Normă din 10 aprilie 2006

Capitolul IPrincipii generale

Articolul 1

Înştiinţarea, avertizarea, prealarmarea şi alarmarea se realizează în scopul evitării surprinderii şi al luării măsurilor privind adăpostirea populaţiei, protecţia bunurilor materiale, precum şi pentru limitarea efectelor dezastrelor, atacurilor din aer şi ale acţiunilor militare.

Articolul 2

Înştiinţarea reprezintă activitatea de transmitere a informaţiilor autorizate despre iminenţa producerii sau producerea dezastrelor şi/sau a conflictelor armate către autorităţile administraţiei publice centrale ori locale, după caz, şi cuprinde:

a)înştiinţarea despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre;

b)înştiinţarea despre pericolul atacului din aer;

c)înştiinţarea despre utilizarea mijloacelor chimice, biologice, nucleare, radiologice, convenţionale şi neconvenţionale.

Articolul 3

(1)Înştiinţarea se realizează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în continuare Inspectoratul General, sau de serviciile de urgenţă profesioniste, după caz, pe baza informaţiilor primite de la structurile care monitorizează sursele de risc sau de la populaţie, inclusiv prin Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă.

(2)Mesajele de înştiinţare despre pericolul atacurilor din aer vizează introducerea situaţiilor de alarmă aeriană şi încetarea alarmei şi se emit pe baza informaţiilor primite de la Statul Major al Forţelor Aeriene, conform protocoalelor încheiate în acest sens.

(3)Mesajele de înştiinţare despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre vizează iminenţa declanşării sau declanşarea unor tipuri de riscuri.

(4)Mesajele despre utilizarea mijloacelor chimice, biologice, nucleare, radiologice, convenţionale şi neconvenţionale vizează pericolul contaminării, direcţia de deplasare a norului toxic şi se transmit pe baza datelor şi informaţiilor primite de la Statul Major General şi structurile specializate din cadrul categoriilor de forţe ale armatei, pe baza planurilor de cooperare încheiate conform legislaţiei în vigoare.

Articolul 4

Avertizarea constă în aducerea la cunoştinţă populaţiei a informaţiilor despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre şi se realizează de către autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, după caz, pe baza înştiinţării transmise de structurile abilitate.

Articolul 5

(1)Prealarmarea reprezintă activitatea de transmitere către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale a mesajelor/semnalelor/informaţiilor despre probabilitatea producerii unor dezastre sau a atacurilor din aer.

(2)Prealarmarea se realizează de Inspectoratul General şi de serviciile de urgenţă profesioniste, după caz, pe baza informaţiilor primite de la Statul Major General şi de la structurile specializate din cadrul categoriilor de forţe armate, pe baza planurilor de cooperare întocmite în acest sens, precum şi de la structurile care monitorizează sursele de risc.

Articolul 6

(1)Alarmarea populaţiei reprezintă activitatea de transmitere a mesajelor despre iminenţa producerii unor dezastre sau a unui atac aerian şi se realizează de către autorităţile administraţiei publice centrale ori locale, după caz, prin mijloacele de alarmare prevăzute la art. 26, pe baza înştiinţării de la structurile abilitate.

(2)Alarmarea trebuie să fie oportună, autentică, stabilă şi să asigure în bune condiţii prevenirea populaţiei:

a)oportună - dacă asigură prevenirea populaţiei în timp scurt şi se realizează prin mijloace şi sisteme de alarmare care să poată fi acţionate imediat la apariţia pericolului atacurilor din aer sau producerii unor dezastre;

b)autentică - transmiterea semnalelor destinate prevenirii populaţiei se realizează prin mijloace specifice de către personalul stabilit prin decizii ale preşedinţilor comitetelor pentru situaţii de urgenţă;

c)stabilă - prevenirea populaţiei şi operatorilor economici se realizează în orice situaţie creată şi se obţine prin:

(i)menţinerea mijloacelor de alarmare în permanentă stare de funcţionare;

(îi) folosirea mai multor tipuri de mijloace de alarmare a căror funcţionare să fie asigurată de cel puţin 3 surse energetice diferite: reţea industrială, grupuri electrogene, acumulatoare, aer comprimat, abur, carburanţi şi altele asemenea;

(iii)verificarea periodică a dispozitivelor de acţionare a mijloacelor de alarmare;

(iv)readucerea la starea de funcţionare, în timp scurt, a sistemelor şi mijloacelor de alarmare afectate în urma atacurilor din aer;

(v)intensitatea acustică a semnalelor de alarmare să fie cu cel puţin 6-10 dB mai mare decât zgomotul de fond.

Articolul 7

Mesajele de avertizare şi alarmare se transmit în mod obligatoriu, cu prioritate şi gratuit, prin toate sistemele de telecomunicaţii, posturile şi reţelele de radio şi de televiziune, inclusiv prin satelit şi cablu, care operează pe teritoriul României, la solicitarea preşedinţilor comitetelor pentru situaţii de urgenţă, conform protocoalelor încheiate în acest sens cu operatorii de comunicaţii.

Articolul 8

(1)În cazul producerii unor dezastre, folosirea mijloacelor de alarmare se realizează cu aprobarea prefectului, primarului localităţii ori a conducătorului instituţiei publice sau a operatorului economic implicat, după caz, ori a împuterniciţilor acestora.

(2)Folosirea mijloacelor de alarmare în alte scopuri decât cele pentru care sunt destinate este interzisă.

(3)Sistemul de înştiinţare, avertizare şi alarmare la localităţi, instituţii publice şi operatori economici se verifică periodic prin executarea de antrenamente şi exerciţii.

Capitolul IIOrganizarea şi asigurarea înştiinţării

Articolul 9

Inspectoratul General înştiinţează centrele operative pentru situaţii de urgenţă cu activitate permanentă la nivelul ministerelor şi instituţiilor publice centrale, iar prin unităţile subordonate organizează şi execută înştiinţarea comitetelor pentru situaţii de urgenţă judeţene, locale şi al municipiului Bucureşti, pe zone şi grupe de înştiinţare, în funcţie de amploarea şi de intensitatea situaţiei de protecţie civilă.

Articolul 10

Înştiinţarea se realizează astfel:

a)Inspectoratul General înştiinţează centrele operative pentru situaţii de urgenţă cu activitate permanentă şi inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti, denumite în continuare inspectorate judeţene;

b)inspectoratele judeţene înştiinţează comitetele pentru situaţii de urgenţă judeţene, locale, al municipiului Bucureşti şi operatorii economici sursă de risc din zona de responsabilitate;

c)structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor organizează înştiinţarea unităţilor şi formaţiunilor subordonate, pe baza datelor primite de la eşaloanele superioare şi inspectoratele judeţene, în conformitate cu Metodologia transmiterii mesajelor de înştiinţare, avertizare şi alarmare despre situaţii de urgenţă, emisă prin ordin al inspectorului general al Inspectoratului General;

d)înştiinţarea structurilor aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciului de Protecţie şi Pază se organizează şi se execută conform planurilor de cooperare.

Articolul 11

Pentru realizarea înştiinţării se folosesc sisteme şi echipamente ale serviciilor de urgenţă, precum şi mijloace şi canale puse la dispoziţie de Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, pe bază de protocol/plan de cooperare, posturi de radiodifuziune şi televiziune centrale şi locale, aparate telefonice conectate la sistemul de telecomunicaţii teritorial, aparate telefonice din reţeaua de cooperare organizată de Ministerul Apărării Naţionale [RTP/RMNC*)], căi şi circuite telefonice închiriate permanent sau preluate temporar pe bază de protocol din sistemul de telecomunicaţii teritorial, staţii şi receptoare radio, receptoare cu frecvenţe fixe, radiotelefoane din înzestrarea serviciilor de urgenţă profesioniste, precum şi ale agenţilor economici sursă de risc.

Notă *) RMNC reprezintă Reţeaua Militară Naţională de Comunicaţii.

Articolul 12

(1)În scopul transmiterii unitare, eficiente şi oportune a mesajelor, Inspectoratul General şi inspectoratele judeţene întocmesc scheme de înştiinţare şi alarmare, care cuprind: eşalonul superior, structuri şi formaţiuni cu care cooperează, autorităţile administraţiei publice centrale şi/sau locale şi operatori economici prevăzuţi a fi înştiinţaţi, organizaţi pe grupe de înştiinţare; mijloace de transmisiuni folosite, timpul de înştiinţare, precum şi alte date necesare asigurării înştiinţării.

(2)Schemele prevăzute la alin. (1) fac parte integrantă din planul de înştiinţare şi alarmare întocmit la nivelul fiecărui inspectorat judeţean.

(3)Numărul grupelor de înştiinţare se stabileşte astfel încât să se asigure înştiinţarea completă şi în timp scurt a structurilor prevăzute prin plan.

(4)Fiecare grupă de înştiinţare va fi compusă, de regulă, din 6-8 corespondenţi, astfel încât, în cazul transmiterii simultane, calitatea mesajelor să nu fie afectată.

(5)Schemele de principiu, cu organizarea şi asigurarea înştiinţării şi alarmării la nivel naţional şi judeţean, sunt prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.

Articolul 13

(1)Pentru transmiterea şi recepţionarea mesajelor de înştiinţare prin radio se folosesc staţii radio, receptoare radio şi radiotelefoane, organizate în direcţii şi reţele radio de înştiinţare. Lucrul în reţelele radio de înştiinţare se desfăşoară potrivit prevederilor dispoziţiunii de comunicaţii, elaborată de Inspectoratul General.

(2)Direcţia comunicaţii şi informatică din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor asigură caracteristicile de lucru radio pentru Inspectoratul General.

Articolul 14

Mesajele de înştiinţare, în principiu, vor fi sub formă scrisă, iar conţinutul lor va fi scurt, clar şi concis, eliminându-se detaliile care generează confuzii. Inspectoratele judeţene transmit mesajele prin aparatura de înştiinţare existentă la municipii şi oraşe, iar la comune se va transmite prin reţeaua radio şi înştiinţare unilaterală pe frecvenţe fixe şi telefonic (fax).

Articolul 15

Centrele operative asigură pregătirea şi menţinerea echipamentelor în stare de funcţionare pentru primirea mesajelor despre pericolul atacurilor din aer şi transmiterea acestora la organele prevăzute a fi înştiinţate.

Articolul 16

În Centrul Operaţional Naţional (CON), centrele operaţionale judeţene (COJ) şi al municipiului Bucureşti şi/sau punctele de comandă, la primirea ordinului de trecere la intensificarea măsurilor de protecţie a populaţiei şi bunurilor materiale, se asigură personal operativ şi tehnic de specialitate. Personalul operativ răspunde de primirea şi transmiterea mesajelor de înştiinţare sau semnalelor de alarmare, după caz. Data, ora şi minutul primirii şi transmiterii mesajelor de înştiinţare şi semnalelor de alarmare se înscriu în jurnalul acţiunilor de intervenţie.

Articolul 17

Centrul Operaţional Naţional planifică, organizează şi desfăşoară lunar antrenamente privind transmiterea mesajelor de înştiinţare despre pericolul atacurilor din aer şi producerea dezastrelor cu centrele operaţionale judeţene, al municipiului Bucureşti şi centrele operative pentru situaţii de urgenţă cu activitate permanentă, în conformitate cu Metodologia transmiterii mesajelor de înştiinţare, avertizare şi alarmare despre situaţii de urgenţă, aprobată prin ordin al inspectorului general al Inspectoratului General.

Articolul 18

Centrele operaţionale judeţene şi al municipiului Bucureşti vor planifica, vor organiza şi vor desfăşura bilunar antrenamente de înştiinţare a comitetelor judeţene, al municipiului Bucureşti, locale şi a operatorilor economici din zona de responsabilitate.

Articolul 19

În cadrul antrenamentelor se va urmări viabilitatea schemelor de înştiinţare prin realizarea unor scenarii care au la bază analiza factorilor de risc din zona de competenţă şi încadrarea activităţilor în timp real.

Articolul 20

Inspectoratele judeţene în cadrul convocărilor cu reprezentanţii consiliilor judeţene şi ai consiliilor locale vor preciza procedurile de înştiinţare şi avertizare a populaţiei de către autorităţile administraţiei publice locale, verificând periodic modul de organizare a activităţii.

Capitolul IIIOrganizarea şi asigurarea alarmării

Articolul 21

(1)Pentru alarmarea populaţiei se asigură din timp de pace, în localităţi, instituţii publice şi la operatori economici, sisteme şi mijloace de alarmare.

(2)Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, conducătorii instituţiilor publice, patronii şi managerii operatorilor economici sursă de risc, indiferent de forma de proprietate, prevăd anual în bugetul propriu fonduri pentru cheltuielile necesare desfăşurării activităţilor de protecţie civilă, potrivit legii.

Articolul 22

Numărul, tipul mijloacelor de alarmare şi locurile de instalare a acestora pentru asigurarea alarmării localităţilor şi operatorilor economici se stabilesc de către Inspectoratul General în baza studiilor de audibilitate.

Articolul 23

Asigurarea cu mijloace de alarmare se realizează din timp de pace. La trecerea graduală de la starea de pace la starea de război, prin trepte ale mobilizării, completarea echipamentelor se realizează conform normelor de înzestrare.

Articolul 24

Alarmarea populaţiei, instituţiilor publice şi operatorilor economici se realizează prin semnale acustice sau optice emise cu ajutorul mijloacelor de alarmare şi prin comunicări transmise pe posturile de radiodifuziune şi televiziune centrale şi locale, iar în cazul existenţei, şi prin staţiile de radioficare şi radioamplificare.

Articolul 25

(1)Semnalele de alarmare acustice a populaţiei, instituţiilor publice şi operatorilor economici sunt: alarmă aeriană, alarmă la dezastre, prealarmă aeriană şi încetarea alarmei.

(2)Durata fiecărui semnal de alarmare este de două minute pentru toate mijloacele de alarmare, cu excepţia sirenelor cu aer comprimat la care durata este de un minut.

a)Semnalul ALARMă AERIANă se compune din 15 sunete a 4 secunde fiecare, cu pauză de 4 secunde între ele. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune din 15 sunete a 2 secunde fiecare, cu pauză de 2 secunde între ele.

b)Semnalul ALARMă LA DEZASTRE se compune din 5 sunete a 16 secunde fiecare, cu pauză de 10 secunde între ele. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune din 5 sunete a 8 secunde fiecare, cu pauză de 5 secunde între ele.

c)Semnalul PREALARMă AERIANă se compune din 3 sunete a 32 secunde fiecare, cu pauză de 12 secunde între ele. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune din 3 sunete a 16 secunde fiecare, cu pauză de 6 secunde între ele.

d)Semnalul ÎNCETAREA ALARMEI se compune dintr-un sunet continuu, de aceeaşi intensitate, cu durata de 2 minute. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune dintr-un sunet continuu, de aceeaşi intensitate, cu durata de 1 minut.

Articolul 26

După principiul de funcţionare şi construcţie, mijloacele de alarmare se clasifică în: mijloace acustice şi mijloace optice.

a)Mijloacele de alarmare acustice asigură emiterea de sunete acustice cu frecvenţe de 200-500 Hz şi pot fi:

1.mijloacele de alarmare acustice speciale: sirene electrice şi electronice de diferite puteri, sirene cu aer comprimat şi motosirene;

2.mijloacele de alarmare acustice obişnuite: fluiere cu abur sau cu aer comprimat, clopote, sonerii, claxoane etc.

b)Mijloacele de alarmare optice asigură afişarea explicită a denumirii semnalului de alarmare, precum şi emiterea de semnale luminoase de avertizare. Acestea se instalează de regulă la operatorii economici care prin specificul activităţii nu asigură condiţii optime pentru perceperea semnalelor acustice.

Articolul 27

(1)Sistemul de alarmare al unei localităţi sau operator economic, în general, cuprinde: sirene electrice şi/sau electronice acţionate centralizat sau local, centrale de alarmare, staţii de radioficare şi radioamplificare.

(2)Alarmarea interioară în incinta operatorilor economici, complexurilor comerciale, sălilor de spectacole, staţiilor de metrou etc., cu nivel de zgomot ridicat, se realizează cu mijloace acustice care să producă un nivel sonor mai mare decât zgomotul de fond, dublate cu mijloace optice.

Articolul 28

(1)Centralele de alarmare sunt destinate pentru acţionarea centralizată a sirenelor electrice, electronice şi a celor cu aer comprimat din municipii, oraşe şi operatori economici care au instalate cel puţin 3 sirene.

(2)Centralele de alarmare prevăzute la alin. (1) se instalează, de regulă, în Centrul Operaţional Naţional (CON), centrele operaţionale judeţene şi al municipiului Bucureşti, punctele de comandă, centrele operative şi dispeceratele operatorilor economici sursă de risc, în încăperi amenajate şi destinate acestui scop, care să îndeplinească condiţiile tehnice pentru funcţionarea corespunzătoare a acestora.

(3)Centralele de alarmare vor asigura şi acţionarea sirenelor prevăzute a se instala la primirea ordinului de trecere la intensificarea măsurilor de protecţie a populaţiei şi bunurilor materiale, în conformitate cu precizările instrucţiunilor şi ordinelor în vigoare.

Articolul 29

Încăperile în care se instalează centralele de alarmare se prevăd cu instalaţii electrice şi de telecomunicaţii necesare acţionării sirenelor, mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor, instrucţiuni de exploatare a echipamentelor, planul localităţii şi al operatorilor economici cu amplasarea mijloacelor de alarmare şi tabloul cu chei de la toate cofretele sirenelor.

Articolul 30

La municipiile reşedinţă de judeţ centralele de alarmare se instalează în centrele operaţionale ori în punctele de comandă judeţene sau/şi municipale, după caz, astfel încât, în cazul scoaterii din funcţiune a uneia dintre acestea, să se asigure alarmarea corespunzătoare a localităţii. De asemenea, la municipii şi oraşe, centralele de alarmare trebuie să poată fi acţionate şi de la punctele de comandă judeţene.

Articolul 31

(1)În municipiul Bucureşti centralele de alarmare se instalează în centrul operaţional sau în punctul de comandă al inspectoratului pentru situaţii de urgenţă al municipiului. Centralele de alarmare ale sectoarelor se acţionează de la punctul de comandă al municipiului Bucureşti.

(2)La centralele de alarmare instalate în punctul de comandă al municipiului Bucureşti se conectează 10-15% din sirenele existente în fiecare sector, asigurându-se astfel posibilitatea acţionării mijloacelor de alarmare din sectoarele la care punctele de comandă de protecţie civilă respective au fost scoase din funcţiune în cazul atacului din aer.

Articolul 32

În dispeceratele operatorilor economici sursă de risc se vor instala centrale de alarmare cu o capacitate care să permită acţionarea centralizată a sirenelor electrice, sirenelor electronice, sirenelor cu aer comprimat existente şi pe cele care se prevăd a se mai instala, asigurându-se în mod obligatoriu posibilitatea acţionării din centrele operaţionale judeţene.

Articolul 33

Centralele de alarmare se conectează pe cât posibil la aparatura de înştiinţare-alarmare în scopul acţionării lor centralizate de la Inspectoratul General sau de la inspectoratele judeţene.

Articolul 34

(1)Acţionarea mijloacelor de alarmare de la centralele de alarmare se asigură pe circuite telefonice urbane şi interurbane proprii serviciilor de urgenţă profesioniste sau închiriate din sistemul de telecomunicaţii teritorial.

(2)Circuitele telefonice folosite pentru acţionarea centralelor şi mijloacelor de alarmare instalate la operatorii economici sursă de risc se închiriază de către aceştia, iar pentru cele aflate la comitetele locale pentru situaţii de urgenţă se închiriază de către consiliile locale.

Articolul 35

Pentru acţionarea în timp oportun a mijloacelor de alarmare mobile sau dispuse în unele zone ale municipiilor şi oraşelor unde nu sunt asigurate legături de telecomunicaţii teritoriale, echipele de alarmare se dotează cu radiotelefoane care vor fi prevăzute în normele de înzestrare.

Articolul 36

În funcţie de importanţa localităţii, în vederea realizării măsurilor de protecţie civilă, la nivel judeţean se constituie rezerve de sirene electrice, electronice şi motosirene în procent de 5-10%, în depozitul inspectoratului judeţean, iar la centralele de alarmare în procent de 20-25% faţă de existent.

Articolul 37

Pentru transmiterea mesajelor şi semnalelor de alarmare a populaţiei prin posturile centrale şi locale de radiodifuziune şi televiziune, Inspectoratul General şi inspectoratele judeţene vor încheia protocoale de cooperare cu acestea.

Articolul 38

În centrele operative ale comitetelor locale, precum şi în dispeceratele operatorilor economici sursă de risc, care dispun de staţii de radiodifuziune, respectiv de radioamplificare, pe timpul aplicării măsurilor pentru creşterea graduală a capacităţii de intervenţie se pregătesc instalaţiile necesare pentru transmiterea semnalelor şi comunicărilor de protecţie civilă.

Articolul 39

Operatorii economici sursă de risc asigură mijloacele de alarmare pentru prevenirea populaţiei din zonele potenţial a fi afectate.

Articolul 40

Zonele probabil a fi afectate în caz de dezastre se stabilesc pe timp de normalitate de către comitetele judeţene, locale şi al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă, precum şi de operatorii economici sursă de risc, cu acordul inspectoratelor judeţene.

Articolul 41

(1)Alarmarea populaţiei din localităţile dispuse în zonele din aval de barajele hidroenergetice se asigură prin sisteme de alarmare, constituite din sirene electronice, sirene cu aer comprimat şi electrice. Mesajele verbale şi semnalele acustice emise de mijloacele de alarmare trebuie să acopere întreaga zonă inundabilă şi să fie identice cu cele prevăzute la art. 25. (2) Pentru noile lucrări hidrotehnice sistemele de alarmare se realizează odată cu executarea acestora, prin grija beneficiarilor, care răspund şi de întreţinerea, menţinerea în stare de funcţionare şi acţionarea la nevoie a mijloacelor de alarmare.

Articolul 42

(1)Acţionarea mijloacelor de alarmare deţinute de operatorii economici sursă de risc se realizează din dispeceratele deţinătorilor sau din locaţiile (amplasamentele) stabilite de aceştia, precum şi din centrele operaţionale judeţene.

(2)În situaţia când pericolul este iminent, operatorii economici sursă de risc vor alarma imediat populaţia din arealul de impact prin acţionarea sirenelor din dispeceratele proprii, informând ulterior despre aceasta centrele operaţionale judeţene.

Capitolul IVInstalarea, întreţinerea, verificarea, repararea şi folosirea mijloacelor de înştiinţare şi alarmare

Articolul 43

Montarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor de înştiinţare-alarmare se asigură de către personal tehnic autorizat, pe baza contractelor sau a convenţiilor legal încheiate, în condiţiile prevăzute de normele tehnice aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

Articolul 44

După primirea ordinului de trecere la realizarea măsurilor pentru creşterea graduală a capacităţii de luptă se interzice executarea exerciţiilor de alarmare publică. Verificarea funcţionării fiecărui mijloc de alarmare este admisă numai prin impulsuri scurte.

Articolul 45

În scopul evitării declanşării accidentale a sistemelor şi mijloacelor de alarmare, inspectoratele judeţene, comitetele judeţene şi locale pentru situaţii de urgenţă împreună cu operatorii de specialitate iau măsuri pentru: asigurarea securităţii mijloacelor sau elementelor din compunerea sistemelor de alarmare; instalarea filtrelor electrice de siguranţă la circuitele telefonice de acţionare a mijloacelor de alarmare; accesul unui număr strict limitat de persoane care să acţioneze nemijlocit mijloacele de alarmare; verificarea şi întreţinerea periodică a acestora, cunoaşterea şi respectarea întocmai a prevederilor instrucţiunilor şi regulilor de exploatare de către personalul care acţionează sau întreţine sistemele/mijloacele de alarmare.

Capitolul VDispoziţii finale

Articolul 46

(1)Pentru lucrări de dezvoltare şi/sau completare a sistemului de înştiinţare-alarmare pe teritoriul de competenţă vor fi întocmite studii de audibilitate, fezabilitate şi proiecte tehnice de către instituţiile abilitate să execute astfel de lucrări.

(2)Documentaţia necesară contractării acestor lucrări va fi prezentată în mod obligatoriu spre avizare Inspectoratului General - Serviciul înştiinţare, alarmare şi evacuare, cu 30 de zile anterior lansării formalităţilor legale de contractare (achiziţionare), atât pentru lucrările de proiectare, cât şi pentru achiziţia directă de echipamente.

Articolul 47

Dotarea cu sisteme de alarmare se realizează la propunerile inspectoratelor judeţene, prin finanţare de către consiliile judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale. Pentru operatorii economici, responsabilitatea revine ministerelor şi celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi conducătorilor acestora.

Articolul 48

Pentru organizarea şi desfăşurarea eficientă a înştiinţării şi alarmării, Inspectoratul General şi inspectoratele judeţene vor întocmi "Planul de înştiinţare şi alarmare al ...", conform anexei nr. 3, iar comitetele municipale, orăşeneşti şi locale vor întocmi "Schema organizării avertizării şi alarmării populaţiei ..." în conformitate cu precizările inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene (al municipiului Bucureşti).

Articolul 49

Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentele norme.

Anexa 1

────────

la norme

────────

SCHEMA DE PRINCIPIU CU ORGANIZAREA ŞI ASIGURAREA INSTIINTARII ŞI ALARMARII LA NIVEL NAŢIONAL

NOTĂ CTCE

Reprezentarea grafica a schemei de principiu cu organizarea şi asigurarea înştiinţării şi alarmarii la nivel naţional, se găseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 349 din 18 aprilie 2006, la pagina 14, a se vedea imaginea asociata.

Anexa 2

────────

la norme

──────────

SCHEMA DE PRINCIPIU CU ORGANIZAREA ŞI ASIGURAREA INSTIINTARII ŞI ALARMARII LA NIVEL JUDETEAN

!ImagineAnexa 3

───────

la norme

─────────

PLAN DE ÎNŞTIINŢARE ŞI ALARMARE

Partea cu text cuprinde:

–scopul şi concepţia asigurării măsurilor de înştiinţare, avertizare şi alarmare;

–realizarea înştiinţării, avertizării şi alarmării în diferite situaţii:

● pe timpul conflictului armat;

● pe timpul trecerii de la starea de pace la starea de război prin trepte ale mobilizării;

● pe timpul situaţiilor de urgenţă, diferenţiat pe tipuri de riscuri şi în funcţie de amploarea şi de intensitatea manifestării acestora;

–asigurarea acţiunilor şi protecţia personalului:

● în cazul conflictului armat (a se vedea asigurarea acţiunilor şi protecţia personalului, însă cele cu caracter nonmilitar);

● în situaţii de urgenţă.

Partea grafică cuprinde:

–harta cu organizarea transmisiunilor:

● locul de amplasare a mijloacelor de înştiinţare şi alarmare;

● situaţia audibilităţii (judeţ, municipiu, oraş, comună);

● dispunerea staţiilor radiotelefonice;

● dispunerea staţiilor de radio şi televiziune;

● dispunerea şi capacitatea centralelor telefonice urbane şi rurale;

● locul depozitelor cu materiale şi echipamente de înştiinţare şi alarmare;

–schema fluxului informaţional (întocmită în conformitate cu "Metodologia transmiterii mesajelor de înştiinţare, avertizare şi alarmare despre situaţii de urgenţă");

–schema cu organizarea înştiinţării şi alarmării pe urgenţe, trepte şi grupe;

–situaţia mijloacelor de înştiinţare şi alarmare sub următoarea formă:

–repartiţia echipelor pentru acţionare.