Decizie nr. 530 din 9 aprilie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Ion Ionescu în Dosarul nr. 18.841/3/CA/2008, de Paraschiv Hotnog în Dosarul nr. 36.397/3/2008, de Mihai Gherasim în Dosarul nr. 18.542/3/CA/2008, de Petru Ciubotariu în Dosarul nr. 22.894/3/2008 şi de Dumitru Dumitrescu în Dosarul nr. 26.605/3/CA/2008, toate aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se prezintă Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin consilierul juridic Mihai Alexandru Ionescu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că în Dosarul nr. 2.603D/2008 a fost depusă o cerere din partea avocatului autorului excepţiei, Paraschiv Hotnog, prin care solicită Curţii Constituţionale acordarea unui nou termen de judecată, întrucât se află în imposibilitate de a se prezenta în faţa acestei instanţe, fiind obligat să răspundă în două dosare aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti.

Reprezentantul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se opune cererii de amânare.

De asemenea, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii formulate.

Deliberând, Curtea Constituţională respinge cererea de amânare, deoarece autorul cererii nu a învederat motive temeinice care să justifice acordarea unui nou termen, neprezentând nicio dovadă a imposibilităţii de prezentare.

În continuare, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.597D/2008, nr. 2.603D/2008, nr. 78D/2009, nr. 79D/2009 şi nr. 80D/2009, Curtea pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.603D/2008, nr. 78D/2009, nr. 79D/2009 şi nr. 80D/2009 la Dosarul nr. 2.597D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Consilierul juridic prezent solicită respingerea excepţiei astfel: ca neîntemeiată, pentru dispoziţiile care privesc deconspirarea Securităţii, invocându-se în susţinerea acestei soluţii Decizia Curţii Constituţionale nr. 218/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 17 aprilie 2007, şi ca inadmisibilă, pentru restul dispoziţiilor criticate, întrucât acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzelor în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate.

În ceea ce priveşte competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti în judecarea contestaţiilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, aceasta este justificată de împrejurarea că autoritatea care introduce acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, şi anume Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, este o instituţie organizată la nivel central, iar legiuitorul poate adopta reglementări procedurale speciale în considerarea unor situaţii speciale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 11 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 18.841/3/CA/2008, prin Încheierea din 19 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 36.397/3/2008, prin Încheierea din 31 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 18.542/3/CA/2008, prin Încheierea din 14 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 22.894/3/2008, şi prin Încheierea din 19 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 26.605/3/CA/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Ion Ionescu, Paraschiv Hotnog, Mihai Gherasim, Petru Ciubotariu, respectiv de Dumitru Dumitrescu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii consideră că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu urmăreşte doar scopul deconspirării Securităţii, ci promovează răspunderea morală, juridică şi politică a persoanelor care au fost angajate cu diferite funcţii în Securitate, urmărind îndepărtarea lor din funcţiile actuale sau împiedicarea de fi alese sau numite în anumite funcţii. Definind înţelesul unor termeni şi expresii, ordonanţa creează premisele unei forme de răspundere morală şi juridică pentru simpla participare la activităţile serviciilor de informaţii, fără stabilirea vinovăţiei în acte de încălcare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Autorii consideră că o întreagă categorie socială, cu drepturi şi libertăţi, urmează a fi pusă în afara legii şi a respectului concetăţenilor pentru simplul fapt că profesia avută în trecut, pe care au servit-o până la pensionare, îi transformă în paria, marginalizaţi, puşi la stâlpul infamiei. Or, acţiunile în justiţie, prin care se tinde la pronunţarea unui verdict de apartenenţă la o structură militară şi de muncă în sprijinul serviciilor de informaţii sau contrainformaţii, nu fac altceva decât să culpabilizeze această categorie de persoane pentru munca depusă sub jurământ militar şi ordine militare ierarhice.

Mai mult, se arată în argumentarea excepţiei că dispoziţiile art. 1 alin. (7) din ordonanţă, care prevăd posibilitatea persoanei subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate - să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarelor şi să solicite verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţeri sau subofiţeri care au contribuit la instrumentarea dosarelor, sunt neconstituţionale, deoarece îngrădesc dreptul cetăţeanului de a-şi proteja viaţa intimă, familială şi privată, precum şi dreptul acestuia de a dispune de el însuşi în condiţiile impuse de art. 26 din Constituţie.

Astfel, prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ateste calitatea de lucrător al Securităţii se produce o gravă încălcare a vieţii private a persoanelor cercetate, prevederile ordonanţei contravenind şi dispoziţiilor art. 16 şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, care prevăd dreptul la un proces judecat în condiţii de egalitate, care implică justificarea unui interes actual şi efectiv în realizarea unui demers în faţa instanţei de judecată.

Pe de altă parte, deşi prin art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este definit ca autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică; definiţia este insuficientă pentru a stabili natura juridică a acestei instituţii, în condiţiile în care ea nu este nominalizată în Constituţie şi nici nu poate fi încadrată în una dintre autorităţile publice cu statut constituţional. Prin urmare, dispoziţiile ordonanţei privitoare la natura, atribuţiile şi procedura de funcţionare a Consiliului sunt contrare prevederilor art. 116 şi 117 din Constituţie.

Autorii mai consideră că abilitarea unei singure instanţe, competentă să soluţioneze la nivel naţional un singur fel de acţiuni - constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, împotriva unei singure categorii de subiecţi - persoanele care au lucrat sau au colaborat cu Securitatea, nu poate avea altă semnificaţie decât aceea a înfiinţării unei instanţe extraordinare. Dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 îngrădesc liberul acces la justiţie, întrucât toţi subiecţii pasivi, indiferent de domiciliul lor, sunt constrânşi să se judece în faţa unei instanţe unice, care funcţionează în raza teritorială a autorităţii abilitate să declanşeze această procedură.

În fine, autorii apreciază că dispoziţiile ordonanţei, în ansamblul său, încalcă principiile fundamentale specifice statului de drept.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată, întrucât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu cuprinde dispoziţii contrare prevederilor constituţionale invocate, ci doar stabileşte o categorie de persoane referitoare la care opinia publică are dreptul de a obţine informaţii prin intermediul procedurii reglementate legal.

Stabilirea competenţei de soluţionare a cererilor privind constatarea calităţii de colaborator sau lucrător al Securităţii în favoarea Tribunalului Bucureşti nu are semnificaţia instituirii unei instanţe extraordinare, întrucât, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, "justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege", iar judecătorii instanţei menţionate fac parte din instanţele judecătoreşti prevăzute de lege, îndeplinind cerinţele de independenţă şi de imparţialitate impuse de prevederile Constituţiei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Cu privire la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, din încheierile de sesizare rezultă că acesta îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008.

Însă, cu toate că autorii excepţiei au invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor ordonanţei în ansamblul ei, din analiza motivelor care susţin criticile formulate, precum şi a obiectului dosarelor instanţei de fond Curtea constată că au fost motivate şi au legătură cu soluţionarea respectivelor cauze doar dispoziţiile art. 1 alin. (7), art. 2 lit. a), art. 10, 11 şi 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008. Cu privire la restul prevederilor, acestea fie nu au legătură cu judecarea litigiilor în faţa Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, fie critica ce le-a vizat nu a fost argumentată de către autorii excepţiei de neconstituţionalitate.

Prin urmare, analiza pe fond a excepţiilor de neconstituţionalitate se va restrânge la dispoziţiile menţionate, care au următorul conţinut:

–Art. 1 alin. (7): "Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeaşi şi pentru lucrătorii Securităţii identificaţi în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.";

–Art. 2 lit. a): "În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

a)lucrător al Securităţii - orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului;";

–Art. 10: "(1) Notele de constatare şi adeverinţele emise de Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se comunică persoanelor verificate, precum şi persoanelor care au solicitat verificarea, în cazul verificării la cerere, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(2)Adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 se publică de îndată pe pagina proprie de internet a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi pot fi contestate la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor.";

–Art. 11: "(1) Acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia se introduce la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, fiind scutită de taxă de timbru.

(2)Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti poate fi atacată cu recurs, în condiţiile legii.

(3)La dosarul cauzei se depun copii certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, documentele originale putând fi consultate la arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.";

–Art. 13: "(1) Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică, instituţie publică finanţată integral de la bugetul de stat, aflată sub controlul Parlamentului. Anual sau la cererea Parlamentului, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii prezintă rapoarte.

(2)Sediul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este în municipiul Bucureşti.

(3)Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţi, funcţionează la nivel naţional, ca structură unică.

(4)Bugetul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se aprobă în condiţiile legislaţiei privind finanţele publice."

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (2), art. 16, art. 20 alin. (2), art. 21, 24, 26, 37, 38, 53, 116, 117, 124, 126, precum şi în art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi în art. 17 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.

Curtea reţine că preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 defineşte scopul reglementării ca fiind "continuarea, într-un mecanism nou, a procesului de devoalare a activităţilor exercitate de regimul comunist", care a exercitat, în special prin intermediul Securităţii, "o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, a drepturilor şi a libertăţilor lor fundamentale". Aceasta îndreptăţeşte accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, prin consemnarea publică a abuzurilor, şi contribuie la o mai bună înţelegere a prezentului şi la o proiectare adecvată a viitorului societăţii româneşti.

Scopul ordonanţei, enunţat în aceşti termeni, răspunde unor exigenţe politice ale societăţii româneşti şi dreptului la informaţie consacrat prin art. 31 din Constituţia României.

În considerarea celor enunţate în preambul, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 reglementează accesul cetăţenilor români sau străini care după 1945 au avut cetăţenie română, precum şi al cetăţenilor unei ţări membre a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau ai unui stat membru al Uniunii Europene la propriul dosar întocmit de Securitate, precum şi la alte documente şi informaţii care privesc propria persoană, în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informaţiilor care privesc siguranţa naţională, precum şi dreptul acestor persoane de a afla identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului. Mai mult, în temeiul art. 1 alin. (7) din ordonanţă, persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul de a solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Potrivit art. 2 lit. a) din ordonanţă, se circumscrie noţiunii de "lucrător al Securităţii" acea persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 19451989, a desfăşurat activităţi prin care "a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste".

Aşa fiind, Curtea observă că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 urmăreşte scopul de deconspirare, enunţat în preambul, a persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarului întocmit de Securitate, prin consemnarea publică - publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, şi punerea la dispoziţia mijloacelor de informare în masă de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în temeiul art. 12 alin. (1) din ordonanţă a celor care ocupă demnităţile sau funcţiile enumerate în art. 3, precum şi a celor care îşi manifestă intenţia de a candida pentru alegerea sau numirea în aceste demnităţi sau funcţii.

Sub acest aspect, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 operează o modificare substanţială a regimului juridic aplicabil persoanelor constatate ca fiind "lucrătoare ale Securităţii" faţă de prevederile Legii nr. 187/1999, declarată neconstituţională prin Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008. Astfel, reglementarea anterioară nu a urmărit doar deconspirarea persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, ci a promovat răspunderea juridică şi politică a acestora, cu scopul îndepărtării lor din anumite funcţii, şi împiedicarea lor de a candida pentru alegerea sau numirea în acele funcţii. Mai mult, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională prin decizia menţionată, legea crea premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, fără vinovăţie şi fără existenţa unei fapte de încălcare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Curtea constată că prevederile art. 2 lit. a) din ordonanţă definesc noţiunea de "lucrător al Securităţii" şi explicitează în concret semnificaţia termenului. Astfel, deţin calitatea de lucrători ai Securităţii persoanele care, pe de o parte, au fost încadrate ca ofiţeri sau subofiţeri ai Securităţii sau ai Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţeri sub acoperire, în perioada 1945-1989, şi care, pe de altă parte, au desfăşurat activităţi prin care au suprimat sau au îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste.

Întrunirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de textul de lege criticat este constatată de instanţa judecătorească Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Aşa fiind, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, potrivit art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, Curtea reţine că dispoziţiile procedurale criticate nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, procedura de judecată respectă principiile fundamentale privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea şi dreptul la apărare, părţile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesual civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept.

În ceea ce priveşte competenţa unei singure instanţe de a soluţiona cauzele având ca obiect constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, şi anume Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, Curtea reţine că, potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie, justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţă este stabilită numai prin lege. Or, dispoziţiile art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 satisfac pe deplin exigenţele constituţionale invocate, inclusiv cele prevăzute de art. 126 alin. (5) referitoare la interdicţia înfiinţării de instanţe extraordinare.

În fine, referitor la critica prevederilor art. 13 din ordonanţă, Curtea reţine că autorităţile publice din România sunt de natură constituţională sau extraconstituţională, în funcţie de fundamentarea existenţei lor legale. Aşa fiind, pe lângă autorităţile administrative autonome definite expres de Constituţie - Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, Curtea de Conturi, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi Consiliul Economic şi Social, există şi alte autorităţi a căror legitimitate izvorăşte din lege. Aceasta nu înseamnă însă că înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea lor ar fi lipsite de fundament constituţional, ci, dimpotrivă, ele îşi întemeiază existenţa pe dispoziţiile art. 116 alin. (2) şi art. 117 alin. (3) din Legea fundamentală.

Având în vedere argumentele prezentate, Curtea nu poate reţine temeinicia criticilor autorilor excepţiei faţă de niciuna dintre prevederile constituţionale invocate.

Prin urmare, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (7), art. 2 lit. a), art. 10, art. 11 şi art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Ion Ionescu în Dosarul nr. 18.841/3/CA/2008, de Paraschiv Hotnog în Dosarul nr. 36.397/3/2008, de Mihai Gherasim în Dosarul nr. 18.542/3/CA/2008, de Petru Ciubotariu în Dosarul nr. 22.894/3/2008 şi de Dumitru Dumitrescu în Dosarul nr. 26.605/3/CA/2008, toate aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

2.Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate cu privire la restul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, excepţie ridicată de aceiaşi autori în dosarele aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu