Decizie nr. 8 din 10 ianuarie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cristian Daniel Toth în Dosarul nr. 1.506/2005 al Judecătoriei Sighişoara.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu contravin accesului liber la justiţie şi nici dreptului la apărare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.506/2005, Judecătoria Sighişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de intimatul creditor Cristian Daniel Toth într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei cereri de suspendare provizorie a executării silite, pe calea ordonanţei preşedinţiale, până la soluţionarea cererii de suspendare formulate în cadrul contestaţiei la executare de către contestatorii debitori.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că suspendarea executării silite pe calea ordonanţei preşedinţiale, dispusă fără citarea părţilor şi fără posibilitatea de a ataca încheierea pronunţată, încalcă dreptul la apărare, precum şi principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât procedura ordonanţei preşedinţiale este o procedură specială, prin care nu se cercetează fondul cauzei, ci se tinde doar la o "pipăire" a acestuia; or, în aceste condiţii, admiterea suspendării executării creează o stare de inegalitate juridică între debitor şi creditor, acesta din urmă nefiind citat şi neavând nici posibilitatea formulării unei căi de atac şi, mai mult, trebuind să se supună soluţiei pronunţate de către instanţa de judecată, după o sumară examinare a fondului cauzei.

Judecătoria Sighişoara şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 16 alin. (1) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie, ci reglementează suspendarea provizorie a executării silite în cazuri urgente, fără citarea părţilor, măsură care are un caracter urgent şi vremelnic, urmând a fi depusă şi o cauţiune, ceea ce constituie o garanţie pentru creditor.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, pentru considerentele avute în vedere în Decizia Curţii Constituţionale nr. 324/2005.

Avocatul Poporului consideră că excepţia este neîntemeiată, întrucât, pe de-o parte, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, iar, pe de altă parte, măsura instituită prin dispoziţiile legale criticate se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicită, acestea beneficiind atât de un tratament egal, cât şi de dreptul de a fi asistate în tot cursul procesului de un avocat.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, modificate prin art. I pct. 71 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, dispoziţii care au următorul conţinut: "În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul."

Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), privind egalitatea în drepturi, şi ale art. 24 alin. (1), referitoare la dreptul la apărare.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale atacate, modificate prin Legea nr. 219/2005, au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea statuând, prin Decizia nr. 324/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 iulie 2005, că acestea nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie.

Neintervenind elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia acestei decizii sunt valabile şi în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 24 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea reţine că susţinerile autorului excepţiei sunt neîntemeiate, având în vedere, pe de-o parte, urgenţa care impune suspendarea provizorie a executării silite - urgenţă care nu îngăduie întârzieri generate de exercitarea vreunei căi de atac împotriva încheierii instanţei -, iar pe de altă parte, faptul că măsura provizorie dispusă de preşedintele instanţei nu îl prejudiciază pe creditor în valorificarea pretenţiilor sale, acesta beneficiind de toate drepturile şi garanţiile procedurale, fiind apărat prin instituirea unei cauţiuni de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani, cauţiune menită să acopere eventualele daune cauzate acestuia prin suspendarea provizorie a executării silite.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cristian Daniel Toth în Dosarul nr. 1.506/2005 al Judecătoriei Sighişoara.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean