Decizie nr. 1.194 din 24 septembrie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. a) şi art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Nicolae Popescu în Dosarul nr. 23.576/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care face obiectul Dosarului nr. 850D/2009 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal răspunde domnul Mihai Alexandru Ionescu, consilierul juridic al părţii Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 997D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, ridicată de Constantin Ion în Dosarul nr. 39.217/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. De asemenea, Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.003D/2009 şi nr. 1.007D/2009, având ca obiect excepţiile de neconstituţionalitate ale prevederilor art. 2 lit. a) şi art. 8 lit. a) din aceeaşi ordonanţă, excepţii ridicate de Neculai Vârlan şi Ilie Lupu în dosarele nr. 26.609/3/2008 şi, respectiv, nr. 19.359/3/2008 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa autorilor excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. În toate aceste dosare răspunde, pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, domnul Mihai Alexandru Ionescu, consilier juridic, cu delegaţii depuse la dosarele cauzelor.

Curtea, observând identitatea parţială de obiect a acestor dosare, din oficiu, pune în discuţie conexarea acestora.

Consilierul juridic al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 997D/2009, nr. 1.003D/2009 şi nr. 1.007D/2009 la Dosarul nr. 850D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiilor de neconstituţionalitate, având în vedere practica de până acum a instanţei de contencios constituţional.

Procurorul pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 5 februarie 2009, 17 februarie 2009 şi 6 martie 2009, pronunţate în dosarele nr. 26.609/3/2008, nr. 23.576/3/2008, nr. 39.217/3/2008 şi nr. 19.359/3/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. a) şi art. 8 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, a prevederilor art. 2 lit. a) şi art. 11 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, precum şi a prevederilor art. 2 lit. a), art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 şi art. 11 din acelaşi act normativ.

Excepţiile au fost ridicate de Neculai Vârlan, Nicolae Popescu, Constantin Ion şi, respectiv, de Ilie Lupu în cauze având ca obiect acţiuni în constatare.

În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 instituie o "prezumţie de vinovăţie colectivă" în ceea ce priveşte toate persoanele enumerate în textul de lege amintit. Acestea "sunt supuse unor abuzuri şi discriminări prin acţiunile vizând tragerea lor la răspundere pentru activităţi informativ-operative (cu caracter pur profesional) desfăşurate în baza reglementărilor legale şi obligatorii din perioada comunistă". Se mai susţine că dispoziţiile art. 2 lit. a) din ordonanţă încalcă principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat, întrucât puterea executivă reprezentată de Guvern, stabilind că lucrător al Securităţii este "persoana care a suprimat sau a îngrădit drepturile omului", a dat un verdict, care este de competenţa puterii judecătoreşti. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 11 alin. (1) din ordonanţă, se susţine că sunt contrare prevederilor art. 126 alin. (5) teza întâi din Legea fundamentală, care interzic înfiinţarea de instanţe extraordinare, întrucât procedura instituită de acest articol este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, aplicată de o instanţă specială. Se mai arată că aceste prevederi legale sunt neconstituţionale, întrucât instituie "competenţa Secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Bucureşti de soluţionare în primă instanţă a acţiunii în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia", ceea ce constituie o îngrădire a dreptului de apărare la o instanţă de judecată apropiată de domiciliul pârâtului şi o discriminare în raport cu celelalte persoane care "pot contesta o adeverinţă emisă de C.N.S.A.S. la alte instanţe de contencios administrativ competente teritorial". În fine, se susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 retroactivează, întrucât instituie o nouă formă de răspundere, şi anume o răspundere politică, pentru fapte şi activităţi care, la momentul săvârşirii lor, nu constituiau încălcări ale legii regimului socialist, dar care, la un moment ulterior, sunt considerate reprobabile din punctul de vedere al regimului politic actual.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţiile de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului opinează că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 lit. a), art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

–Art. 2 lit. a): "În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

a)lucrător al Securităţii - orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.";

–Art. 6: "(1) Direcţia de specialitate din cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca urmare a sesizării din oficiu a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii sau la solicitarea persoanei îndreptăţite, desfăşoară activităţi specifice administrative de verificare a documentelor şi informaţiilor deţinute în legătură cu o anumită persoană în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, precum şi la instituţii care mai deţin documente create de Securitate.

(2)Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, la cererea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pune la dispoziţia acestuia toate informaţiile necesare în termen de 30 de zile de la primirea solicitării.";

–Art. 7: "(1) În baza verificărilor prevăzute la art. 6 alin. (1), direcţia de specialitate întocmeşte o notă de constatare cu privire la existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării.

(2)Nota de constatare se înaintează Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, însoţită de întreaga documentaţie care a stat la baza întocmirii ei, precum şi de avizul Direcţiei juridice din cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

(3)Nota de constatare a calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia cuprinde: numele, prenumele, numele conspirativ, acolo unde există, ale persoanei verificate, perioada activităţii în cadrul Securităţii sau a colaborării cu aceasta, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi lista documentelor pe baza cărora a fost emisă.";

–Art. 8: "Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ia în discuţie nota de constatare şi, după caz:

a)aprobă nota de constatare şi dispune Direcţiei juridice introducerea unei acţiuni în constatare a calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia;

b)infirmă nota de constatare şi dispune Direcţiei juridice eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte că persoana verificată nu a avut calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia.";

–Art. 10: "(1) Notele de constatare şi adeverinţele emise de Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se comunică persoanelor verificate, precum şi persoanelor care au solicitat verificarea, în cazul verificării la cerere, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(2)Adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 se publică de îndată pe pagina proprie de internet a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi pot fi contestate la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor.";

–Art. 11 "(1) Acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia se introduce la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, fiind scutită de taxă de timbru.

(2)Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti poate fi atacată cu recurs, în condiţiile legii.

(3)La dosarul cauzei se depun copii certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, documentele originale putând fi consultate la arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii."

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 1 alin. (4) care statuează principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 care statuează dreptul de acces liber la justiţie, art. 23 alin. (11) care instituie prezumţia de nevinovăţie, art. 24 care garantează dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei şi art. 126 alin. (5) teza întâi care interzice înfiinţarea de instanţe extraordinare. De asemenea, se invocă şi prevederile din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului cuprinse la art. 1, care proclamă că toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi, că acestea sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi că trebuie să se comporte unele faţă de celelalte în spiritul fraternităţii, şi la art. 10, potrivit căruia orice persoană are dreptul, în deplină egalitate, să fie audiată în mod public de un tribunal independent şi imparţial. În plus, se face referire şi la dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

În ceea ce priveşte pretinsa nerespectare a prezumţiei de nevinovăţie, în conformitate cu cele statuate prin Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009, Curtea observă că această instituţie, consacrată de prevederile art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală, nu este aplicabilă procesului declanşat în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008. Cu toate acestea, deşi prezumţia nu cunoaşte o reglementare expresă în materie civilă, dispoziţiile art. 1169 din Codul civil, care pot fi invocate în soluţionarea acţiunilor în constatare, prevăd că "cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească". Astfel, legea asigură echilibrul procesual al părţilor în litigiu şi dă expresie unui principiu fundamental al dreptului procesual - principiul aflării adevărului, statuat de art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia: "Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc."

În motivarea excepţiei se mai susţine că este nesocotit principiul separaţiei puterilor în stat, întrucât dispoziţiile art. 2 lit. a) din ordonanţă "dau un verdict" cu privire la calitatea de lucrător al Securităţii a persoanelor ce intră sub incidenţa sa. Curtea nu poate reţine această critică, ci observă că textul de lege menţionat oferă o definiţie legală a noţiunii de lucrător al Securităţii, necesară pentru înlăturarea oricărui echivoc în ceea ce priveşte atribuirea acestei calităţi unei persoane. O astfel de definiţie nu poate avea valoarea unei imixtiuni a puterii executive - care, în virtutea prerogativelor sale de legislator delegat, a emis Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 - în atribuţiile puterii judecătoreşti.

De altfel, prin Decizia nr. 815 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie 2009, Curtea a observat că prin această ordonanţă de urgenţă s-a realizat o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, ale cărei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor de judecată. În condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură să confere Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii rolul de instanţă extraordinară, astfel că nu se poate susţine nici încălcarea dispoziţiilor art. 126 alin. (5) din Constituţie.

Cu privire la o critică similară, precum şi în examinarea criticii referitoare la competenţa exclusivă a unei singure instanţe de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, şi anume Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, Curtea Constituţională a observat, prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, că, potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie, justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţă este stabilită numai prin lege. Or, dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 satisfac pe deplin exigenţele constituţionale invocate, inclusiv cele prevăzute de art. 126 alin. (5) referitoare la interdicţia înfiinţării de instanţe extraordinare.

Totodată, Curtea constată că nu este întemeiată nici critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului egalităţii în drepturi, deoarece art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabil tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

În continuare, Curtea reţine că prevederile art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, stabilind elementele care trebuie întrunite pentru ca o persoană să fie calificată lucrător al Securităţii, nu încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calităţi se produc numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a reglementării legale. Totodată, Curtea observă că, astfel cum a statuat prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 urmăreşte deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, ridicată de Neculai Vârlan, Nicolae Popescu, Constantin Ion, şi, respectiv, de Ilie Lupu în dosarele nr. 26.609/3/2008, nr. 23.576/3/2008, nr. 39.217/3/2008, şi nr. 19.359/3/2008 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 septembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu