Convenţia din 4 noiembrie 1950 (actualizată)
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, amendata prin Protocoalele nr. 3, 5 şi 8 şi completată prin Protocolul nr. 2 (actualizată până la data de 29 iulie 2004
- Emitent
- Parlamentul
- Versiune
- Formă consolidată, valabilă 29 iul. 2004 – 5 mai 2006
Textul actului · 130 de articole
Cuprins
*)Textul iniţial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 135 din 31 mai 1994. Aceasta este forma actualizată de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra Neamţ până la data de 29 iulie 2004, cu modificările şi completările aduse de: LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995; LEGEA nr. 7 din 9 ianuarie 2003; LEGE nr. 345 din 12 iulie 2004.
**)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Această formă actualizată include şi modificările directe aduse de PROTOCOLUL nr. 9 încheiat la Roma, în data de 6 noiembrie 1990, şi modificările aduse de PROTOCOLUL nr. 10 încheiat la Strasbourg, în data 25 martie 1992.
De asemenea, în cuprinsul Convenţiei se regăseşte:
PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la restructurarea mecanismului de control stabilit prin convenţie, ratificat de LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995, ca act de sine stătător precum şi modificările directe produse de acesta asupra Convenţiei, precum şi
PROTOCOLUL nr. 13 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind abolirea pedepsei cu moartea ratificat prin LEGEA nr. 7 din 9 ianuarie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 27 din 20 ianuarie 2003.
*)Text revizuit în conformitate cu prevederile Protocolului nr. 3, intrat în vigoare la 21 septembrie 1970, ale Protocolului nr. 5, intrat în vigoare la 20 decembrie 1971, şi ale Protocolului nr. 8, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1990 şi cuprinzând, în afară de acestea, textul Protocolului nr. 2 care, în conformitate cu art. 5 paragraful 3, face parte integrantă din convenţie o dată cu intrarea sa în vigoare la 21 septembrie 1970.
Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,
luând în considerare Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, proclamata de Adunarea generală a Naţiunilor Unite la 10 decembrie 1948,
considerind ca aceasta declaraţie urmăreşte să asigure recunoaşterea şi aplicarea universala şi efectivă a drepturilor pe care ea le enunta,
considerind ca scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune mai strinsa între membrii săi şi ca unul dintre mijloacele pentru a atinge acest scop este apărarea şi dezvoltarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
reafirmind atasamentul lor profund faţă de aceste libertăţi fundamentale care constituie temelia însăşi a justiţiei şi a păcii în lume şi a căror menţinere se bazează în mod esenţial, pe de o parte, pe un regim politic cu adevărat democratic, iar pe de altă parte, pe o conceptie comuna şi un respect comun al drepturilor omului din care acestea decurg,
hotărîte, în calitatea lor de guverne ale statelor europene animate de acelaşi spirit şi având un patrimoniu comun de idealuri şi de traditii politice, de respect al libertăţii şi de preeminenta a dreptului, sa ia primele măsuri menite să asigure garantarea colectivă a anumitor drepturi enunţate în Declaraţia Universala,
au convenit asupra celor ce urmează:
Articolul 1Obligaţia de a respecta drepturile omului
Inaltele părţi contractante recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicţia lor drepturile şi libertăţile definite în titlul I al prezentei convenţii.
Titlul art. 1 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Titlul I
Titlul IDrepturi şi libertăţi
Denumirea Titlului I a fost modificată de pct. 2 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 2Dreptul la viaţă
1.Dreptul la viaţa al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intentionat, decît în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de un tribunal în cazul în care infracţiunea este sancţionată cu aceasta pedeapsa prin lege.
2.Moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin încălcarea acestui articol în cazurile în care aceasta ar rezultă dintr-o recurgere absolut necesară la forta:
a)pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenţei ilegale;
b)pentru a efectua o arestare legală sau pentru a împiedica evadarea unei persoane legal deţinute;
c)pentru a reprima, conform legii, tulburări violenţe sau o insurectie.
Titlul art. 2 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 3Interzicerea torturii
Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.
Titlul art. 3 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 4Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate
1.Nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau în condiţii de aservire.
2.Nimeni nu poate fi constrîns să execute o munca forţată sau obligatorie.
3.Nu se considera munca forţată sau obligatorie în sensul prezentului articol:
a)orice munca impusa în mod normal unei persoane supuse detentiei în condiţiile prevăzute de art. 5 din prezenta convenţie sau în timpul în care se afla în libertate condiţionată;
b)orice serviciu cu caracter militar sau, în cazul celor care refuza sa satisfacă serviciul militar din motive de constiinta, în ţările în care acest lucru este recunoscut ca legitim, un alt serviciu în locul serviciului militar obligatoriu;
c)orice serviciu impus în situaţii de criza sau de calamitati care ameninta viaţa sau bunăstarea comunităţii;
d)orice munca sau serviciu care face parte din obligaţiile civile normale.
Titlul art. 4 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 5*)
Dreptul la libertate şi la siguranţă
1.Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţa. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale:
a)dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent;
b)dacă a făcut obiectul unei arestari sau al unei detineri legale pentru nesupunerea la o hotărâre pronunţată, conform legii, de către un tribunal ori în vederea garantarii executării unei obligaţii prevăzute de lege;
c)dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când exista motive verosimile de a banui ca a savirsit o infracţiune sau când exista motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica sa savirseasca o infracţiune sau sa fuga după săvârşirea acesteia;
d)dacă este vorba de detenţia legală a unui minor, hotarita pentru educaţia sa sub supraveghere sau despre detenţia sa legală, în scopul aducerii sale în faţa autorităţii competente;
e)dacă este vorba despre detenţia legală a unei persoane susceptibile sa transmită o boala contagioasa, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;
f)dacă este vorba despre arestarea sau detenţia legală a unei persoane pentru a o împiedica sa pătrundă în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva căreia se afla în curs o procedură de expulzare ori de extrădare.
2.Orice persoană arestata trebuie să fie informată, în termenul cel mai scurt şi într-o limbă pe care o înţelege, asupra motivelor arestării sale şi asupra oricărei acuzatii aduse împotriva sa.
3.Orice persoană arestata sau deţinută, în condiţiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecata într-un termen rezonabil sau eliberata în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonata unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauza la audiere.
4.Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deţinere are dreptul sa introducă un recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta sa statueze într-un termen scurt asupra legalităţii deţinerii sale şi sa dispună eliberarea sa dacă deţinerea este ilegala.
5.Orice persoană care este victima unei arestari sau a unei detineri în condiţii contrare dispoziţiilor acestui articol are dreptul la reparaţii.
Titlul art. 5 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform art. 1 din LEGEA nr. 345 din 12 iulie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 668 din 26 iulie 2004, se aprobă retragerea rezervei formulate de România la art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, adoptată la Roma la 4 decembrie 1950, care a intrat în vigoare pentru România la 20 iunie 1994.
Textul rezervei este cuprins în anexa care face parte integrantă din prezenta lege:
Art. 5 din Convenţie nu va împiedica aplicarea de către România a dispoziţiilor art. 1 al Decretului nr. 976 din 23 octombrie 1968, care reglementează sistemul disciplinar militar, cu condiţia ca durata privării de libertate să nu depăşească termenele prevăzute de legislaţia în vigoare.
Art. 1 al Decretului nr. 976 din 23 octombrie 1968 prevede: «Pentru abaterile de la disciplina militară, prevăzute de regulamentele militare, comandanţii sau şefii pot aplica militarilor sancţiunea disciplinară cu arest până la 15 zile.»
Articolul 6Dreptul la un proces echitabil
1.Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţe poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţa atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiţiei.
2.Orice persoană acuzata de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia va fi legal stabilită.
3.Orice acuzat are, în special, dreptul:
a)să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzatiei aduse împotriva sa;
b)sa dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;
c)să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer;
d)să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzarii şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzarii;
e)să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere.
Titlul art. 6 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 7Nici o pedeapsă fără lege
1.Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune care, în momentul în care a fost săvârşită, nu constituia o infracţiune, potrivit dreptului naţional şi internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decît aceea care era aplicabilă în momentul săvârşirii infracţiunii.
2.Prezentul articol nu va aduce atingere judecării şi pedepsirii unei persoane vinovate de o acţiune sau de o omisiune care, în momentul săvârşirii sale, era considerată infracţiune potrivit principiilor generale de drept recunoscute de natiunile civilizate.
Titlul art. 7 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 8Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie
1.Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului sau şi a corespondentei sale.
2.Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decît în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsura care, într-o societate democratica, este necesară pentru securitatea naţionala, siguranţa publică, bunăstarea economică a tarii, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.
Titlul art. 8 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 9Libertatea de gândire, de constiinţa şi de religie
1.Orice persoană are dreptul la libertatea de gindire, de constiinta şi de religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau în colectiv, în public sau în particular, prin cult, învăţământ, practici şi îndeplinirea ritualurilor.
2.Libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restringeri decît acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratica, pentru siguranţa publică, protecţia ordinii, a sănătăţii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.
Titlul art. 9 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 10Libertatea de exprimare
1.Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunică informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedica statele sa supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
2.Exercitarea acestor libertăţi ce comporta îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restringeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratica, pentru securitatea naţionala, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.
Titlul art. 10 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 11Libertatea de întrunire şi de asociere
1.Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire paşnică şi la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu alţii sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.
2.Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restringeri decît acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratica, pentru securitatea naţionala, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protejarea sănătăţii sau a moralei ori pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor altora. Prezentul articol nu interzice ca restringeri legale să fie impuse exercitării acestor drepturi de către membrii forţelor armate, ai poliţiei sau ai administraţiei de stat.
Titlul art. 11 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 12Dreptul la căsătorie
Începând cu vârsta stabilită prin lege, bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie conform legislaţiei naţionale ce reglementează exercitarea acestui drept.
Titlul art. 12 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 13Dreptul la un recurs efectiv
Orice persoană, ale carei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta convenţie au fost incalcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.
Titlul art. 13 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 14Interzicerea discriminarii
Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţionala sau socială, apartenenţa la o minoritate naţionala, avere, naştere sau orice alta situaţie.
Titlul art. 14 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 15Derogare în caz de stare de urgenta
1.În caz de război sau de alt pericol public ce ameninta viaţa naţiunii, orice înaltă parte contractantă poate lua măsuri care deroga de la obligaţiile prevăzute de prezenta convenţie, în măsura stricta în care situaţia o cere şi cu condiţia ca aceste măsuri sa nu fie în contradictie cu alte obligaţii care decurg din dreptul internaţional.
2.Dispoziţia precedenta nu îngăduie nici o derogare de la art. 2, cu excepţia cazului de deces rezultind din acte licite de război, şi nici de la art. 3, art. 4 paragraful 1 şi art. 7.
3.Orice înaltă parte contractantă ce exercita acest drept de derogare îl informează pe deplin pe secretarul general al Consiliului Europei cu privire la măsurile luate şi la motivele care le-au determinat. Aceasta trebuie, de asemenea, sa informeze pe secretarul general al Consiliului Europei şi asupra datei la care aceste măsuri au încetat a fi în vigoare şi de la care dispoziţiile convenţiei devin din nou deplin aplicabile.
Titlul art. 15 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 16Restrictii ale activităţii politice a străinilor
Nici o dispoziţie a art. 10, 11 şi 14 nu poate fi considerată ca interzicind inaltele părţi contractante sa impună restringeri activităţii politice a străinilor.
Titlul art. 16 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 17Interzicerea abuzului de drept
Nici o dispoziţie din prezenta convenţie nu poate fi interpretată ca implicind, pentru un stat, un grup sau un individ, un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a îndeplini un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decît acelea prevăzute de aceasta convenţie.
Titlul art. 17 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 18Limitarea folosirii restringerii drepturilor
Restrângerile care, în termenii prezentei convenţii, sunt aduse respectivelor drepturi şi libertăţi nu pot fi aplicate decît în scopul pentru care ele au fost prevăzute.
Titlul art. 18 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Titlul II
Titlul III
Titlul IV
Titlul IICurtea Europeană a Drepturilor Omului
Articolul 19Înfiinţarea Curţii
Pentru a asigura respectarea angajamentelor care decurg pentru inaltele părţi contractante din prezenta convenţie şi din protocoalele sale, se înfiinţează o Curte Europeană a Drepturilor Omului, numita în continuare Curtea. Aceasta va funcţiona permanent.
Articolul 20Numărul judecătorilor
Curtea se compune dintr-un număr de judecători egal cu cel al inaltelor părţi contractante.
Articolul 21Condiţii de exercitare a funcţiilor
1.Judecătorii trebuie să se bucure de cea mai înaltă reputaţie morala şi sa întrunească condiţiile cerute pentru exercitarea unor înalte funcţiuni judiciare sau să fie jurişti având o competenţa recunoscută.
2.Judecătorii îşi exercită mandatul cu titlu individual.
3.În cursul mandatului lor, judecătorii nu pot exercita nici o activitate incompatibilă cu cerinţele de independenta, de imparţialitate sau de disponibilitate impuse de o activitate cu caracter permanent; orice problema ridicată în aplicarea acestui paragraf este rezolvată de către Curte.
Articolul 22Alegerea judecătorilor
1.Judecătorii sunt aleşi de Adunarea Parlamentară în numele fiecărei înalte părţi contractante, cu majoritatea voturilor exprimate, de pe o lista de trei candidaţi prezentaţi de înaltă parte contractantă.
2.Aceeaşi procedura este urmată pentru a completa Curtea în cazul aderării de noi înalte părţi contractante şi pentru a se ocupa locurile devenite vacante.
Articolul 23Durata mandatului
1.Judecătorii sunt aleşi pentru o durată de 6 ani. Ei pot fi realeşi. Totuşi, mandatele unei jumătăţi din numărul judecătorilor desemnaţi la prima alegere se vor încheia la împlinirea a 3 ani.
2.Judecătorii al căror mandat se va încheia la împlinirea perioadei iniţiale de 3 ani sunt desemnaţi prin tragere la sorţi, efectuată de către secretarul general al Consiliului Europei, imediat după alegerea lor.
3.Pentru a se asigura, în măsura posibilului, reînnoirea mandatelor unei jumătăţi din numărul judecătorilor la fiecare 3 ani, Adunarea Parlamentară poate, înainte de a proceda la orice alegere ulterioară, sa decidă ca unul sau mai multe mandate ale judecătorilor ce urmează să fie aleşi să aibă o alta durata decît cea de 6 ani, fără ca totuşi ea să poată depăşi 9 ani sau să fie mai mica de 3 ani.
4.În cazul în care trebuie atribuite mai multe mandate şi Adunarea Parlamentară aplica paragraful precedent, repartizarea mandatelor se face prin tragere la sorţi, efectuată de către secretarul general al Consiliului Europei, imediat după alegere.
5.Judecătorul ales în locul unui judecător al cărui mandat nu a expirat va duce la sfârşit mandatul predecesorului sau.
6.Mandatul judecătorilor se încheie atunci când ei împlinesc vârsta de 70 de ani.
7.Judecătorii rămân în funcţie până la înlocuirea lor. Ei continua totuşi să se ocupe de cauzele cu care au fost deja sesizati.
Articolul 24Revocare
Un judecător nu poate fi revocat din funcţiile sale decît dacă ceilalţi judecători decid, cu majoritate de două treimi, ca el a încetat sa corespundă condiţiilor necesare.
Articolul 25Grefa şi secretari juridici
Curtea dispune de o grefa ale carei sarcini şi organizare sunt stabilite prin regulamentul Curţii. Ea este asistată de secretari juridici.
Articolul 26Adunarea plenara a Curţii
Curtea reunita în Adunarea plenara:
a)alege, pentru o durată de 3 ani, pe preşedintele sau şi pe unul sau doi vicepreşedinţi; ei pot fi realeşi;
b)constituie Camere pentru o perioadă determinata;
c)alege preşedinţii camerelor Curţii, care pot fi realeşi;
d)adopta regulamentul Curţii; şi e) alege grefierul şi unul sau mai mulţi grefieri adjuncţi.
Articolul 27Comitete, Camere şi Marea Camera
1.Pentru examinarea cauzelor aduse înaintea sa, Curtea îşi desfăşoară activitatea în comitete de trei judecători, în Camere de şapte judecători şi într-o Mare Camera de saptesprezece judecători. Camerele Curţii constituie comitete pentru o perioadă determinata.
2.Judecătorul ales în numele unui stat-parte la litigiu este membru de drept al Camerei şi al Marii Camere; în cazul absentei acestui judecător sau atunci când el nu-şi poate desfăşura activitatea, acest stat-parte desemnează o persoana care să activeze în calitate de judecător.
3.Fac, de asemenea, parte din Marea Camera preşedintele Curţii, vicepreşedinţii, preşedinţii Camerelor şi alţi judecători desemnaţi conform regulamentului Curţii. Când cauza este deferita Marii Camere în virtutea art. 43, nici un judecător al Camerei care a emis hotărârea nu poate face parte din aceasta, cu excepţia preşedintelui Camerei şi a judecătorului ales în numele statului-parte interesat.
Articolul 28Declaraţii ale comitetelor privind inadmisibilitatea
Un comitet poate, prin vot unanim, sa declare inadmisibila sau sa scoată de pe rol o cerere individuală, introdusă în virtutea art. 34, atunci când o astfel de decizie poate fi luată fără o examinare complementara. Decizia este definitivă.
Articolul 29Decizii ale Camerelor asupra admisibilităţii şi fondului
1.Dacă nici o decizie nu a fost luată în virtutea art. 28, o Camera se poate pronunţa asupra admisibilităţii şi a fondului cererilor individuale introduse în virtutea art. 34.
2.O Camera se pronunţa asupra admisibilităţii şi a fondului cererilor introduse de state în virtutea art. 33.
3.În afară unei decizii contrare a Curţii în cazuri excepţionale, decizia asupra admisibilităţii este luată în mod separat.
Articolul 30Desesizarea în favoarea Marii Camere
În cazul în care cauza adusă înaintea unei Camere ridica o problemă grava privitoare la interpretarea convenţiei sau a protocoalelor sale, sau dacă soluţionarea unei probleme poate conduce la o contradictie cu o hotărâre pronunţată anterior de Curte, Camera poate, atât timp cît nu a pronunţat hotărârea sa, să se desesizeze în favoarea Marii Camere, în afară cazului în care una dintre părţi se opune la aceasta.
Articolul 31Atribuţii ale Marii Camere
Marea Camera:
1.se pronunţa asupra cererilor introduse în virtutea art. 33 sau a art. 34, atunci când cauza i-a fost deferita de Camera în virtutea art. 30 sau când cauza i-a fost deferita în virtutea art. 43; şi
2.examinează cererile de aviz consultativ introduse în virtutea art. 47.
Articolul 32Competenţa Curţii
1.Competenţa Curţii acoperă toate problemele privind interpretarea şi aplicarea convenţiei şi a protocoalelor sale, care îi sunt supuse în condiţiile prevăzute în art. 33, 34 şi 47.
2.În caz de contestare a competentei sale, Curtea hotărăşte.
Articolul 33Cauze interstatale
Orice înaltă parte contractantă poate sesiza Curtea asupra oricărei pretinse încălcări a prevederilor convenţiei şi ale protocoalelor sale de către o alta înaltă parte contractantă.
Articolul 34Cereri individuale
Curtea poate fi sesizată printr-o cerere de către orice persoană fizica, orice organizaţie neguvernamentala sau de orice grup de particulari care se pretinde victima a unei încălcări de către una dintre inaltele părţi contractante a drepturilor recunoscute în convenţie sau în protocoalele sale. Inaltele părţi contractante se angajează sa nu împiedice prin nici o măsura exerciţiul eficace al acestui drept.
Articolul 35Condiţii de admisibilitate
1.Curtea nu poate fi sesizată decît după epuizarea căilor de recurs interne, asa cum se înţelege din principiile de drept internaţional general recunoscute, şi într-un termen de 6 luni, începând cu data deciziei interne definitive.
2.Curtea nu retine nici o cerere individuală introdusă în aplicarea art. 34, dacă:
a)ea este anonima; sau b) ea este în mod esenţial aceeaşi cu o cerere examinata anterior de către Curte sau deja supusă unei alte instanţe internaţionale de ancheta sau de reglementare şi dacă ea nu conţine fapte noi.
3.Curtea declara inadmisibila orice cerere individuală introdusă în aplicarea art. 34, atunci când ea considera cererea incompatibilă cu dispoziţiile convenţiei sau ale protocoalelor sale, în mod vadit nefondata sau abuzivă.
4.Curtea respinge orice cerere pe care o considera inadmisibila în aplicarea prezentului articol. Ea poate proceda astfel în orice stadiu al procedurii.
Articolul 36Intervenţia terţilor
1.În orice cauza aflată în faţa unei Camere sau a Marii Camere, o înaltă parte contractantă, al carei cetăţean este reclamantul, are dreptul de a prezenta observaţii scrise şi de a lua parte la audieri.
2.În interesul bunei administrări a justiţiei, preşedintele Curţii poate invita orice înaltă parte contractantă care nu este parte în cauza sau orice persoană interesată, alta decît reclamantul, să prezinte observaţii scrise sau sa ia parte la audiere.
Articolul 37Scoaterea de pe rol
1.În orice stadiu la procedurii, Curtea poate hotărî scoaterea de pe rol a unei cereri atunci când circumstanţele permit să se traga concluzia ca:
a)solicitantul nu doreşte sa o mai menţină; sau b) litigiul a fost rezolvat; sau c) pentru orice alt motiv, constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifica.
Totuşi Curtea continua examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului garantate prin convenţie şi prin protocoalele sale o cere.
2.Curtea poate hotărî repunerea pe rol a unei cereri atunci când ea considera ca împrejurările o justifica.
Articolul 38Examinarea cauzei în condiţii de contradictorialitate şi procedura de
rezolvare pe cale amiabila
1.În cazul în care Curtea declara o cerere admisibilă, ea:
a)procedează la examinarea cauzei în condiţii de contradictorialitate, împreună cu reprezentanţii părţilor, şi, dacă este cazul, la o ancheta, pentru a carei desfăşurare eficienta statele interesate vor furniza toate facilităţile necesare;
b)se pune la dispoziţia celor interesaţi, în scopul de a se ajunge la rezolvarea cauzei pe cale amiabila, pe baza respectării drepturilor omului, astfel cum acestea sunt recunoscute în convenţie şi în protocoalele sale.
2.Procedura deschisă la paragraful 1 b) este confidenţială.
Articolul 39Rezolvarea pe cale amiabila
În cazul rezolvarii pe cale amiabila, Curtea scoate cauza de pe rol printr-o decizie care se limitează la o scurta expunere a faptelor şi a soluţiei adoptate.
Articolul 40Audiere publică şi acces la documente
1.Audierea este publică, în afară cazului în care Curtea nu decide altfel, motivat de circumstanţe excepţionale.
2.Documentele depuse la grefa sunt accesibile publicului, în afară cazului în care preşedintele Curţii nu decide altfel.
Articolul 41Reparatie echitabila
Dacă Curtea declara ca a avut loc o încălcare a convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decît o inlaturare incompleta a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acorda părţii lezate, dacă este cazul, o reparatie echitabila.
Articolul 42Hotărârile Camerelor
Hotărârile Camerelor devin definitive conform dispoziţiilor art. 44 paragraful 2.
Articolul 43Retrimiterea în faţa Marii Camere
1.Într-un termen de 3 luni de la data hotărârii unei Camere, orice parte în cauza poate, în cazuri excepţionale, sa ceara retrimiterea cauzei în faţa Marii Camere.
2.Un colegiu de cinci judecători ai Marii Camere accepta cererea în cazul în care cauza ridica o problemă grava referitoare la interpretarea sau la aplicarea convenţiei sau a protocoalelor sale, sau o alta problema grava cu caracter general.
3.În cazul în care colegiul accepta cererea, Marea Camera se pronunţa asupra cauzei printr-o hotărâre.
Articolul 44Hotărâri definitive
1.Hotărârea Marii Camere este definitivă.
2.Hotărârea unei Camere devine definitivă:
a)atunci când părţile declara ca ele nu vor cere retrimiterea cauzei în faţa Marii Camere; sau b) la 3 luni de la data hotărârii, dacă retrimiterea cauzei în faţa Marii Camere nu a fost cerută; sau c) atunci când Colegiul Marii Camere respinge cererea de retrimitere formulată potrivit art. 43.
3.Hotărârea definitivă se publică.
Articolul 45Motivarea hotărîrilor şi deciziilor
1.Hotărârile, precum şi deciziile care declara cererile admisibile sau inadmisibile sunt motivate.
2.Dacă hotărârea nu exprima în totalitate sau în parte opinia unanima a judecătorilor, oricare judecător are dreptul sa adauge acesteia expunerea opiniei sale separate.
Articolul 46Forta obligatorie şi executarea hotărîrilor
1.Inaltele părţi contractante se angajează să se conformeze hotărîrilor definitive ale Curţii în litigiile în care ele sunt părţi.
2.Hotărârea definitivă a Curţii este transmisă Comitetului Ministrilor, care supraveghează executarea ei.
Articolul 47Avize consultative
1.Curtea poate, la cererea Comitetului Ministrilor, sa dea avize consultative asupra problemelor juridice privind interpretarea convenţiei şi a protocoalelor sale.
2.Aceste avize nu se pot referi la probleme legate de conţinutul sau de întinderea drepturilor şi a libertăţilor definite în titlul I al convenţiei şi în protocoalele sale, nici asupra altor probleme de care Curtea sau Comitetul Ministrilor ar putea sa ia cunoştinţa ca urmare a introducerii unui recurs prevăzut în convenţie.
3.Decizia Comitetului Ministrilor de a cere un aviz Curţii este luată prin votul majorităţii reprezentanţilor care au dreptul de a face parte din acesta.
Articolul 48Competenţa consultativa a Curţii
Curtea decide dacă cererea de aviz consultativ prezentată de Comitetul Ministrilor este de competenţa sa, asa cum aceasta este definită de art. 47.
Articolul 49Motivarea avizelor consultative
1.Avizul Curţii trebuie motivat.
2.Dacă avizul nu exprima în tot sau în parte opinia unanima a judecătorilor, oricare judecător are dreptul sa alăture acestuia expunerea opiniei sale separate.
3.Avizul Curţii este transmis Comitetului Ministrilor.
Articolul 50Cheltuieli de funcţionare a Curţii
Cheltuielile de funcţionare a Curţii sunt în sarcina Consiliului Europei.
Articolul 51Privilegii şi imunităţi ale judecătorilor
Judecătorii se bucura, pe timpul exercitării funcţiilor lor, de privilegiile şi imunităţile prevăzute la art. 40 din Statutul Consiliului Europei şi de acordurile încheiate în virtutea acestui articol.
Titlul II a fost introdus de art. 1 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Titlul V
Titlul III-------------
Titlul V a devenit Titlul III conform pct. 1 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 52Anchetele secretarului general
Oricare înaltă parte contractantă va furniza, la solicitarea secretarului general al Consiliului Europei, explicaţiile cerute asupra felului în care dreptul sau intern asigura aplicarea efectivă a tuturor dispoziţiilor acestei convenţii.
Art. 57 a devenit art. 52 conform pct. 1 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Titlul art. 52 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Art. 58 a fost suprimat de pct. 1 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Art. 59 a fost suprimat de pct. 1 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 53Apărarea drepturilor omului recunoscute
Nici o dispoziţie din prezenta convenţie nu va fi interpretată ca limitind sau aducind atingere drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale care ar putea fi recunoscute conform legilor oricărei părţi contractante sau oricărei alte convenţii la care aceasta parte contractantă este parte.
Art. 60 a devenit art. 53 conform pct. 1 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Titlul art. 53 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 54Competentele Comitetului Ministrilor
Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu aduce atingere competentelor conferite Comitetului Ministrilor prin Statutul Consiliului Europei.
Art. 61 a devenit art. 54 conform pct. 1 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Titlul art. 54 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 55Renunţarea la alte mijloace de reglementare a diferendelor
Inaltele părţi contractante renunţa reciproc, în afară unei înţelegeri speciale, să se prevaleze de tratatele, convenţiile sau de declaraţiile care exista între ele, în vederea supunerii, pe calea unei cereri, a unui diferend apărut din interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii unui alt mod de reglementare decît cele prevăzute de numita convenţie.
Art. 62 a devenit art. 55 conform pct. 1 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Titlul art. 55 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 56Aplicare teritorială
1.Orice stat poate, în momentul ratificării, sau în orice alt moment ulterior sa declare, prin notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei, ca prezenta convenţie se va aplica sub rezerva paragrafului 4 al prezentului articol tuturor sau unuia dintre teritoriile ale căror relaţii internaţionale el le asigura.
2.Convenţia se va aplica teritoriului sau teritoriilor desemnate în notificare începând cu a 30-a zi socotită de la data la care secretarul general al Consiliului Europei va fi primit aceasta notificare.
3.În respectivele teritorii, dispoziţiile prezentei convenţii vor fi aplicate ţinând seama de necesităţile locale.
4.Orice stat care a făcut o declaraţie conform primului paragraf din acest articol poate ulterior, în orice moment, sa declare relativ la unul sau mai multe teritorii vizate în aceasta declaraţie ca accepta competenţa Curţii de a lua cunoştinţa de cererile persoanelor fizice, organizaţiilor neguvernamentale sau ale grupurilor de persoane particulare, conform art. 34 din convenţie.
Art. 63 a devenit art. 56 conform pct. 1 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Titlul art. 56 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Art. 56 a fost modificat de pct. 3 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 57Rezerve
1.Oricare stat poate, în momentul semnării prezentei convenţii sau al depunerii instrumentului sau de ratificare, sa formuleze o rezervă în legătură cu o dispoziţie anume a convenţiei, în măsura în care o lege atunci în vigoare pe teritoriul sau nu este conformă cu aceasta dispoziţie. Rezervele cu caracter general nu sunt autorizate în termenii prezentului articol.
2.Orice rezerva emisă conform prezentului articol necesita o scurta expunere privind legea în cauza.
Art. 64 a devenit art. 57 conform pct. 1 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Titlul art. 57 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 58Denunţare
1.O înaltă parte contractantă nu poate denunta prezenta convenţie decît după expirarea unui termen de 5 ani începând cu data intrării în vigoare a convenţiei în ceea ce o priveşte şi prin intermediul unui preaviz de 6 luni, dat printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei, care informează despre aceasta celelalte părţi contractante.
2.Aceasta denunţare nu poate avea drept efect sa dezlege înaltă parte contractantă interesată de obligaţiile conţinute în prezenta convenţie în ceea ce priveşte orice fapt care, putind constitui o încălcare a acestor obligaţii, ar fi fost comis de ea anterior datei la care denunţarea îşi produce efectele.
3.Sub aceeaşi rezerva ar inceta de a mai fi parte la prezenta convenţie orice parte contractantă care ar inceta de a mai fi membru al Consiliului Europei.
4.Convenţia poate fi denunţată conform dispoziţiilor paragrafelor precedente în ceea ce priveşte orice teritoriu pentru care ea a fost declarata aplicabilă potrivit art. 56.
Art. 65 a devenit art. 58 conform pct. 1 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Titlul art. 58 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Paragraful 4 al art. 58 a fost modificat de pct. 3 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
PROTOCOLUL NR. 11
la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la restructurarea mecanismului de control stabilit prin convenţie*)
*)Traducere.
Strasbourg, 11 mai 1994
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumita în continuare convenţia),
considerind ca este necesar şi urgent sa restructureze mecanismul de control stabilit de convenţie pentru a menţine şi a întări eficacitatea apărării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prevăzute de convenţie, având în vedere, în principal, creşterea numărului de cereri şi de state membre ale Consiliului Europei,
considerind ca se impune, prin urmare, amendarea anumitor dispoziţii ale convenţiei în sensul înlocuirii, în special, a Comisiei şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului existente printr-o noua Curte permanenta,
având în vedere Rezoluţia nr. 1 adoptată la Conferinţa Ministerială Europeană asupra Drepturilor Omului, ţinuta la Viena la 19-20 martie 1985,
având în vedere Recomandarea nr. 1194 (1992), adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei la 6 octombrie 1992,
având în vedere decizia luată asupra reformei mecanismului de control al convenţiei de către şefii de stat şi de guvern ai statelor membre ale Consiliului Europei în Declaraţia de la Viena din 9 octombrie 1993,
au convenit asupra celor ce urmează:
Articolul 1
Textele titlurilor II-IV din convenţie (articolele 19-56) şi Protocolul nr. 2 atribuind Curţii Europene a Drepturilor Omului competenţa de a da avize consultative sunt înlocuite cu următorul titlu II din convenţie (articolele 19-51):
Titlul IICurtea Europeană a Drepturilor Omului
Articolul 19Înfiinţarea Curţii
Pentru a asigura respectarea angajamentelor care decurg pentru inaltele părţi contractante din prezenta convenţie şi din protocoalele sale, se înfiinţează o Curte Europeană a Drepturilor Omului, numita în continuare Curtea. Aceasta va funcţiona permanent.
Articolul 20Numărul judecătorilor
Curtea se compune dintr-un număr de judecători egal cu cel al inaltelor părţi contractante.
Articolul 21Condiţii de exercitare a funcţiilor
1.Judecătorii trebuie să se bucure de cea mai înaltă reputaţie morala şi sa întrunească condiţiile cerute pentru exercitarea unor înalte funcţiuni judiciare sau să fie jurişti având o competenţa recunoscută.
2.Judecătorii îşi exercită mandatul cu titlu individual.
3.În cursul mandatului lor, judecătorii nu pot exercita nici o activitate incompatibilă cu cerinţele de independenta, de imparţialitate sau de disponibilitate impuse de o activitate cu caracter permanent; orice problema ridicată în aplicarea acestui paragraf este rezolvată de către Curte.
Articolul22Alegerea judecătorilor
1.Judecătorii sunt aleşi de Adunarea Parlamentară în numele fiecărei înalte părţi contractante, cu majoritatea voturilor exprimate, de pe o lista de trei candidaţi prezentaţi de înaltă parte contractantă.
2.Aceeaşi procedura este urmată pentru a completa Curtea în cazul aderării de noi înalte părţi contractante şi pentru a se ocupa locurile devenite vacante.
Articolul 23Durata mandatului
1.Judecătorii sunt aleşi pentru o durată de 6 ani. Ei pot fi realeşi. Totuşi, mandatele unei jumătăţi din numărul judecătorilor desemnaţi la prima alegere se vor încheia la împlinirea a 3 ani.
2.Judecătorii al căror mandat se va încheia la împlinirea perioadei iniţiale de 3 ani sunt desemnaţi prin tragere la sorţi, efectuată de către secretarul general al Consiliului Europei, imediat după alegerea lor.
3.Pentru a se asigura, în măsura posibilului, reînnoirea mandatelor unei jumătăţi din numărul judecătorilor la fiecare 3 ani, Adunarea Parlamentară poate, înainte de a proceda la orice alegere ulterioară, sa decidă ca unul sau mai multe mandate ale judecătorilor ce urmează să fie aleşi să aibă o alta durata decît cea de 6 ani, fără ca totuşi ea să poată depăşi 9 ani sau să fie mai mica de 3 ani.
4.În cazul în care trebuie atribuite mai multe mandate şi Adunarea Parlamentară aplica paragraful precedent, repartizarea mandatelor se face prin tragere la sorţi, efectuată de către secretarul general al Consiliului Europei, imediat după alegere.
5.Judecătorul ales în locul unui judecător al cărui mandat nu a expirat va duce la sfârşit mandatul predecesorului sau.
6.Mandatul judecătorilor se încheie atunci când ei împlinesc vârsta de 70 de ani.
7.Judecătorii rămân în funcţie până la înlocuirea lor. Ei continua totuşi să se ocupe de cauzele cu care au fost deja sesizati.
Articolul 24Revocare
Un judecător nu poate fi revocat din funcţiile sale decît dacă ceilalţi judecători decid, cu majoritate de două treimi, ca el a încetat sa corespundă condiţiilor necesare.
Articolul 25Grefa şi secretari juridici
Curtea dispune de o grefa ale carei sarcini şi organizare sunt stabilite prin regulamentul Curţii. Ea este asistată de secretari juridici.
Articolul 26Adunarea plenara a Curţii
Curtea reunita în Adunarea plenara:
a)alege, pentru o durată de 3 ani, pe preşedintele sau şi pe unul sau doi vicepreşedinţi; ei pot fi realeşi;
b)constituie Camere pentru o perioadă determinata;
c)alege preşedinţii camerelor Curţii, care pot fi realeşi;
d)adopta regulamentul Curţii; şi e) alege grefierul şi unul sau mai mulţi grefieri adjuncţi.
Articolul 27Comitete, Camere şi Marea Camera
1.Pentru examinarea cauzelor aduse înaintea sa, Curtea îşi desfăşoară activitatea în comitete de trei judecători, în Camere de şapte judecători şi într-o Mare Camera de saptesprezece judecători. Camerele Curţii constituie comitete pentru o perioadă determinata.
2.Judecătorul ales în numele unui stat-parte la litigiu este membru de drept al Camerei şi al Marii Camere; în cazul absentei acestui judecător sau atunci când el nu-şi poate desfăşura activitatea, acest stat-parte desemnează o persoana care să activeze în calitate de judecător.
3.Fac, de asemenea, parte din Marea Camera preşedintele Curţii, vicepreşedinţii, preşedinţii Camerelor şi alţi judecători desemnaţi conform regulamentului Curţii. Când cauza este deferita Marii Camere în virtutea art. 43, nici un judecător al Camerei care a emis hotărârea nu poate face parte din aceasta, cu excepţia preşedintelui Camerei şi a judecătorului ales în numele statului-parte interesat.
Articolul 28Declaraţii ale comitetelor privind inadmisibilitatea
Un comitet poate, prin vot unanim, sa declare inadmisibila sau sa scoată de pe rol o cerere individuală, introdusă în virtutea art. 34, atunci când o astfel de decizie poate fi luată fără o examinare complementara. Decizia este definitivă.
Articolul 29Decizii ale Camerelor asupra admisibilităţii şi fondului
1.Dacă nici o decizie nu a fost luată în virtutea art. 28, o Camera se poate pronunţa asupra admisibilităţii şi a fondului cererilor individuale introduse în virtutea art. 34.
2.O Camera se pronunţa asupra admisibilităţii şi a fondului cererilor introduse de state în virtutea art. 33.
3.În afară unei decizii contrare a Curţii în cazuri excepţionale, decizia asupra admisibilităţii este luată în mod separat.
Articolul 30Desesizarea în favoarea Marii Camere
În cazul în care cauza adusă înaintea unei Camere ridica o problemă grava privitoare la interpretarea convenţiei sau a protocoalelor sale, sau dacă soluţionarea unei probleme poate conduce la o contradictie cu o hotărâre pronunţată anterior de Curte, Camera poate, atât timp cît nu a pronunţat hotărârea sa, să se desesizeze în favoarea Marii Camere, în afară cazului în care una dintre părţi se opune la aceasta.
Articolul 31Atribuţii ale Marii Camere
Marea Camera:
1.se pronunţa asupra cererilor introduse în virtutea art. 33 sau a art. 34, atunci când cauza i-a fost deferita de Camera în virtutea art. 30 sau când cauza i-a fost deferita în virtutea art. 43; şi
2.examinează cererile de aviz consultativ introduse în virtutea art. 47.
Articolul 32Competenţa Curţii
1.Competenţa Curţii acoperă toate problemele privind interpretarea şi aplicarea convenţiei şi a protocoalelor sale, care îi sunt supuse în condiţiile prevăzute în art. 33, 34 şi 47.
2.În caz de contestare a competentei sale, Curtea hotărăşte.
Articolul 33Cauze interstatale
Orice înaltă parte contractantă poate sesiza Curtea asupra oricărei pretinse încălcări a prevederilor convenţiei şi ale protocoalelor sale de către o alta înaltă parte contractantă.
Articolul 34Cereri individuale
Curtea poate fi sesizată printr-o cerere de către orice persoană fizica, orice organizaţie neguvernamentala sau de orice grup de particulari care se pretinde victima a unei încălcări de către una dintre inaltele părţi contractante a drepturilor recunoscute în convenţie sau în protocoalele sale. Inaltele părţi contractante se angajează sa nu împiedice prin nici o măsura exerciţiul eficace al acestui drept.
Articolul 35Condiţii de admisibilitate
1.Curtea nu poate fi sesizată decît după epuizarea căilor de recurs interne, asa cum se înţelege din principiile de drept internaţional general recunoscute, şi într-un termen de 6 luni, începând cu data deciziei interne definitive.
2.Curtea nu retine nici o cerere individuală introdusă în aplicarea art. 34, dacă:
a)ea este anonima; sau b) ea este în mod esenţial aceeaşi cu o cerere examinata anterior de către Curte sau deja supusă unei alte instanţe internaţionale de ancheta sau de reglementare şi dacă ea nu conţine fapte noi.
3.Curtea declara inadmisibila orice cerere individuală introdusă în aplicarea art. 34, atunci când ea considera cererea incompatibilă cu dispoziţiile convenţiei sau ale protocoalelor sale, în mod vadit nefondata sau abuzivă.
4.Curtea respinge orice cerere pe care o considera inadmisibila în aplicarea prezentului articol. Ea poate proceda astfel în orice stadiu al procedurii.
Articolul 36Intervenţia terţilor
1.În orice cauza aflată în faţa unei Camere sau a Marii Camere, o înaltă parte contractantă, al carei cetăţean este reclamantul, are dreptul de a prezenta observaţii scrise şi de a lua parte la audieri.
2.În interesul bunei administrări a justiţiei, preşedintele Curţii poate invita orice înaltă parte contractantă care nu este parte în cauza sau orice persoană interesată, alta decît reclamantul, să prezinte observaţii scrise sau sa ia parte la audiere.
Articolul 37Scoaterea de pe rol
1.În orice stadiu la procedurii, Curtea poate hotărî scoaterea de pe rol a unei cereri atunci când circumstanţele permit să se traga concluzia ca:
a)solicitantul nu doreşte sa o mai menţină; sau b) litigiul a fost rezolvat; sau c) pentru orice alt motiv, constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifica.
Totuşi Curtea continua examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului garantate prin convenţie şi prin protocoalele sale o cere.
2.Curtea poate hotărî repunerea pe rol a unei cereri atunci când ea considera ca împrejurările o justifica.
Articolul 38Examinarea cauzei în condiţii de contradictorialitate şi procedura de rezolvare pe cale amiabilă
1.În cazul în care Curtea declara o cerere admisibilă, ea:
a)procedează la examinarea cauzei în condiţii de contradictorialitate, împreună cu reprezentanţii părţilor, şi, dacă este cazul, la o ancheta, pentru a carei desfăşurare eficienta statele interesate vor furniza toate facilităţile necesare;
b)se pune la dispoziţia celor interesaţi, în scopul de a se ajunge la rezolvarea cauzei pe cale amiabila, pe baza respectării drepturilor omului, astfel cum acestea sunt recunoscute în convenţie şi în protocoalele sale.
2.Procedura deschisă la paragraful 1 b) este confidenţială.
Articolul 39Rezolvarea pe cale amiabila
În cazul rezolvarii pe cale amiabila, Curtea scoate cauza de pe rol printr-o decizie care se limitează la o scurta expunere a faptelor şi a soluţiei adoptate.
Articolul 40Audiere publică şi acces la documente
1.Audierea este publică, în afară cazului în care Curtea nu decide altfel, motivat de circumstanţe excepţionale.
2.Documentele depuse la grefa sunt accesibile publicului, în afară cazului în care preşedintele Curţii nu decide altfel.
Articolul 41Reparatie echitabila
Dacă Curtea declara ca a avut loc o încălcare a convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decît o inlaturare incompleta a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acorda părţii lezate, dacă este cazul, o reparatie echitabila.
Articolul 42Hotărârile Camerelor
Hotărârile Camerelor devin definitive conform dispoziţiilor art. 44 paragraful 2.
Articolul 43Retrimiterea în faţa Marii Camere
1.Într-un termen de 3 luni de la data hotărârii unei Camere, orice parte în cauza poate, în cazuri excepţionale, sa ceara retrimiterea cauzei în faţa Marii Camere.
2.Un colegiu de cinci judecători ai Marii Camere accepta cererea în cazul în care cauza ridica o problemă grava referitoare la interpretarea sau la aplicarea convenţiei sau a protocoalelor sale, sau o alta problema grava cu caracter general.
3.În cazul în care colegiul accepta cererea, Marea Camera se pronunţa asupra cauzei printr-o hotărâre.
Articolul 44
a)atunci când părţile declara ca ele nu vor cere retrimiterea cauzei în faţa Marii Camere; sau b) la 3 luni de la data hotărârii, dacă retrimiterea cauzei în faţa Marii Camere nu a fost cerută; sau c) atunci când Colegiul Marii Camere respinge cererea de retrimitere formulată potrivit art. 43.
Hotărâri definitive
1.Hotărârea Marii Camere este definitivă.
2.Hotărârea unei Camere devine definitivă:
3.Hotărârea definitivă se publică.
Articolul 45Motivarea hotărîrilor şi deciziilor
1.Hotărârile, precum şi deciziile care declara cererile admisibile sau inadmisibile sunt motivate.
2.Dacă hotărârea nu exprima în totalitate sau în parte opinia unanima a judecătorilor, oricare judecător are dreptul sa adauge acesteia expunerea opiniei sale separate.
Articolul 46Forta obligatorie şi executarea hotărîrilor
1.Inaltele părţi contractante se angajează să se conformeze hotărîrilor definitive ale Curţii în litigiile în care ele sunt părţi.
2.Hotărârea definitivă a Curţii este transmisă Comitetului Ministrilor, care supraveghează executarea ei.
Articolul 47Avize consultative
1.Curtea poate, la cererea Comitetului Ministrilor, sa dea avize consultative asupra problemelor juridice privind interpretarea convenţiei şi a protocoalelor sale.
2.Aceste avize nu se pot referi la probleme legate de conţinutul sau de întinderea drepturilor şi a libertăţilor definite în titlul I al convenţiei şi în protocoalele sale, nici asupra altor probleme de care Curtea sau Comitetul Ministrilor ar putea sa ia cunoştinţa ca urmare a introducerii unui recurs prevăzut în convenţie.
3.Decizia Comitetului Ministrilor de a cere un aviz Curţii este luată prin votul majorităţii reprezentanţilor care au dreptul de a face parte din acesta.
Articolul 48Competenţa consultativa a Curţii
Curtea decide dacă cererea de aviz consultativ prezentată de Comitetul Ministrilor este de competenţa sa, asa cum aceasta este definită de art. 47.
Articolul 49Motivarea avizelor consultative
1.Avizul Curţii trebuie motivat.
2.Dacă avizul nu exprima în tot sau în parte opinia unanima a judecătorilor, oricare judecător are dreptul sa alăture acestuia expunerea opiniei sale separate.
3.Avizul Curţii este transmis Comitetului Ministrilor.
Articolul 50Cheltuieli de funcţionare a Curţii
Cheltuielile de funcţionare a Curţii sunt în sarcina Consiliului Europei.
Articolul 51Privilegii şi imunităţi ale judecătorilor
Judecătorii se bucura, pe timpul exercitării funcţiilor lor, de privilegiile şi imunităţile prevăzute la art. 40 din Statutul Consiliului Europei şi de acordurile încheiate în virtutea acestui articol.
Articolul 2
1.Titlul V din convenţie devine titlul III din convenţie; articolul 57 din convenţie devine articolul 52 din convenţie; articolele 58 şi 59 din convenţie sunt suprimate, iar articolele 60-66 din convenţie devin articolele 53-59 din convenţie.
2.Titlul I din convenţie se intituleaza "Drepturi şi libertăţi", iar noul titlu III, "Dispoziţii diverse". Articolele 1-18, precum şi noile articole 52-59 din convenţie au titlurile menţionate în anexa la prezentul protocol.
3.În noul articol 56, la paragraful 1, se insereaza cuvintele "sub rezerva paragrafului 4 al prezentului articol", după cuvintele "se va aplica"; la paragraful 4, cuvintele "comisie" şi "conform art. 25 din prezenta convenţie" sunt înlocuite cu cuvintele "Curţii" şi "conform art. 34 din convenţie". În noul articol 58 paragraful 4, cuvintele "art. 63" sunt înlocuite cu cuvintele "art. 56".
4.Protocolul adiţional la convenţie se modifica după cum urmează:
a)articolele sunt prezentate cu titlurile enumerate în anexa la prezentul protocol; şi b) la articolul 4, ultima faza, cuvintele "din art. 63" sunt înlocuite cu cuvintele "din art. 56".
5.Protocolul nr. 4 se modifica după cum urmează:
a)articolele sunt prezentate cu titlurile enumerate în anexa la prezentul protocol;
b)la articolul 5 paragraful 3, cuvintele "din art. 63" sunt înlocuite cu cuvintele "din art. 56"; se adauga un nou paragraf 5, care are următorul conţinut:
"5. Orice stat care a făcut o declaraţie potrivit paragrafului 1 sau 2 al prezentului articol poate ulterior, în orice moment, sa declare, referitor la unul sau la mai multe teritorii vizate în aceasta declaraţie, ca accepta competenţa Curţii de a primi cererile persoanelor fizice, ale organizaţiilor neguvernamentale sau ale grupurilor de persoane particulare, conform art. 34 din convenţie privitor la art. 1-4 din prezentul protocol sau la unele dintre acestea", şi
c)paragraful 2 al articolului 6 se suprima.
6.Protocolul nr. 6 se modifica după cum urmează:
a)articolele sunt prezentate cu titlurile enumerate în anexa la prezentul protocol; şi b) la articolul 4, cuvintele "pe temeiul art. 64", sunt înlocuite prin cuvintele "pe temeiul art. 57".
7.Protocolul nr. 7 se modifica după cum urmează:
a)articolele sunt prezentate cu titlurile enumerate în anexa la prezentul protocol;
b)la articolul 6 paragraful 4, cuvintele "din art. 63" sunt înlocuite cu cuvintele "din art. 56"; se adauga un nou paragraf 6, care are următorul conţinut:
"6. Orice stat care a făcut o declaraţie potrivit paragrafului 1 sau 2 al prezentului articol poate ulterior, în orice moment, sa declare, referitor la unul sau la mai multe teritorii vizate în aceasta declaraţie, ca accepta competenţa Curţii de a primi cererile persoanelor fizice, ale organizaţiilor neguvernamentale sau ale grupurilor de persoane particulare, conform art. 34 din convenţie privitor la art. 1-5 din prezentul protocol" şi
c)paragraful 2 al articolului 7 se suprima.
8.Protocolul nr. 9 se abroga.
Articolul 3
1.Prezentul protocol este deschis spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei, semnatare ale convenţiei, care îşi pot exprima consimţământul de a fi legate prin:
a)semnare fără rezerva ratificării, a acceptării sau a aprobării, sau b) semnare sub rezerva ratificării, a acceptării sau a aprobării, urmată de ratificare, acceptare sau aprobare.
2.Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
Articolul 4
Prezentul protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de un an de la data la care toate părţile la convenţie îşi vor fi exprimat consimţământul de a fi legate prin protocol conform dispoziţiilor art. 3. Alegerea noilor judecători va putea fi realizată şi toate celelalte măsuri necesare stabilirii noii Curţi vor putea fi luate, conform dispoziţiilor prezentului protocol, începând cu data la care toate părţile la convenţie îşi vor fi exprimat consimţământul lor de a fi legate prin protocol.
Articolul 5
1.Fără a se aduce atingere dispoziţiilor paragrafelor 3 şi 4 de mai jos, mandatul judecătorilor, membrilor Comisiei, grefierului şi grefierului adjunct încetează la data intrării în vigoare a prezentului protocol.
2.Cererile aflate pe rolul Comisiei care nu au fost încă declarate admisibile la data intrării în vigoare a prezentului protocol se examinează de către Curte conform dispoziţiilor prezentului protocol.
3.Cererile declarate admisibile la data intrării în vigoare a prezentului protocol continua să fie examinate în anul care urmează de către membrii Comisiei. Toate cauzele a căror examinare nu s-a încheiat în timpul acestei perioade se transmit Curţii, care le va examina, considerindu-le cereri admisibile, conform dispoziţiilor prezentului protocol.
4.În cazul cererilor pentru care Comisia, după intrarea în vigoare a prezentului protocol, a adoptat un raport conform fostului articol 31 din convenţie, raportul se transmite părţilor, care nu au dreptul sa-l publice. Potrivit dispoziţiilor aplicabile înaintea intrării în vigoare a prezentului protocol, o cauza poate fi deferita Curţii. Colegiul Marii Camere stabileşte dacă una dintre Camere sau Marea Camera trebuie să se pronunţe asupra cauzei. Dacă o Camera se pronunţa asupra cauzei, decizia sa este definitivă. Cauzele care nu au fost deferite Curţii se examinează de către Comitetul Ministrilor, care procedează conform dispoziţiilor fostului articol 32 din convenţie.
5.Cauzele aflate pe rolul Curţii, a căror examinare nu a fost încheiată la data intrării în vigoare a prezentului protocol, se transmit Marii Camere a Curţii, care se pronunţa asupra cauzei conform dispoziţiilor acestui protocol.
6.Cauzele aflate pe rolul Comitetului Ministrilor, a căror examinare potrivit fostului articol 32 nu s-a încheiat la data intrării în vigoare a prezentului protocol, se rezolva de către Comitetul Ministrilor, care procedează conform respectivului articol.
Articolul 6
În cazul în care o înaltă parte contractantă a recunoscut competenţa Comisiei sau jurisdicţia Curţii numai pentru cauzele posterioare sau bazate pe fapte survenite posterior declaraţiei prevăzute de fostul articol 25 sau de fostul articol 46 din convenţie, respectiva restrictie se aplică în continuare jurisdicţiei Curţii în termenii prezentului protocol.
Articolul 7
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei:
a)orice semnare;
b)depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare;
c)data intrării în vigoare a prezentului protocol sau a anumitor dispoziţii conform art. 4; şi d) orice alt act, notificare sau comunicare în legătură cu prezentul protocol.
În considerarea celor de mai sus, subsemnaţii, având depline puteri în acest scop, au semnat prezentul protocol.
Încheiat la Strasbourg, la 11 mai 1994, în limbile franceza şi engleza, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite cîte o copie certificată fiecărui stat membru al Consiliului Europei.
Anexă
TITLURILE DE ARTICOLE
care se insereaza în textul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi al protocoalelor sale
CONVENŢIA
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
Articolul 1Obligaţia de a respecta drepturile omului
Articolul 2Dreptul la viaţa
Articolul 3Interzicerea torturii
Articolul 4Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate
Articolul 5Dreptul la libertate şi la siguranţa
Articolul 6Dreptul la un proces echitabil
Articolul 7Nici o pedeapsă fără lege
Articolul 8Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie
Articolul 9Libertatea de gindire, de constiinta şi de religie
Articolul 10Libertatea de exprimare
Articolul 11Libertatea de întrunire şi de asociere
Articolul 12Dreptul la căsătorie
Articolul 13Dreptul la un recurs efectiv
Articolul 14Interzicerea discriminarii
Articolul 15Derogare în caz de stare de urgenta
Articolul 16Restrictii ale activităţii politice a străinilor
Articolul 17Interzicerea abuzului de drept
Articolul 18Limitarea folosirii restringerii drepturilor
*).............................................................
Articolul 52Anchetele secretarului general
Articolul 53Apărarea drepturilor omului recunoscute
Articolul 54Competentele Comitetului Ministrilor
Articolul 55Renunţarea la alte mijloace de reglementare a
diferendelor
Articolul 56Aplicare teritorială
Articolul 57Rezerve
Articolul 58Denunţare
Articolul 59Semnare şi ratificare
*)Titlurile noilor articole 19-51 din convenţie figurează deja în prezentul protocol.
PROTOCOLUL ADIŢIONAL
Articolul 1Protecţia proprietăţii
Articolul 2Dreptul de instruire
Articolul 3Dreptul la alegeri libere
Articolul 4Aplicare teritorială
Articolul 5Raportare la convenţie
Articolul 6Semnare şi ratificare
PROTOCOLUL Nr. 4
Articolul 1Interzicerea privarii de libertate pentru datorii
Articolul 2Libertatea de circulaţie
Articolul 3Interzicerea expulzării propriilor cetăţeni
Articolul 4Interzicerea expulzării colective de străini
Articolul 5Aplicare teritorială
Articolul 6Raportare la convenţie
Articolul 7Semnare şi ratificare
PROTOCOLUL Nr. 6
Articolul 1Abolirea pedepsei cu moartea
Articolul 2Pedeapsa cu moartea în timp de război
Articolul 3Interzicerea derogarilor
Articolul 4Interzicerea rezervelor
Articolul 5Aplicare teritorială
Articolul 6Raportare la convenţie
Articolul 7Semnare şi ratificare
Articolul 8Intrare în vigoare
Articolul 9Funcţiile depozitarului
PROTOCOLUL Nr. 7
Articolul 1Garanţii procedurale în cazul expulzarilor de străini
Articolul 2Dreptul la doua grade de jurisdicţie în materie penală
Articolul 3Dreptul la despăgubiri în caz de eroare judiciară
Articolul 4Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de doua ori
Articolul 5Egalitatea între soţi
Articolul 6Aplicare teritorială
Articolul 7Raportare la convenţie
Articolul 8Semnare şi ratificare
Articolul 9Intrare în vigoare
Articolul 10
Funcţiile depozitarului.
PROTOCOLUL nr. 11 a fost introdus de LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
PROTOCOLUL Nr. 13
la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale privind abolirea pedepsei cu moartea*)
*)Traducere.
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului protocol,
convinse ca dreptul fiecăruia la viaţa reprezintă o valoare fundamentală într-o societate democratica şi ca abolirea pedepsei cu moartea este esenţială pentru apărarea acestui drept şi pentru deplina recunoaştere a demnităţii innascute a tuturor fiintelor umane,
dorind sa consolideze apărarea dreptului la viaţa garantat de către Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumita în continuare Convenţia),
considerând ca Protocolul nr. 6 la Convenţia privind abolirea pedepsei cu moartea, semnat la Strasbourg la 28 aprilie 1983, nu exclude pedeapsa cu moartea referitoare la actele comise în timp de război sau de pericol iminent de război,
fiind hotărâte sa acţioneze în cele din urma pentru abolirea pedepsei cu moartea în toate circumstanţele,
au convenit asupra celor ce urmează:
Articolul 1Abolirea pedepsei cu moartea
Pedeapsa cu moartea este abolita. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsa şi nici executat.
Articolul 2Interzicerea derogarilor
Nici o derogare de la dispoziţiile prezentului protocol în temeiul art. 15 din Convenţie nu este ingaduita.
Articolul 3Interzicerea rezervelor
Nici o rezervă la dispoziţiile prezentului protocol în temeiul art. 57 din Convenţie nu este admisă.
Articolul 4Aplicare teritorială
1.Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare ori de aprobare, sa desemneze teritoriul sau teritoriile cu privire la care se va aplica prezentul protocol.
2.Orice stat poate, în orice moment ulterior, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, sa extindă aplicarea prezentului protocol la oricare alt teritoriu desemnat în declaraţie. Protocolul va intra în vigoare cu privire la acest teritoriu în prima zi a lunii care urmează expirării perioadei de trei luni de la data primirii declaraţiei de către secretarul general.
3.Orice declaraţie facuta în virtutea celor două paragrafe precedente va putea fi retrasă sau modificată, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în aceasta declaraţie, prin notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea sau modificarea va produce efecte din prima zi a lunii care urmează expirării perioadei de trei luni de la data primirii notificării de către secretarul general.
Articolul 5Raportare la Convenţie
Statele părţi considera art. 1-4 din prezentul protocol ca articole adiţionale la Convenţie şi toate dispoziţiile Convenţiei se aplică în consecinţa.
Articolul 6Semnare şi ratificare
Prezentul protocol este deschis spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei, semnatare ale Convenţiei. El va fi supus ratificării, acceptării sau aprobării. Un stat membru al Consiliului Europei nu va putea sa ratifice, sa accepte sau sa aprobe prezentul protocol fără ca, simultan sau anterior, sa fi ratificat Convenţia. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
Articolul 7Intrare în vigoare
1.Prezentul protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării perioadei de trei luni de la data la care zece state membre ale Consiliului Europei îşi vor fi exprimat consimţământul de a fi legate prin protocol, conform dispoziţiilor art. 6.
2.Pentru orice stat membru care îşi va exprima ulterior consimţământul de a fi legat prin protocol, acesta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării perioadei de trei luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
Articolul 8Funcţiile depozitarului
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului:
a)orice semnare;
b)depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare;
c)orice data de intrare în vigoare a prezentului protocol, conform art. 4 şi 7;
d)orice alt act, notificare sau comunicare având o legătură cu prezentul protocol.
În considerarea celor de mai sus, subsemnaţii, având depline puteri în acest scop, au semnat prezentul protocol.
Încheiat la Vilnius la 3 mai 2002, în limbile franceza şi engleza, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copie certificată fiecăruia dintre statele membre ale Consiliului Europei.
PROTOCOLUL nr. 13 a fost introdus de LEGEA nr. 7 din 9 ianuarie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 27 din 20 ianuarie 2003.