Lege nr. 678 din 21 noiembrie 2001(actualizata)

*)Textul initial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 783 din 11 decembrie 2001. Aceasta este forma actualizata de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. până la data de 19 iulie 2005, cu modificările şi completările aduse de: ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 143 din 24 octombrie 2002; LEGEA nr. 39 din 21 ianuarie 2003; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 79 din 14 iulie 2005.

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Capitolul IDispoziţii generale

Articolul 1

Prezenta lege reglementează prevenirea şi combaterea traficului de persoane, precum şi protecţia şi asistenţa acordată victimelor unui astfel de trafic, care constituie o violare a drepturilor persoanei şi o atingere a demnităţii şi integrităţii acesteia.

Articolul 2

În prezenta lege, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

1.prin trafic de persoane se înţelege faptele prevăzute la art. 12 şi 13;

2.prin exploatarea unei persoane se înţelege:

a)executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forţat ori cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate;

Lit. a) a pct. 2 al art. 2 a fost modificată de pct. 1 al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 79 din 14 iulie 2005 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 629 din 19 iulie 2005.

b)ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;

c)obligarea la practicarea prostituţiei, la reprezentari pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală;

d)prelevarea de organe;

e)efectuarea unor alte asemenea activităţi prin care se încalcă drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Capitolul IIPrevenirea traficului de persoane

Articolul 3

Pentru o lupta eficienta împotriva traficului de persoane autorităţile şi instituţiile publice prevăzute în prezentul capitol, organizaţiile neguvernamentale şi alţi reprezentanţi ai societăţii civile vor desfăşura, separat sau, după caz, în cooperare, o activitate susţinută de prevenire a traficului de persoane, în special de femei şi copii.

Articolul 4

Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Administraţiei Publice, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Autoritatea Naţionala pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei, precum şi alte organisme guvernamentale cu atribuţii în combaterea traficului de persoane iau măsurile necesare pentru elaborarea şi aplicarea în domeniile lor de activitate a Planului naţional de acţiune în combaterea traficului de persoane.

Articolul 5

(1)Ministerul Afacerilor Externe întocmeşte o lista cu statele care prezintă potenţial ridicat sub aspectul traficului de persoane, care va fi comunicată, la cerere, instituţiilor interesate.

(2)Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul de Interne vor adopta măsurile necesare, în baza Legii nr. 123/2001*) privind regimul străinilor în România, pentru a împiedica accesul pe teritoriul României al cetăţenilor străini în legătură cu care exista indicii temeinice ca ar fi implicaţi în traficul de persoane, în sensul prezentei legi.

*)Legea nr. 123/2001 a fost abrogată de ORDONANŢA DE URGENTA nr. 194 din 12 decembrie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 955 din 27 decembrie 2002.

Articolul 6

(1)Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, prin structurile sale specializate de la nivel central şi teritorial, elaborează şi aplica măsuri speciale de integrare pe piaţa muncii a persoanelor cu risc ridicat de a fi traficate, în special pentru femeile din zonele defavorizate şi pentru persoanele marginalizate social.

(2)Pentru persoanele cu risc ridicat de a fi traficate Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă dezvolta programe de informare privind piaţa muncii şi drepturile angajaţilor, programe de formare profesională, precum şi de informare a agenţilor economici, pentru angajarea acestora cu prioritate.

(3)Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale împreună cu Ministerul Finanţelor Publice studiază oportunitatea elaborării unor măsuri de stimulare a agenţilor economici care angajează atât persoane cu risc ridicat de a fi traficate, cat şi victime ale traficului, care au absolvit cursuri de formare profesională, făcând propuneri în acest sens.

Articolul 7

Ministerul Administraţiei Publice realizează şi difuzează materiale documentare privind riscurile la care pot fi expuse persoanele, potenţiale victime ale traficului de persoane.

Articolul 8

Ministerul Educaţiei şi Cercetării realizează, cu sprijinul celorlalte ministere implicate şi în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale cu activitate în domeniu, programe educative pentru părinţi şi copii, în special pentru grupurile cu risc crescut de a fi victime, în vederea prevenirii traficului de persoane.

Articolul 9

(1)Ministerul de Interne, prin structurile sale specializate, cu sprijinul altor ministere, realizează şi menţine în actualitate baza de date privind fenomenul traficului de fiinţe umane, monitorizează şi evaluează periodic acest fenomen, luând în considerare atât persoanele care traficheaza, cat şi victimele traficului, precum şi persoanele juridice implicate în activitatea de trafic de persoane.

(2)Publicarea informaţiilor statistice şi a rapoartelor de evaluare se face semestrial de către Inspectoratul General de Poliţie, cu avizul ministrului de interne.

Articolul 10

Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public, pe baza datelor proprii, efectuează studii periodice în scopul identificarii cauzelor care determina şi a condiţiilor ce favorizează traficul de persoane.

Articolul 11

Pentru prevenirea traficului de persoane organizaţiile neguvernamentale cooperează cu ministerele interesate şi organizează campanii de informare privind fenomenul traficului de persoane şi riscurile la care sunt supuse victimele acestuia.

Capitolul IIIInfracţiuni

Secţiunea 1Infracţiuni privind traficul de persoane

Articolul 12

(1)Constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenta sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, frauda ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apara sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2)Traficul de persoane săvârşit în una dintre următoarele împrejurări:

a)de două sau mai multe persoane împreună;

b)s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

c)de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu,

se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Alin. (2) al art. 12 a fost modificat de pct. 2 al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 79 din 14 iulie 2005 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 629 din 19 iulie 2005.

(3)Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Articolul 13

(1)Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2)Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi.

(3)Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite în condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (2), pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (1), şi închisoare de la 10 ani la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (2).

(4)Dacă faptele prevăzute în prezentul articol au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoare de la 15 ani la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 13 a fost modificat de pct. 3 al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 79 din 14 iulie 2005 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 629 din 19 iulie 2005.

Art. 14 a fost abrogat de art. 34 din LEGEA nr. 39 din 21 ianuarie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 50 din 29 ianuarie 2003.

Articolul 15

(1)Tentativa infracţiunilor prevăzute la art. 12-14 se pedepseşte.

(2)Organizarea săvârşirii infracţiunilor prevăzute în prezentul capitol constituie infracţiune şi se pedepseşte ca şi infracţiunea organizată.

Articolul 16

Consimţământul persoanei, victima a traficului, nu înlătura răspunderea penală a făptuitorului.

Secţiunea a 2-aInfracţiuni în legătură cu traficul de persoane

Articolul 17

(1)Fapta de a determina sau de a permite, cu ştiinţa, fie direct, fie prin intermediar, intrarea sau rămânerea pe teritoriul tarii a unei persoane care nu este cetăţean român, supusă traficului de persoane în sensul prezentei legi:

a)folosind faţă de aceasta mijloace frauduloase, violenta sau ameninţări ori alta forma de constrângere; sau b) abuzand de starea specială în care se găseşte acea persoana, datorită situaţiei sale ilegale ori precare de intrare sau şedere în ţara, ori datorită sarcinii, unei boli sau infirmităţi ori unei deficiente, fizice sau mintale, constituie infracţiune şi se sancţionează cu pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea de trafic de persoane.

(2)Dacă fapta prevăzută la alin. (1) se săvârşeşte de o persoană care face parte dintr-un grup organizat sau se săvârşeşte în mod repetat, maximul special al pedepsei se majorează cu 2 ani.

Articolul 18

(1)Fapta de a expune, a vinde sau de a răspândi, a închiria, a distribui, a confecţiona ori de a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau a pune la dispoziţie ori de a deţine în vederea răspândirii de obiecte, filme, fotografii, diapozitive, embleme sau alte suporturi vizuale, care reprezintă poziţii ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau implica minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani, constituie infracţiunea de pornografie infantila şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani.

(2)Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează şi importul ori predarea de obiecte dintre cele prevăzute la alin. (1) unui agent de transport sau de distribuire, în vederea comercializării ori distribuirii lor.

Alin. (3) al art. 18 a fost abrogat de art. 34 din LEGEA nr. 39 din 21 ianuarie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 50 din 29 ianuarie 2003.

Art. 18 a fost modificat de art. 2 din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 143 din 24 octombrie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 804 din 5 noiembrie 2002.

Secţiunea a 3-aDispoziţii speciale

Articolul 19

(1)Banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor prevăzute în prezenta lege ori cele care au servit la săvârşirea acestor infracţiuni, precum şi celelalte bunuri prevăzute de art. 118 din Codul penal sunt supuse confiscării speciale, în condiţiile stabilite de acel articol.

(2)Sunt considerate bunuri care au servit la săvârşirea infracţiunii şi mijloacele de transport care au folosit la realizarea transportului persoanelor traficate, precum şi imobilele în care aceste persoane au fost cazate, dacă aparţin faptuitorilor.

Articolul 20

(1)Persoana supusă traficului de persoane, care a săvârşit, ca urmare a exploatării sale, infracţiunea de prostituţie sau pe cea de cerşetorie, nu se pedepseşte pentru această infracţiune dacă mai înainte de a se fi început urmărirea penală pentru infracţiunea de trafic de persoane încunoştinţează autorităţile competente despre aceasta sau dacă, după ce a început urmărirea penală ori după ce făptuitorii au fost descoperiţi, înlesneşte arestarea acestora.

(2)Persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute de prezenta lege, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni prevăzute de prezenta lege beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Art. 20 a fost modificat de pct. 4 al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 79 din 14 iulie 2005 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 629 din 19 iulie 2005.

Capitolul IVDispoziţii speciale privind procedura judiciară

Articolul 21

Urmărirea penală pentru infracţiunile prevăzute de prezenta lege se efectuează în mod obligatoriu de către procuror şi se judeca în prima instanţa de către tribunal.

Articolul 22

În vederea strangerii datelor necesare începerii urmăririi penale pot fi folosiţi investigatori sub acoperire, în condiţiile legii.

Articolul 23

(1)Când exista date sau indicii temeinice ca o persoană care pregăteşte comiterea unei infracţiuni dintre cele prevăzute în prezenta lege sau care a comis o asemenea infracţiune foloseşte sisteme de telecomunicaţii ori informatice, organul de urmărire penală poate, cu autorizarea procurorului, să aibă acces, pentru o perioadă determinata, la aceste sisteme şi să le supravegheze.

(2)Dispoziţiile art. 91^1 -91^5 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător.

Articolul 24

(1)Şedinţele de judecată în cauzele privind infracţiunea de trafic de persoane prevăzută la art. 13 şi de pornografie infantila prevăzută la art. 18 nu sunt publice.

(2)La desfăşurarea judecaţii în condiţiile alin. (1) pot asista părţile, reprezentanţii acestora, apărătorii, precum şi alte persoane a căror prezenta este considerată necesară de către instanţa.

(3)În cauzele privind infracţiunile prevăzute în prezenta lege ascultarea minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani se face în prezenta unuia dintre părinţi sau a tutorelui ori a persoanei căreia îi este încredinţat minorul spre creştere şi educare.

Articolul 25

La judecarea infracţiunilor prevăzute la art. 12 şi 17, la cererea părţii vătămate, instanţa poate declara şedinţa secreta.

Capitolul VProtecţia şi asistenţa victimelor traficului de persoane

Articolul 26

(1)Persoanelor vătămate prin infracţiunile prevăzute în prezenta lege, precum şi altor victime ale acestor infracţiuni li se acordă o protecţie şi o asistenţa specială, fizica, juridică şi socială.

(2)Viaţa privată şi identitatea victimelor traficului de persoane sunt ocrotite prin prevederile prezentei legi.

(3)Victimele infracţiunilor prevăzute în prezenta lege au dreptul la recuperarea lor fizica, psihologică şi socială.

(4)Minorilor, victime ale infracţiunilor prevăzute în prezenta lege, li se acordă protecţie şi asistenţa specială, în raport cu vârsta lor.

(5)Femeilor, victime ale infracţiunilor prevăzute în prezenta lege, precum şi celor care sunt supuse unui risc ridicat de a deveni victime ale acestor infracţiuni li se acordă o protecţie şi o asistenţa socială specifică.

Articolul 27

Ministerul de Interne asigura, la cerere, pe teritoriul României, protecţia fizica a victimelor traficului de persoane pe perioada procesului.

Articolul 28

Cetăţenilor români aflaţi pe teritoriul altor tari, victime ale traficului de persoane, li se acordă, la cerere, asistenţa de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în acele tari.

Articolul 29

Ministerul Afacerilor Externe, prin misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, eliberează, în caz de necesitate, în vederea repatrierii, documente de identitate cetăţenilor români care au fost victime ale traficului de persoane, într-un timp rezonabil, fără întârzieri nejustificate.

Articolul 30

(1)Ministerul Afacerilor Externe asigura difuzarea către cei interesaţi, prin intermediul misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare ale României în străinătate, a unor materiale de informare privind drepturile persoanelor, victime ale traficului de persoane, potrivit legislaţiei române şi a statului de reşedinţa.

(2)Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în străinătate asigura informarea organelor judiciare străine cu privire la reglementările române în materie.

(3)Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în străinătate vor publică prin mijloace electronice proprii informaţii referitoare la legislaţia naţionala şi a statului străin în domeniu, precum şi adresele centrelor de asistenţa şi protecţie a victimelor traficului de persoane sau asimilate acestora.

(4)Şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare ale României în străinătate vor desemna un diplomat din cadrul acestora ca responsabil cu aplicarea metodologiei de repatriere a cetăţenilor români, victime ale traficului de persoane, în sensul prezentei legi.

(5)Metodologia de repatriere a cetăţenilor români, victime ale traficului de persoane, se elaborează de către Ministerul Afacerilor Externe împreună cu Ministerul de Interne şi Ministerul Justiţiei, în termen de 60 de zile de la adoptarea prezentei legi.

Articolul 31

Ministerul de Interne asigura, prin structurile sale specializate, la toate punctele de trecere a frontierei României, personal special instruit pentru identificarea şi preluarea victimelor, în vederea îndrumării acestora către instituţiile specializate.

Articolul 32

(1)Victimele traficului de persoane pot fi cazate, la cerere, temporar, în centre de asistenţa şi protecţie a victimelor traficului de persoane, înfiinţate prin prezenta lege, denumite în continuare centre, aflate în subordinea consiliilor judeţene Arad, Botoşani, Galaţi, Giurgiu, Iaşi, Ilfov, Mehedinţi, Satu Mare şi Timiş.

(2)Durata cazării este stabilită prin decizie a delegaţiei permanente judeţene şi nu poate depăşi 10 zile.

(3)Durata cazării poate fi prelungită, la solicitarea organelor judiciare, cu cel mult până la 3 luni sau, după caz, pe perioada procesului penal.

(4)Centrele sunt amenajate şi dotate astfel încât să ofere condiţii civilizate de cazare şi igiena personală, hrana, asistenţa psihologică şi medicală.

Articolul 33

Victimelor traficului de persoane, cazate temporar, li se asigura de către asistenţii sociali din aparatul consiliului local în a cărui raza teritorială îşi desfăşoară activitatea centrele informaţii şi consiliere pentru a beneficia de facilităţile asigurate prin lege persoanelor marginalizate social.

Articolul 34

(1)Regulamentul de organizare şi funcţionare, precum şi structura organizatorică ale centrelor se aproba de ministrul administraţiei publice, cu avizul ministrului de interne.

(2)Personalul încadrat în centre este salarizat potrivit legislaţiei referitoare la salarizarea personalului din unităţile bugetare.

(3)Cheltuielile curente şi de capital ale centrelor se acoperă din bugetele consiliilor judeţene, prevăzute la art. 32 alin. (1).

Articolul 35

(1)Agenţiile judeţene de ocupare a forţei de muncă din judeţele în care se înfiinţează şi funcţionează centrele organizează, dacă este posibil, programe speciale de scurta durata pentru iniţierea sau formarea profesională a victimelor cazate.

(2)De asemenea, agenţiile menţionate la alin. (1) asigura, cu prioritate, victimelor traficului de persoane servicii de consiliere şi mediere a muncii, în vederea identificarii unui loc de muncă.

Articolul 36

Victimelor traficului de persoane, cetăţeni români, li se pot acorda locuinţe sociale, cu prioritate, de către consiliile locale din localitatea de domiciliu.

Articolul 37

România le facilitează cetăţenilor străini, victime ale traficului de persoane, întoarcerea în ţara lor de origine fără nici o întârziere nejustificată şi le asigura transportul în deplina securitate până la frontiera statului român, dacă nu este prevăzut altfel în acordurile bilaterale.

Articolul 38

(1)Străinii victime ale traficului de persoane pot fi cazaţi în centrele special amenajate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fără a mai fi necesară luarea în custodie publică a acestora. În acest scop, administraţia centrelor amenajează spaţii speciale, separate de cele destinate cazării străinilor luaţi în custodie publică.

(2)Străinii victime ale traficului de persoane, solicitanţi ai unei forme de protecţie în România, pot fi cazaţi în centrele special amenajate potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000

privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată.

(3)Cazarea persoanelor prevăzute la alin. (1) se aprobă de şeful Autorităţii pentru străini, la solicitarea scrisă a autorităţilor competente.

(4)Victimele traficului de persoane sunt informate în locurile de cazare, într-o limbă pe care o înţeleg, cu privire la procedurile judiciare şi administrative aplicate.

(5)Persoanele prevăzute la alin. (1) şi (2) pot beneficia de consiliere psihică şi psihologică, precum şi de asistenţă medicală şi socială într-o limbă pe care o înţeleg.

(6)Asistenţa medicală, medicamentele şi hrana persoanelor prevăzute la alin. (1) se asigură potrivit normelor legale aplicabile străinilor luaţi în custodie publică.

Art. 38 a fost modificat de pct. 5 al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 79 din 14 iulie 2005 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 629 din 19 iulie 2005.

Articolul 39

În cazul în care străinii, victime ale traficului de persoane, nu poseda nici un document de identitate sau acesta a fost pierdut, furat ori distrus, li se facilitează de către Direcţia relaţii consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe sau de către organele competente ale Ministerului Administraţiei Publice eliberarea unui nou pasaport sau titlu de călătorie, după caz.

Articolul 39^1

(1)Străinii cu privire la care există motive serioase să se considere că sunt victime ale traficului de fiinţe umane beneficiază de o perioadă de recuperare şi reflecţie de până la 90 de zile, pentru a se reface, a ieşi de sub influenţa făptuitorilor şi a lua o decizie în cunoştinţă de cauză privind cooperarea cu autorităţile competente, timp în care li se acordă de către Autoritatea pentru străini, la solicitarea procurorului sau a instanţei, tolerarea rămânerii pe teritoriul României. În perioada de recuperare şi reflecţie străinii beneficiază de drepturile prevăzute la art. 38. (2) În timpul sau la expirarea perioadei de reflecţie, străinilor victime ale traficului de persoane li se poate acorda, la cerere, un permis de şedere temporară, în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002

, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 39^1 a fost introdus de pct. 6 al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 79 din 14 iulie 2005 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 629 din 19 iulie 2005.

Articolul 40

În cazul aducerii în România de către o companie de transport de victime ale traficului, cunoscând caracterul ilicit al acestuia, compania de transport respectiva este obligată să asigure cazarea şi întreţinerea acestora pe perioada stabilită de Ministerul de Interne şi sa suporte transportul lor până la frontiera română, conform legii.

Articolul 41

De asemenea, minorilor care însoţesc victimele traficului de persoane sau care sunt ei înşişi victime li se aplică, în mod corespunzător, prevederile referitoare la minori din Legea nr. 123/2001*).

*)Legea nr. 123/2001 a fost abrogată de ORDONANŢA DE URGENTA nr. 194 din 12 decembrie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 955 din 27 decembrie 2002.

Articolul 42

Asociaţiile şi fundaţiile care fac dovada că desfăşoară programe de servicii de asistenţa socială pentru victimele traficului de persoane, cum ar fi: cazare, hrana, consiliere psihică, psihologică şi juridică, asistenţa medicală, vor putea beneficia de subvenţii de la bugetul de stat sau, după caz, de la bugetele locale, în condiţiile legii.

Articolul 43

Victimele infracţiunilor prevăzute în prezenta lege au dreptul sa primească informaţii cu privire la procedurile judiciare şi administrative aplicabile.

Articolul 44

Persoanele prevăzute la art. 43 au dreptul sa primească asistenţa juridică obligatorie pentru a putea să îşi exercite drepturile în cadrul procedurilor penale prevăzute de lege, în toate fazele procesului penal, şi să îşi susţină cererile şi pretenţiile civile faţă de persoanele care au săvârşit infracţiunile prevăzute de prezenta lege, în care ele sunt implicate.

Capitolul VICooperarea internaţionala

Articolul 45

Prin prezenta lege se instituie ofiţeri de legătura în cadrul Ministerului de Interne, precum şi magistraţi de legătura la nivelul parchetelor de pe lângă tribunale, care să asigure consultarea reciprocă cu ofiţeri de legătura sau, după caz, cu magistraţi de legătura care funcţionează în alte state, în scopul coordonării acţiunilor acestora în cursul urmăririi penale.

Articolul 46

În vederea schimbului de date şi de informaţii cu privire la investigarea şi urmărirea infracţiunilor prevăzute în prezenta lege se va stabili un punct de contact în cadrul Ministerului de Interne şi al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie cu instituţii similare din alte state.

Articolul 47

(1)Societăţile de transport internaţional sunt obligate sa verifice la emiterea documentului de călătorie dacă pasagerii sunt în posesia documentelor de identitate cerute pentru intrarea în ţara de tranzit sau de primire.

(2)Obligaţia prevăzută la alin. (1) revine şi conducătorului mijlocului de transport internaţional rutier la urcarea pasagerilor, precum şi personalului abilitat sa controleze documentele de călătorie.

Capitolul VIIDispoziţii finale

Articolul 48

Pentru identificarea victimelor traficului de persoane lucrătorii Ministerului de Interne pot organiza controale în instituţii publice ori particulare, precum şi în incinta agenţilor economici, indiferent de proprietar sau de deţinător, în condiţiile legii.

Articolul 49

În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi se va adopta, prin hotărâre a Guvernului, regulamentul de aplicare a acesteia.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 2 octombrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALER DORNEANU

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 1 noiembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VACAROIU