referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu referire la art. 1 lit. B capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, art. 11 alin. (1), (2) și (3) din aceeași lege-cadru
Dosar nr. 2.430/1/2024
| Mariana Constantinescu | - vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului |
| Carmen Elena Popoiag | - președintele Secției I civile |
| Adina Oana Surdu | - președintele Secției a II-a civile |
| Elena Diana Tămagă | - președintele Secției de contencios administrativ și fiscal |
| Mirela Vișan | - judecător la Secția I civilă |
| Cristina Truțescu | - judecător la Secția I civilă |
| Mihai-Andrei Negoescu-Gândac | - judecător la Secția I civilă |
| Gheorghe Liviu Zidaru | - judecător la Secția I civilă |
| Mihaela Glodeanu | - judecător la Secția I civilă |
| Minodora Condoiu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Mirela Polițeanu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Ianina Blandiana Grădinaru | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Diana Manole | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Marcela Marta Iacob | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Ionel Barbă | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Vasile Bîcu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Ștefania Dragoe | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Veronica Dumitrache | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Iulia Craiu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.430/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).
Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La ședința de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 1.075/97/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.
Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, nefiind formulate puncte de vedere la raport.
Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal a dispus, prin Încheierea din 23 septembrie 2024, în Dosarul nr. 1.075/97/2023, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
Dacă în interpretarea dispozițiilor art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu referire la art. 1 lit. B capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, art. 11 alin. (1), (2) și (3) din aceeași lege-cadru și raportat la art. 7, 8 și 9 din regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 și lit. a) din anexa la regulamentul amintit, respectiv art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 și art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, funcționarii publici din cadrul administrației publice locale care ocupă un loc de muncă cu factori de risc, expertizat ca atare, în conformitate cu art. 3, 4 și 5 din Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, beneficiază de sporul pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare prevăzut în art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 cu referire la art. 1 lit. B capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 și art. 1 și următoarele din regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 (respectiv sporul de până la 15% din salariul de bază pentru personalul din cadrul administrației publice locale care își desfășoară activitatea sub influența a 4 factori de risc din cei prevăzuți la art. 4 din regulament), în contextul în care ordonatorul de credite nu a aprobat locurile de muncă și categoriile de personal care își desfășoară activitatea în condiții periculoase sau vătămătoare în conformitate cu dispozițiile art. 7, 8 și 9 din regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 și cu referire la art. 11 alin. (3), art. 23 și art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 1 lit. B capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, iar sumele prevăzute pentru cheltuielile de personal din bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, la care face referire art. 9 din regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, nici nu prevăd sumele necesare acordării sporului de până la 15% din salariul de bază pentru personalul din cadrul administrației publice locale care își desfășoară activitatea sub influența a 4 factori de risc din cei prevăzuți la art. 4 din regulament și între timp au intervenit dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 și cele ale art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020.
Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017)
Articolul 11
(1)Pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale «Administrație» din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, după caz, în urma consultării organizației sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanților salariaților.
(2)Nomenclatorul funcțiilor necesare desfășurării activităților specifice fiecărei instituții sau autorități a administrației publice locale, precum și ierarhia funcțiilor sunt prevăzute în anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III și cap. II lit. A pct. IV.
(3)Stabilirea salariilor lunare potrivit alin. (1) se realizează de către ordonatorul de credite, cu respectarea prevederilor art. 25. (…)
Articolul 23
Locurile de muncă și categoriile de personal, precum și mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învățământ, sănătate și asistență socială, cultură, diplomație, justiție, administrație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională sau a fiecăreia dintre autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii și Justiției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate. (…)
Articolul 25
(1)Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz. (...)
Anexa nr. VIII - Familia ocupațională de funcții bugetare „Administrație“
Capitolul I - lit. B Reglementări specifice funcționarilor publici
Articolul 1
(1)Funcționarii publici beneficiază de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar corespunzător timpului lucrat.
(2)Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților funcționarilor publici, în limita prevederilor din Regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
Regulamentul privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă, precum și condițiile de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare „Administrație“ din administrația publică locală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 (Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017)
Articolul 7
Cuantumul sporului se stabilește prin aplicarea cotei procentuale asupra salariului de bază în luna respectivă, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă prevăzute la art. 2 alin. (1), potrivit anexei la prezentul regulament.
Articolul 8
Locurile de muncă, categoriile de personal și stabilirea concretă, de la caz la caz, a sporurilor pentru personalul care își desfășoară activitatea în condiții periculoase sau vătămătoare se aprobă de ordonatorul principal de credite, la propunerea structurii cu atribuții în domeniul resurselor umane, cu consultarea sindicatelor sau a reprezentanților salariaților, după caz.
Articolul 9
Sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă, în limitele prevăzute în anexa la prezentul regulament, se acordă cu respectarea prevederilor art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și cu încadrarea în sumele prevăzute pentru cheltuieli de personal din bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.
Anexa la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017
(…) a) Spor de până la 15% din salariul de bază pentru personalul din cadrul administrației publice locale care își desfășoară activitatea sub influența a 4 factori de risc din cei prevăzuți la art. 4 din regulament.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018)
Art. 34 (forma inițială) - „(...) (2) Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“
Art. 34 (forma modificată prin art. I pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative) - „(...) (2) Începând cu luna ianuarie 2020, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2019, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, aprobată prin Legea nr. 274/2022 (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020)
Articolul I
(...) (3) În anul 2021, începând cu luna ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel
mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2020, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara cu nr. 1.075/97/2023, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Direcția generală de asistență socială și protecția copilului, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la calculul și plata sporului lunar de 15% la salariul de bază datorat pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă, în conformitate cu lit. a) din anexa la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, începând cu data de 6 martie 2020 și pentru viitor, cât timp sunt îndeplinite condițiile legale pentru acordarea acestui spor, precum și la actualizarea sumelor cuvenite cu rata inflației, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare.
Prin Sentința nr. 102 din 3 aprilie 2024, Tribunalul Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să acorde reclamantei sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă de până la 15% din salariul de bază, începând cu data de 7 martie 2020, cu excluderea perioadei în care raportul de muncă a fost suspendat, cu respectarea plafonului reglementat de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, cât timp sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea acestui spor, precum și să actualizeze sumele datorate cu rata inflației și dobânda legală penalizatoare.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea în tot a sentinței atacate și, în urma rejudecării, respingerea acțiunii, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă.
În motivarea căii de atac a susținut că prima instanță a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 23 și 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, întrucât personalul nou-angajat nu a mai beneficiat de sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare din luna iulie 2017.
Instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
În acest sens a menționat că procesul vizează fondurile publice prin raportare la obiectul acțiunii și funcția reclamantei de șef serviciu gradul I în cadrul Direcției generale de asistență socială și protecția copilului.
A mai arătat că de lămurirea chestiunii de drept invocate depinde soluționarea pe fond a cauzei din moment ce disputa poartă asupra sporului pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare pretins de reclamantă, începând cu data de 6 martie 2020 și pentru viitor, în temeiul art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 și art. 1 lit. B din capitolul I al anexei nr. VIII la aceeași lege raportat la lit. a) din anexa la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017.
A mai reținut că este îndeplinită și ultima condiție de admisibilitate, întrucât instanța supremă nu a statuat asupra chestiunii de drept invocate și aceasta nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Părțile nu au prezentat puncte de vedere asupra chestiunii de drept.
Instanța de trimitere a apreciat că acordarea sporului pentru condiții de muncă deosebite în limitele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 intră în responsabilitatea ordonatorului de credite, care trebuie să respecte dispozițiile art. 11 alin. (3) și ale art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 și să se încadreze în sumele prevăzute pentru cheltuielile de personal din bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.
Lipsa fondurilor necesare plății sporului pentru condiții de muncă deosebite reprezintă o chestiune subsecventă stabilirii dreptului, care nu poate înlătura acordarea acestui spor de vreme ce dispozițiile art. 1 lit. B din capitolul I al anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 stabilesc că funcționarii publici beneficiază de un spor pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat și nu se face dovada depășirii limitei prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017.
Nici prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 nu sunt de natură a împiedica acordarea sporului pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare, deoarece acesta este stabilit în procent de până la 15% din salariul de bază, iar limitarea la care face referire textul de lege menționat pornește de la raportarea sporurilor la salariul brut lunar.
Ca atare, nu se poate nega procentul sporului pentru condiții de muncă vătămătoare sau periculoase, de până la 15% din salariul de bază, prin invocarea unei norme legale care limitează sau menține, începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor incluse în salariul brut lunar, cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018.
Curțile de apel Alba Iulia și Ploiești au transmis hotărâri judecătorești cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării, pronunțate în fond.
În considerentele acestora s-a reținut că, în urma expertizării locurilor de muncă, au fost identificați factori de risc; în aceste condiții, constatându-se că reclamanții fac parte din categoria personalului care poate beneficia de sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare și că aceștia își desfășoară activitatea sub influența acestor factori, se impune acordarea sporului cu respectarea dispozițiilor art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, conform art. 9 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, și atât timp cât sunt îndeplinite cerințele din lege. S-a apreciat că stabilirea concretă a cuantumului sporului nu este atributul instanței de judecată, ci al ordonatorului principal de credite, pe baza propunerii structurii cu atribuții în domeniul resurselor umane. S-a considerat că acordarea sporului nu este condiționată de includerea în bugetul de venituri și cheltuieli a unor fonduri cu destinație specială, art. 8 din regulamentul anterior menționat instituind obligația ordonatorului principal de credite de a aproba locurile de muncă, categoriile de personal și stabilirea concretă, de la caz la caz, a sporurilor pentru personalul care își desfășoară activitatea în condiții periculoase sau vătămătoare.
Curțile de apel București, Iași și Ploiești au comunicat punctele de vedere teoretice ale judecătorilor asupra aceleiași chestiuni, din care a rezultat că recunoașterea și acordarea sporului pentru condiții de muncă deosebite în limitele prevăzute de Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 intră în responsabilitatea ordonatorului de credite, care trebuie să respecte dispozițiile art. 11 alin. (3) și ale art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 și să se încadreze în sumele prevăzute pentru cheltuielile de personal din bugetul de venituri și cheltuieli aprobat. S-a opinat că lipsa fondurilor necesare plății sporului pentru condiții de muncă deosebite reprezintă o chestiune subsecventă stabilirii dreptului, care nu poate justifica refuzul acordării acestui spor de vreme ce dispozițiile art. 1 lit. B din capitolul I al anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 stabilesc că funcționarii publici beneficiază de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat, și nu se face dovada incidenței art. 25 alin. (1) din aceeași lege. S-a mai arătat că prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 nu pot fi interpretate în sensul că se opun recunoașterii retroactive a acestui drept, deoarece plafonarea cuantumului sporului pentru condiții de muncă deosebite pornește de la premisa acordării acestui spor în anul de referință 2018, respectiv că sporul în cauză este stabilit în procent de până la 15% din salariul de bază, pe când limitarea la care face referire art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 pornește de la raportarea sporului la salariul brut, noțiuni juridice cu conținut diferit.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problema de drept care formează obiectul sesizării.
Prin Decizia nr. 666 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 4 februarie 2021, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23, ale art. 25 alin. (1) și ale art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017. În considerentele de la paragraful 28 din această decizie s-a statuat că: „Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, care deleagă stabilirea mărimii sporului pentru condiții de muncă prin acte de reglementare secundară (regulament-cadru care se aprobă prin hotărâre a Guvernului), Curtea reține că, departe de a constitui o negare a rolului Parlamentului de unică autoritate legiuitoare, prevederile de lege criticate nu fac altceva decât să dea expresie opțiunii legiuitorului în materia reglementării sporului pentru condiții de muncă, fără a încălca dispozițiile art. 61 din Constituție. Astfel, marja de apreciere a autorităților administrației publice în privința stabilirii mărimii sporului pentru condiții de muncă nu este nelimitată, ci aceasta se exercită, în condițiile legii, cu încadrarea în limitele maxime prevăzute de lege.“ Considerente similare se regăsesc în Decizia nr. 63 din 28 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 18 iulie 2023.
Prin Decizia nr. 76 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 13 ianuarie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis, în parte, sesizările conexate și, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 și ale articolului unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, a stabilit că: „Personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, prevăzut la articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, salarizat potrivit anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, are dreptul la acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase de la 50% până la 75% din salariul de bază, prevăzut de art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 și articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 și Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, obligația stabilirii cuantumului concret al sporului pentru condiții deosebit de periculoase revenind ordonatorului de credite.“
Prin Decizia nr. 104 din 9 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 6 februarie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis 3 sesizări conexate și, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 22 și 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, a stabilit că: „La acordarea sporului pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare trebuie să se țină seama de plafonul prevăzut de art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020, art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“
Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Temeiul de drept al prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, care se completează, în mod corespunzător, cu dispozițiile dreptului comun, Codul de procedură civilă, astfel cum se și statuează expres prin art. 4 din ordonanță.
În contextul normativ indicat, procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării:
(i)existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac;
(ii)cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024;
(iii)existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei;
(iv)chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Verificându-se întrunirea acestor cerințe legale în raport cu elementele sesizării, rezultă că nu sunt îndeplinite toate exigențele procedurale menționate pentru declanșarea mecanismului preîntâmpinării practicii neunitare.
Referitor la primele două condiții legale se reține că Dosarul nr. 1.075/97/2023 se află în curs de soluționare pe rolul Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal, care judecă pricina în recurs, în conformitate cu dispozițiile art. 96 pct. 3 din Codul de procedură civilă cu referire la art. 536 din Codul administrativ, obiectul litigiului fiind circumscris domeniului specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
În legătură cu cea de-a treia condiție enunțată, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în mod constant, în jurisprudența sa, că obiectul sesizării pentru o hotărâre prealabilă îl poate constitui o chestiune de drept dacă, prin consecințele pe care le produce, interpretarea normei are aptitudinea de a determina soluționarea cauzei pe fond, adică rezolvarea raportului juridic dedus judecății.
Plecând de la situația factuală a existenței buletinului de expertizare a factorilor de risc pentru locul de muncă ocupat de un funcționar public al administrației publice locale, se constată că instanța de trimitere solicită a se stabili dacă, în interpretarea art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu referire la anexa nr. VIII capitolul I lit. B și art. 11 alin. (1)-(3) din aceeași lege și raportat la dispozițiile art. 7, 8 și 9 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 și anexa la regulament - lit. a), reclamantul beneficiază de sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază în condițiile în care ordonatorul de credite nu a aprobat locurile de muncă și categoriile de personal care își desfășoară activitatea în condiții periculoase sau vătămătoare, iar bugetul de venituri și cheltuieli al angajatorului nu cuprinde sumele necesare acordării sporului și, de asemenea, dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, respectiv cele ale art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 limitează, începând cu luna ianuarie 2020, cuantumul sporurilor cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2019, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
În opinia instanței de trimitere, disputa poartă asupra posibilității acordării sporului pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare, pretins de reclamantă în temeiul art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 și al art. 1 din capitolul I lit. B al anexei nr. VIII din aceeași lege cu trimitere la lit. a) din anexa la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, prin raportare la punctul de vedere al pârâtei conform căruia sumele prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli de personal aprobate au fost insuficiente până la sfârșitul anului 2018, astfel încât nu a putut fi stabilit și nici acordat sporul pentru condiții de muncă la nivelul prevăzut de regulament.
Conform opiniei exprimate în încheierea de sesizare, acordarea sporului pentru condiții de muncă deosebite în limitele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 intră în responsabilitatea ordonatorului de credite, care trebuie să respecte dispozițiile art. 11 alin. (3) și ale art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 și să se încadreze în sumele prevăzute pentru cheltuielile de personal din bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, iar lipsa fondurilor necesare plății sporului reprezintă o chestiune subsecventă stabilirii dreptului, care nu poate înlătura acordarea lui, după cum prevederile din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 nu sunt de natură a plafona acest spor.
Se observă că instanța de trimitere nu punctează divergența de interpretare și/sau aplicare a textelor de lege supuse analizei, nu invocă în concret o ambiguitate de conținut a vreunei norme juridice, din cele invocate, ci solicită o îndrumare pentru a gestiona soluționarea cauzei pe fond.
Întrebarea adresată instanței supreme nu are în vedere lămurirea condițiilor legale pentru stabilirea și acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare cuprinse în lege și regulament (de exemplu, stabilirea categoriilor de personal destinatare ale normei ce se cere a fi interpretată, stabilirea criteriilor de identificare a locurilor de muncă periculoase etc.), ci posibilitatea instanței de trimitere de a stabili acordarea acestui spor exclusiv în funcție de buletinele de expertizare emise de autoritățile abilitate în lipsa finalizării procedurii instituite prin Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, deși prin aceasta se încalcă principiului legalității prevăzut de art. 6 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, conform căruia „drepturile de natură salarială se stabilesc prin norme juridice de forța legii, cu excepția hotărârilor prevăzute la art. 11 alin. (1), conform principiilor enunțate de art. 120 din Constituția României, republicată, dar cu încadrare între limitele minime și maxime prevăzute prin prezenta lege“.
În cauză, verificarea premiselor sesizării, determinate de circumstanțele concrete ale litigiului și de modalitatea în care a fost formulată întrebarea, și anume dacă sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare poate fi stabilit și acordat de către instanța de judecată în cazul în care ordonatorul principal de credite nu a emis un act administrativ prin care să stabilească locurile de muncă și categoriile de personal, precum și mărimea concretă a sporului prevăzut în anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 și condițiile de acordare a acestuia confirmă faptul că instanța care a formulat întrebarea prealabilă nu are o dificultate de interpretare punctuală, de principiu, a normelor de drept substanțial indicate în sesizare, ci urmărește identificarea soluției ce urmează a o adopta prin raportare la finalizarea sau nu a procedurii administrative impuse de lege în sarcina ordonatorului de credite.
Or, procedura reglementată de dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privește interpretarea cu caracter de principiu a unei norme de drept care poate conduce la apariția unei practici neunitare, stabilită ca incidentă în cauză de către instanța de trimitere, aptă să ducă la dezlegarea litigiului, iar nu determinarea, în concret, de către instanța supremă, a elementelor care conturează raționamentul juridic, prin care să se recurgă la punerea punctuală în aplicare a acestuia la raportul juridic dedus judecății, întrucât nu aceasta este finalitatea mecanismului de unificare a practicii judiciare.
Deși lămurirea modalității de interpretare și aplicare a normelor legale în cadrul mecanismului hotărârii prealabile are scopul de a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori dificultăților unor texte de lege, în lipsa unor asemenea ipoteze care să reflecte caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, împrejurări ce nu au fost prezentate nici de către instanța de trimitere, rămâne atributul exclusiv al acesteia din urmă să soluționeze cauza cu judecata căreia a fost învestită, aplicând, în acest scop, metodele de interpretare a normelor juridice recunoscute în dreptul intern.
De altfel, Legea-cadru nr. 153/2017 prevede, la art. 23, că locurile de muncă și categoriile de personal, precum și mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională sau a fiecăreia dintre autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii și Justiției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.
Anexa nr. VIII din Legea-cadru nr. 153/2017 privește familia ocupațională de funcții bugetare „Administrație“.
Potrivit art. 1 din capitolul I lit. B - Reglementări specifice funcționarilor publici din anexa nr. VIII anterior menționat, funcționarii publici beneficiază de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar corespunzător timpului lucrat; locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților funcționarilor publici, în limita prevederilor din Regulamentul elaborat potrivit legii, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
În aplicarea art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, a fost adoptat Regulamentul privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă, precum și condițiile de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare „Administrație“ din administrația publică locală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017.
Acest regulament stabilește locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă, respectiv a sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, precum și condițiile de acordare a acestora, pentru familia ocupațională de funcții bugetare „Administrație“ din administrația publică locală, prin art. 8 fiind instituită obligația ordonatorului principal de credite de aprobare a locurilor de muncă, a categoriilor de personal și de stabilire concretă, de la caz la caz, a sporurilor pentru personalul care își desfășoară activitatea în condiții periculoase sau vătămătoare.
În lumina celor expuse se reține că sesizarea formulată nu privește o problemă de drept aptă să devină sursa unor interpretări divergente și, pe cale de consecință, a unei jurisprudențe neunitare.
Alte argumente de inadmisibilitate a cererii de sesizare decurg din:
–Decizia nr. 76 din 18 noiembrie 2024, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat în sensul că: „În conformitate cu aceste prevederi din regulamentul-cadru emis în baza dispozițiilor din legea-cadru care au impus stabilirea pentru fiecare familie ocupațională a condițiilor concrete de acordare a sporurilor, prin care sunt stabilite limitele minime și maxime ale cotei procentuale a sporului, criteriile pentru stabilirea concretă a cotelor de spor în cadrul procentelor aprobate, revine ordonatorului de credite, cu respectarea acestora, obligația să stabilească mărimea concretă a sporului. Instanța de judecată nu poate proceda la stabilirea unui cuantum concret al sporului, ci poate doar să cenzureze refuzul nejustificat al ordonatorului de credite de acordare a sporului în limitele reglementate și să stabilească în sarcina acestuia obligații specifice pentru determinarea cuantumului concret, în conformitate cu dispozițiile care prevăd acordarea sporului din Legea-cadru nr. 153/2017 și Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018. (…) În condițiile în care sporul pentru condiții deosebit de periculoase nu este reglementat într-un cuantum fix, însă sunt stabilite limita minimă și limita maximă, iar personalul prevăzut de lege are dreptul la spor din momentul îndeplinirii condițiilor specifice prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017, precum și a celor prevăzute de regulamentul-cadru emis pentru punerea în aplicare a dispozițiilor care prevăd acordarea sporului, legea conferă ordonatorului de credite un drept de apreciere pentru determinarea mărimii concrete a sporului, însă dreptului ordonatorului de credite îi corespunde obligația corelativă de a-l exercita cu respectarea prevederilor legale“. (paragrafele 122, 124);
–Decizia nr. 104 din 9 decembrie 2024, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat în sensul că la acordarea sporului pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare trebuie să se țină seama de plafonul prevăzut de art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020, art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Trebuie însă remarcat, astfel cum rezultă și din opinia instanței de trimitere, dar și din punctele teoretice exprimate, că problema lipsei fondurilor necesare plății sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare (generată de nebugetarea cuantumului necesar de către ordonatorul de credite), precum și cea a plafonării cuantumului sporului (care a făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție) sunt chestiuni subsecvente stabilirii și recunoașterii dreptului, care însă nu se opun recunoașterii sale și care nu pot fi examinate în lipsa stabilirii legăturii cu cauza.
Ca atare, se constată că mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu poate fi valorificat atât timp cât condițiile restrictive de admisibilitate nu sunt cumulativ îndeplinite.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 1.075/97/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
Dacă în interpretarea dispozițiilor art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu referire la art. 1 lit. B capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, art. 11 alin. (1), (2) și (3) din aceeași lege-cadru și raportat la art. 7, 8 și 9 din regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 și lit. a) din anexa la regulamentul amintit, respectiv art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 și art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, funcționarii publici din cadrul administrației publice locale care ocupă un loc de muncă cu factori de risc, expertizat ca atare, în conformitate cu art. 3, 4 și 5 din Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, beneficiază de sporul pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare prevăzut în art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 cu referire la art. 1 lit. B capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 și art. 1 și următoarele din regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 (respectiv sporul de până la 15% din salariul de bază pentru personalul din cadrul administrației publice locale care își desfășoară activitatea sub influența a 4 factori de risc din cei prevăzuți la art. 4 din regulament), în contextul în care ordonatorul de credite nu a aprobat locurile de muncă și categoriile de personal care își desfășoară activitatea în condiții periculoase sau vătămătoare în conformitate cu dispozițiile art. 7, 8 și 9 din regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 și cu referire la art. 11 alin. (3), art. 23 și art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 1 lit. B capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, iar sumele prevăzute pentru cheltuielile de personal din bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, la care face referire art. 9 din regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, nici nu prevăd sumele necesare acordării sporului de până la 15% din salariul de bază pentru personalul din cadrul administrației publice locale care își desfășoară activitatea sub influența a 4 factori de risc din cei prevăzuți la art. 4 din regulament și între timp au intervenit dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 și cele ale art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020.
Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2025.
VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
MARIANA CONSTANTINESCU
Magistrat-asistent,
Cristian Balacciu
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
