Lege
Lege nr. 141 din 24 iulie 1997
privind Codul vamal al României
- Emitent
- Parlamentul
- Publicat în
- Monitorul Oficial nr. 180 din 1 august 1997
Textul actului · 191 de articole
100%
privind Codul vamal al României
Parlamentul României adopta prezenta lege.
(1)Codul vamal se aplică în mod uniform şi nediscriminatoriu pe întreg teritoriul României.
(2)Prevederile cuprinse în prezentul cod se aplică tuturor bunurilor introduse sau scoase din ţara de către persoane fizice sau persoane juridice.
(1)Introducerea sau scoaterea din ţara a mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a oricăror alte bunuri este permisă numai prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat.
(2)La trecerea frontierei de stat, mărfurile, mijloacele de transport şi orice alte bunuri sunt supuse vamuirii de către autorităţile vamale.
(3)În punctele de control pentru trecerea frontierei de stat şi pe teritoriul tarii sunt organizate birouri vamale care funcţionează potrivit legii.Secţiunea a II-a Definiţii de baza
În aplicarea prevederilor prezentului cod, prin termenii de mai jos se înţelege:
a)reglementări vamale - dispoziţiile cuprinse în prezentul cod, în regulamentul vamal de aplicare a acestuia, precum şi în alte acte normative care cuprind prevederi referitoare la domeniul vamal;
b)persoana - persoana fizica sau juridică;
c)persoana stabilită în România - o persoană fizica cu domiciliul în România sau o persoană juridică română;
d)autoritate vamală - autoritate investită pentru aplicarea reglementărilor vamale;
e)birou vamal şi punct vamal - unităţi ale autorităţii vamale în care pot fi îndeplinite, în totalitate sau în parte, formalităţile prevăzute de reglementările vamale;
f)statut vamal - încadrarea unei marfi ca marfa românească sau străină;
g)mărfuri româneşti - mărfuri obţinute cu respectarea condiţiilor de origine prevăzute în prezentul cod;
h)mărfuri străine - altele decât cele definite la lit. g);
i)drepturi de import - taxele vamale, taxa pe valoarea adăugată, accizele şi orice alte sume care se cuvin statului la importul de mărfuri;
j)drepturi de export - taxele vamale şi orice alte sume care se cuvin statului la exportul de mărfuri;
k)tarif vamal - tabel care cuprinde nomenclatura combinata a mărfurilor, taxele vamale exprimate în procente, precum şi cele rezultate din aplicarea măsurilor tarifare preferenţiale prevăzute în reglementările legale;
l)datorie vamală - obligaţia unei persoane de a plati drepturile de import sau de export;
m)debitor vamal - titularul unei datorii vamale;
n)supraveghere vamală - orice acţiune a autorităţii vamale pentru asigurarea respectării reglementărilor vamale în acest domeniu;
o)control vamal - îndeplinirea de către autoritatea vamală a operaţiunilor de verificare a mărfurilor, a existenţei şi autenticităţii documentelor; examinarea evidentelor financiar-contabile şi a altor înscrisuri ale titularilor de operaţiuni; controlul mijloacelor de transport; controlul bagajelor şi al altor mărfuri transportate sau aflate asupra persoanelor; efectuarea de anchete administrative şi alte acţiuni similare, cu scopul de a asigura respectarea reglementărilor vamale şi a altor norme aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală;
p)elemente de taxare - nivelul cotei procentuale prevăzute în tariful vamal, metodele de determinare a valorii în vama şi regulile de origine aplicabile;
r)destinaţia vamală a mărfurilor - plasarea mărfurilor sub un regim vamal, introducerea lor într-o zona libera sau antrepozit liber, reexportul acestora în afară teritoriului României, distrugerea sau abandonul în favoarea statului;
s)declaraţie vamală - actul unilateral cu caracter public, prin care o persoană manifesta, în formele şi în modalităţile prevăzute în reglementările vamale, voinţa de a plasa mărfurile sub un regim vamal determinat;
t)declarant - persoana care întocmeşte şi depune declaraţia vamală în nume propriu sau persoana în numele căreia este întocmită declaraţia vamală de către mandatar sau comisionar;
u)liber de vama - actul prin care autoritatea vamală lasă la dispoziţia titularului declaraţiei vamale mărfurile vamuite, în scopul prevăzut de regimul vamal sub care acestea au fost plasate;
v)vamuire - ansamblul de operaţiuni efectuate de autoritatea vamală de la prezentarea mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a oricăror alte bunuri până la acordarea liberului de vama;
x)decizie vamală - orice act al autorităţilor vamale, privind reglementările vamale, adoptat de acestea, care produce efecte juridice asupra uneia sau mai multor persoane;
y)bunuri - mărfuri, vietati, orice alte produse, precum şi mijloace de transport.
(1)Activitatea autorităţii vamale se exercită prin:
a)Direcţia Generală a Vamilor;
b)direcţiile regionale vamale;
c)birourile vamale.
(2)În cadrul birourilor vamale se pot înfiinţa puncte vamale.
(3)Structura Direcţiei Generale a Vamilor se aproba de către Ministerul Finanţelor, iar cea a direcţiilor regionale, a birourilor şi a punctelor vamale, de către Direcţia Generală a Vamilor.
(4)Autoritatea vamală va avea o sigla ale carei caracteristici se stabilesc de către Direcţia Generală a Vamilor.
(1)Direcţia Generală a Vamilor are personalitate juridică. Organizarea şi funcţionarea acesteia se fac prin hotărâre a Guvernului.
(2)Salarizarea personalului din cadrul Direcţiei Generale a Vamilor se stabileşte la nivelul prevăzut pentru Ministerul Finanţelor.
(3)Funcţiile specifice utilizate în Direcţia Generală a Vamilor, în direcţiile regionale, în birourile şi în punctele vamale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(1)Direcţiile regionale, birourile şi punctele vamale sunt subordonate Direcţiei Generale a Vamilor.
(2)Birourile vamale de frontieră se înfiinţează prin hotărâre a Guvernului.
(3)Direcţiile regionale şi birourile vamale de interior se înfiinţează prin decizia Direcţiei Generale a Vamilor.
Autorităţile vamale îşi desfăşoară activitatea în sedii proprii sau, atunci când acest lucru nu este posibil, în spaţii puse la dispoziţie fără plata de către deţinătorii legali, care, potrivit legii, sunt autorizaţi sa funcţioneze în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat.
(1)Autoritatea vamală exercita, în cadrul politicii vamale a statului, atribuţiile conferite prin reglementări vamale, pentru realizarea vamuirii bunurilor introduse sau scoase din ţara.
(2)Operaţiunea de vamuire se efectuează la birourile şi punctele vamale de către personalul operativ al autorităţii vamale, sub îndrumarea şi controlul direcţiilor regionale vamale şi al Direcţiei Generale a Vamilor.
(3)În cazurile şi în condiţiile prevăzute de regulamentul vamal, operaţiunea de vamuire se poate efectua şi în alte locuri decât în cele prevăzute la alin. (2).
(1)Autoritatea vamală are dreptul să efectueze controlul vamal al mijloacelor de transport şi al mărfurilor, precum şi al bunurilor şi valorilor aparţinând persoanelor fizice, prezentate la introducerea sau la scoaterea lor din ţara.
(2)În cazul în care se refuza prezentarea, autoritatea vamală are dreptul să efectueze controlul vamal, din proprie iniţiativă, fără acordul titularului.
(3)Controlul vamal corporal al persoanelor se poate efectua, în cazuri excepţionale, atunci când exista informaţii sau prezumţii ca se incearca încălcarea reglementărilor vamale. Cazurile, condiţiile şi procedurile se stabilesc prin regulamentul vamal.
(1)Autoritatea vamală, atunci când are informaţii cu privire la persoanele care, la trecerea frontierei de stat, ar transporta substanţe stupefiante ascunse în corpul lor, poate, pe baza consimţământului acestora, să le supună unui examen de investigare medicală.
(2)În caz de refuz, agentul vamal va solicita parchetului în a carei raza de competenţa se afla biroul vamal autorizarea pentru examinarea medicală şi reţinerea persoanei. Rezultatele examinării medicale se prezintă parchetului, în scopul aplicării procedurilor penale.
Autoritatea vamală are dreptul de a opri mijloacele de transport, folosind semnale formale specifice. Când conducătorii mijloacelor de transport refuza sa oprească, pot fi utilizate, pentru imobilizare, şi alte modalităţi prevăzute de lege.
(1)Agentul vamal are dreptul ca, în vederea efectuării controlului vamal în condiţiile legii, sa urce la bordul oricăror nave, inclusiv al celor militare, aflate în porturile maritime sau fluviale, precum şi în rada acestora.
(2)Comandantul sau, în absenta sa, secundul navei comerciale sau militare, este obligat sa primească autorităţile vamale, să le însoţească în timpul controlului şi să le creeze posibilitatea de a verifica orice loc de pe nava susceptibil de a ascunde bunuri sau valori supuse vamuirii.
(3)Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică şi aeronavelor comerciale sau militare aflate în aeroporturi, la sosirea sau la plecarea din ţara.
(1)Autoritatea vamală poate controla bunurile supuse vamuirii, în orice loc s-ar afla pe teritoriul tarii.
(2)În acest scop, autoritatea vamală poate:
a)verifica, în condiţiile legii, clădiri, depozite, terenuri şi orice alte obiective;
b)preleva, în condiţiile legii, probe pe care le analizează în laboratoarele proprii sau agreate, în vederea identificarii şi expertizarii mărfurilor;
c)efectua investigaţii, supravegheri şi verificări în cazurile în care sunt semnalate situaţii de încălcare a reglementărilor vamale;
d)exercita controlul ulterior la sediul agenţilor economici asupra operaţiunilor de comerţ exterior, în scopul verificării respectării reglementărilor vamale;
e)identifica, pe bază de documente, persoanele care se afla în raza de activitate a biroului vamal.
Pentru efectuarea controlului vamal, atunci când este cazul, instituţiile şi agenţii economici au obligaţia sa pună la dispoziţia autorităţii vamale, fără plata, datele şi informaţiile pe care le deţin, referitoare la bunurile supuse vamuirii. Aceste date şi informaţii vor fi transmise, în scris sau înregistrate pe alt suport material compatibil, în termenul solicitat.
(1)Organele poştale sunt obligate să prezinte, pentru vamuire, autorităţii vamale aflate în incinta oficiului poştal, coletele şi trimiterile poştale internaţionale, cu respectarea normelor poştale.
(2)În exercitarea atribuţiilor de control, autoritatea vamală nu poate să aducă atingere secretului corespondentei şi al trimiterilor poştale.
(1)Autoritatea vamală îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul României, în condiţiile stabilite prin prezentul cod.
(2)Organele de poliţie, de graniceri şi de control ale Ministerului Finanţelor, atunci când constata încălcări ale reglementărilor vamale, sunt obligate sa anunţe de îndată autoritatea vamală cea mai apropiată şi să depună, la cererea acesteia, bunurile care au făcut obiectul acelei încălcări.
(1)În scopul prevenirii încălcării reglementărilor vamale, se instituie o zona specială de supraveghere vamală, cuprinsă între limita exterioară a marii teritoriale şi frontiera de stat, precum şi o fasie de 20 km în interiorul frontierei de stat.
(2)În zona specială de supraveghere vamală, autoritatea vamală, pe lângă controlul vamal obişnuit, efectuează şi alte acţiuni specifice, prin înfiinţarea de posturi de supraveghere vamală, permanente sau temporare, fixe ori mobile. Totodată, realizează controale inopinate, urmăreşte şi identifica persoanele suspectate de încălcarea reglementărilor vamale.
(3)Organele de graniceri şi de poliţie sunt obligate sa acţioneze, la cererea şi sub indicaţiile de specialitate ale autorităţii vamale, pentru supravegherea efectuată în zona vamală specială.Secţiunea a III-a Drepturile şi obligaţiile autorităţii vamale
Direcţia Generală a Vamilor şi direcţiile regionale vamale exercita coordonarea, îndrumarea şi controlul efectuării operaţiunilor de vamuire, realizate de către birourile şi punctele vamale, asigurând aplicarea uniforma a reglementărilor vamale.
Birourile şi punctele vamale sunt unităţi operative care efectuează operaţiunile de vamuire a bunurilor şi supravegherea vamală în cazurile şi în condiţiile prevăzute de reglementările vamale.
Autoritatea vamală comunică, la cererea ministerelor şi a altor instituţii centrale, precum şi a Băncii Naţionale a României, date privind operaţiunile vamale necesare activităţii acestora.
(1)Personalul vamal cuprinde salariaţi încadraţi în sistemul instituţional al autorităţii vamale.
(2)Funcţiile specifice ale personalului vamal sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Condiţiile de încadrare, de promovare, de desfacere a contractului individual de muncă, precum şi alte norme specifice în executarea contractului individual de muncă se stabilesc în statutul personalului vamal.
Personalul vamal poarta, în timpul serviciului, uniforma, însemne, ecusoane distincte şi, după caz, echipament de protecţie, care se atribuie gratuit. Modelul şi durata de întrebuinţare a acestora se vor stabili prin statutul personalului vamal.
(1)Agenţii vamali îşi exercită atribuţiile în cadrul operaţiunilor de vamuire şi supraveghere vamală numai pe baza legitimatiilor de serviciu, în care sunt înscrise competentele conferite prin normele legale.
(2)Organele de poliţie sunt obligate sa acorde, la cerere, sprijin autorităţilor vamale în exercitarea atribuţiilor care le revin.
Agenţii vamali, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, beneficiază de ocrotirea specială prevăzută de lege pentru ofiţerii de poliţie.
Personalul vamal care are dreptul de a purta şi de a face uz de arma va fi stabilit de directorul general al Direcţiei Generale a Vamilor, cu aprobarea ministrului finanţelor.
Personalul vamal, indiferent de funcţia deţinută, este obligat sa păstreze confidenţialitatea datelor şi a operaţiunilor efectuate.
Personalul vamal este obligat să fie loial instituţiei, să aibă o atitudine corecta şi integra, actionand cu competenţa şi fermitate pentru prevenirea, combaterea şi sancţionarea incalcarilor aduse reglementărilor vamale.
La angajarea în serviciu, personalul vamal depune următorul jurământ:
Jur sa respect Constituţia şi legile tarii, sa îndeplinesc cu devotament atribuţiile de serviciu şi sa aplic ferm şi impartial reglementările vamale.
Direcţia Generală a Vamilor va organiza cursuri de iniţiere în vederea angajării personalului vamal, precum şi cursuri de specializare şi perfecţionare pentru personalul vamal încadrat.
(1)Persoanele interesate au dreptul să solicite, în scris, autorităţii vamale, relaţii şi informaţii privind aplicarea reglementărilor vamale, justificând interesul obţinerii acestora prin precizarea operaţiunii de comerţ exterior ce urmează a fi realizată.
(2)La cerere se anexează, dacă este cazul, documentaţia cuprinzând principalele caracteristici tehnice şi comerciale ale bunurilor care fac obiectul tranzacţiei, precum şi analizele de laborator.
(3)Autoritatea vamală va da relaţiile şi informaţiile cerute, în cel mai scurt termen, dar nu mai mult de 10 zile.
(1)Informaţia scrisă privind aplicarea tarifului vamal obliga autoritatea vamală numai în privinta clasificarii tarifare, dacă formalităţile vamale sunt îndeplinite ulterior datei la care s-a comunicat informaţia, iar mărfurile sunt identice cu cele menţionate în informaţie. Autoritatea vamală eliberează răspunsul scris, fără plata.
Informaţia data va cuprinde temeiul legal şi este valabilă atât timp cat reglementarea vamală invocată este în vigoare.
(2)În cazurile când informaţia furnizată este eronată, autoritatea vamală este obligată ca, de îndată, sa o revoce sau sa o modifice, comunicând aceasta solicitantului.
Bunurile se introduc sau se scot din ţara numai prin birourile vamale. Aceste bunuri sunt supuse operaţiunii de vamuire şi rămân sub supraveghere vamală până la acordarea liberului de vama.
(1)Bunurile intrate în ţara se înscriu, în ordinea sosirii la frontiera, în registrul de evidenta, pe baza documentelor de transport şi a celor comerciale.
(2)În lipsa documentelor de însoţire, înscrierea mărfurilor se face pe baza constatărilor autorităţii vamale sau a altor documente prezentate organelor vamale de către cei interesaţi, din care să rezulte mărfurile care urmează să fie supuse vamuirii.
(1)Mărfurile şi bunurile înregistrate, după intrarea în ţara, sunt indrumate astfel:
a)către biroul vamal stabilit de autoritatea vamală sau în alt loc desemnat de aceasta;
b)spre o zona libera, când mărfurile sunt destinate acesteia.
(2)În caz de forta majoră sau de caz fortuit, la schimbarea destinaţiei stabilite potrivit alin. (1), transportatorul este obligat sa sesizeze imediat autoritatea vamală, informand totodată despre eventualele pierderi parţiale sau totale ale mărfurilor.
(3)Când o nava sau o aeronava aflată în situaţia prevăzută la alin. (1) este obligată, din motive de forta majoră sau de caz fortuit, să facă o escala sau sa staţioneze temporar pe teritoriul României, transportatorul este obligat sa informeze fără întârziere autoritatea vamală asupra situaţiei intervenite, aceasta stabilind măsurile de supraveghere a navei sau a aeronavei, precum şi a bunurilor transportate de acestea.
Prevederile art. 35 nu se aplică bunurilor aparţinând persoanelor fizice, precum şi mărfurilor aflate la bordul navelor sau al aeronavelor care traverseaza marea teritorială şi apele teritoriale sau spaţiul aerian al României, fără a avea ca destinaţie un port sau un aeroport românesc.
Mărfurile sosite la vama de destinaţie sau la locul stabilit de autoritatea vamală, potrivit art. 35 alin. (1) lit. a), se prezintă autorităţii vamale de către transportator sau de către titularul operaţiunii comerciale ori de către reprezentantul acestuia.
(1)Mărfurile prezentate biroului sau punctului vamal se afla sub supraveghere vamală până la stabilirea regimului vamal şi intră în depozit necesar cu caracter temporar.
(2)Autoritatea vamală poate cere depozitarului sa constituie o garanţie care să asigure plata drepturilor de import.
Mărfurile aflate în depozit necesar cu caracter temporar pot fi manipulate numai în scopul conservării lor în starea iniţială, fără să se modifice caracteristicile sau aspectele tehnice şi comerciale.
În cazurile în care, conform legii, autorităţile competente hotărăsc distrugerea mărfurilor aflate în depozit necesar cu caracter temporar, aceasta operaţiune se va efectua pe cheltuiala titularului operaţiunii comerciale, sub supravegherea autorităţii vamale.
Mărfurile intra de depozitul necesar cu caracter temporar, pe baza unei declaraţii sumare.
Declaraţia sumară se completează de către depozitar pe formulare-tip şi se depune la autoritatea vamală care o înregistrează în registrul de evidenta.
Prevederile art. 41 şi 42 nu se aplică bunurilor aparţinând călătorilor, precum şi celor expediate prin colete poştale.
(1)Mărfurile care au făcut obiectul declaraţiei sumare pot fi transferate numai în cazurile şi în locurile stabilite de autoritatea vamală.
(2)În caz fortuit sau de forta majoră, care impune de îndată transferul, în total sau în parte, a mărfii, operaţiunea se poate face cu înştiinţarea ulterioară, în aceeaşi zi, a autorităţii vamale.
Autoritatea vamală poate, oricând şi în orice împrejurare, să efectueze controlul mărfurilor sau al mijloacelor de transport, cerând descărcarea şi dezambalarea mărfurilor.
Titularul operaţiunii comerciale sau reprezentantul acestuia este obligat ca, în termen de 30 de zile de la depunerea declaraţiei sumare, să solicite autorităţii vamale plasarea mărfurilor sub un regim vamal.
(1)La introducerea sau la scoaterea din ţara a mărfurilor prezentate la vama, autoritatea vamală stabileşte un regim vamal.
(2)Regimul vamal cuprinde totalitatea normelor ce se aplică în cadrul procedurii de vamuire, în funcţie de scopul operaţiunii comerciale şi de destinaţia mărfii.
(1)Regimurile vamale sunt definitive sau suspensive.
(2)Din categoria regimurilor vamale definitive fac parte:
a)importul, care consta în introducerea mărfurilor în circuitul economic;
b)exportul, care consta în scoaterea mărfurilor din ţara;
c)introducerea şi scoaterea din ţara de bunuri aparţinând călătorilor sau altor persoane fizice, necomercianţi.
(3)Regimurile vamale suspensive sunt următoarele:
a)tranzitul mărfurilor;
b)antrepozitul mărfurilor;
c)perfecţionarea activa a mărfurilor;
d)transformarea sub control vamal a mărfurilor;
e)admiterea temporară a mărfurilor;
f)perfecţionarea pasiva a mărfurilor.
În funcţie de felul mărfurilor şi de regimul vamal care poate fi utilizat, Direcţia Generală a Vamilor poate decide ca numai unele birouri vamale să fie competente sa procedeze la efectuarea vamuirii. Decizia Direcţiei Generale a Vamilor se publică în Monitorul Oficial al României.
(1)Mărfurile destinate a fi plasate sub un regim vamal fac obiectul unei declaraţii vamale corespunzătoare acelui regim.
(2)Declaraţia vamală se completează şi se semnează, pe formulare tipizate, de către titularul operaţiunii sau de către reprezentantul sau, în forma scrisă sau utilizând un procedeu informatic agreat de autoritatea vamală.
(3)Declaraţia vamală se depune la biroul sau punctul vamal împreună cu documentele prevăzute de reglementările vamale, în vederea acceptării regimului vamal solicitat.
(1)Declaraţia vamală este acceptată de autoritatea vamală numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 50 şi se înregistrează în registrul de evidenta.
(2)Data declaraţiei vamale acceptate este data înregistrării ei şi determina stabilirea şi aplicarea regimului vamal.
Autoritatea vamală poate aproba titularului operaţiunii sau reprezentantului acestuia, la cerere, să efectueze, înainte de depunerea declaraţiei vamale, verificarea felului şi a cantităţii mărfii şi sa preleveze probe, în vederea întocmirii şi depunerii corecte a declaraţiei vamale.
Declarantul are dreptul sa rectifice sau sa retragă declaraţia vamală depusa şi acceptată de autoritatea vamală numai până în momentul începerii controlului fizic al mărfurilor.
Rectificarea sau retragerea declaraţiei vamale se poate face şi ulterior începerii controlului fizic al mărfurilor, din iniţiativa şi pe răspunderea declarantului, dacă acesta, în conformitate cu prevederile art. 52, a cerut verificarea felului şi a cantităţii mărfurilor, iar cererea a fost refuzată, sau dacă deţine acte constatatoare, întocmite de organismele neutre prevăzute de lege.
(1)După acceptarea declaraţiei vamale, autoritatea vamală procedează la controlul documentar al acesteia şi al documentelor insotitoare şi poate cere declarantului să prezinte şi alte documente necesare verificării exactitatii elementelor înscrise în declaraţie.
(2)Autoritatea vamală poate proceda la controlul fizic al mărfurilor, total sau parţial, precum şi, dacă este cazul, la prelevarea de probe pentru expertize sau analize de laborator.
(1)Transportul mărfurilor la locul controlului fizic şi manipularea acestora sunt efectuate de declarant pe riscul şi pe cheltuiala sa.
(2)Declarantul are dreptul sa asiste la controlul fizic al mărfurilor şi la prelevarea probelor. La cererea autorităţilor vamale, declarantul este obligat să prezinte mărfurile pentru control, să le manipuleze şi să le dezambaleze, să le reambaleze, precum şi să asigure condiţii pentru prelevarea probelor.
(3)Cheltuielile privind expertizele şi analizele de laborator justificate, precum şi costul probelor prelevate se suporta de către declarantul vamal.
Dacă controlul fizic al mărfurilor se executa parţial, rezultatele acestuia pot fi luate în considerare pentru întreaga partida de marfa înscrisă în declaraţia vamală. Declarantul vamal are dreptul sa ceara efectuarea controlului total al mărfurilor, când considera ca rezultatul controlului parţial nu este concludent.
(1)Autoritatea vamală poate lua măsuri de marcare sau de sigilare a mărfurilor, precum şi a compartimentelor din mijloacele de transport în care se afla mărfurile.
(2)Marcajele sau sigiliile nu pot fi inlaturate decât de autoritatea vamală sau cu permisiunea acesteia, cu excepţia cazului fortuit sau de forta majoră, când operaţiunea este necesară pentru a salva integritatea mărfurilor sau a mijloacelor de transport. În aceasta situaţie, autoritatea vamală va fi instiintata în aceeaşi zi, justificandu-se, prin orice mijloc de proba, măsura luată.
(1)Autoritatea vamală acorda liberul de vama după efectuarea vamuirii, dar poate dispune eliberarea mărfii şi după depunerea documentelor de plată.
(2)Când regimul vamal prevede plata unor drepturi de import ori depunerea unei garanţii, liberul de vama se acordă numai după îndeplinirea acestor obligaţii, în condiţiile şi modalităţile prevăzute în prezentul cod.
Autoritatea vamală poate utiliza o procedură simplificata pentru prezentarea şi declararea mărfurilor, în cazurile şi în condiţiile stabilite în regulamentul vamal.
(1)Autoritatea vamală are dreptul ca, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vama, să efectueze controlul vamal ulterior al operaţiunilor.
(2)În cadrul controlului vamal ulterior, autoritatea vamală verifica orice documente, registre şi evidente referitoare la mărfurile vamuite. Controlul se poate face la oricare persoana care se afla în posesia acestor acte sau deţine informaţii în legătură cu acestea. De asemenea, poate fi făcut şi controlul fizic al mărfurilor, dacă acestea mai exista.
(3)Când controlul vamal ulterior constata ca s-au încălcat reglementările vamale aplicate, datorită unor date cuprinse în declaraţia vamală, autoritatea vamală, după determinarea taxelor vamale cuvenite, ia măsuri de încasare, respectiv de restituire a acestora. Diferenţele în minus se comunică titularului operaţiunii comerciale şi urmează a fi achitate în termen de 7 zile de la data comunicării. Neplata diferenţei datorate de titularul operaţiunii comerciale în acest termen atrage suportarea de majorări de întârziere aferente acestei diferenţe, în cuantumul stabilit prin lege, precum şi interzicerea efectuării altor operaţiuni de vamuire, până la achitarea datoriei vamale.
(4)Diferenţele în plus se restituie titularului în termen de 30 de zile de la data constatării.
(5)Diferenţele în plus sau în minus privind alte drepturi de import se soluţionează potrivit normelor care reglementează aceste drepturi.
(6)Când încălcarea reglementărilor vamale constituie, după caz, contravenţie sau infracţiune, autoritatea vamală este obligată să aplice sancţiunile contravenţionale sau sa sesizeze organele de urmărire penală.
(7)Declaraţia vamală în detaliu şi actele constatatoare încheiate de autoritatea vamală constituie titlu executoriu pentru urmărirea şi încasarea drepturilor de import şi export.Secţiunea a IV-a Comisionari în vama
(1)Operaţiunile de prezentare a mărfii, depunerea declaraţiei vamale - sumară şi în detaliu -, precum şi păstrarea şi manipularea mărfurilor în depozit pot fi efectuate, cu autorizarea Direcţiei Generale a Vamilor, şi de persoanele juridice române care au calitatea de comisionar în vama.
(2)Comisionarii în vama pot avea în obiectul lor de activitate şi operaţiuni de expeditii şi transport internaţional de mărfuri supuse vamuirii.
Condiţiile de autorizare şi de funcţionare se stabilesc prin regulamentul vamal.
(1)Importul consta în intrarea în ţara a mărfurilor străine şi introducerea acestora în circuitul economic.
(2)La importul mărfurilor, autoritatea vamală realizează procedura de vamuire şi de încasare a datoriei vamale aferente drepturilor de import, aplicând şi măsurile de politica comercială.
Taxele vamale de import se determina pe baza Tarifului vamal de import al României, care se aproba prin lege.
(1)Tariful vamal de import al României se elaborează pe baza nomenclaturii combinate a mărfurilor.
(2)Taxa vamală este exprimată în procente şi se aplică la valoarea în vama a mărfurilor, exprimată în lei.
(1)Taxele vamale aplicabile sunt cele prevăzute la data înregistrării declaraţiei vamale de import.
(2)În situaţia în care, ulterior înregistrării, în timpul efectuării procedurii de vamuire, până la acordarea liberului de vama, intervin taxe vamale preferenţiale, titularul operaţiunii comerciale sau reprezentantul acestuia va solicita autorităţii vamale aplicarea taxei vamale corespunzătoare regimului preferenţial.
(1)Unele categorii de mărfuri pot beneficia de un tratament tarifar favorabil, în funcţie de felul mărfii sau de destinaţia lor specifică, potrivit reglementărilor vamale sau acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.
(2)Prin tratament tarifar favorabil se înţelege o reducere sau o exceptare de drepturi vamale, care poate fi aplicată şi în cadrul unui contingent tarifar.
Prin lege se stabilesc cazurile în care, din motive şi împrejurări speciale, se acordă scutiri de drepturi la importul de mărfuri.
(1)Guvernul, în cazuri temeinic justificate, la propunerea Ministerului Finanţelor şi a Ministerului Industriei şi Comerţului, poate aproba, cu caracter temporar, exceptari sau reduceri de taxe vamale pentru unele categorii de mărfuri.
(2)Exceptarile şi reducerile de taxe vamale, aprobate potrivit alin. (1), se stabilesc în mod nediscriminatoriu faţă de importatori sau de beneficiari, indicandu-se în mod expres codul tarifar al mărfurilor.
Importatorii sau beneficiarii importului de mărfuri destinate unei anumite utilizări, în cazul în care, ulterior declaraţiei vamale, schimba utilizarea mărfii, sunt obligaţi sa înştiinţeze înainte autoritatea vamală, care va aplica regimul tarifar vamal corespunzător noii utilizări.
Regulile generale şi notele explicative de interpretare a nomenclaturii mărfurilor prevăzute în Tariful vamal de import al României sunt cele din Convenţia internationala a Sistemului armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983, la care România este parte.
Direcţia Generală a Vamilor, ţinând seama de practica internationala în materie, stabileşte regulile specifice aplicabile clasificarii mărfurilor prevăzute în nomenclatura combinata.
(1)În vederea aplicării corecte a tarifului vamal, autoritatea vamală constata originea mărfurilor importate, pe baza următoarelor criterii:
a)mărfuri produse în întregime într-o ţara;
b)mărfuri obtinute printr-o prelucrare sau transformare substantiala într-o ţara.
(2)Aplicarea criteriilor se face pe baza regulilor de origine prevăzute de reglementările vamale sau de acordurile ori de convenţiile internaţionale la care România este parte.
În aplicarea regimului tarifar preferenţial, regulile şi formalităţile necesare pentru determinarea originii mărfurilor sunt cele stabilite în acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte.
Valoarea în vama reprezintă acea valoare care constituie baza de calcul al taxelor vamale prevăzute în Tariful vamal de import al României.
(1)Procedura de determinare a valorii în vama este cea prevăzută în Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife şi comerţ (G.A.T.T.), încheiat la Geneva la 1 noiembrie 1979, la care România este parte.
(2)La valoarea în vama, în măsura în care au fost efectuate, dar nu au fost cuprinse în preţ, se includ:
a)cheltuielile de transport al mărfurilor importate până la frontiera română;
b)cheltuielile de încărcare, de descărcare şi de manipulare, conexe transportului, ale mărfurilor din import aferente parcursului extern;
c)costul asigurării pe parcursul extern.
(3)Transformarea în lei a valorii în vama se face la cursul de schimb stabilit şi comunicat de Banca Naţionala a României. Acest curs de schimb se utilizează pe toată durata săptămânii următoare, pentru declaraţiile vamale înregistrate în cursul acelei săptămâni.
(4)Atunci când determinarea definitivă a valorii în vama nu se poate efectua imediat, importatorul are dreptul de a ridica mărfurile din vama, la cerere, cu condiţia sa constituie o garanţie bănească sau bancară, acceptată de autoritatea vamală.
(5)În cazul în care, în termen de 30 de zile de la ridicarea mărfii, importatorul nu prezintă documente concludente privind determinarea valorii în vama, autoritatea vamală procedează la executarea garanţiei, operaţiunea de vamuire fiind considerată încheiată.
(1)Valoarea în vama se determina şi se declara de către importator, care este obligat să depună la biroul vamal o declaraţie pentru valoarea în vama, însoţită de facturi sau de alte documente de plată a mărfii şi a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia.
(2)Declaraţia de valoare în vama poate fi depusa şi prin reprezentant, în acest caz răspunderea fiind solidară.
(1)În cazul în care nu s-a aplicat un tratament tarifar preferenţial, deoarece importatorul nu a prezentat certificatul de origine a mărfurilor, titularul operaţiunii are dreptul să solicite restituirea taxelor încasate în plus.
(2)Cererea de restituire este acceptată, dacă a fost depusa în termenul de valabilitate a certificatului de origine prevăzut în acordurile internaţionale prin care s-a stabilit regimul tarifar preferenţial la care România este parte.
(3)Certificatele de origine a mărfurilor, care sunt prezentate autorităţii vamale după expirarea termenului la care face trimitere alin. (2), pot fi acceptate, dacă titularul operaţiunii dovedeşte ca nerespectarea termenului este datorată unor circumstanţe excepţionale.
(4)Autoritatea vamală poate accepta certificatele de origine a mărfurilor, dacă termenul de prescripţie a datoriilor statului nu a fost împlinit, iar mărfurile respective au fost prezentate autorităţii vamale şi au făcut obiectul unei declaraţii vamale înainte de expirarea termenului prevăzut la alin. (2).
Sunt exceptate de la plata taxelor vamale de import:
a)produsele de pescuit maritim şi oceanic şi alte produse extrase din marea teritorială a unei terţe tari de navele înmatriculate în România şi care navighează sub pavilion român;
b)bunurile obţinute din produsele prevăzute la lit. a) la bordul unei nave-fabrica ce îndeplineşte condiţiile de înmatriculare în România şi de navigaţie sub pavilion român.Secţiunea a II-a Exportul
(1)Regimul de export consta în scoaterea definitivă a mărfurilor româneşti de pe teritoriul României.
(2)Sunt admise la export mărfurile produse în ţara, precum şi cele importate anterior, cu excepţia mărfurilor care sunt supuse unor măsuri de prohibitie sau de restrictie în cadrul politicii comerciale.
(3)Regulile de clasificare tarifara prevăzute la importul de mărfuri se aplică şi la export.
Exportatorul de mărfuri scoase definitiv sau temporar din ţara este obligat să depună o declaraţie vamală de export la biroul vamal în raza căruia se afla sediul exportatorului sau la locul unde mărfurile sunt ambalate ori încărcate pentru a fi exportate. În cazuri temeinic justificate, declaraţia vamală poate fi depusa şi la un birou vamal de frontieră.
La exportul de mărfuri nu se încasează taxe vamale.
Liberul de vama la export se acordă cu condiţia ca mărfurile în cauza sa părăsească teritoriul României în aceeaşi stare în care acestea se aflau în momentul înregistrării declaraţiei vamale de export.
(1)Mărfurile româneşti, precum şi cele străine care au fost indigenate pot fi exportate temporar, în situaţia în care urmează a fi reintroduse în ţara, fără a fi suferit o modificare, cu excepţia uzurii lor normale.
(2)Autoritatea vamală fixează un termen în cadrul căruia mărfurile trebuie să fie reintroduse sau sa primească o alta destinaţie vamală. Termenul aprobat trebuie să permită ca scopul utilizării să fie realizat.
(3)Autoritatea vamală, cu acordul titularului regimului de export, poate scurta sau, în cazuri excepţionale, temeinic justificate, poate prelungi termenul iniţial.Secţiunea a III-a Prohibiţii şi restrictii la import şi la export
(1)Sunt considerate prohibite toate mărfurile al căror import sau export este, potrivit reglementărilor legale, interzis cu orice titlu.
(2)Sunt considerate ca restrictionate mărfurile al căror import sau export este supus unor condiţii sau îndeplinirii unor formalităţi speciale.
(3)Atunci când importul sau exportul nu este permis decât cu prezentarea unei autorizaţii speciale sau a unei licenţe, mărfurile sunt prohibite, dacă nu sunt însoţite de un astfel de titlu sau dacă acesta nu este valabil.
(4)Prevederile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător şi regimurilor vamale suspensive.
Licentele de import sau de export sunt nominale, transmiterea lor cu orice titlu atragand nulitatea lor absolută.
Călătorii şi alte persoane fizice cu domiciliul în ţara sau în străinătate pot introduce şi scoate din ţara bunurile aflate în bagajele personale ori care îi însoţesc, fără a fi supuşi taxelor vamale, în condiţiile şi în limitele stabilite prin hotărâre a Guvernului. Aceasta hotărâre va ţine seama de acordurile şi de convenţiile internaţionale la care România este parte.
Prevederile art. 88 se aplică şi coletelor primite sau trimise persoanelor fizice.
(1)Pentru bunurile care nu se încadrează în limitele cantitative şi valorice prevăzute în hotărârea Guvernului se aplică, la import, tariful vamal de import, iar la export, o taxa vamală unica de 20% aplicată la valoarea în vama.
(2)Guvernul, la propunerea Ministerului Finanţelor şi a Ministerului Industriei şi Comerţului, poate aproba reduceri sau exceptari de la taxele vamale prevăzute la alin. (1).
(3)Prin hotărâre a Guvernului, prevăzută la art. 88, se vor stabili şi normele privind determinarea valorii în vama a bunurilor introduse sau scoase din ţara de către persoanele fizice aflate în situaţia menţionată la alin. (1).
Regimurile vamale suspensive sunt operaţiuni cu titlu temporar, care au drept efect suspendarea plăţii taxelor vamale.
(1)Regimul vamal suspensiv se solicita în scris de către titularul operaţiunii comerciale. Autoritatea vamală aproba cererea numai în cazul în care poate asigura supravegherea şi controlul regimului vamal suspensiv. Cheltuielile suplimentare ocazionate de acordarea regimului vamal suspensiv vor fi suportate de titularul operaţiunii.
(2)Prin aprobarea emisă se fixează termenul pentru încheierea regimului vamal suspensiv.
(3)Prelungirea termenului pentru încheierea regimului vamal suspensiv se face la cererea expresă şi justificată a titularului operaţiunii, cu aprobarea autorităţii vamale.
Titularul aprobării este obligat sa informeze de îndată autoritatea vamală asupra oricăror modificări care influenţează derularea operaţiunii sub regimul vamal aprobat.
Autoritatea vamală cere constituirea unei garanţii care să asigure încasarea drepturilor de import ce ar putea fi datorate.
(1)Regimul vamal suspensiv aprobat se încheie atunci când mărfurile primesc un alt regim vamal.
(2)Autoritatea vamală poate dispune, din oficiu, încheierea regimului vamal suspensiv atunci când titularul nu finalizează operaţiunile acestui regim în termenul aprobat.
(3)Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică şi în cazul produselor compensatoare sau transformate, obţinute în cadrul regimurilor de perfecţionare activa sau pasiva şi de transformare sub control vamal.
Titularul regimului vamal suspensiv poate cesiona, cu acceptul proprietarului mărfurilor şi cu acordul autorităţii vamale, drepturile şi obligaţiile aferente regimului vamal respectiv.
(1)Tranzitul vamal consta în transportul mărfurilor străine de la un birou vamal la alt birou vamal, fără ca acestea să fie supuse drepturilor de import sau măsurilor de politica comercială.
(2)Mărfurile vamuite la un birou vamal de interior, în vederea exportului, sunt în tranzit până la biroul vamal de frontieră.
(1)Regimul de tranzit vamal se încheie atunci când mărfurile şi documentele corespunzătoare sunt prezentate la biroul vamal de destinaţie.
(2)În cazul în care acesta este un birou vamal de interior, la cererea declarantului vamal, mărfurile primesc o alta destinaţie vamală.
Titularul regimului de tranzit este obligat să prezinte biroului vamal de destinaţie mărfurile în stare intactă, cu măsurile de marcare şi sigilare aplicate potrivit art. 58, în termenul stabilit de autoritatea vamală.
În cazul în care exista documentele întocmite potrivit convenţiilor şi înţelegerilor internaţionale la care România este parte, autoritatea vamală le accepta fără sa mai emita documente interne.
(1)Prin antrepozit vamal se înţelege locul aprobat de autoritatea vamală, aflat sub controlul acesteia, în care mărfurile pot fi depozitate. În aprobarea data de autoritatea vamală se stabileşte şi termenul în cadrul căruia titularul de antrepozit este obligat să solicite acordarea unui nou regim vamal.
(2)În antrepozitul vamal se permite intrarea mărfurilor străine, înainte ca ele să fie supuse obligaţiei de plată a datoriei vamale sau unor măsuri de politica comercială, precum şi a mărfurilor româneşti vamuite, care sunt depozitate până la expedierea lor în străinătate.
(1)Antrepozitul vamal poate fi public sau privat.
(2)Antrepozitul public este destinat depozitarii de mărfuri de către orice persoană.
(3)Antrepozitarul este titularul declaraţiei vamale prin care mărfurile sunt plasate în regimul de antrepozit vamal.
(4)Antrepozitul privat este destinat depozitarii mărfurilor de către cel căruia îi aparţine depozitul.
(1)Antrepozitele vamale pot fi înfiinţate numai de persoane juridice române, pe baza aprobării date de autoritatea vamală.
(2)Autoritatea vamală stabileşte, prin aprobare, şi condiţiile de organizare şi de funcţionare a antrepozitului vamal autorizat.
Deţinătorul antrepozitului vamal este administratorul şi gestionarul mărfurilor depozitate în acesta şi are, faţă de autoritatea vamală, următoarele obligaţii:
a)sa îndeplinească condiţiile de organizare şi de funcţionare a antrepozitului vamal, stabilite în aprobare;
b)să asigure supravegherea mărfurilor, astfel încât sa nu fie posibila sustragerea acestora de sub controlul vamal;
c)să respecte normele privind conservarea mărfurilor depozitate.
Autoritatea vamală poate cere deţinătorului de antrepozit sa constituie o garanţie care să asigure plata drepturilor de import pentru mărfurile nevamuite, aflate în antrepozit.
(1)Deţinătorii de antrepozite şi antrepozitarii sunt obligaţi sa ţină o evidenta operativă, în forma stabilită de autoritatea vamală, a mărfurilor aflate în antrepozit.
(2)Înscrierea în evidenta operativă se face imediat ce mărfurile au fost introduse în depozit.
În antrepozitele vamale pot fi depozitate şi mărfuri care sunt supuse operaţiunilor specifice regimului de perfecţionare activa sau de transformare sub control vamal. Aceste mărfuri fac obiectul regimurilor vamale corespunzătoare şi nu al regimului de antrepozit vamal.
(1)În perioada de antrepozit vamal nu pot fi efectuate alte operaţiuni decât cele de ambalare, de marcare sau de testare în vederea pregătirii pentru vânzare, care, în prealabil, au fost aprobate de autoritatea vamală.
(2)În vederea efectuării operaţiunilor menţionate la alin. (1), mărfurile pot fi scoase temporar din antrepozitul vamal.
Autoritatea vamală poate permite ca mărfurile aflate într-un antrepozit vamal să fie transferate în alt antrepozit vamal.
Pentru mărfurile scoase din antrepozitul vamal şi vamuite la import, cheltuielile de antrepozitare, inclusiv cele de conservare, nu se adauga la valoarea în vama.
(1)Regimul de perfecţionare activa consta în supunerea, pe teritoriul României, la una sau mai multe operaţiuni de transformare sau prelucrare a:
a)mărfurilor străine destinate a fi reexportate în afară teritoriului vamal al României, sub forma de produse compensatoare, fără a face obiectul încasării drepturilor de import sau al măsurilor de politica comercială;
b)mărfurilor importate, introduse în circuitul economic, dacă ele sunt exportate în afară teritoriului României sub forma de produse compensatoare.
(2)Regimul de perfecţionare activa prevăzut la alin. (1) lit. b) se efectuează cu încasarea drepturilor de import şi restituirea acestora la efectuarea exportului.
În regimul de perfecţionare activa se pot face următoarele operaţiuni:
a)prelucrarea mărfurilor, inclusiv montajul, asamblarea şi adaptarea lor la alte mărfuri;
b)transformarea mărfurilor;
c)repararea mărfurilor, inclusiv remontarea în forma iniţială;
d)utilizarea unor mărfuri, care, deşi nu se regăsesc în produsele compensatoare, permit sau facilitează obţinerea acestor produse, chiar dacă ele dispar total sau parţial în timpul folosirii lor.
(1)Produsele compensatoare sunt rezultatul obţinut în urma procesului de perfecţionare.
(2)Mărfurile echivalente sunt mărfurile româneşti utilizate în locul mărfurilor de import pentru fabricarea produselor compensatoare.
(3)Rata de randament reprezintă cantitatea sau procentajul de produse compensatoare obţinute în urma procesului de perfecţionare activa a unor cantităţi determinate de mărfuri importate.Secţiunea a V-a Transformarea sub control vamal
Regimul de transformare sub control vamal permite folosirea, pe teritoriul României, fără plata drepturilor de import şi fără aplicarea de măsuri de politica comercială, de mărfuri străine pentru a fi supuse unor operaţiuni care le transforma felul sau starea iniţială. Produsele rezultate, numite produse transformate, se introduc în circuitul economic, cu plata drepturilor de import.
Aprobarea de transformare sub control vamal se acordă de autorităţile vamale, la cererea persoanelor care efectuează operaţiunea.
(1)Pentru mărfurile netransformate sau aflate într-un stadiu intermediar de transformare, care se importa, elementele de taxare sunt cele în vigoare în momentul înregistrării declaraţiei vamale.
(2)Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care termenul de încheiere a operaţiunii de transformare a mărfurilor, stabilit în aprobare, nu este respectat.
(1)Drepturile de import la care sunt supuse produsele transformate se calculează potrivit unui tratament tarifar preferenţial, nu numai atunci când acesta este prevăzut în momentul importului, ci şi dacă acesta era prevăzut pentru mărfurile care urmau a fi transformate la data înregistrării declaraţiei vamale de plasare sub regimul vamal.
(2)Tratamentul preferenţial la care se face referire în alin. (1) se aplică şi în cazul în care acesta este prevăzut pentru produse identice cu produsele transformate.
(3)Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul contingentelor tarifare şi al plafoanelor tarifare, dar numai dacă acestea sunt prevăzute pentru produsele transformate, nu şi pentru produsele identice cu acestea.
Lista mărfurilor care pot fi plasate în regim de transformare sub control vamal este stabilită prin hotărâre a Guvernului.
Regimul de admitere temporară permite utilizarea pe teritoriul României, cu exonerare totală sau parţială de drepturi de import şi fără aplicarea măsurilor de politica comercială, a mărfurilor străine destinate a fi reexportate în aceeaşi stare, cu excepţia uzurii lor normale.
(1)Autoritatea vamală fixează un termen în cadrul căruia mărfurile trebuie să fie reexportate sau sa primească o noua destinaţie vamală. Termenul aprobat trebuie să permită ca scopul utilizării să poată fi realizat.
(2)Autoritatea vamală, cu acordul titularului regimului de admitere temporară, poate scurta sau, în cazuri excepţionale, temeinic justificate, poate prelungi termenul iniţial.
(1)În cazul mărfurilor plasate sub regim de admitere temporară cu exonerare parţială de taxe vamale, cuantumul taxelor vamale se încasează în proporţie de 3% din suma care se datora, dacă mărfurile ar fi fost importate. Cuantumul se calculează pentru fiecare luna sau fracţiune de luna a duratei în care mărfurile se afla sub regim de admitere temporară, fără a putea depăşi cuantumul datorat în cazul în care aceleaşi mărfuri ar fi fost importate.
(2)În cazul în care titularul regimului de admitere temporară cesioneaza operaţiunea, fiecare titular achită drepturile de import aferente perioadei de utilizare a bunului. Când, în cazul aceleiaşi luni, utilizarea s-a făcut de către ambii titulari, drepturile de import se achită de către cedent.
(1)În cazul în care mărfurile aflate în regim de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import sunt importate, elementele de taxare sunt cele în vigoare la data înregistrării declaraţiei vamale de import.
(2)Pentru mărfurile plasate în regim de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import şi care, ulterior, se importa, cuantumul consta în diferenţa dintre sumele încasate potrivit art. 121 şi sumele calculate potrivit alin. (1).Secţiunea a VII-a Perfecţionarea pasiva
(1)Regimul de perfecţionare pasiva permite exportul temporar de mărfuri româneşti în afară teritoriului tarii, în vederea supunerii acestora unor operaţiuni de transformare sau de prelucrare şi, ulterior, a importului produselor astfel rezultate, cu exonerarea totală sau parţială de drepturi de import.
(2)Exportul temporar de mărfuri româneşti, în vederea perfecţionării pasive, este supus aceloraşi măsuri de politica comercială care se aplică exportului definitiv de mărfuri.
Nu pot fi plasate sub regim de perfecţionare pasiva mărfurile care:
a)prin exportul lor ar da naştere la rambursări sau restituiri de drepturi de import;
b)înaintea exportului, au fost importate, în exonerare totală de drepturi de import, pentru a fi utilizate într-un anumit scop.
(1)Autoritatea vamală fixează termenul în care produsele compensatoare vor fi reimportate. La cererea titularului aprobării, autoritatea vamală, în cazuri temeinic justificate, poate prelungi termenul iniţial.
(2)În aprobare, autoritatea vamală stabileşte rata de randament sau metoda de determinare a acesteia.
(3)Produsele compensatoare sunt produsele rezultate în urma procesului de perfecţionare pasiva.
(4)Rata de randament reprezintă cantitatea sau procentajul de produse compensatoare, obţinută dintr-o cantitate determinata de mărfuri supuse procesului de perfecţionare pasiva.
(1)În zonele libere, mărfurile străine sunt considerate, din punct de vedere al aplicării drepturilor de import şi al măsurilor de politica comercială la import, ca mărfuri care nu sunt situate pe teritoriul României atât timp cat nu sunt importate. Acestea nu pot fi plasate sub un alt regim vamal şi nici nu pot fi folosite sau consumate în alte condiţii decât cele prevăzute de reglementările vamale.
(2)Mărfurile româneşti pot fi introduse în zonele libere, cu respectarea condiţiilor stabilite pentru exportul de mărfuri.
(3)Staţionarea mărfurilor în zonele libere nu este limitată în timp.
Intrarea şi ieşirea din zonele libere sunt permise numai prin punctele stabilite de autoritatea vamală.
Efectuarea de construcţii de orice fel în zona libera este condiţionată de autorizaţia prealabilă a autorităţii vamale.
(1)Perimetrele zonelor libere, punctele de intrare şi de ieşire ale acestora, precum şi persoanele şi mijloacele de transport care intra sau ies sunt supuse controlului şi supravegherii vamale.
(2)Accesul într-o zona libera poate fi interzis de autoritatea vamală, dacă persoanele fizice sau juridice nu justifica interesul lor de a desfăşura o activitate licita în acea zonă.
(3)Autoritatea vamală are dreptul de a controla mărfurile care intră în zonele libere sau care stationeaza ori ies din acestea, pe baza documentelor de transport insotitoare. Marfa se prezintă autorităţii vamale, la cererea acesteia, de către titularul operaţiunii.
Mărfurile periculoase, mărfurile a căror deţinere sau circulaţie este stabilită prin reglementări speciale, mărfurile susceptibile de a se altera, precum şi cele care necesita instalaţii speciale de depozitare sunt admise în zonele libere numai cu condiţia sa existe spaţii sau incinte special echipate pentru primirea şi depozitarea lor.
(1)Mărfurile străine introduse în zonele libere, precum şi mărfurile româneşti şi străine aflate în zonele libere şi care se scot din ţara nu sunt supuse obligaţiei de depunere a declaraţiei vamale.
(2)Pentru mărfurile româneşti care se introduc în zonele libere, precum şi pentru mărfurile româneşti sau străine aflate în zonele libere şi care intră în ţara se depun declaraţii vamale.
Administraţia zonelor libere este obligată:
a)sa comunice autorităţii vamale mărfurile aflate în zona libera, care sunt supuse drepturilor de import sau de export ori care fac obiectul unor reglementări privind politica comercială;
b)sa informeze autoritatea vamală despre activităţile industriale, comerciale şi despre orice alta activitate care se desfăşoară în zonele libere, în condiţiile prevăzute de lege.
(1)Pe timpul stationarii în zonele libere, mărfurilor străine li se poate acorda unul dintre următoarele regimuri vamale:
a)importul pentru consum sau utilizare în zona libera; în acest caz, cheltuielile de depozitare şi de manipulare efectuate în zona libera nu se includ în valoarea în vama;
b)perfecţionarea activa;
c)transformare sub control vamal;
d)admitere temporară.
(2)Mărfurile străine stationate în zonele libere nu pot fi abandonate sau distruse decât în condiţiile legii.
Mărfurile străine pentru care nu s-au îndeplinit prevederile art. 132 nu pot fi consumate sau utilizate în zonele libere.
(1)Persoana fizica autorizata sau persoana juridică care exercită o activitate de prelucrare, de transformare, de vânzare, de cumpărare sau de stocare de mărfuri, în zona libera, este obligată sa înfiinţeze şi sa ţină o evidenta operativă a mărfurilor, în forma aprobată de autoritatea vamală, şi sa o pună la dispoziţia acesteia pentru control. Mărfurile se înregistrează în aceste evidente în momentul în care sunt introduse în locurile sau în incintele deţinute de o astfel de persoana.
(2)Când în interiorul unei zone libere mărfurile se transbordeaza dintr-un mijloc de transport în altul, documentele referitoare la o astfel de operaţiune se pun la dispoziţia autorităţii vamale.Secţiunea a II-a Reexportul mărfurilor străine de pe teritoriul României
(1)Mărfurile străine aflate pe teritoriul României, care nu au fost vamuite, pot fi reexportate.
(2)Reexportul consta în scoaterea din ţara, prin depunerea declaraţiei vamale de reexport, în vederea vamuirii, cu excepţia cazului în care măsurile de politica comercială interzic operaţiunea.
(3)În cazuri temeinic justificate, mărfurile străine nevamuite pot fi abandonate, cu acordul autorităţii vamale. Valorificarea mărfurilor abandonate şi intrarea lor în circuitul economic se fac potrivit normelor aplicate mărfurilor confiscate, virandu-se autorităţii vamale drepturile de import aferente.
(1)Mărfurile străine nevamuite, în temeiul dispoziţiei date de autoritatea competentă, sunt distruse sub supraveghere vamală.
(2)Deşeurile şi resturile refolosibile rezultate din distrugerea mărfurilor străine nevamuite primesc un regim vamal corespunzător.
Normele privind valorificarea şi distribuirea venitului obţinut prin aceasta operaţiune a mărfurilor abandonate, a deşeurilor şi a resturilor refolosibile din mărfurile distruse se stabilesc prin regulamentul vamal.
(1)Mărfurile româneşti care, după ce au fost exportate în afară teritoriului României, sunt returnate şi importate într-un termen de 3 ani, la cererea titularului, sunt exceptate de la plata datoriei vamale, numai dacă la returnare sunt în aceeaşi stare în care au fost exportate.
(2)Termenul prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data înregistrării declaraţiei vamale de export.
(1)Mărfurile vamuite la import, care ulterior au fost exportate şi sunt returnate în România, beneficiază de prevederile art. 138. (2) În cazul în care, la import, mărfurile prevăzute la alin. (1) au beneficiat de scutiri sau de taxe vamale reduse, prevederile acestui alineat se aplică, numai dacă la returnare în ţara în aceleaşi condiţii ca la importul iniţial.
Prevederile art. 138 se aplică şi la returnarea mărfurilor exportate în regim de perfecţionare pasiva, dacă acestea revin în ţara în aceeaşi stare în care au fost exportate.
(1)În cazul mărfurilor importate pentru care legea prevede drepturi de import, precum şi în cazul plasarii mărfurilor într-un regim de admitere temporară cu exonerarea parţială de drepturi de import, datoria vamală ia naştere în momentul înregistrării declaraţiei vamale.
(2)Debitorul datoriei vamale este considerat titularul declaraţiei vamale acceptate şi înregistrate.
(3)Poate fi debitor vamal, solidar cu titularul declaraţiei vamale acceptate şi înregistrate, şi persoana care, din culpa, a furnizat date nereale, înscrise în acea declaraţie, ce au determinat stabilirea incorectă a datoriei vamale.
(1)Datoria vamală ia naştere şi în cazul în care mărfurile au fost introduse în ţara cu nerespectarea prevederilor art. 35 şi ale art. 130 alin. (2).
(2)Prevederile alin. (1) se aplică şi la introducerea mărfurilor în ţara dintr-o zona libera aflată pe teritoriul României.
(3)În situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), devine debitor persoana care a introdus în ţara marfa.
(4)Răspund solidar cu acesta şi:
a)persoanele care participa la aceasta, cunoscând sau care trebuiau sa cunoască aceste neregularităţi;
b)persoanele care dobândesc sau deţin mărfurile în cauza, care cunoşteau sau trebuia sa cunoască aceste neregularităţi în momentul dobândirii sau deţinerii.
(1)Datoria vamală ia naştere, în cazul în care marfa a fost sustrasa de la supravegherea vamală, din acel moment.
(2)Persoana care a săvârşit fapta de sustragere devine debitor. Răspund solidar cu acesta şi:
a)persoanele care au participat la aceasta sustragere şi care cunoşteau sau care trebuia sa cunoască ca mărfurile au fost sustrase de la supravegherea vamală;
b)persoanele care au dobândit astfel de mărfuri şi care cunoşteau sau trebuia sa cunoască, la data dobândirii sau primirii, ca mărfurile au fost sustrase de la supravegherea vamală.
(3)Când sustragerea priveşte mărfurile care se aflau în depozit necesar cu caracter temporar, răspunde solidar şi gestionarul mărfurilor.
(1)Datoria vamală ia naştere şi în următoarele cazuri:
a)neexecutarea unor obligaţii care rezultă din păstrarea mărfurilor în depozit temporar necesar, pentru care se datorează drepturi de import;
b)neîndeplinirea uneia dintre condiţiile stabilite prin regimul vamal sub care au fost plasate;
c)utilizarea mărfurilor în alte scopuri decât cele stabilite pentru a beneficia de scutiri, exceptari sau reduceri de taxe vamale.
(2)Datoria vamală se naşte în momentul în care s-au produs situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi c).
(3)Debitorul este titularul depozitului necesar cu caracter temporar sau al regimului vamal sub care a fost plasata marfa.
(1)Pentru mărfurile aflate într-o zona libera care dispar, se consuma sau sunt utilizate în alte condiţii decât cele prevăzute în reglementările vamale aplicabile în acea zonă, datoria vamală ia naştere din acel moment.
(2)Persoana care a săvârşit vreuna dintre faptele prevăzute la alin. (1) devine debitor. Răspunde solidar şi persoana care a cunoscut sau trebuia sa cunoască că nu s-au respectat reglementările vamale aplicabile.
(3)Atunci când nu se pot identifica persoanele prevăzute la alin. (2), se considera debitor ultima persoana cunoscută de autoritatea vamală care a avut posesia mărfii.
(1)Când, potrivit art. 143 şi 144 din prezentul cod, datoria vamală a luat naştere pentru o marfa care beneficiază sau ar fi putut beneficia la import de taxa vamală redusă, suma de plată este cea care rezultă din aplicarea taxei vamale reduse.
(2)Prevederile alin. (1) se aplică şi datoriei vamale care se naşte pentru deşeurile sau resturile rezultate din distrugerea mărfurilor care beneficiau de taxe vamale reduse.
(1)Datoria vamală ia naştere şi în cazul când se referă la mărfurile prohibite sau cu restrictie, de orice natura, la import.
(2)Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică în cazul introducerii de monede sau bancnote false, precum şi de stupefiante şi substanţe prohibite, care urmează a fi distruse.
(3)În cazul infracţiunilor vamale, datoria vamală serveşte la determinarea temeiului de pornire a urmăririi penale şi a pedepselor penale.
(4)Dispoziţiile prevăzute la alin. (3) se aplică în mod corespunzător şi contravenţiilor vamale.
(1)Cuantumul drepturilor de import se stabileşte pe baza elementelor de taxare din momentul naşterii datoriei vamale.
(2)Dacă nu este posibila stabilirea cu exactitate a momentului în care se naşte datoria vamală, momentul luat în considerare pentru stabilirea elementelor de taxare proprii mărfurilor în cauza este acela în care autoritatea vamală constata ca mărfurile se afla într-o situaţie care face să se nasca o datorie vamală. Când, la data constatării, autorităţile vamale dispun de informaţii din care rezultă ca datoria vamală s-a născut într-un moment anterior, cuantumul drepturilor de import se determina pe baza elementelor de taxare existente la data cea mai îndepărtată ce poate fi stabilită pe baza acelor informaţii.
Datoria vamală ia naştere la locul în care s-au produs faptele care au generat-o. Dacă nu se poate determina locul în care a luat naştere datoria vamală, se considera ca acesta este locul în care autoritatea vamală constata ca mărfurile se găsesc în situaţia de a genera aceasta datorie.
(1)În cazul în care o marfa de origine română este scoasa din ţara în regim de perfecţionare pasiva, pentru mărfurile de origine străină încorporate în acea marfa, care nu beneficiază de un tratament tarifar preferenţial în România, se naşte o datorie vamală la importul în România al produselor compensatoare. Momentul în care se naşte datoria vamală este momentul înregistrării la vama a declaraţiei vamale de export iniţiale a mărfurilor de origine română.
(2)Prevederile art. 141 alin. (2) şi (3) se aplică şi în cazurile reglementate de alin. (1).
(3)Cuantumul drepturilor de import se determina în condiţiile prevăzute pentru mărfurile importate provenind din regimul de perfecţionare pasiva.Secţiunea a II-a Garantarea datoriei vamale
(1)Autoritatea vamală are dreptul sa ceara constituirea unei garanţii pentru asigurarea plăţii datoriei vamale.
(2)Garanţia se depune de către debitorul vamal sau, cu acordul autorităţii vamale, de către o terta persoana.
(3)În cazuri temeinic justificate, pe baza metodologiei elaborate de Direcţia Generală a Vamilor şi aprobată de ministrul finanţelor, autoritatea vamală poate acorda scutire de la obligaţia garantarii datoriei vamale.
(1)Garanţia poate fi constituită printr-un depozit banesc sau printr-o scrisoare de garanţie bancară, emisă de o banca agreată de autoritatea vamală.
(2)Garanţia bănească se realizează prin depunerea sumei în lei sau prin remiterea unor instrumente de decontare şi titluri de valoare, acceptate de autoritatea vamală.
(1)Cuantumul garanţiei reprezintă suma exactă a datoriei vamale, în cazul în care aceasta poate fi determinata în momentul în care este data garanţia.
(2)În cazul în care acest cuantum nu poate fi determinat, se ia în considerare suma cea mai ridicată a datoriei vamale ce ar rezultă din operaţiunea de vamuire.
(1)Autoritatea vamală, la cererea debitorului vamal, poate permite constituirea unei garanţii globale care să asigure plata mai multor datorii vamale.
(2)Cuantumul garanţiei globale date pentru acoperirea unor datorii vamale a căror suma variaza în timp va asigura, în momentul realizării acestor datorii, suma totală de încasat.
Atunci când, în cursul derulării regimului vamal, autoritatea vamală constata ca modalitatea de garanţie data nu mai asigura plata datoriei vamale, poate cere constituirea unei alte garanţii. În caz de refuz, autoritatea vamală are dreptul sa considere pe cel în cauza ca rau-platnic şi sa interzică efectuarea altor operaţiuni de vamuire, până la achitarea datoriilor vamale.
Debitorul vamal poate solicita restituirea garanţiei disponibile, după ce datoria vamală a fost achitată, sau poate să consimtă ca aceasta să fie folosită la alta operaţiune de vamuire.
Autoritatea vamală evidenţiază, în registrele contabile sau în alt suport echivalent, drepturile de import şi de export rezultate din datoriile vamale, potrivit planului de conturi şi metodologiei în vigoare.
(1)Debitorul datoriei vamale ia cunoştinţa despre cuantumul acestei datorii prin declaraţia vamală acceptată şi înregistrată de autoritatea vamală.
(2)În cazul unor diferenţe ulterioare sau în situaţia încheierii din oficiu, fără declaraţie vamală, a unui regim vamal suspensiv, debitorul vamal ia cunoştinţa despre acea noua datorie pe baza actului constatator întocmit de autoritatea vamală.
(3)Declaraţia vamală şi actul constatator sunt titluri executorii care se onorează de către societatea bancară, fără accept, poprire şi validare.
(1)Datoria vamală se achită înainte de liberul de vama, în cazul regimurilor vamale definitive, precum şi în cazul când regimul vamal suspensiv se încheie în termen.
(2)Pentru regimul vamal suspensiv care nu se încheie în termen, datoria vamală devine exigibilă şi se stinge prin executarea de către autoritatea vamală a garanţiei constituite.
Pentru datoriile vamale constatate ulterior liberului de vama, Direcţia Generală a Vamilor poate acorda amânări şi eşalonări de plată în termenul legal de prescripţie, potrivit reglementărilor existente în domeniu.
În cazul mărfurilor reţinute de autoritatea vamală sau al celor pentru care s-a solicitat restituirea datoriei vamale aferente, achitarea datoriei vamale se suspenda până la stabilirea definitivă a regimului juridic al acelor mărfuri.
Pe baza depunerii în avans, de către debitorul vamal, a unui depozit la vedere în contul autorităţii vamale, aceasta poate, în limita valorică a acestui depozit, sa încaseze datoriile vamale.
(1)Datoria vamală poate fi achitată şi de o terta persoana pentru şi în numele debitorului, din dispoziţia acestuia.
(2)Debitorul vamal poate să efectueze oricând plata anticipata a datoriei vamale.
În caz de neachitare a datoriilor vamale la scadenta, autoritatea vamală va folosi toate mijloacele de executare silită, incasand şi majorările de întârziere prevăzute de lege.
(1)Datoria vamală se stinge prin:
a)plata acesteia;
b)renunţarea la încasare, atunci când se constată că este nedatorata;
c)anularea ca o consecinţa a anulării declaraţiei vamale;
d)îndeplinirea termenului de prescripţie extinctiva;
e)insolvabilitatea debitorului, constatată pe cale judecătorească;
f)confiscarea definitivă a mărfurilor;
g)distrugerea mărfurilor din dispoziţia autorităţii vamale sau abandonarea acestora în favoarea statului;
h)distrugerea sau pierderea mărfurilor, datorită forţei majore sau cazului fortuit;
i)scăderea cantitativă a mărfurilor, datorită unor factori naturali, pentru partea corespunzătoare procentului de scădere.
(2)Stingerea datoriei vamale în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. g)-i) operează numai dacă situaţiile s-au produs înainte de acordarea liberului de vama.
În cadrul aplicării reglementărilor vamale, atunci când autoritatea vamală emite acte care pot leza drepturile şi interesele legitime ale persoanelor fizice sau juridice care efectuează operaţiuni supuse vamuirii, acestea se pot adresa cu plângeri împotriva acelui act.
(1)Plângerea se adresează autorităţii vamale care a emis actul prevăzut la art. 166, iar aceasta este obligată sa analizeze şi sa comunice petitionarului rezultatul.
(2)Autorităţile vamale sesizate cu plângerea sunt obligate sa o soluţioneze şi sa comunice rezultatul în termen de 30 de zile de la data înregistrării plângerii.Secţiunea a II-a Contestaţii
Persoanele fizice sau juridice care sunt nemultumite de soluţionarea plângerii de către autoritatea vamală se pot adresa cu contestaţii la direcţia regionala vamală ierarhic superioară, în termen de 15 zile de la comunicarea soluţionării plângerii.
(1)La soluţionarea contestaţiei, directorul direcţiei regionale vamale va ţine seama de avizul emis de o comisie de specialişti, formată din:
a)un consilier juridic al direcţiei regionale vamale;
b)un specialist în probleme vamale din direcţia regionala vamală;
c)un specialist în operaţiuni de comerţ exterior, desemnat de preşedintele camerei judeţene de comerţ şi industrie.
(2)Decizia va fi data în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestaţiei.
Decizia directorului direcţiei regionale vamale poate fi contestată la Direcţia Generală a Vamilor, în termen de 15 zile de la comunicare.
(1)La soluţionarea contestaţiei, directorul general al Direcţiei Generale a Vamilor va ţine seama de avizul emis de o comisie formată din:
a)un consilier juridic al Direcţiei Generale a Vamilor;
b)un specialist în probleme vamale din Direcţia Generală a Vamilor;
c)un reprezentant al Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor din România.
(2)Decizia va fi data în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestaţiei.
Decizia directorului general al Direcţiei Generale a Vamilor poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competenţa.
(1)Secretariatul comisiilor va fi asigurat de către direcţiile regionale vamale, respectiv de către Direcţia Generală a Vamilor.
(2)În bugetul anual al Direcţiei Generale a Vamilor se vor prevedea, la capitolul "Cheltuieli", sumele necesare plăţii daunelor civile şi a cheltuielilor de judecată.
Taxele de timbru pentru contestaţiile şi căile de atac în materie vamală sunt de 1% din cuantumul taxelor vamale, dar nu mai puţin de 10.000 lei.
Trecerea peste frontiera prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal de mărfuri sau de alte bunuri constituie infracţiunea de contrabanda şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
Trecerea peste frontiera, fără autorizaţie, a armelor, muniţiilor, materiilor explozive sau radioactive, produselor şi substanţelor stupefiante şi psihotrope, precursorilor şi substanţelor chimice esenţiale, produselor şi substanţelor toxice constituie infracţiunea de contrabanda calificată şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare.
Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale, de transport sau comerciale, care se referă la alte mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vama, constituie infracţiunea de folosire de acte nereale şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale, de transport sau comerciale falsificate constituie infracţiunea de folosire de acte falsificate şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Faptele prevăzute la art. 175-178, săvârşite de una sau de mai multe persoane inarmate ori constituite în banda, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Dacă faptele prevăzute la art. 175-179 sunt săvârşite de angajaţi sau reprezentanţi ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operaţiuni de import-export ori în folosul acestor persoane juridice se poate aplica şi interdicţia exercitării ocupaţiei, potrivit art. 64 din Codul penal, republicat.
Tentativa la infracţiunile prevăzute la art. 175-179 se pedepseşte.
În cazul în care trecerea peste frontiera a unor anumite mărfuri sau bunuri constituie infracţiuni cuprinse în alte legi, fapta se pedepseşte în condiţiile şi cu sancţiunile prevăzute în acele legi, dacă sunt mai aspre.
Când mărfurile sau alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunii nu se găsesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Faptele care constituie contravenţii la reglementările vamale, procedura de constatare şi de sancţionare a acestora se stabilesc prin regulamentul vamal aprobat de Guvern.
(1)Contravenţiile vamale săvârşite în incintele vamale şi în locurile unde se desfăşoară operaţiuni sub supraveghere vamală se constata şi se sancţionează de către autoritatea vamală.
(2)În cazul în care contravenţiile vamale sunt constatate de organele de poliţie sau de alte organe cu atribuţii de control, în alte locuri decât cele prevăzute la alin. (1), acestea au obligaţia de a prezenta de îndată actele constatatoare la autoritatea vamală cea mai apropiată, împreună cu bunurile care fac obiectul contravenţiei.
(3)După verificarea încadrării faptei în reglementările vamale, autoritatea vamală aplica, dacă este cazul, amenda şi dispune reţinerea bunurilor în vederea confiscării.
(4)Sancţiunea contravenţională a amenzii poate fi aplicată şi persoanelor juridice.
În măsura în care în prezentul cod şi în alte reglementări vamale nu se dispune altfel, contravenţiilor vamale li se aplică normele şi dispoziţiile generale privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia celor privitoare la reducerea amenzii, în cazul plăţii ei pe loc sau într-un anumit termen.
(1)Termenul de prescripţie a dreptului de a cere plata taxelor vamale este de 5 ani şi curge de la data acceptării şi înregistrării declaraţiei vamale de import.
(2)Termenele prevăzute în prezentul cod şi în alte reglementări vamale se calculează potrivit normelor prevăzute în Codul de procedură civilă.
Operaţiunile vamale iniţiate sub regimul prevăzut de reglementările vamale anterioare intrării în vigoare a prezentului cod se finalizează potrivit acelor reglementări.
Guvernul, la propunerea Ministerului Finanţelor, va aproba, prin hotărâre, Regulamentul de aplicare a Codului vamal, care va intră în vigoare la aceeaşi dată cu prezentul cod.
În termen de 90 de zile de la publicarea prezentului cod în Monitorul Oficial al României, Guvernul va prezenta Parlamentului, spre adoptare, legea privind statutul personalului vamal.
Prezentul cod intră în vigoare în termen de 60 de zile de la data publicării lui în Monitorul Oficial al României. Pe aceeaşi dată se abroga: Codul vamal al Republicii Socialiste România, aprobat prin Legea nr. 30 din 22 decembrie 1978, cu modificările ulterioare; art. 2, 3, 4, 8-36 şi punctul I din anexa nr. 2 la Ordonanţa Guvernului nr. 26/1993 privind Tariful vamal de import al României, aprobată şi modificată prin Legea nr. 102/1994, precum şi orice alte prevederi contrare prezentului cod.
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 3 iulie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ANDREI IOAN CHILIMAN
Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 11 iulie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI
MIRCEA IONESCU-QUINTUS
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.