Decizie nr. 1.162 din 28 septembrie 2010

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Toma - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepţie ridicată de Consiliul Judeţean Mureş şi de Judeţul Mureş în Dosarul nr. 33/43/2010 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 33/43/2010, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepţie ridicată de Consiliul Judeţean Mureş şi de Judeţul Mureş într-o cauză civilă având ca obiect o acţiune împotriva Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, prin reglementarea dispoziţiilor de lege criticate, unităţile administrativ-teritoriale sunt lipsite de sumele defalcate din taxa pe valoare adăugată acordate deja bugetelor locale, fapt ce periclitează realizarea proiectelor finanţate din resurse locale şi europene semnificative. Se consideră că investiţiile şi proiectele începute în anul 2008, aflate în curs de execuţie şi ale căror cheltuieli sunt necesare a fi achitate în anul 2009, nu pot fi continuate din cauza dispoziţiei de restituire a sumelor prevăzute în cuprinsul textului criticat către bugetul statului. Se arată că dispoziţiile de lege invocate încalcă însuşi scopul pentru care a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008, respectiv "asigurarea cu prioritate a sumelor destinate finanţării proiectelor de infrastructură şi a cofinanţării proiectelor finanţate din fonduri europene".

Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este întemeiată, întrucât dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 11 alin. (2), 115 şi 120 din Constituţie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223 din 30 decembrie 2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 31 decembrie 2008, având următorul cuprins: "Art. 4. - (1) Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată acordate în anul 2008 prin hotărâri ale Guvernului bugetelor locale pentru acoperirea unor cheltuieli curente şi de capital rămase neutilizate la finele anului se restituie la bugetul de stat.

(2)Regularizarea cu bugetul de stat a sumelor prevăzute la alin. (1) se realizează până la data de 8 ianuarie 2009."

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (2) privind dreptul internaţional şi intern, art. 115 alin. (4) referitor la delegarea legislativă, art. 120 alin. (1) privind principiile de bază ale administraţiei publice locale şi art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, autorul excepţiei invocă încălcarea art. 3 pct. 1 privind conceptul de autonomie locală, art. 4 pct. 6 privind întinderea autonomiei locale şi art. 9 pct. 1, 2, 4, 6 şi 7 referitoare la resursele financiare ale autorităţilor administraţiei publice locale din Carta europeană a autonomiei locale.

Curtea constată că, referitor la constituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate, s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 573 din 4 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 21 iunie 2010. Cu acel prilej, Curtea a statuat că, astfel cum reiese şi din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008, la adoptarea actului au fost avute în vedere presiunile şi riscurile determinate de evoluţiile economice interne şi externe, necesitatea susţinerii creşterii economice şi reducerii inflaţiei, precum şi asigurarea cu prioritate a sumelor destinate finanţării proiectelor de infrastructură şi a cofinanţării proiectelor finanţate din fonduri europene şi a contribuţiei României la bugetul comunitar. Pentru evitarea acestor riscuri a fost necesară adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare. Întrucât dispoziţiile de lege criticate vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, acestea au fost adoptate în deplină concordanţă cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie.

Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 120 alin. (1) din Constituţie, precum şi a dispoziţiilor art. 4 pct. 6 şi art. 9 pct. 1 şi 4 din Carta europeană a autonomiei locale, Curtea reţine că autonomia publică locală, astfel cum este definită prin legea specială, respectiv Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, în cuprinsul art. 3, constă în dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii. Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 154 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004, că principiul autonomiei locale "nu presupune totala independenţă şi competenţa exclusivă a autorităţilor publice din unităţile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţării şi dispoziţiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naţionale".

De asemenea, art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008 se află într-o deplină concordanţă şi cu prevederile art. 137 alin. (1) din Constituţie, referitor la formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare. Sub acest aspect, Curtea a constatat că textul de lege criticat face referire la acoperirea unor cheltuieli curente şi de capital, iar nu pentru asigurarea finanţării de investiţii, care să antreneze raporturi juridice contractuale cu obligaţii de plată asumate, fundamentate exclusiv pe această categorie de venituri la bugetul local. De altfel, nu există o obligaţie legală ca, la nivel local, finanţarea unor investiţii să fie asigurată din sume provenite exclusiv de la bugetul de stat, cum ar fi şi sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, alocate de Guvernul României. Mai mult decât atât, în conformitate cu dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, Guvernul poate aloca, în situaţii excepţionale, sume din Fondul de rezervă, pentru unităţile care nu dispun de resursele financiare pentru realizarea proiectelor de investiţii începute.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei, argumentele expuse în decizia amintită îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru aceleaşi considerente, nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate a textului de lege invocat prin raportare la dispoziţiile art. 11 alin. (2) şi art. 148 alin. (2) din Constituţie şi nici la cele ale prevederilor din Carta europeană a autonomiei locale, invocate de către autorul excepţiei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepţie ridicată de Consiliul Judeţean Mureş şi de Judeţul Mureş în Dosarul nr. 33/43/2010 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 septembrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Toma