Lege
Lege nr. 78 din 8 mai 2000
pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
- Emitent
- Parlamentul
- Publicat în
- Monitorul Oficial nr. 219 din 18 mai 2000
Textul actului · 33 de articole
100%
pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
Parlamentul României adopta prezenta lege.
(1)Prezenta lege instituie măsuri de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de corupţie şi se aplică următoarelor persoane:
a)care exercită o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost investite, în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice;
b)care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcţie sau o însărcinare, în măsura în care participa la luarea deciziilor sau le pot influenţa, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societăţilor comerciale, companiilor naţionale, societăţilor naţionale, unităţilor cooperatiste sau al altor agenţi economici;
c)care exercită atribuţii de control, potrivit legii;
d)care acorda asistenţa specializată unităţilor prevăzute la lit. a) şi b), în măsura în care participa la luarea deciziilor sau le pot influenţa;
e)care, indiferent de calitatea lor, realizează, controlează sau acorda asistenţa specializată, în măsura în care participa la luarea deciziilor sau le pot influenţa, cu privire la: operaţiuni care antreneaza circulaţia de capital, operaţiuni de banca, de schimb valutar sau de credit, operaţiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne şi internaţionale;
f)care deţin o funcţie de conducere într-un partid sau într-o formaţiune politica, într-un sindicat, într-o organizaţie patronala ori într-o asociaţie fără scop lucrativ sau fundaţie;
g)alte persoane fizice decât cele prevăzute la lit. a)-f), în condiţiile prevăzute de lege.
Persoanele prevăzute la art. 1 sunt obligate sa îndeplinească îndatoririle ce le revin din exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea stricta a legilor şi a normelor de conduita profesională, şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.
(1)Persoanele prevăzute la art. 1 lit. a), precum şi persoanele care deţin o funcţie de conducere, de la directori inclusiv, în sus, în cadrul regiilor autonome, companiilor naţionale, societăţilor naţionale, societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar, instituţiilor publice implicate în realizarea procesului de privatizare, Băncii Naţionale a României, băncilor la care statul este acţionar majoritar, au obligaţia să îşi declare averea în condiţiile prevăzute de Legea nr. 115/1996 privind declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţii de conducere.
(2)Nedepunerea declaraţiei de avere de către persoanele prevăzute la alin. (1) atrage declanşarea din oficiu a procedurii de control al averii în condiţiile Legii nr. 115/1996.
(1)Persoanele prevăzute la art. 1 lit. a) şi c) au obligaţia sa declare, în termen de 30 de zile de la primire, orice donaţie directa ori indirecta sau daruri manuale primite în legătură cu exercitarea funcţiilor sau atribuţiilor lor, cu excepţia celor care au o valoare simbolica.
(2)Dispoziţiile Legii nr. 115/1996 referitoare la modalitatea depunerii declaraţiei de avere se aplică în mod corespunzător şi în cazul prevăzut la alin. (1).
(1)În înţelesul prezentei legi, sunt infracţiuni de corupţie infracţiunile prevăzute la art. 254-257 din Codul penal, precum şi infracţiunile prevăzute în legi speciale, ca modalităţi specifice ale infracţiunilor prevăzute la art. 254-257 din Codul penal, în funcţie de calitatea persoanelor care savarsesc sau faţă de care se savarsesc faptele ori în raport cu sectoarele de activitate unde acestea se comit.
(2)În înţelesul prezentei legi, sunt infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie infracţiunile prevăzute la art. 10-13. (3) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile şi infracţiunilor menţionate la art. 17, care sunt în legătură directa cu infracţiunile de corupţie sau cu cele asimilate acestora.Secţiunea a 2-a Infracţiuni de corupţie
Infracţiunile de luare de mită - prevăzută la art. 254 din Codul penal, de dare de mită - prevăzută la art. 255 din Codul penal, de primire de foloase necuvenite prevăzută la art. 256 din Codul penal şi de trafic de influenţa prevăzută la art. 257 din Codul penal se pedepsesc potrivit acelor texte de lege.
(1)Fapta de luare de mită, prevăzută la art. 254 din Codul penal, dacă a fost săvârşită de o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 254 alin. 2 din Codul penal privind săvârşirea infracţiunii de către un funcţionar cu atribuţii de control.
(2)Fapta de dare de mită săvârşită faţă de una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) sau faţă de un funcţionar cu atribuţii de control se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 255 din Codul penal, al carei maxim se majorează cu 2 ani.
(3)Infracţiunile de primire de foloase necuvenite şi trafic de influenţa, dacă au fost săvârşite de una dintre persoanele menţionate la alin. (1) şi (2), se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 256 din Codul penal, respectiv la art. 257 din Codul penal, al carei maxim se majorează cu 2 ani.
Prevederile art. 254-257 din Codul penal se aplică şi managerilor, directorilor, administratorilor şi cenzorilor societăţilor comerciale, companiilor şi societăţilor naţionale, ai regiilor autonome şi ai oricăror alţi agenţi economici.
În cazul infracţiunilor prevăzute în prezenta secţiune, dacă sunt săvârşite în interesul unei organizaţii, asociaţii sau grupări criminale ori al unuia dintre membrii acesteia sau pentru a influenţa negocierile tranzacţiilor comerciale internaţionale ori schimburile sau investiţiile internaţionale, maximul pedepsei prevăzute de lege pentru aceste infracţiuni se majorează cu 5 ani.
Sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite:
a)stabilirea, cu intenţie, a unei valori diminuate, faţă de valoarea comercială reală, a bunurilor aparţinând agenţilor economici la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar, comisă în cadrul acţiunii de privatizare sau cu ocazia unei tranzacţii comerciale, ori a bunurilor aparţinând autorităţilor publice sau instituţiilor publice, în cadrul unei acţiuni de vânzare a acestora, săvârşită de cei care au atribuţii de conducere, de administrare sau de gestionare;
b)acordarea de credite sau de subvenţii cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, neurmarirea, conform legii sau normelor de creditare, a destinaţiilor contractate ale creditelor sau subvenţiilor ori neurmarirea creditelor restante;
c)utilizarea creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate.
(1)Fapta persoanei care, în virtutea funcţiei, a atributiei ori a însărcinării primite, are sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichidă un agent economic privat, de a îndeplini pentru acesta vreo însărcinare, de a intermedia sau de a înlesni efectuarea unor operaţiuni comerciale sau financiare de către agentul economic privat ori de a participa cu capital la un asemenea agent economic, dacă fapta este de natura a-i aduce direct sau indirect foloase necuvenite, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
(2)Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârşită într-un interval de 5 ani de la încetarea funcţiei, atributiei ori însărcinării, aceasta se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite:
a)efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atributia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atributiei sau însărcinării sale;
b)folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii.
Fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid sau într-o formaţiune politica, într-un sindicat ori într-o asociaţie fără scop lucrativ sau fundaţie şi care foloseşte influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Dacă faptele prevăzute la art. 12 şi 13 sunt săvârşite în condiţiile art. 9, maximul pedepsei prevăzute de lege se majorează cu 3 ani.
Tentativa la infracţiunile prevăzute în prezenta secţiune se pedepseşte.
Dacă faptele prevăzute în prezenta secţiune constituie, potrivit Codului penal sau unor legi speciale, infracţiuni mai grave, acestea se pedepsesc în condiţiile şi cu sancţiunile stabilite în aceste legi.
În înţelesul prezentei legi, următoarele infracţiuni sunt în legătură directa cu infracţiunile de corupţie sau cu infracţiunile asimilate acestora, prevăzute la art. 10-13:
a)tăinuirea bunurilor provenite din săvârşirea unei infracţiuni prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a, precum şi favorizarea persoanelor care au comis o astfel de infracţiune;
b)asocierea în vederea săvârşirii unei infracţiuni prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau la lit. a) din prezentul articol;
c)falsul şi uzul de fals săvârşite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau săvârşite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune;
d)abuzul în serviciu contra intereselor publice, săvârşit în realizarea scopului urmărit printr-o infracţiune prevăzută în secţiunile a 2-a şi a 3-a;
e)infracţiunile de spalare a banilor, prevăzute în Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spalarii banilor, atunci când banii, bunurile sau alte valori provin din săvârşirea unei infracţiuni prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a;
f)contrabanda cu bunuri provenite din săvârşirea unei infracţiuni prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau săvârşită în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune;
g)infracţiunile prevăzute în Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, săvârşite în legătură cu infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a;
h)infracţiunea de bancruta frauduloasă şi celelalte infracţiuni prevăzute în Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite în legătură cu infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a;
i)traficul de stupefiante, nerespectarea regimului armelor de foc şi al muniţiilor, traficul de persoane în scopul practicării prostituţiei, săvârşite în legătură cu o infracţiune prevăzută în secţiunile a 2-a şi a 3-a.
(1)Infracţiunile prevăzute la art. 17 lit. a)-d) se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în Codul penal pentru aceste infracţiuni, al carei maxim se majorează cu 2 ani.
(2)Infracţiunile prevăzute la art. 17 lit. e) se sancţionează cu pedepsele prevăzute în Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spalarii banilor, al căror maxim se majorează cu 3 ani.
(3)Infracţiunile prevăzute la art. 17 lit. f) se sancţionează cu pedepsele prevăzute în Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, al căror maxim se majorează, în cazul contrabandei simple, cu 3 ani, iar în cazul contrabandei calificate, cu 5 ani.
(4)Infracţiunile prevăzute la art. 17 lit. g) se sancţionează cu pedepsele prevăzute în Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, al căror maxim se majorează cu 2 ani.
(5)Infracţiunile prevăzute la art. 17 lit. h) se sancţionează cu pedepsele prevăzute în Legea nr. 31/1990, republicată, al căror maxim se majorează cu 2 ani.
(6)Infracţiunile prevăzute la art. 17 lit. i) se sancţionează, după caz, cu pedepsele prevăzute la art. 312, 279 sau 329 din Codul penal.Secţiunea a 5-a Dispoziţii comune
În cazul săvârşirii infracţiunilor la care se referă prezentul capitol, banii, valorile sau orice alte bunuri care au fost date pentru a determina săvârşirea infracţiunii sau pentru a rasplati pe infractor ori cele dobândite prin săvârşirea infracţiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, se confisca, iar dacă bunurile nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
În cazul în care s-a săvârşit o infracţiune dintre cele prevăzute în prezentul capitol, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie.
(1)Infracţiunile prevăzute de prezenta lege ca infracţiuni de corupţie sau ca infracţiuni asimilate acestora ori ca infracţiuni în legătură directa cu infracţiunile de corupţie, dacă sunt flagrante, se urmăresc şi se judeca potrivit dispoziţiilor art. 465 şi art. 467-479 din Codul de procedură penală.
(2)Dacă infracţiunile prevăzute la alin. (1) nu sunt flagrante, urmărirea penală şi judecata se efectuează potrivit procedurii de drept comun.
În cazul infracţiunilor prevăzute în secţiunea a 2-a din cap. III, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror.
(1)Persoanele cu atribuţii de control sunt obligate sa înştiinţeze organul de urmărire penală sau, după caz, organul de constatare a săvârşirii infracţiunilor, abilitat de lege, cu privire la orice date din care rezultă indicii ca s-a efectuat o operaţiune sau un act ilicit ce poate atrage răspunderea penală, potrivit prezentei legi.
(2)Persoanele cu atribuţii de control sunt obligate, în cursul efectuării actului de control, sa procedeze la asigurarea şi conservarea urmelor infracţiunii, a corpurilor delicte şi a oricăror mijloace de proba ce pot servi organelor de urmărire penală.
Persoanele prevăzute la art. 1 lit. e), care cunosc operaţiuni ce antreneaza circulaţia de capitaluri sau alte activităţi, prevăzute la art. 1, privind sume de bani, bunuri sau alte valori ce se presupune ca provin din infracţiuni de corupţie sau asimilate acestora ori din infracţiuni ce au legătură cu acestea, au obligaţia sa sesizeze organele de urmărire penală sau, după caz, organele de constatare a săvârşirii infracţiunii ori organele de control, abilitate de lege.
(1)Îndeplinirea cu buna-credinţa a obligaţiilor prevăzute la art. 23 şi 24 nu constituie o încălcare a secretului profesional sau bancar şi nu atrage răspunderea penală, civilă sau disciplinară.
(2)Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) se aplică chiar dacă cercetarea sau judecarea faptelor semnalate a condus la neinceperea sau încetarea urmăririi penale ori la achitare.
(3)Sesizările anonime nu pot fi luate în considerare.
(4)Neîndeplinirea cu rea-credinţa a obligaţiilor prevăzute la art. 23 şi 24 constituie infracţiuni şi se pedepsesc potrivit art. 262 din Codul penal.
Secretul bancar şi cel profesional nu sunt opozabile organelor de urmărire penală, instanţelor de judecată sau Curţii de Conturi.
(1)Când sunt indicii temeinice cu privire la săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute de prezenta lege, în scopul strangerii de probe sau al identificarii făptuitorului, procurorul poate să dispună pentru o durată de cel mult 30 de zile:
a)punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora;
b)punerea sub supraveghere sau sub ascultare a liniilor telefonice;
c)accesul la sisteme informationale;
d)comunicarea de acte autentice sau sub semnatura privată de documente bancare, financiare ori contabile.
(2)Pentru motive temeinice măsurile pot fi prelungite de procuror prin ordonanţa motivată, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile.
(3)În cursul judecaţii instanţa poate dispune prelungirea acestor măsuri prin încheiere motivată.
(1)Se instituie, prin prezenta lege, Secţia de combatere a corupţiei şi criminalitatii organizate, care funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, ca structura specializată în acest domeniu la nivel naţional.
(2)Se instituie, de asemenea, prin prezenta lege servicii de combatere a corupţiei şi criminalitatii organizate în cadrul parchetelor de pe lângă curţile de apel şi birouri de combatere a corupţiei şi criminalitatii organizate în cadrul parchetelor de pe lângă tribunale, ca structuri teritoriale specializate în acest domeniu. Activitatea acestor servicii şi birouri este coordonata şi controlată de Secţia de combatere a corupţiei şi criminalitatii organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie.
(3)Secţia de combatere a corupţiei şi criminalitatii organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, precum şi serviciile şi birourile prevăzute la alin. (2) efectuează, potrivit Codului de procedura penală şi altor legi speciale, urmărirea penală privind infracţiunile de corupţie prevăzute în prezenta lege, precum şi infracţiunile săvârşite în condiţiile crimei organizate. De asemenea, secţia conduce şi controlează activităţile procesuale efectuate de organele poliţiei şi de alte organe implicate în descoperirea şi urmărirea penală a acestor infracţiuni, supraveghind ca actele îndeplinite de aceste organe să fie efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale.
(4)În scopul efectuării cu celeritate şi în mod temeinic a activităţilor de descoperire şi de urmărire a infracţiunilor de corupţie şi a infracţiunilor asimilate acestora, prevăzute în prezenta lege, la cererea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, organele care au competente legale în descoperirea şi urmărirea acestor infracţiuni vor delega, timp de un an, numărul necesar de persoane specializate în acest domeniu, pentru a îndeplini, sub directa conducere, supravegherea şi controlul nemijlocit al procurorilor din Secţia de combatere a corupţiei şi criminalitatii organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, actele procesuale conferite de lege.
(5)Pentru clarificarea unor probleme tehnice de specialitate pot funcţiona, în condiţiile alin. (4), pe lângă Secţia de combatere a corupţiei şi criminalitatii organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, specialişti în domeniul financiar, bancar, vamal sau din alte asemenea domenii.
(6)Prevederile alin. (4) şi (5) se aplică în mod corespunzător şi în cazul structurilor specializate în domeniul corupţiei şi criminalitatii organizate, care funcţionează la nivel teritorial.
(7)Secţia de combatere a corupţiei şi criminalitatii organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, precum şi structurile corespunzătoare teritoriale vor efectua şi operaţiuni de centralizare, analizare şi valorificare a datelor şi informaţiilor deţinute de ele sau primite de la celelalte organisme implicate în lupta împotriva corupţiei şi criminalitatii organizate, constituindu-se în felul acesta o banca de date în domeniul faptelor de corupţie şi al criminalitatii organizate.
(8)Structura, precum şi statele de personal şi de funcţii ale Secţiei de combatere a corupţiei şi criminalitatii organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, ale serviciilor şi birourilor teritoriale specializate, se vor stabili în condiţiile Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare.
(1)Pentru judecarea infracţiunilor de corupţie şi a infracţiunilor asimilate acestora, prevăzute în prezenta lege, pot fi constituite complete specializate, potrivit art. 15 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare.
(2)Judecătorii care compun aceste complete specializate, procurorii care funcţionează în cadrul Secţiei de combatere a corupţiei şi criminalitatii organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, al serviciilor şi birourilor teritoriale specializate, precum şi persoanele prevăzute la art. 28 alin. (4), (5) şi (6) vor primi, pe lângă celelalte drepturi băneşti, un spor de 30% din salariul de baza.Secţiunea a 3-a Dispoziţii comune
Hotărârea judecătorească definitivă de condamnare sau de achitare se poate publică în ziarele centrale sau, după caz, locale, menţionate în hotărâre.
Prevederile prezentei legi se completează, în ceea ce priveşte urmărirea şi judecata, cu dispoziţiile Codului de procedura penală.
În cazul actelor juridice încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi sunt aplicabile dispoziţiile art. 14-22 din Codul de procedură penală.
Orice prevedere contrară prezentei legi se abroga.
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 12 aprilie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI
DEPUTAŢILOR
ION DIACONESCU
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
ULM NICOLAE SPINEANU
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.