Decizie nr. 234 din 19 februarie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-şef delegat

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. c) şi art. 6^1 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi ale art. 78, art. 257, art. 304, art. 320 alin. 2 şi art. 327 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Fernea şi Partidul Social Democrat în Dosarul nr. 2.203/90/2007 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepţiei, apărătorii aleşi Florin Doran şi Tudor Valentin, cu delegaţii la dosar, ambii fiind din cadrul Baroului Bucureşti. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Domnul avocat Florin Doran, în calitate de apărător ales al autorului Vasile Fernea, şi domnul avocat Tudor Valentin, în calitate de apărător al Partidului Social Democrat, pun concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, reluând motivarea din faţa instanţei de drept comun, respectiv din notele scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate fiind în deplin acord cu prevederile constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.303/90/2007, Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) lit. c) şi art. 6^1 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi ale art. 78, art. 257, art. 304, art. 320 alin. 2 şi art. 327 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Fernea şi Partidul Social Democrat în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 6^1 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 78/2000 încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 40 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul liber de asociere al cetăţenilor, ale art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la stabilirea şi garantarea dreptului de proprietate privată, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie referitor la protecţia proprietăţii, deoarece se violează dreptul de proprietate asupra sumelor de bani legal dobândite de un partid politic cu titlu de cotizaţie şi se permite substituirea Direcţiei Naţionale Anticorupţie autorităţilor publice abilitate să controleze respectarea prevederilor legale privind finanţarea partidelor politice.

De asemenea, art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 este neconstituţional, deoarece conţine elemente de incertitudine şi, în pofida exigenţelor de previzibilitate şi predictibilitate, conferă autorităţilor o marjă largă de manevră.

Dispoziţiile art. 78 din Codul de procedură penală sunt considerate ca fiind neconstituţionale în raport cu art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece conferă unei persoane în procesul penal o dublă calitate, respectiv de martor şi de persoană care formează pretenţii civile, fără însă a i se atribui de lege calitatea de parte civilă.

Dispoziţiile art. 257 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 15, art. 24 alin. (1) şi art. 53 alin. (2) din Constituţie, deoarece nu instituie în sarcina procurorului şi, respectiv, a organului de urmărire penală obligaţia expresă de "a chema" alături de învinuit, respectiv inculpat, la prezentarea materialului de urmărire penală şi pe apărătorul acestuia, ca o garanţie a exercitării dreptului la apărare.

Art. 304 din Codul de procedură penală este criticat, întrucât nu instituie o garanţie concretă părţilor privind exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a primi o copie de pe înregistrarea şedinţei de judecată.

Dispoziţiile art. 327 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt considerate ca fiind în contradicţie cu reglementările constituţionale privind exercitarea dreptului la apărare, deoarece nu garantează în mod expres posibilitatea părţilor de a pune întrebări martorului atât direct, cât şi prin avocat.

Dispoziţiile art. 320 alin. 2 din Codul de procedură penală încalcă, în opinia autorului, dreptul la apărare. Nu a arătat însă în mod concret în ce constă contrarietatea pretinsă.

Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor prin avocaţi, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. c) şi art. 6^1 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 78 cu denumirea marginală Martorul, art. 257 cu denumirea marginală Prezentarea materialului de către procuror, art. 304 cu denumirea marginală Note privind desfăşurarea şedinţei de judecată, art. 320 alin. 2 cu denumirea marginală Lămuriri, excepţii şi cereri şi art. 327 alin. 1 cu denumirea marginală Ascultarea martorului, expertului sau interpretului din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:

–Art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000: "(1) Prezenta lege instituie măsuri de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de corupţie şi se aplică următoarelor persoane: [...]

c)care exercită atribuţii de control, potrivit legii;";

–Art. 6^1 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 78/2000: "(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunii prevăzute la alin. (1) se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

(4)Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazul prevăzut la alin. (2).";

–Art. 78 din Codul de procedură penală: "Persoana care are cunoştinţă despre vreo faptă sau despre vreo împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în procesul penal poate fi ascultată în calitate de martor.";

–Art. 257 din Codul de procedură penală: "Procurorul, primind dosarul, îl cheamă pe învinuit şi îi prezintă materialul de urmărire penală potrivit dispoziţiilor art. 250 şi următoarele, care se aplică în mod corespunzător.";

–Art. 304 din Codul de procedură penală: "Desfăşurarea şedinţei de judecată se înregistrează cu mijloace tehnice audio.

În cursul şedinţei de judecată grefierul ia note cu privire la desfăşurarea procesului. Procurorul şi părţile pot cere citirea notelor şi vizarea lor de către preşedinte.

În caz de contestare, de către participanţii la proces, a notelor grefierului, acestea vor fi verificate şi, eventual, completate ori rectificate pe baza înregistrărilor din şedinţa de judecată.

După terminarea şedinţei de judecată, participanţii la proces primesc, la cerere, câte o copie de pe notele grefierului.

Notele grefierului pot fi contestate până la termenul următor.";

–Art. 320 alin. 2 din Codul de procedură penală: "Preşedintele întreabă pe procuror şi pe părţi dacă au de formulat excepţii, cereri sau propun efectuarea de probe noi.";

–Art. 327 alin. 1 din Codul de procedură penală: "Instanţa trece apoi la ascultarea martorilor potrivit art. 323 şi 325, care se aplică în mod corespunzător. După ce martorului i s-au pus întrebări de instanţă şi de procuror, el este întrebat de partea care l-a propus şi apoi de celelalte părţi."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că în ceea ce priveşte art. 6^1 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 78/2000 autorul este nemulţumit de posibilitatea conferită de textele legale criticate de a fi confiscate sume de bani dobândite conform prevederilor legale ori de a fi restituite persoanelor care, deşi au comis o faptă penală, beneficiază de o cauză de nepedepsire. Or, o astfel de susţinere nu poate fi primită, deoarece, dimpotrivă, textele legale criticate în acord cu dispoziţiile constituţionale invocate dispun cu privire la confiscarea banilor, valorilor sau a altor bunuri care au făcut obiectul infracţiunii prevăzute la alin. (1). Un bun folosit la săvârşirea ei ar trebui confiscat în materialitatea lui, pentru că numai astfel se înlătură starea de pericol creată de detenţia lui în continuare de către infractor şi se înlătură orice atingere adusă moralei publice. De altfel, deposedarea unei persoane de anumite bunuri sau valori în executarea unei sancţiuni penale, contravenţionale, administrative ori civile sau a unei măsuri de confiscare specială, prevăzute de lege, nu constituie expropriere şi nu încalcă în niciun alt mod dreptul de proprietate garantat constituţional, potrivit căruia "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii". Aşa fiind, legiuitorul, în acord cu prevederile art. 61 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) din Constituţie, are libertatea deplină de a stabili şi anumite limite referitoare la conţinutul dreptului de proprietate. Faptul că, potrivit alin. (4) al art. 6^1 din lege, banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazul când făptuitorul denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat nu afectează în niciun fel dreptul de proprietate privată.

Celelalte prevederi constituţionale invocate nu au incidenţă în cauză.

Cât priveşte critica referitoare la art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, Curtea constată că previzibilitatea şi predictibilitatea unei norme presupun că destinatarul acesteia are reprezentarea unei astfel de calităţi în virtutea căreia este obligat să-şi modeleze conduita. Aşa fiind, faptul că prevederile legale criticate se aplică tuturor persoanelor care exercită atribuţii de control, potrivit legii, are indubitabil un înţeles univoc, legiuitorul nefiind obligat, pentru a consfinţi caracterul constituţional, să procedeze la o enumerare exhaustivă a acestora.

Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 din Codul de procedură penală, Curtea reţine că, în realitate, autorul excepţiei porneşte de la o premisă eronată potrivit căreia o persoană poate avea în procesul penal o dublă calitate. Or, aspectele legate de lipsa calităţii procesuale a vreunei părţi din dosar nu atrage neconstituţionalitatea textului criticat, care stabileşte în mod cert că "persoana care are cunoştinţă despre vreo faptă sau despre vreo împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în procesul penal poate fi ascultată în calitate de martor".

Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece toate părţile pot pune întrebări martorului în ordinea prestabilită de legiuitor, textul neputând fi desprins de celelalte dispoziţii procedural penale, respectiv art. 323 şi art. 325 din acelaşi cod.

În sfârşit, referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257, art. 304 şi art. 320 alin. 2 din Codul de procedură penală, Curtea constată că este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Art. 257 din Codul de procedură penală este criticat din perspectiva unei omisiuni legislative, şi anume aceea că nu instituie în sarcina procurorului şi a organului de urmărire penală obligaţia de a chema alături de învinuit sau inculpat şi pe apărătorul acestuia. De asemenea, şi art. 304 din Codul de procedură penală este contestat tot pentru ceea ce nu conţine, adică imposibilitatea părţilor de a primi o copie nu numai de pe notele de şedinţă ale grefierului, ci şi de pe înregistrarea şedinţei de judecată. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă fără a putea modifica sau completa prevederile legale criticate.

Critica referitoare la art. 320 alin. 2 din Codul de procedură penală nu poate fi primită, fiind inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei nu a arătat în mod concret în ce constă contrarietatea textului cu prevederile art. 24 din Constituţie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. c) şi art. 6^1 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi ale art. 78 şi art. 327 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Fernea şi Partidul Social Democrat în Dosarul nr. 2.203/90/2007 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

2.Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257, art. 304 şi art. 320 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 februarie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef delegat,

Afrodita Laura Tutunaru