Criteriile și normele din 5 februarie 2007

Capitolul IDispoziții generale

Articolul 1

Prezentele criterii și norme de acreditare a muzeelor și a colecțiilor publice, denumite în continuare norme, reglementează procedura de acreditare a muzeelor și a colecțiilor publice.

Articolul 2

În înțelesul prezentelor norme, acreditarea reprezintă procedura specifică prin care se certifică faptul că muzeul sau colecția publică pentru care se solicită acreditarea desfășoară activitățile specifice îndeplinirii funcțiilor principale ale unui muzeu sau ale unei colecții publice, după caz, la un nivel cel puțin minimal, potrivit Legii muzeelor și a colecțiilor publice nr. 311/2003, republicată.

Articolul 3

(1)Funcționarea muzeelor și a colecțiilor publice, indiferent de forma de constituire, de proprietate și administrare a patrimoniului, este condiționată de acreditarea acestora.

(2)Acreditarea muzeelor și a colecțiilor publice se face la solicitarea persoanelor fizice sau juridice, de drept public ori de drept privat, care înființează sau au înființat muzee și colecții publice.

Capitolul IICriterii de acreditare a muzeelor și a colecțiilor publice

Articolul 4

Acreditarea muzeelor și a colecțiilor publice se face în baza următoarelor criterii:

a)administrarea unui patrimoniu cultural constituit și dezvoltat pe baze științifice, cu respectarea prevederilor legale în vigoare;

b)existența personalului calificat, corespunzător funcțiilor de bază, în număr suficient pentru derularea activităților specifice, conform dispozițiilor Legii nr. 311/2003, republicată, și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare;

c)desfășurarea activităților de cercetare științifică a patrimoniului muzeal administrat, conform planificărilor anuale de cercetare;

d)documentarea patrimoniului muzeal administrat și menținerea unui sistem actualizat de evidență a acestuia, inclusiv prin intermediul registrului informatizat;

e)asigurarea conservării și, după caz, a restaurării patrimoniului muzeal administrat;

f)existența unor spații de depozitare și expunere organizate științific și dotate pentru a asigura conservarea bunurilor culturale, conform prevederilor legale în vigoare;

g)punerea în valoare a patrimoniului muzeal sau al colecțiilor publice prin organizarea de expoziții permanente și temporare, organizarea de programe și activități educative destinate publicului, precum și prin activități de marketing cultural (editare de materiale de promovare etc.).

Capitolul IIIDocumentația necesară în vederea acreditării

Articolul 5

(1)În vederea obținerii acreditării muzeului sau a colecției publice, solicitantul va depune la direcția de specialitate din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor, în cazul muzeelor și al colecțiilor publice aflate în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor, precum și a altor autorități publice centrale, sau la serviciul deconcentrat al Ministerului Culturii și Cultelor în a cărui arie de competență își desfășoară activitatea muzeul sau colecția publică, în restul situațiilor, următoarele documente:

a)solicitarea scrisă pentru acordarea acreditării muzeului sau a colecției publice, cu precizarea denumirii și a formei de organizare ale muzeului sau ale colecției publice, în care să se menționeze autoritatea ori instituția tutelară sau, după caz, persoana juridică de drept privat ori persoana fizică în subordinea, respectiv în proprietatea căreia se află muzeul sau colecția publică;

b)descrierea și un scurt istoric ale instituției muzeale, respectiv ale colecției publice;

c)rapoarte de activitate, centralizate pe ultimii 3 ani sau pe perioada scursă de la ultima acreditare, corelate prin indicatori de performanță cu planurile de activitate corespunzătoare;

d)raport privind starea de conservare a patrimoniului muzeal, întocmit de o comisie internă formată din specialiști în domeniul conservării și restaurării, pe baza proceselor-verbale de constatare periodică, a fișelor de conservare actualizate și a celor de restaurare, precum și a altor documente relevante;

e)planul de restaurare a bunurilor culturale pentru următorii 2 ani, structurat pe priorități;

f)organigrama, statul de funcții, alte documente relevante pentru organizarea și funcționarea muzeului sau ale colecției publice și pentru calificarea personalului de specialitate în raport cu funcția ocupată;

g)planificarea strategică pe termen mediu a activității muzeului sau a colecției publice;

h)planul de cercetare științifică a patrimoniului muzeal administrat, pentru următorul an, în cazul muzeelor;

i)planul de valorificare expozițională a patrimoniului muzeal administrat, pentru următorul an calendaristic;

j)alte documente relevante pentru îndeplinirea criteriilor de acreditare.

(2)Solicitarea scrisă pentru acordarea acreditării muzeului sau a colecției publice, prevăzută la alin. (1) lit. a), cu excepția persoanelor fizice și a persoanelor juridice de drept privat, se va depune într-un exemplar și la direcția de specialitate din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor.

(3)Rapoartele de activitate prevăzute la alin. (1) lit. c) vor conține obligatoriu următoarele informații:

a)situația bunurilor culturale intrate în inventar, respectiv a achizițiilor, donațiilor și obiectelor provenind din săpături arheologice;

b)situația împrumuturilor, interne și internaționale, de bunuri culturale mobile, în vederea organizării expozițiilor;

c)numărul de fișe analitice de evidență, fișe de conservare și fișe de restaurare întocmite;

d)numărul de înregistrări efectuate în registrul informatizat raportat la numărul total de obiecte înscrise în inventar;

e)numărul bunurilor culturale clasate;

f)numărul bunurilor culturale pentru care s-a inițiat procedura de clasare raportat la numărul obiectelor înregistrate în inventarul muzeului sau al colecției publice;

g)numărul publicațiilor elaborate: ghiduri, cataloage de expoziții, volume cu caracter științific și alte categorii de publicații;

h)numărul expozițiilor temporare, interne și internaționale, cu indicatorii de performanță aferenți;

i)proiectele culturale asociate expoziției de bază;

j)numărul programelor și activităților educative;

k)numărul de vizitatori;

l)prezentarea activităților de marketing cultural: pagina de internet, materialele de promovare tipărite, campaniile publicitare și alte modalități de promovare a muzeului sau a colecției publice;

m)numărul obiectelor restaurate anual, prezentate sub forma unei liste detaliate pe suporturi materiale;

n)lista dotărilor cu aparatura specifică măsurării și înregistrării parametrilor microclimatici.

Articolul 6

Documentele prevăzute la art. 5 alin. (1) se vor depune de către solicitant atât pe suport hârtie, purtând semnătura solicitantului și a conducătorului muzeului sau al colecției publice, cât și pe suport numeric.

Capitolul IVProcedura de acreditare a muzeelor și a colecțiilor publice

Articolul 7

Procedura de acreditare nu trebuie să depășească 6 luni de la declanșarea ei.

Articolul 8

(1)Direcția de specialitate din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor sau, după caz, serviciul deconcentrat competent al Ministerului Culturii și Cultelor verifică corectitudinea întocmirii documentației, în termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării solicitării de acreditare a muzeului sau a colecției publice.

(2)În cazul în care se constată că documentația este incompletă sau conține erori, aceasta va fi înapoiată solicitantului, în vederea completării și retransmiterii acesteia autorității competente, în termen de maximum 35 de zile de la data transmiterii ei.

Articolul 9

După constatarea corectitudinii întocmirii documentației, un reprezentant al direcției de specialitate din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor sau al serviciului deconcentrat competent al Ministerului Culturii și Cultelor va verifica, la fața locului, îndeplinirea condițiilor de acreditare.

Articolul 10

Serviciul deconcentrat competent al Ministerului Culturii și Cultelor înaintează direcției de specialitate din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor documentația depusă de solicitant în vederea acreditării, împreună cu o notă de constatare privitoare la îndeplinirea condițiilor și criteriilor de acreditare, întocmită în urma verificărilor la fața locului, în termen de maximum 60 de zile de la data înregistrării solicitării de acreditare.

Articolul 11

(1)În toate situațiile, direcția de specialitate din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor întocmește un referat de oportunitate privind acreditarea muzeului sau a colecției publice și înaintează documentația depusă în vederea acreditării, spre avizare, Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor.

(2)Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor analizează solicitarea de acreditare, precum și documentația aferentă și propune ministrului culturii și cultelor acreditarea muzeului sau a colecției publice.

Articolul 12

În baza propunerii Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor, instituția muzeală se acreditează prin ordin al ministrului culturii și cultelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 13

(1)În anumite situații, temeinic motivate, Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor poate propune acordarea unei acreditări temporare, cu precizarea unor condiții sau recomandări, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(2)În funcție de natura acestor condiții, acreditarea temporară se poate acorda o singură dată, pentru o perioadă de maximum 6 luni.

Articolul 14

Persoana fizică, respectiv persoana juridică de drept public sau privat care a inițiat procedura de acreditare obținând o acreditare temporară are obligația de a relua procedura de acreditare imediat după expirarea acreditării temporare, completând dosarul de acreditare cu toate elementele ce pot justifica îndeplinirea condițiilor sau recomandărilor.

Articolul 15

Avizul nefavorabil al Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor se comunică de către direcția de specialitate din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor, în termen de 15 zile de la data adoptării acestuia, serviciului deconcentrat competent al Ministerului Culturii și Cultelor prin care s-a înaintat solicitarea de acreditare a muzeului sau a colecției publice ori, după caz, persoanei fizice sau persoanei juridice de drept public ori privat care a inițiat procedura de acreditare.

Articolul 16

(1)Solicitantul are dreptul să conteste avizul nefavorabil al Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor în termen de 30 de zile la comunicarea acestuia de către direcția de specialitate din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor.

(2)Contestațiile se depun la direcția de specialitate din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor.

Articolul 17

(1)Contestația se analizează și se soluționează la nivel de ministru, în baza unui referat al direcției de specialitate din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor, în termen de 20 zile de la depunerea acesteia, rezoluția urmând a se comunică solicitantului în termen de 5 zile de la data termenului de soluționare a contestației.

(2)În cazul în care contestatarul este nemulțumit de răspunsul primit, se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile legii.

Articolul 18

Reacreditarea este obligatorie o dată la 5 ani, dar nu poate fi inițiată mai devreme de 3 ani de la ultima acreditare.

Articolul 19

Pentru muzeele și colecțiile publice nou-înființate, procedura de acreditare se va iniția la un an de la înființarea lor, perioadele de evaluare menționate în prezentele norme corelându-se corespunzător cu acest termen.

Capitolul VDispoziții finale

Articolul 20

Verificarea respectării condițiilor de acreditare a muzeelor și a colecțiilor publice se face periodic de către direcția de specialitate din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor, în situația muzeelor și a colecțiilor publice aflate în subordinea administrației publice centrale, și de către serviciul deconcentrat al Ministerului Culturii și Cultelor în a cărui arie de competență își desfășoară activitatea muzeul sau colecția publică, în situația muzeelor și a colecțiilor publice aflate în subordinea administrației publice locale, a persoanelor fizice și a persoanelor juridice de drept privat.

Articolul 21

(1)Revocarea acreditării sau neacordarea acreditării muzeului ori a colecției publice are loc în cazul nerespectării prevederilor legale în vigoare sau, după caz, a condițiilor de acreditare.

(2)Revocarea acreditării muzeelor și a colecțiilor publice se face la propunerea Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor, prin ordin al ministrului culturii și cultelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3)Din momentul revocării acreditării, proprietarul sau titularii de alte drepturi reale sunt obligați să respecte prevederile legale privind protejarea patrimoniului muzeal.

Articolul 22

(1)Ordinul ministrului culturii și cultelor de revocare a acreditării poate fi contestat în termen de 15 zile de la publicare; contestația se depune la direcția de specialitate din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor.

(2)Contestația se analizează în cadrul unei comisii numite prin ordin al ministrului culturii și cultelor și se soluționează în termen de 30 de zile de la înregistrare.

Articolul 23

(1)În cazul muzeelor și al colecțiilor de drept public cărora li s-a revocat sau nu li s-a acordat acreditarea, autoritățile în subordinea cărora acestea funcționează au obligația reluării procedurii de acreditare în termen de 6 luni de la revocarea acreditării, respectiv de la data la care s-a stabilit neacordarea acreditării prin avizul nefavorabil al Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor.

(2)În vederea reluării procedurii de acreditare, autoritățile publice au obligația de a lua măsurile necesare ca muzeul sau colecția publică să poată îndeplini toate condițiile de acreditare.

Articolul 24

Dispozițiile prezentelor norme se aplică, în mod corespunzător, și în cazul acreditării secțiilor și filialelor muzeelor și ale colecțiilor publice.