Hotărîrea nr. 1149 din 14 iulie 1968

Articolul 1

(1)Locurile de muncă cu condiţiile deosebite prevăzute de art. 2 din Legea nr. 26 din 27 decembrie 1967 şi durata concediului suplimentar de odihnă cuvenit pentru fiecare din aceste locuri se determina de către Ministerul Muncii, împreună cu Ministerul Sănătăţii, de comun acord cu Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, la propunerea ministerelor şi celorlalte organe centrale, potrivit următoarelor criterii:

a)natura factorilor nocivi - fizici, chimici sau biologici - şi mecanismul de acţiune a acestora asupra organismului;

b)intensitatea de acţiune a factorilor nocivi sau asocierea acestor factori;

c)durata de expunere la acţiunea factorilor nocivi;

d)existenta unor condiţii de muncă ce implica un efort fizic mare, în special condiţii nevaforabile de microclimat, zgomot intens sau vibratii;

e)existenta unor condiţii de muncă ce implica o solicitare nervoasa deosebită, atenţie foarte incordata şi multilaterala sau concentrare intensa şi ritm de lucru intens;

f)existenta unor condiţii de muncă ce implica o suprasolicitare nervoasa, determinata de un risc de accidentare sau de imbolnavire;

g)structura şi nivelul morbiditatii în raport cu specificul locului de muncă;

h)alte asemenea condiţii care pot duce la uzura prematura a organismului;

(2)La stabilirea duratei concediului suplimentar de odihnă se va ţine seama de consecinţele pe care acţiunea factorilor prevăzuţi la lit. a - h le poate avea asupra stării de sănătate, capacităţii de muncă şi uzurii premature a organismului, precum şi de măsura în care consecinţele acţiunii acestor factori pot fi diminuate sau eliminate printr-o reconfortare prelungită.

Articolul 2

(1)Pentru cazurile arătate mai jos, la care natura condiţiilor deosebite de la locurile de muncă justifica - potrivit art. 2, alin. 2 din Legea nr. 26/1967 - acordarea unor concedii suplimentare de odihnă mai mari de 12 zile lucrătoare, durata acestora va putea fi de pînă la: a) 24 zile lucrătoare, pentru angajaţii care lucrează în minele de minereuri radioactive; b) 21 de zile lucrătoare, pentru personalul de paza trimis sa lucreze în tari cu clima greu de suportat, care nu beneficiază de program redus de muncă; c) 21 de zile lucrătoare, pentru angajaţii care lucrează în mediu radioactiv; d) 18 zile lucrătoare, pentru angajaţii trimişi sa lucreze în tari cu clima greu de suportat; e) 15 zile lucrătoare, pentru personalul navigant de pe avioanele reactoare şi turboreactoare, de pe elicoptere, precum şi de pe avioanele utilitare care executa misiuni aviochimice.

(2)Durata totală a concediului anual de odihnă, rezultată din însumarea concediului în raport cu vechimea în munca, cu concediul suplimentar prevăzut la alin. 1 şi cu concediul suplimentar acordat celor ce îndeplinesc funcţii de conducere, va putea fi - în temeiul art. 5, alin. 2 din Legea nr. 26/1967 - de cel mult 39 zile lucrătoare pentru angajaţii de la lit. a şi b şi 36 zile lucrătoare pentru cei de la lit. c, d şi e.

Articolul 3

Timpul lucrat - în sensul art. 4 din Legea nr. 26/1967 - în locuri cu condiţii deosebite care au dreptul la concedii suplimentare de odihnă, se stabileşte prin totalizarea perioadelor în care angajatul, potrivit sarcinilor de serviciu precizate prin dispoziţia conducerii unităţii sau prin alte prevederi legale, este obligat sa lucreze în astfel de locuri.

Articolul 4

(1)Ministerul Muncii împreună cu Ministerul Sănătăţii, cu acordul Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, vor dispune scoaterea locurilor de muncă din categoria celor cu condiţii deosebite, în cazul în care, ca urmare a măsurilor luate, aceste locuri încetează sa mai prezinte caracterul deosebit care să justifice acordarea concediului suplimentar de odihnă.

(2)De asemenea, în toate cazurile în care, în anumite locuri de muncă din cadrul unor unităţi, condiţiile în care se desfăşoară activitatea au încetat sa mai prezinte caracter deosebit, concediul suplimentar de odihnă nu se mai acorda; încetarea acordării concediului suplimentar, în astfel de situaţii, se hotărăşte de conducerea unităţii, cu aprobarea organului central în subordinea căruia se găseşte, data cu acordul uniunii sindicatelor de ramura.

Articolul 5

Determinarea locurilor de muncă cu condiţii deosebite pentru care se acordă concedii suplimentare de odihnă se face de către organele prevăzute în art. 2 din Legea nr. 26/1967, în limitele fondului de salarii planificat.

După stabilirea locurilor de muncă cu condiţii deosebite care dau dreptul la concediu suplimentar de odihnă, Ministerul Muncii împreună cu Ministerul Sănătăţii vor informa Consiliul de Miniştri asupra numărului de angajaţi care beneficiază de acest drept, precum şi asupra încadrării ministerelor şi celorlalte organe centrale în fondurile de salarii planificate.

Articolul 6

Pe data publicării în Buletinul Oficial a listelor cuprinzînd locurile de muncă cu condiţii deosebite pentru care se acordă concedii suplimentare, întocmite pe baza criteriilor stabilite prin prezenta hotărîre, potrivit prevederilor art. 2, alin. 4 din Legea nr. 26 din 27 decembrie 1967 - Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 1478 din 15 august 1952 privind stabilirea profesiilor care dau dreptul la concediul suplimentar pentru munca prestată în condiţii vătămătoare sănătăţii, precum şi alte dispoziţii contrarii prezentei hotărîri, se abroga.

LISTA

cuprinzînd locurile de muncă cu condiţii deosebite pentru care se acordă concediu suplimentar de odihnă

În conformitate cu prevederile art. 2, alin. 4 din Legea nr. 26/1967 privind concediul de odihnă al angajaţilor, se stabilesc următoarele locuri de muncă cu condiţii deosebite ce dau dreptul la concediul suplimentar de odihnă, precum şi durata acestuia pentru fiecare loc de muncă, după cum urmează: