Decizie nr. 973 din 6 iulie 2010

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Mar International Trading 94" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.702/118/2007 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal şi a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Sorin Petre în Dosarul nr. 2.635/109/2009 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă. Excepţiile formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 531D/2010 şi nr. 536D/2010.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 iunie 2010, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea a dispus conexarea dosarelor amintite şi, întrucât a avut nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 6 iulie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin încheierile din 7 decembrie 2009 şi 22 ianuarie 2010, pronunţate în dosarele nr. 10.702/118/2007 şi, respectiv, nr. 2.635/109/2009, Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Argeş - Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi, respectiv, a prevederilor art. 7 alin. (1) din aceeaşi lege. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Mar International Trading 94" - S.R.L. din Bucureşti şi, respectiv, Sorin Petre în cauze având ca obiect anularea unor acte administrative.

În motivările excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut asemănător, se susţine, în esenţă, că prin condiţionarea introducerii cererii de chemare în judecată de parcurgerea unei etape preliminare se încalcă dreptul de acces liber la justiţie. Se arată că prin respingerea acţiunii ca inadmisibilă ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile se încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât nu se mai poate stabili dacă pretenţia dedusă judecăţii este întemeiată sau nu. Se apreciază că obligaţia depunerii plângerii prealabile la autoritatea emitentă cu solicitarea adresată acesteia de a revoca actul emis nu poate fi justificată obiectiv şi rezonabil, în condiţiile în care este greu de crezut că autoritatea emitentă va reveni asupra actului vătămător. Se mai arată că însăşi prevederea procedurală cuprinsă în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia persoana vătămată se poate adresa instanţei numai după solicitarea adresată autorităţii emitente în scopul revocării actului, poate încuraja atitudinea autorităţii emitente de a nu-şi revoca propriul act.

Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este neîntemeiată.

Tribunalul Argeş - Secţia civilă nu şi-a exprimat opinia cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 7 alin. (1) din aceeaşi lege.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că, deşi Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat instanţa de control constituţional cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor întregului art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în realitate, din conţinutul criticilor formulate de autorul acestei excepţii, rezultă că se are în vedere doar alin. (1) al acestui articol. Aşadar, prevederile de lege asupra cărora urmează să se pronunţe Curtea Constituţională sunt cele ale art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate şi completate prin art. I pct. 7-9 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au următorul conţinut:

–Art. 7 alin. (1): "Procedura prealabilă

(1)Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 21 din Constituţie care consacră dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul părţilor la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că procedura prealabilă reglementată de textul de lege criticat nu este de natură să afecteze dreptul de acces liber la justiţie ori dreptul la un proces echitabil. În jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional a statuat că "prin instituirea procedurii prealabile, ca de altfel în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în cadrul unei anumite proceduri, nu s-a urmărit restrângerea accesului liber la justiţie, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21 din Legea fundamentală". În acest sens, sunt, de exemplu, Decizia nr. 1.355 din 11 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 decembrie 2008, sau Decizia nr. 96 din 13 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 9 martie 2007. De asemenea, prin Decizia nr. 1.039 din 9 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 11 noiembrie 2008, precum şi prin Decizia nr. 687 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 25 iulie 2008, Curtea a reţinut că "instituirea recursului prealabil sau graţios reprezintă o modalitate simplă, rapidă şi scutită de taxa de timbru, prin care persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică are posibilitatea de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului său legitim direct de la organul emitent". De altfel, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justiţie al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituţională a statuat cu valoare de principiu că "este de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui asemenea proceduri destinate, în general, să asigure soluţionarea mai rapidă a unor categorii de litigii, descongestionarea instanţelor judecătoreşti de cauzele ce pot fi rezolvate pe această cale, evitarea cheltuielilor de judecată", iar "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Mar International Trading 94" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.702/118/2007 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal şi de Sorin Petre în Dosarul nr. 2.635/109/2009 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu