Decizie nr. 1.443 din 3 noiembrie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-şef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) şi art. 97 alin. (1) lit. d) raportate la cele ale art. 97 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Marius Constantin Isac în Dosarul nr. 8.171/303/2010 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.654D/2010.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, lipsind partea D.G.P.M.B. - Brigada de Poliţie Rutieră, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, sens în care depune note scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 4 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8.171/303/2010, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) şi art. 97 alin. (1) lit. d) raportate la cele ale art. 97 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Excepţia a fost ridicată de Marius Constantin Isac, contestator într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contravenţională şi pretenţii, în contradictoriu cu intimatul D.G.P.M.B. - Brigada de Poliţie Rutieră.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1), art. 136 alin. (5), art. 120 şi art. 53. În acest sens, arată, în esenţă, că "măsura ridicării autoturismului staţionat neregulamentar este o măsură care afectează în mod esenţial exercitarea atributelor dreptului de proprietate asupra bunului respectiv." Consideră că, "în condiţiile în care Poliţia Rutieră dispune ridicarea autoturismului, iar măsura este dusă la îndeplinire de către autoritatea publică locală sau administratorul drumului public, proprietarul în cauză este pus în situaţia de a nu şti cu exactitate de la cine să solicite restituirea bunului său: Poliţiei rutiere [...], sau autorităţii publice locale [...], care este executantul măsurii dispuse. Or, trebuie observat că [...] între autoritatea publică locală şi proprietarul deposedat nu există niciun raport juridic." În final, autorul excepţiei solicită să se constate că dispoziţiile de lege criticate "nu se încadrează în limitele şi principiile trasate de Legea fundamentală, prin încălcarea principiului constituţional al descentralizării administrative, prin posibilitatea acordată reprezentantului statului de a afecta în mod abuziv şi discreţionar regimul proprietăţii private, prin lipsa garanţiilor procesuale acordate proprietarilor pentru apărarea propriului drept, dar şi prin posibilitatea acordată reprezentantului statului de a dispune discreţionar restrângerea unor drepturi sau libertăţi, respectiv afectarea în mod esenţial a atributelor dreptului de proprietate privitoare la uzul bunului şi lipsirea de beneficiile aduse de acesta."

Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei şi notele scrise ale acestuia depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 64 alin. (1) şi art. 97 alin. (1) lit. d) raportate la cele ale art. 97 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare. Această ordonanţă de urgenţă a fost aprobată prin Legea nr. 49/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006.

Dispoziţiile de lege menţionate au următorul cuprins:

–Art. 64 alin. (1): "Poliţia rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar pe partea carosabilă. Ridicarea şi depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administraţiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz.";

–Art. 97 alin. (1) lit. d) şi alin. (6): "(1) În cazurile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, poliţistul rutier dispune şi una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative: [...]

d)ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar. [...] (6) Procedura aplicării măsurilor tehnico-administrative se stabileşte prin regulament."

Prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, art. 136 alin. (5) potrivit căruia "Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice", art. 120 privind principiile de bază ale administraţiei publice locale şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 691 din 5 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 16 iunie 2009, a statuat că art. 64 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 reglementează o "măsură tehnico-administrativă menită să asigure desfăşurarea circulaţiei pe drumurile publice în condiţii de siguranţă, prin îndepărtarea de pe spaţiul rezervat circulaţiei rutiere a autovehiculelor staţionate în acea zonă în pofida regulilor stabilite prin lege privind oprirea şi staţionarea acestora".

Curtea a mai constatat că "nu poate reţine critica referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată, întrucât dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări rezonabile". Astfel, "prevederea de lege criticată este tocmai o materializare a acestui drept acordat statelor prin documentul internaţional amintit".

Totodată, Curtea a constatat că "nici măcar nu se pune problema unei privări de proprietate, ci doar a limitării exercitării a două dintre atributele dreptului de proprietate, şi anume posesia şi folosinţa, rămânând neafectată prerogativa dispoziţiei, care este de esenţa dreptului de proprietate. Mai mult, această limitare a posesiei şi folosinţei este doar temporară, încetând de îndată ce proprietarul autovehiculului staţionat neregulamentar achită contravaloarea cheltuielilor necesitate de ridicarea, transportul şi depozitarea acestuia. De altfel, măsura instituită prin textul de lege criticat reprezintă o sancţionare a atitudinii culpabile a conducătorului auto care a nesocotit normele legale referitoare la staţionarea vehiculelor".

În ceea ce priveşte critica prin raportare la art. 120 din Constituţie, se observă că dispoziţiile de lege ce constituie obiect al excepţiei nu au nicio legătură semnificativă cu principiile de bază ale administraţiei publice locale, statuate prin acest text constituţional. De altfel, nici nu ar putea fi vorba despre neconstituţionalitatea textelor de lege atacate, deoarece autoritatea locală nu acţionează în vederea executării dispoziţiei poliţistului rutier, ci acţionează în temeiul unei hotărâri a consiliului local, procedura de ridicare a vehiculului fiind cea prevăzută de regulamentul stabilit prin aceasta.

În fine, întrucât nu este încălcat niciun drept sau nicio libertate fundamentală invocate în susţinerea excepţiei, dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) şi art. 97 alin. (1) lit. d) raportate la cele ale art. 97 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Marius Constantin Isac în Dosarul nr. 8.171/303/2010 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Doina Suliman