăsesc în prevederile de implementare adoptate în acest scop în conformitate cu prevederile alin. (13) lit. b);
c)plantele, produsele vegetale sau alte obiecte din transportul de marfă sau lot care provin dintr-o ţară terţă pentru care este stabilită prevederea pentru o frecvenţă redusă a controalelor de identitate şi fitosanitare sau în baza acordurilor fitosanitare internaţionale comprehensive bazate pe principiul tratamentului reciproc între Comunitatea Europeană şi o ţară terţă, dacă nu există suspiciuni că cerinţele stabilite de prezenta hotărâre nu sunt îndeplinite.
(4)Controalele fitosanitare pot fi de asemenea efectuate cu frecvenţă redusă dacă există evidenţă, colaţionată de Comisie şi bazată pe experienţă câştigată din introducerea anterioară a unui asemenea material cu aceeaşi origine în Comunitatea Europeană, aşa cum este confirmat de toate statele membre în cauză, şi după consultare în cadrul comitetului prevăzut la art. 19 alin. (1), pentru a stabili că plantele, produsele vegetale sau alte obiecte din transportul de marfă sau lot sunt în conformitate cu cerinţele stabilite de prezenta hotărâre, cu condiţia să îndeplinească condiţiile detaliate specificate în prevederile de implementare în conformitate cu prevederile alin. (13) lit. c).
(5)Certificatul fitosanitar sau certificatul fitosanitar pentru reexport oficial prevăzut la art. 11 alin. (2) lit. d) şi la art. 11 alin. (3)-(5) trebuie să fi fost emis în cel puţin una dintre limbile oficiale ale Comunităţii Europene şi în conformitate cu reglementările ţării terţe exportatoare sau reexportatoare care au fost adoptate, indiferent că este sau nu este parte contractantă, în conformitate cu prevederile Convenţiei internaţionale pentru protecţia plantelor. Acesta este adresat organizaţiilor de protecţia plantelor din statele membre ale Comunităţii Europene.
(6)Certificatul trebuie să fi fost redactat cu cel mult 14 zile înainte de data la care plantele, produsele vegetale sau alte obiecte vizate de acesta au părăsit ţara terţă în care acesta a fost emis.
(7)Certificatul conţine informaţiile în conformitate cu modelele specificate în anexă la Convenţia internaţională pentru protecţia plantelor, indiferent de formatul sau.
(8)Certificatul va avea unul dintre modelele stabilite de Comisie în conformitate cu alin. (9)-(12). Certificatul trebuie să fi fost emis de autorităţile împuternicite în acest scop pe baza reglementarilor ţării terţe în cauză, aşa cum au fost prezentate directorului general al Organizaţiei pentru Agricultura şi Alimente, în conformitate cu prevederile Convenţiei internaţionale pentru protecţia plantelor sau cu cele emise de Comisie în cazul ţărilor terţe care nu sunt părţi contractante la Convenţia internaţională pentru protecţia plantelor. Comisia informează statele membre despre datele primite.
(9)În conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2), sunt stabilite modelele acceptabile specificate în diferitele versiuni ale anexei la Convenţia internaţională pentru protecţia plantelor. În conformitate cu aceeaşi procedură, pot fi stabilite specificaţiile alternative pentru certificatele fitosanitare sau certificatele fitosanitare pentru reexport pentru tarile terţe care nu sunt părţi contractante la Convenţia internaţională pentru protecţia plantelor.
(10)Fără a încălca prevederile art. 17 alin. (8), certificatele, în cazul plantelor, produselor vegetale sau al altor obiecte prevăzute în anexa nr. IV partea A secţiunea I sau partea B, specifica, la rubrica "Declaraţie suplimentara" şi atunci când este cazul, care exigenţă specifica dintre cele enumerate ca alternative în poziţia specifica din diferitele părţi ale anexei nr. IV a fost îndeplinită. Aceasta specificaţie este făcută prin referirea la poziţia relevanta din anexa nr. IV.
(11)În cazul plantelor, produselor vegetale sau al altor obiecte la care se aplică exigenţele specifice prevăzute în anexa nr. IV partea A sau partea B, certificatul fitosanitar oficial prevăzut la art. 11 alin. (2) lit. d) şi art. 11 alin. (3)-(5) trebuie să fi fost emis în ţara terţă din care plantele, produsele vegetale sau alte obiecte sunt originare - ţara de origine.
(12)În cazul în care exigentele specifice pot fi îndeplinite de asemenea în alte locuri decât cel de origine sau atunci când nu se aplică nicio exigenţă specifică, certificatul fitosanitar poate să fie emis în ţara terţă din care plantele, produsele vegetale sau alte obiecte vin - ţara de expediere.
(13)În conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2), pot fi adoptate prevederi de implementare pentru:
a)stabilirea procedurilor pentru efectuarea controalelor fitosanitare prevăzute la alin. (2) lit. c), incluzând numărul minim şi mărimea minimă a probelor;
b)stabilirea listei plantelor, produselor vegetale sau a altor obiecte pentru care controalele fitosanitare sunt efectuate cu frecvenţa redusă în conformitate cu prevederile alin. (3) lit. b);
c)specificarea condiţiilor detaliate pentru evidenţa prevăzută la alin. (4) şi criteriilor pentru tipul şi nivelul reducerii controalelor fitosanitare.
(14)Comisia poate să includă linii directoare referitor la prevederile alin. (3) şi (4) prin recomandări.
(1)Organismele oficiale responsabile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) se asigură că transporturile de marfă sau loturile care provin dintr-o ţară terţă, dar nu sunt declarate în cadrul formalităţilor vamale, sunt constituite din sau conţin plante, produse vegetale sau alte obiecte prevăzute în anexa nr. V partea B sunt inspectate atunci când exista suspiciuni că asemenea plante, produse vegetale sau alte obiecte sunt prezente.
(2)Organismele oficiale responsabile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) se asigură că în cazul în care un control vamal constată că un transport de marfă sau lot care provine dintr-o ţară terţă este constituit din plante, produse vegetale sau alte obiecte prevăzute în anexa nr. V partea B, nedeclarate, vor fi informate de îndată de biroul vamal de inspecţie, în cadrul cooperării prevăzute la art. 14 alin. (13)-(17).
(3)În situaţia în care, ca urmare a inspecţiei efectuate de organismele oficiale responsabile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b), sunt suspiciuni în ceea ce priveşte identitatea mărfii, în special în ceea ce priveşte genul sau speciile de plante sau produse vegetale sau originea lor, transportul de marfă este considerat a conţine plante, produse vegetale sau alte obiecte prevăzute în anexa nr. V partea B. (4) În situaţia în care nu există niciun risc de răspândire a organismelor dăunătoare în Comunitatea Europeană:
a)prevederile art. 11 alin. (1)-(5) nu se aplică la intrarea în Comunitatea Europeană a plantelor, produselor vegetale sau a altor obiecte care circulă dintr-un punct în altul în cadrul Comunităţii Europene, trecând pe teritoriul unei ţări terţe fără nicio schimbare în statutul lor vamal - tranzit intern;
b)prevederile art. 11 alin. (1)-(5) şi ale art. 5 alin. (1) nu se aplică la intrarea în Comunitatea Europeană a plantelor, produselor vegetale sau a altor obiecte care circulă dintr-un punct în altul în cadrul uneia sau a două ţări terţe trecând pe teritoriul Comunităţii Europene sub un regim vamal corespunzător şi fără schimbarea statutului vamal al acestora.
(5)Fără a încălca prevederile art. 5 şi cu condiţia să nu existe niciun risc de răspândire a organismelor dăunătoare în Comunitatea Europeană, prevederile art. 11 alin. (1)-(5) pot să nu se aplice la intrarea în Comunitatea Europeană a cantităţilor mici de plante, produse vegetale, alimente sau alimente pentru animale, în măsura în care acestea au legătură cu plantele şi produsele vegetale, atunci când sunt destinate utilizării de către proprietar sau destinatar în scopuri neindustriale şi necomerciale sau pentru consum în timpul transportului.
(6)În conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2) pot fi adoptate reguli detaliate, specificând condiţiile pentru implementarea acestei prevederi, incluzând determinarea cantităţilor mici.
(7)Prevederile art. 11 alin. (1)-(5) nu se aplică, în condiţii specificate, la intrarea în Comunitatea Europeană a plantelor, produselor vegetale sau a altor obiecte pentru utilizare în scopuri experimentale, pentru scopuri ştiinţifice sau pentru lucrări de selecţii varietale. Condiţiile specificate sunt determinate în conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2).
(8)Cu condiţia să nu existe niciun risc de răspândire a organismelor dăunătoare în Comunitatea Europeană, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia Naţională Fitosanitară, poate să decidă, prin excepţie, că prevederile art. 11 alin. (1)-(5) să nu se aplice în cazuri individuale specificate plantelor, produselor vegetale sau altor obiecte care sunt cultivate, produse sau folosite în apropierea imediată a zonei sale de frontieră cu o ţară terţă şi introduse în România pentru a fi exploatate în locaţii situate în apropierea imediată a zonei de frontieră de pe teritoriul sau cu respectiva ţară terţă.
(9)Atunci când operează excepţia prevăzută la alin. (8), se specifică locaţia şi numele persoanei care beneficiază de excepţie. Aceste informaţii sunt actualizate în mod regulat şi sunt puse la dispoziţia Comisiei.
(10)Plantele, produsele vegetale şi alte obiecte care fac obiectul unei excepţii în conformitate cu prevederile alin. (8) sunt însoţite de documente care stabilesc din care locaţie din ţară terţă în cauza respectivele plante, produse vegetale şi alte obiecte sunt originare.
(11)Se poate cădea de acord, în înţelegeri tehnice făcute între Comisie şi organismele competente din anumite ţări terţe şi aprobate în conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2), că activităţile prevăzute la art. 11 alin. (2) lit. a), b) şi c) să poată fi, de asemenea, efectuate sub autoritatea Comisiei şi în conformitate cu prevederile art. 21 în ţara terţă de expediere, în cooperare cu organizaţia oficială pentru protecţia plantelor din acea ţară.
(1)Formalităţile prevăzute la art. 12 alin. (1) şi (2), inspecţiile prevăzute la art. 13 alin. (1)-(3) şi controalele de conformitate cu prevederile art. 5 se realizează conform prevederilor alin. (5)-(10), corelate cu formalităţile cerute pentru plasarea sub un regim vamal prevăzute la art. 11 alin. (1)-(5) sau la art. 11 alin. (10).
(2)Prevederile alin. (1) sunt realizate în conformitate cu dispoziţiile Convenţiei internaţionale privind armonizarea controalelor mărfurilor la frontiere şi în special ale anexei nr. 4 la aceasta, aprobată de Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 1.262/84*1).
*1) Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 1.262/84 a fost publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 126 din 12 mai 1984.
(3)Organismele oficiale responsabile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) decid că importatorii, fie că sunt sau nu producători de plante, produse vegetale sau alte obiecte, prevăzute în anexa nr. V partea B, trebuie să fie incluşi într-un registru oficial sub un număr de înregistrare. Prevederile art. 7 alin. (8) şi (9) se aplică în mod corespunzător acestor importatori.
(4)Organismele oficiale responsabile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) stabilesc de asemenea că:
a)importatorii sau reprezentanţii lor în relaţia cu autoritatea vamală, cu privire la transporturile de marfă care constau din sau conţin plante, produse vegetale sau alte obiecte prevăzute în anexa nr. V partea B, să facă referire, pe cel puţin unul dintre documentele solicitate pentru plasarea sub un regim vamal, aşa cum este prevăzut la art. 11 alin. (1)-(5) sau la art. 11 alin. (10), la componenţa transportului de marfă, prin intermediul următoarelor informaţii:
1.referire la tipul de plante, produse vegetale sau alte obiecte, utilizând codurile nomenclaturii din Tariful vamal integrat al Comunităţii Europene (Taric);
2.declaraţia "acest transport de marfă conţine produse supuse reglementarilor fitosanitare" sau orice marcă alternativă echivalentă, aşa cum a fost convenit între biroul vamal din punctul de intrare şi organismul oficial din punctul de intrare;
3.numărul/numerele de referinţă al/ale documentelor fitosanitare solicitate;
4.numărul de înregistrare al importatorului, aşa cum este prevăzut la alin. (3).
b)autorităţile aeroportuare, autorităţile portuare, importatorii sau operatorii, după cum au stabilit între ei, transmit, de îndată ce iau cunoştinţă de sosirea iminentă a unor astfel de transporturi de marfă, o notificare în avans despre aceasta către biroul vamal din punctul de intrare şi organismul oficial din punctul de intrare;
c)prevederile lit. b) se aplică în mod corespunzător în cazul transporturilor rutiere, în special când sosirea este aşteptată în afara programului normal de lucru al organismului oficial relevant sau al altui birou, prevăzute la alin. (5)-(10).
(5)Controalele documentare şi, de asemenea, inspecţiile prevăzute la art. 13 alin. (1)-(3) şi controalele pentru conformitate cu prevederile art. 5 trebuie să fie realizate de organismul oficial din punctul de intrare.
(6)Controalele de identitate şi controalele fitosanitare trebuie să fie realizate, fără a încălca prevederile alin. (7) şi (8), de organismul oficial din punctul de intrare corelat cu formalităţile vamale cerute pentru plasarea sub un regim vamal prevăzut la art. 11 alin. (1)-(5) sau la art. 11 alin. (10), fie în acelaşi loc cu aceste formalităţi, în spaţiile organismului oficial din punctul de intrare, fie în orice alt loc apropiat desemnat sau aprobat de autorităţile vamale şi de organismul oficial responsabil, altul decât locul de destinaţie specificat la alin. (8).
(7)În cazul mărfurilor necomunitare, organismul oficial din punctul de intrare poate decide, în acord cu organismul oficial sau organismele de la destinaţie, că aceste controale de identitate şi controale fitosanitare să fie efectuate, în totalitate sau în parte, de organismul oficial de destinaţie, fie în spaţiile sale, fie în orice alt loc apropiat şi desemnat sau aprobat de autorităţile vamale şi de organismul oficial responsabil, altul decât locul de destinaţie prevăzut la alin. (8). Dacă un asemenea acord nu este realizat, toate controalele de identitate sau controalele fitosanitare sunt efectuate de organismul oficial din punctul de intrare în oricare dintre locurile prevăzute la alin. (6).
(8)În conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2), pot fi specificate anumite cazuri sau circumstanţe în care controalele de identificare şi controalele fitosanitare pot fi realizate la locul de destinaţie, aprobat de organismul oficial şi de autoritatea vamală în a carei raza teritoriala de competenta se afla locul de destinaţie, în locul altor locuri prevăzute mai sus, cu condiţia ca garanţiile specifice şi documentele referitoare la transportul de plante, produse vegetale şi alte obiecte să fie îndeplinite.
(9)În conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2), sunt stabilite prevederi de implementare referitoare la:
a)condiţiile minime pentru efectuarea controalelor fitosanitare prevăzute la alin. (6)-(8);
b)garanţiile specifice şi documentele referitoare la transportul plantelor, produselor vegetale sau al altor obiecte către locurile prevăzute la alin. (7) şi (8), pentru a asigura că nu există niciun risc de răspândire a organismelor dăunătoare în timpul transportului;
c)împreună cu specificarea cazurilor prevăzute la alin. (8), garanţiile specifice şi condiţiile minime privind calificarea locului de destinaţie pentru depozitare şi privind condiţiile de depozitare.
(10)În toate cazurile, controalele fitosanitare sunt considerate a fi o parte integrantă a formalităţilor prevăzute la art. 11 alin. (1)-(5).
(11)Organismele oficiale responsabile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) stabilesc că respectivul original sau formă electronică a certificatelor sau a documentelor alternative, altele decât mărcile prevăzute la art. 11 alin. (2) lit. d) şi la art. 11 alin. (3)-(5), care este prezentat pentru controale documentare în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (2) lit. a), să fie marcat la inspecţie cu o "viză" a organismului oficial responsabil, împreună cu denumirea lui şi data prezentării documentului.
(12)În conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2), poate fi stabilit un sistem standardizat pentru a asigura că informaţiile incluse în certificat, în cazul plantelor specificate destinate plantării, sunt înaintate organismului oficial responsabil al fiecărui stat membru sau al fiecărei zone în care plantele din transportul de mărfuri sunt destinate sau plantate.
(13)Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia Naţională Fitosanitară, înaintează Comisiei şi celorlalte state membre, în scris, lista locurilor desemnate ca puncte de intrare. Orice modificări la această listă sunt de asemenea înaintate în scris fără întârziere.
(14)Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia Naţională Fitosanitară, în cooperare cu autoritatea vamală stabileşte sub responsabilitatea sa o listă a locurilor specificate la alin. (6) şi (7) şi a locurilor de destinaţie prevăzute la alin. (8). Această listă este accesibilă Comisiei.
(15)Fiecare organism oficial din punctul de intrare şi fiecare organism oficial de destinaţie care efectuează controalele de identitate sau fitosanitare trebuie să satisfacă anumite condiţii minime cu privire la infrastructura, personal şi echipament. În conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2), condiţiile minime sunt stabilite prin prevederi de implementare.
(16)În conformitate cu aceeaşi procedura, sunt stabilite reguli detaliate privind:
a)tipul documentelor cerute pentru plasarea sub regim vamal, în care sunt indicate informaţiile prevăzute la alin. (4) lit. a);
b)cooperarea dintre:
1.organismul oficial din punctul de intrare şi organismul oficial de la destinaţie;
2.organismul oficial din punctul de intrare şi biroul vamal din punctul de intrare;
3.organismul oficial de la destinaţie şi biroul vamal de destinaţie;
4.organismul oficial din punctul de intrare şi biroul vamal de destinaţie.
(17)Regulile prevăzute la alin. (16) includ modelul documentelor ce sunt folosite în această cooperare, mijloacele de transmitere a acestora, procedurile pentru schimbul de informaţii dintre organismele oficiale şi birourile vamale, precum şi măsurile care trebuie luate pentru a menţine identitatea loturilor şi transporturilor de marfă şi pentru a se apăra împotriva riscului de răspândire a organismelor dăunătoare, în special în timpul transportului, până la finalizarea formalităţilor vamale prevăzute.
(18)Prevederile art. 8 alin. (1)-(10) se aplică în mod corespunzător plantelor, produselor vegetale sau altor obiecte prevăzute la art. 11, în măsura în care acestea sunt prevăzute în anexa nr. V partea A, şi acolo unde se constată, pe baza formalităţilor prevăzute la art. 11 alin. (1)-(5), că cerinţele stabilite în acestea sunt îndeplinite.
(19)Acolo unde se constată pe baza formalităţilor prevăzute la art. 11 alin. (1)-(5) că cerinţele stabilite în acestea nu sunt îndeplinite, organismele oficiale responsabile iau imediat una sau mai multe din următoarele măsuri oficiale:
a)interzicerea intrării în Comunitatea Europeană a întregului transport de marfă sau numai a unei părţi a acestuia;
b)deplasarea către o destinaţie din afara Comunităţii Europene, sub control oficial şi sub regimul vamal corespunzător, pe timpul cât transportul circulă în interiorul Comunităţii Europene;
c)îndepărtarea din transportul de marfă a produsului infectat/infestat;
d)distrugerea încărcăturii;
e)impunerea unei perioade de carantină până când rezultatele examinărilor sau testele oficiale sunt disponibile;
f)excepţional şi numai în circumstanţe specifice, tratamentul corespunzător, atunci când se consideră de către organismele oficiale responsabile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) că, urmare a tratamentului, condiţiile vor fi îndeplinite şi riscul răspândirii organismelor dăunătoare este îndepărtat;
g)măsura de tratament corespunzător poate fi luată în ceea ce priveşte organismele dăunătoare care nu sunt prevăzute în anexa nr. I sau în anexa nr. II. Prevederile art. 9 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
(20)În cazul interzicerii prevăzute la alin. (19) lit. a) sau al deplasării către o destinaţie din afara Comunităţii Europene, prevăzută la alin. (19) lit. b), sau al îndepărtării prevăzute la alin. (19) lit. c), organismele oficiale responsabile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) stabilesc că certificatele fitosanitare sau certificatele fitosanitare pentru reexport şi orice alt document, care au fost depuse atunci când plantele, produsele vegetale sau alte obiecte au fost prezentate în vederea introducerii pe teritoriul Comunităţii, să fie anulate.
(21)Certificatele sau documentele anulate vor purta pe faţă şi într-o poziţie vizibilă o stampila triunghiulară roşie, care poarta menţiunea "certificat anulat" sau "document anulat" de respectivul organism oficial, împreună cu denumirea acestuia şi data interzicerii, data de începere a deplasării către o destinaţie din afara Comunităţii Europene sau data îndepărtării. Aceasta menţiune va fi scrisă cu majuscule şi în cel puţin una dintre limbile oficiale ale Comunităţii Europene.
(22)Fără a prejudicia notificările şi informaţiile solicitate de Comisie în baza art. 18, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia Naţională Fitosanitară, informează organizaţia de protecţie a plantelor din ţara terţă de origine sau ţara terţă expeditoare şi Comisia despre toate cazurile în care plantele, produsele vegetale sau alte obiecte care vin din ţara terţă în cauza au fost interceptate ca nefiind în conformitate cu exigentele fitosanitare şi motivele intercepţiei, fără a prejudicia măsurile pe care organismele oficiale responsabile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) le pot lua sau le-au luat în ceea ce priveşte transportul de marfă interceptat.
(23)Informaţiile prevăzute la alin. (22) sunt furnizate cât mai curând posibil, astfel încât organizaţiile de protecţia plantelor vizate şi, acolo unde este cazul, şi Comisia să poată studia cazul, în vederea luării masurilor necesare pentru a preveni apariţii ulterioare similare cu cea interceptată.
(24)În conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2), poate fi stabilit un sistem de informare standardizat.
(1)Organismele oficiale responsabile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) aplică tarifele standard prevăzute în anexa nr. VIII. Tarifele standard sunt stabilite pentru acoperirea costurilor rezultate din efectuarea controalelor documentare, de identitate şi fitosanitare în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) şi (2).
(2)Procedura de încasare a tarifelor se stabileşte prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, la propunerea Laboratorului Central pentru Carantina Fitosanitară.
(3)În situaţia în care, conform art. 12 alin. (3) şi (4), pentru un anumit grup de plante, produse vegetale sau alte obiecte originare din anumite ţări terţe controalele de identitate şi controalele fitosanitare sunt efectuate cu frecvenţă redusă, organismele oficiale responsabile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) aplică tarife fitosanitare proporţional reduse pentru toate transporturile de marfă şi loturile acelui grup chiar dacă sunt supuse inspecţiei sau nu.
(4)În conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2), pot fi adoptate măsuri de implementare pentru a specifica nivelul acestor tarife fitosanitare reduse.
(5)Nu este permisă nicio rambursare directă sau indirectă a tarifelor. Aplicarea de către un stat membru a tarifelor standard prevăzute în anexa nr. VIII nu este considerată o rambursare indirectă.
(6)Organismele oficiale responsabile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) încasează tarifele fitosanitare. Tarifele vor fi plătite de către importator sau de către reprezentanţii lui în relaţia cu autoritatea vamală. Tarifele încasate se constituie parte la bugetul de stat.
(7)Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia Naţională Fitosanitară, va informa Comisia cu privire la metoda de calcul al tarifelor fitosanitare în relaţie cu controalele prevăzute la alin. (1).
(8)Tariful standard prevăzut în anexa nr. VIII se aplică fără a prejudicia cheltuielile suplimentare pentru a acoperi costuri suplimentare suportate în activităţi speciale legate de controale, cum ar fi deplasările neprevăzute ale inspectorilor sau perioadele de aşteptare ale inspectorilor datorate întârzierilor în sosirea transporturilor de mărfuri, controale efectuate în afara orelor normale de lucru, controale sau analize de laborator suplimentare cerute în plus faţă de cele prevăzute la art. 11 pentru confirmarea concluziilor controalelor, măsurile fitosanitare speciale cerute de legislaţia comunitară în baza art. 17 sau 18, măsurile luate în conformitate cu art. 14 alin. (19)-(21) sau traducerea documentelor solicitate.
(9)Tarifele fitosanitare înlocuiesc toate celelalte preţuri sau tarife percepute în statele membre la nivel naţional, regional sau local pentru controalele prevăzute la alin. (1) şi atestarea acestora.
(1)Certificatele fitosanitare şi certificatele fitosanitare pentru reexport, care sunt eliberate de organismele oficiale responsabile, prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b), în conformitate cu Convenţia internaţională pentru protecţia plantelor sunt în formatul modelelor standardizate prevăzute în anexa nr. VII.
(2)În situaţia în care:
a)o ţară care nu este parte contractantă la Convenţia internaţională pentru protecţia plantelor solicită un format diferit, organismele oficiale responsabile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) vor respecta acel format;
b)este încheiat un memorandum între Uniunea Europeană şi o ţară terţă, vor fi respectate cerinţele suplimentare prevăzute în acest memorandum.
(1)În conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2), pot fi făcute excepţii de către organismele oficiale responsabile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a), astfel:
a)de la art. 5 alin. (1) şi (2) cu privire la anexa nr. III partea A şi partea B, fără a încălca prevederile art. 5 alin. (5), ale art. 6 alin. (1) şi (2) şi ale art. 11 alin. (2) lit. c) cu privire la exigentele prevăzute în anexa nr. IV partea A, secţiunea I şi în anexa nr. IV partea B;
b)de la art. 11 alin. (2) lit. d) şi art. 11 alin. (3)-(5) în cazul lemnului, dacă sunt asigurate garanţii echivalente prin documente sau marcaje alternative.
(2)Excepţiile prevăzute la alin. (1) pot fi făcute cu condiţia să se fi stabilit faptul că riscul de răspândire a organismelor dăunătoare este prevenit prin unul sau mai multi dintre următorii factori:
a)originea plantelor sau a produselor vegetale;
b)tratament corespunzător;
c)precauţii speciale pentru folosirea plantelor sau a produselor vegetale.
(3)Riscul prevăzut la alin. (2) este evaluat pe baza informaţiilor ştiinţifice şi tehnice disponibile. În cazul în care asemenea informaţii nu sunt suficiente, ele sunt suplimentate prin investigatii adiţionale, sau, atunci când este cazul, prin investigatii efectuate sub autoritatea Comisiei şi în conformitate cu prevederile art. 21 în ţara de origine a plantelor, produselor vegetale sau a altor obiecte în cauză.
(4)Fiecare autorizare se aplică în mod individual la întregul teritoriu al Comunităţii sau la o parte a acestuia, în condiţii care ţin cont de riscul de răspândire a organismelor dăunătoare prin produsul respectiv în zone protejate sau în anumite regiuni, ţinând cont de diferenţele dintre condiţiile agricole şi ecologice. Într-un astfel de caz, statele membre respective sunt scutite în mod expres de anumite obligaţii care derivă din dispoziţiile prezentei hotărâri în luarea de decizii pentru acordarea autorizărilor.
(5)Riscul prevăzut la alin. (4) este evaluat pe baza informaţiilor ştiinţifice şi tehnice disponibile. În cazul în care asemenea informaţii nu sunt suficiente, ele sunt suplimentate prin investigaţii adiţionale sau, atunci când este cazul, prin investigaţii efectuate de către Comisie în ţara de origine a plantelor, produselor vegetale sau a altor obiecte în cauză.
(6)În conformitate cu procedurile prevăzute la alin. (1)-(3), măsurile fitosanitare adoptate de o ţară terţă pentru export în Comunitatea Europeană sunt recunoscute ca echivalente măsurilor fitosanitare stabilite prin prezenta hotărâre, în special celor specificate în anexa nr. IV, dacă acea ţară terţă demonstrează în mod obiectiv Comunităţii Europene că măsurile ei ating nivelul corespunzător de protecţie fitosanitară al Comunităţii Europene şi dacă acesta este confirmat de concluziile constatărilor efectuate cu ocazia accesului rezonabil al experţilor Comisiei, prevăzuţi la art. 21, la inspecţii, analize şi alte proceduri relevante în ţara terţă în cauză.
(7)Deciziile referitoare la derogările prevăzute la alin. (1)-(3) sau la recunoaşterea echivalentelor prevăzute la alin. (6) impun ca respectarea condiţiilor cerute de acestea să fie garantată oficial în scris de către ţara exportatoare pentru fiecare caz în care se face uz de aceste dispoziţii şi menţionează elementele conţinute în declaraţia oficială confirmând respectarea.
(8)Deciziile prevăzute la alin. (7) specifica dacă sau în ce maniera Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia Naţională Fitosanitară, va informa celelalte state membre şi Comisia despre fiecare caz individual de utilizare sau grupuri de cazuri de utilizare.
(1)Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia Naţională Fitosanitară, notifică de îndată, în scris, Comisia şi celelalte state membre în legătură cu prezenţa pe teritoriul României a oricăruia dintre organismele dăunătoare prevăzute în anexa nr. I partea A secţiunea I sau în anexa nr. II partea A secţiunea I ori apariţia într-o parte din teritoriul sau, în care prezenţa lor a fost anterior necunoscută, a oricăruia dintre organismele dăunătoare prevăzute în anexa nr. I partea A secţiunea a II-a, în partea B sau în anexa nr. II partea A secţiunea a II-a sau în partea B. (2) Organismele oficiale responsabile iau toate măsurile necesare pentru eradicarea sau, dacă acest lucru nu este posibil, pentru împiedicarea răspândirii organismelor dăunătoare în cauză.
(3)Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia Naţională Fitosanitară, informează Comisia şi celelalte state membre privind măsurile luate, prevăzute la alin. (2).
(4)Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia Naţională Fitosanitară:
a)notifică de îndată, în scris, Comisia şi celelalte state membre în legătură cu apariţia reala sau presupusă a oricăruia dintre organismele dăunătoare, care nu sunt prevăzute în anexa nr. I sau în anexa nr. II, a căror prezenţă a fost anterior necunoscută pe teritoriul României;
b)informează Comisia şi celelalte state membre în legătură cu măsurile de protecţie pe care le-a luat sau intenţionează să le ia;
c)măsurile prevăzute la lit. b) trebuie, inter alia, să fie astfel încât să prevină riscul răspândirii organismului dăunător în cauză pe teritoriul celorlalte state membre.
(5)În ceea ce priveşte transporturile de plante, produse vegetale sau alte obiecte din ţări terţe considerate a implica un pericol iminent de introducere sau răspândire a organismelor dăunătoare prevăzute la alin. (1) şi (4), organismele oficiale responsabile iau de îndată măsurile necesare pentru a proteja teritoriul Comunităţii Europene de pericolul menţionat şi informează Comisia şi celelalte state membre în legătură cu aceasta.
(6)Atunci când organismele oficiale responsabile consideră că exista un pericol iminent, altul decât cel prevăzut la alin. (5), Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia Naţională Fitosanitară, notifică de îndată, în scris, Comisia şi celelalte state membre în legătură cu măsurile pe care propune să le ia.
(7)Dacă organismele oficiale responsabile consideră că aceste masuri nu sunt luate în timp util pentru a preveni introducerea sau răspândirea unui organism dăunător pe teritoriul României, pot lua temporar orice masuri suplimentare pe care le consideră necesare, atât timp cât Comisia nu a adoptat măsuri în conformitate cu alin. (8)-(10).
(8)În cazurile prevăzute la alin. (1)-(7), Comisia examinează situaţia cât mai repede posibil în cadrul Comitetului permanent fitosanitar. Investigaţii la faţa locului pot fi efectuate sub autoritatea Comisiei şi în conformitate cu prevederile art. 21. (9) Măsurile bazate pe o analiză a riscului fitosanitar sau pe o analiză preliminară a riscului fitosanitar în cazurile prevăzute la alin. (4)-(7), inclusiv cele prin care se poate decide dacă măsurile luate de organismele oficiale responsabile trebuie să fie revocate sau amendate, pot fi adoptate, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2).
(10)Comisia urmăreşte evoluţia situaţiei şi, în conformitate cu aceeaşi procedură, modifică sau anulează, după cum cere evoluţia situaţiei, măsurile prevăzute la alin. (9). Până la adoptarea unei măsuri în conformitate cu procedura prevăzută la alin. (9), organismele oficiale responsabile pot să menţină măsurile pe care le-au pus în aplicare.
(11)Regulile detaliate pentru punerea în aplicare a prevederilor alin. (1)-(7) sunt adoptate, după cum este necesar, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2).
(1)Pentru implementarea prevederilor Directivei Consiliului 2000/29 CE, cu modificările şi completările ulterioare, transpuse prin prezenta hotărâre, se aplică măsurile adoptate de Comitetul permanent fitosanitar instituit prin Decizia Consiliului 76/894/CEE.
(2)Referirile la acest alineat se constituie ca referiri la procedurile prevăzute de art. 5 şi 7 din Decizia Consiliului 1999/468/CEE, modificata prin Decizia Consiliului 2006/512/CEE.
(3)Perioada prevăzută la art. 5 alin. (6) din Decizia 1999/468/CEE este fixată la 3 luni.
(4)Comitetul permanent fitosanitar adoptă regulile sale de procedură.
Pentru introducerea pe teritoriul României a oricăror plante sau produse vegetale, în special cele prevăzute în anexa nr. VI, şi a ambalajelor lor sau a vehiculelor care le transportă, organismele oficiale responsabile pot să ia masuri fitosanitare speciale împotriva organismelor dăunătoare care, în general, atacă plantele sau produsele vegetale depozitate.
(1)În situaţia în care Comisia efectuează controale în România, acestea trebuie efectuate în colaborare cu organismele oficiale responsabile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) şi b), aşa cum este prevăzut la alin. (2)-(11).
(2)În cadrul colaborării prevăzute la alin. (1), organismelor oficiale responsabile, prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) şi b), li se oferă din timp suficiente informaţii cu privire la sarcina respectivă pentru a permite pregătirea controalelor.
(3)Organismele oficiale responsabile, prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) şi b), iau toate măsurile posibile pentru a se asigura că obiectivele şi eficacitatea inspecţiilor nu sunt ameninţate. Acestea se asigură că experţii îşi pot îndeplini sarcinile fără vreo piedică şi iau toate măsurile posibile pentru a le asigura acestora, la cerere, toate facilităţile disponibile necesare, inclusiv echipamentul de laborator şi personalul.
(4)Comisia asigură rambursarea cheltuielilor rezultate în urma acestor solicitări, în limitele alocărilor disponibile în acest sens în bugetul general al Uniunii Europene.
(5)Prevederile alin. (4) nu se aplică cheltuielilor rezultate din următoarele tipuri de solicitări făcute cu ocazia participării respectivilor experţi la inspecţiile la import în statele membre: analize de laborator şi prelevarea probelor pentru inspecţii vizuale sau pentru analize de laborator şi care sunt deja acoperite de tarifele prevăzute la art. 15. (6) Atunci când legislaţia naţională prevede, experţii trebuie să fie mandataţi în timp util de către organismul oficial responsabil prevăzut la art. 2 alin (2) lit. a) şi trebuie să respecte regulile şi practicile impuse.
(7)În cazul în care sarcina constă în monitorizarea examinărilor prevăzute la art. 7, din monitorizarea inspecţiilor prevăzute la art. 11 alin. (1)-(5) sau din efectuarea investigaţiilor prevăzute la art. 17 alin. (1)-(5) şi la art. 18 alin. (8)-(10) nu se ia nicio decizie la faţa locului. Experţii raportează Comisiei cu privire la activităţile desfăşurate şi la rezultatele obţinute.
(8)În cazul în care sarcina constă din efectuarea inspecţiilor în conformitate cu art. 11 alin. (1)-(5), aceste inspecţii sunt integrate într-un program de inspecţii stabilit, iar regulile de procedura stabilite de către organismele oficiale responsabile, prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) şi b), sunt respectate. În cazul unei inspecţii comune, organismul oficial responsabil prevăzut la art. 2 alin. (2) lit. b) permite introducerea unui transport în Comunitatea Europeană numai în cazul în care Agenţia Naţională Fitosanitară şi Comisia sunt de acord.
(9)În conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2), condiţia prevăzută la alin. (8) poate fi extinsă şi la alte cerinţe irevocabile ce se aplică transporturilor înainte de introducerea lor în Comunitatea Europeană dacă, potrivit practicii, acest lucru este necesar.
(10)În cazul în care expertul Comunităţii Europene şi inspectorul fitosanitar naţional nu ajung la un acord, Agenţia Naţională Fitosanitară ia orice măsură temporară necesară până la adoptarea unei decizii finale.
(11)În toate cazurile, prevederile naţionale cu privire la procedura penală şi sancţiunile administrative se aplică în conformitate cu procedurile normale. Atunci când experţii identifică o încălcare a prevederilor prezentei hotărâri, aceştia informează Agenţia Naţională Fitosanitară.
În situaţia apariţiei reale sau suspectate a organismului dăunător, ca rezultat al introducerii sau răspândirii sale în Comunitatea Europeană, România poate beneficia din partea Comunităţii Europene de o contribuţie financiară pentru combaterea fitosanitară, în conformitate cu art. 23 şi 24, pentru a acoperi cheltuielile direct legate de măsurile necesare care au fost luate sau sunt planificate pentru combaterea organismului dăunător respectiv în vederea eradicării sale sau, dacă acest lucru nu este posibil, pentru izolarea acestuia.
(1)România poate beneficia, la cerere, de contribuţia financiară comunitară prevăzută la art. 22, dacă s-a stabilit că organismul dăunător în cauză, prevăzut sau nu în anexele nr. I şi II, îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a)a fost notificat în conformitate cu art. 18 alin. (1)-(3) sau cu art. 18 alin. (4);
b)constituie un pericol iminent pentru întreagă Comunitate Europeană sau o parte a acesteia prin apariţia sa într-o zonă în care acest organism fie nu a fost cunoscut să apară anterior, fie a fost eradicat sau este pe cale de eradicare;
c)a fost introdus în acea zonă prin transporturi de plante, produse vegetale sau alte obiecte, dintr-o ţară terţă sau dintr-o altă zonă din Comunitatea Europeană.
(2)Pentru aplicarea prevederilor art. 22 sunt considerate ca măsuri necesare următoarele:
a)distrugerea, dezinfectarea, dezinfestarea, sterilizarea, curăţarea sau orice alt tratament efectuat în mod oficial sau la cerere oficială cu privire la:
1.plantele, produsele vegetale sau alte obiecte care constituie transportul de marfă sau loturile prin care organismul dăunător a fost introdus în zona în cauză şi care au fost recunoscute ca fiind contaminate sau susceptibile de a fi contaminate;
2.plantele, produsele vegetale şi alte obiecte, recunoscute ca fiind contaminate sau susceptibile de a fi contaminate de organismul dăunător introdus, care sunt obţinute din plantele transportului de marfă sau din lotul/loturile respectiv/respective sau au fost în imediata apropiere a plantelor, produselor vegetale sau altor obiecte din acel transport de marfă sau loturi sau în imediata apropiere a plantelor cultivate din acestea;
3.substraturile de creştere şi terenul de cultură recunoscute ca fiind contaminate sau susceptibile de a fi contaminate de organismul dăunător în cauza;
4.materialele de producţie, de condiţionare, de ambalare şi depozitare, spaţiile de depozitare sau de ambalare şi mijloacele de transport care au fost în contact cu unele sau cu toate plantele, produsele vegetale sau alte obiecte prevăzute anterior;
b)inspecţiile sau analizele efectuate oficial sau la cerere oficială pentru monitorizarea prezentei sau gradului de contaminare cu organismul dăunător introdus;
c)interdicţiile sau restricţiile privind utilizarea substraturilor de creştere, a suprafeţelor cultivabile sau a sediilor, precum şi a plantelor, a produselor vegetale sau a altor obiecte, altele decât materialul din transportul de marfă sau lotul/loturile respectiv/respective sau obţinut din acestea, dacă acestea rezultă din decizii oficiale luate din motive de riscuri fitosanitare legate de organismul dăunător introdus.
(3)Sunt considerate cheltuieli legate direct de măsurile necesare prevăzute la alin. (2) plăţile efectuate din fondurile publice pentru:
a)acoperirea parţială sau totală a costurilor măsurilor descrise la alin. (2) lit. a) şi b), cu excepţia celor legate de costurile curente de funcţionare ale organismului oficial competent respectiv;
b)compensarea parţială sau integrală a pierderilor financiare, altele decât pierderile din venituri, care rezultă direct din una sau mai multe dintre măsurile descrise la alin. (2) lit. c).
(4)Prin excepţie de la alin. (3) lit. b), un regulament de implementare poate specifica în conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2) cazurile în care compensarea pierderilor din venituri este considerată cheltuiala legată direct de măsurile necesare, sub rezerva condiţiilor prevăzute în acest sens la alin. (6)-(11), precum şi limitele de timp ce se aplică acestor cazuri, durata maximă fiind de 3 ani.
(5)Pentru a putea beneficia de contribuţia financiară din partea Comunităţii Europene şi fără a încălca prevederile art. 18, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia Naţională Fitosanitară, înaintează o solicitare în acest sens Comisiei cel mai târziu până la sfârşitul anului calendaristic care succede anul în care organismul dăunător a fost detectat şi informează de îndată Comisia şi celelalte state membre despre:
a)numărul notificării prevăzute la alin. (1) lit. a);
b)natura şi întinderea apariţiei organismului dăunător prevăzute la art. 22, precum şi despre istoricul şi modalităţile de detecţie a acestuia;
c)identitatea transporturilor de marfă prevăzute la alin. (1) lit. c) prin intermediul cărora a fost introdus organismul dăunător;
d)măsurile necesare care au fost luate sau sunt prevăzute, pentru care se solicita un ajutor, inclusiv programarea acestora;
e)rezultatele obţinute şi costul real sau estimativ al cheltuielilor suportate sau care vor fi suportate şi despre partea din aceste cheltuieli care este sau care va fi acoperită din fonduri publice alocate de către statul membru pentru implementarea aceloraşi masuri necesare.
(6)Fără a încălca prevederile art. 24, alocarea şi volumul contribuţiei financiare comunitare sunt stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2), având în vedere informaţiile şi documentele furnizate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia Naţională Fitosanitară, în conformitate cu alin. (5) şi, acolo unde este cazul, luând în considerare rezultatele investigaţiilor efectuate de către experţii Comisiei prevăzuţi la art. 21, în baza art. 18 alin. (8) şi (9) şi ţinând cont de importanta pericolului prevăzut la alin. (1) lit. b), precum şi în funcţie de alocările disponibile în aceste scopuri.
(7)În limitele stabilite de alocările disponibile în aceste scopuri, contribuţia financiară din partea Comunităţii Europene acoperă până la 50% şi, în cazul compensării pierderilor din venituri prevăzute la alin. (4), până la 25% din cheltuielile legate direct de măsurile necesare prevăzute la alin. (2), cu condiţia ca aceste masuri să fi fost luate pe parcursul unei perioade care să nu depăşească 2 ani de la data depistării apariţiei unui organism dăunător prevăzute la art. 22, sau să fie prevăzute pentru această perioadă.
(8)Perioada prevăzută la alin. (7) poate fi prelungită, în conformitate cu aceeaşi procedura, în cazul în care examinarea situaţiei respective conduce la concluzia că obiectivul masurilor va fi realizat într-o perioada suplimentară rezonabilă. Contribuţia financiară comunitară scade pe parcursul anilor perioadei suplimentare.
(9)În cazul în care Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia Naţională Fitosanitară, nu poate să furnizeze informaţiile solicitate privind identitatea transporturilor de marfă în conformitate cu alin. (5) lit. c), acesta indică sursele presupuse ale apariţiei şi motivele pentru care transporturile de marfă nu au putut să fie identificate.
(10)Alocarea contribuţiei financiare, în sensul prevederilor alin. (9), poate fi aprobată, în conformitate cu aceeaşi procedură, în funcţie de rezultatele evaluării acestor informaţii.
(11)Regulile detaliate pentru implementarea prevederilor alin. (6)-(10) se stabilesc într-un regulament de implementare în conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2).
(12)Având în vedere evoluţia situaţiei din Comunitatea Europeană, se poate decide, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2), că alte acţiuni să fie puse în aplicare sau ca măsurile luate sau prevăzute de organismul oficial responsabil prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) să facă obiectul anumitor cerinţe sau condiţii suplimentare, dacă acestea sunt necesare pentru realizarea obiectivului respectiv.
(13)Alocarea contribuţiei financiare comunitare pentru aceste alte acţiuni, cerinţe sau condiţii prevăzute la alin. (12) se decide prin aceeaşi procedură. În limitele stabilite de alocările disponibile în aceste scopuri, contribuţia financiară comunitară acoperă până la 50% din cheltuielile legate direct de aceste acţiuni, cerinţe sau condiţii.
(14)În situaţia în care acţiunile, cerinţele sau condiţiile prevăzute la alin. (12) vizează în mod esenţial protejarea teritoriilor Comunităţii Europene, altele decât teritoriul României, se poate decide, în conformitate cu aceeaşi procedură, că alocaţia financiară comunitară să acopere mai mult de 50% din cheltuieli.
(15)Contribuţia financiară comunitară este limitată în timp şi scade pe parcursul anilor perioadei suplimentare.
(16)Alocarea unei contribuţii financiare comunitare nu aduce prejudicii drepturilor pe care România sau persoanele le au faţă de ceilalţi, inclusiv faţă de alte state membre în cazurile prevăzute la art. 24 alin. (4)-(7) pentru rambursarea cheltuielilor, compensarea pierderilor sau a altor prejudicii, în conformitate cu legislaţia naţională, legislaţia comunitară sau dreptul internaţional.
(17)Drepturile prevăzute la alin. (16) fac obiectul unui transfer, de drept, către Comunitatea Europeană, de la data plăţii contribuţiei financiare comunitare, în măsura în care aceste cheltuieli, pierderi sau alte prejudicii sunt acoperite de contribuţia respectivă.
(18)Contribuţia financiară comunitară se poate plăti în mai multe tranşe.
(19)În situaţia în care contribuţia financiară comunitară alocată nu se mai justifică, valoarea contribuţiei financiare comunitare alocată României în conformitate cu alin. (6)-(11) şi alin. (12)-(15) poate să fie redusă sau să fie suspendată, dacă se stabileşte, în baza informaţiilor furnizate de România, a rezultatelor investigaţiilor efectuate de către experţii Comisiei prevăzuţi la art. 21 sau în urma rezultatelor examinării corespunzătoare pe care Comisia a întreprins-o în conformitate cu procedurile similare celor prevăzute la art. 39 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1.260/1999 din 21 iunie 1999 de stabilire a prevederilor generale ale Fondurilor Structurale, ca:
a)măsurile stabilite în conformitate cu alin. (6)-(11) şi cu alin. (12)-(15) nu au fost aplicate în întregime sau parţial, modalităţile sau limitele de timp stabilite nu au fost respectate, în conformitate cu prevederile respective sau cerute de obiectivele urmărite, nu se justifică;
b)măsurile nu mai sunt necesare;
c)se descoperă o situaţie similară celei descrise în art. 39 din Regulamentul (CE) nr. 1.260/1999.
(20)Prevederile art. 8 şi 9 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1.258/1999 din 17 mai 1999 privind finanţarea politicii agricole comune se aplică în mod corespunzător.
(21)România rambursează Comunităţii Europene, în întregime sau o parte din sumele care i-au fost alocate sub forma contribuţiei financiare comunitare alocate în conformitate cu alin. (6)-(11) şi alin. (12)-(15), dacă se stabileşte prin sursele prevăzute la alin. (18) şi (19) ca:
a)măsurile necesare avute în vedere în conformitate cu alin. (6)-(11) sau alin. (12)-(15):
1.nu au fost implementate;
2.nu au fost implementate în conformitate cu modalităţile sau limitele de timp stabilite în conformitate cu prevederile respective sau cerute de obiectivele urmărite;
b)sumele plătite au fost folosite în alte scopuri decât cele pentru care s-a alocat contribuţia financiară;
c)se descoperă o situaţie similară celei descrise la art. 39 din Regulamentul (CE) nr. 1.260/1999.
(22)Drepturile prevăzute la alin. (17) fac obiectul unui transfer, de drept, către România, de la data rambursării, în măsura în care aceste drepturi sunt acoperite de rambursarea respectivă.
(23)Dobanda cu privire la întârzierea în efectuarea plăţii se calculează pentru sumele nerestituite în conformitate cu dispoziţiile regulamentului financiar şi în conformitate cu aranjamentele pe care Comisia le stabileşte în conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2).
(24)Organismul oficial responsabil prevăzut la art. 2 alin. (2) lit. a) va informa Ministerul Economiei şi Finanţelor asupra valorii plăţilor efectuate de Comisia Europeană din contribuţia financiară a Comunităţii Europene, prevăzută la art. 22, cel mai târziu în data de 17 a lunii următoare celei în care s-a efectuat plata.
(1)În ceea ce priveşte cauzele apariţiei organismului dăunător prevăzut la art. 22 se aplică următoarele masuri:
a)Comisia verifică dacă apariţia organismului dăunător în zona respectivă a fost determinată de circulaţia în acea zona a unuia sau a mai multor transporturi de marfă care conţin organismul dăunător şi va identifica statul membru sau statele membre succesive din care au venit transporturile de marfă respective;
b)statul membru din care au venit transporturile de marfă în care se află organismul dăunător, indiferent dacă este sau nu acelaşi stat membru ca şi cel prevăzut la lit. a), informează de îndată Comisia, la cererea acesteia, cu privire la detaliile referitoare la originea sau originile transporturilor de marfa şi ale procedurilor administrative implicate, inclusiv examinările, inspecţiile şi controalele prevăzute de reglementările comunitare, pentru a stabili de ce statul membru nu a reuşit să descopere faptul că transportul/transporturile de marfă respectiv/respective nu au fost conforme reglementărilor;
c)statul membru informează Comisia, la cererea acesteia, cu privire la destinaţia tuturor celorlalte transporturi de marfă care sunt trimise de la aceeaşi origine sau origini pe parcursul unei perioade specificate. În vederea obţinerii de informaţii suplimentare, se pot face investigaţii de către experţii Comisiei prevăzuţi la art. 21. (2) Informaţiile obţinute conform prevederilor alin. (1) sau ale art. 18 alin. (8)-(10) sunt analizate de către Comitetul permanent fitosanitar pentru a se identifica orice fel de deficiente în regulamentele fitosanitare ale Comunităţii Europene sau în implementarea acestora, precum şi orice fel de măsuri care ar putea fi luate pentru a remedia aceste deficienţe.
(3)Informaţiile prevăzute la alin. (1) sunt, de asemenea, folosite pentru a se stabili, în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, dacă statul membru din care transportul/transporturile de marfa provin nu a depistat neconformitatea acestuia/acestora care s-a soldat cu apariţia organismului dăunător în zona respectivă întrucât statul membru nu a reuşit să-şi îndeplinească una dintre obligaţiile care îi revin în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi dispoziţiile reglementarilor comunitare cu privire la examinările prevăzute la art. 7 sau la inspecţiile prevăzute la art. 11 alin. (1)-(5).
(4)În cazul în care se ajunge la concluziile prevăzute la alin. (2) şi (3) în ceea ce priveşte statul membru prevăzut la art. 23 alin. (1), contribuţia financiară comunitară:
a)nu se alocă;
b)în cazul în care a fost deja alocată, aceasta nu se plăteşte;
c)în cazul în care a fost deja plătită, aceasta se rambursează Comunităţii Europene.
(5)În cazul prevăzut la alin. (4) lit. c) se aplică prevederile art. 23 alin. (23).
(6)În cazul în care se ajunge la concluzia prevăzută la alin. (2) şi (3) cu privire la un alt stat membru, se aplică legislaţia Comunităţii Europene, ţinându-se seama de prevederile art. 23 alin. (17).
(7)Sumele care trebuiesc rambursate în conformitate cu prevederile alin. (4)-(6) vor fi fixate în conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2).
În ceea ce priveşte contribuţia financiară comunitară, Consiliul, acţionând cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, adoptă prevederile cu privire la cazurile excepţionale în care predomină interesul Comunităţii Europene care justifică o contribuţie comunitară, de până la 70%, din cheltuielile legate direct de îmbunătăţirea echipamentului şi a facilităţilor, în limitele stabilite de alocările disponibile în aceste scopuri şi cu condiţia ca acest lucru să nu afecteze deciziile care se iau în temeiul art. 23 alin. (6)-(11) sau al art. 23 alin. (12)-(15).
Fără a încălca prevederile art. 21 din prezenta hotărâre, se aplică, după caz, prevederile art. 41-46 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia pentru alimente şi alimente pentru animale şi dispoziţiile privind sănătatea şi bunăstarea animalelor.
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împreună cu Autoritatea Naţională a Vămilor vor elabora şi promova, prin ordin comun, lista cuprinzând codurile tarifare la care se clasifică în nomenclatura tarifului vamal comun plantele, produsele vegetale şi alte obiecte care fac obiectul prezentei hotărâri.
Anexele nr. I-VIII*) fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
*)Anexele se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 bis în afara abonamentului, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru vânzări şi relaţii cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial", Bucureşti, sos. Panduri nr. 1
Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 1.030/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 136/2000 privind măsurile de protecţie împotriva introducerii şi răspândirii organismelor de carantină dăunătoare plantelor sau produselor vegetale în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 13 noiembrie 2001, cu modificările ulterioare.
Prezenta hotărâre transpune Directiva Consiliului 2000/29/CE privind măsurile de protecţie împotriva introducerii în Comunitate a organismelor dăunătoare plantelor sau produselor vegetale şi împotriva răspândirii lor în Comunitate, publicată în Jurnalul Oficial nr. L 169 din 10 iulie 2000, cu modificările şi completările ulterioare.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul agriculturii
şi dezvoltării rurale,
Decebal Traian Remeş
Departamentul pentru Afaceri Europene
Adrian Ciocănea,
secretar de stat
Ministrul economiei şi finanţelor,
Varujan Vosganian
Bucureşti, 6 iunie 2007.
Nr. 563.
Anexa I-VIII
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
Citiți o versiune anterioară, valabilă între 12 ian. 2011 și 1 iun. 2014.
Deschide forma actuală