Decizie nr. 4 din 17 ianuarie 2011

Dosar nr. 12/2010

Sub preşedinţia doamnei judecător dr. Livia Doina Stanciu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, referitor la posibilitatea personalului din serviciile de probaţiune de a beneficia de sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50%.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fiind prezenţi 87 de judecători din 106 aflaţi în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procuror Antonia Constantin - procuror-şef adjunct al Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că personalul din cadrul serviciilor de probaţiune nu poate beneficia de sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, spor prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti.

SECŢIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar în legătură cu interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, referitor la posibilitatea personalului din serviciile de probaţiune de a beneficia de sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50%.

Astfel, unele instanţe au admis acţiunile formulate de personalul din serviciile de probaţiune privind acordarea unui spor de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul de bază brut lunar, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, reţinând că potrivit art. 7 alin. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate, această categorie profesională era asimilată, în privinţa salarizării, personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor, astfel încât efectele Deciziei nr. 21 din 20 martie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 13 iunie 2008, se extind şi în privinţa acestei categorii profesionale.

Alte instanţe, însă, au respins aceste acţiuni, reţinând că personalul din cadrul serviciilor de probaţiune are un statut juridic distinct faţă de personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor şi, în consecinţă, nu a beneficiat niciodată de prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996.

Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect legea.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte subliniază că Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti a fost abrogată în mod expres prin art. 30 lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 31 ianuarie 2007.

Cu toate acestea, problema de drept ce a generat practică neunitară subzistă, pe rolul instanţelor judecătoreşti soluţionându-se în continuare cauzele reclamanţilor care au solicitat acordarea sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 50/1996.

Revenind asupra problemei de drept, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2000 au fost înfiinţate, sub autoritatea Ministerului Justiţiei, serviciile de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate, ca organisme specializate, fără personalitate juridică, devenite prin art. 35 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor, servicii de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, în prezent denumirea fiind aceea de "servicii de probaţiune".

În vederea salarizării acestei categorii de personal, prin art. I pct. 22, 23 şi 54 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 legiuitorul a completat Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată, introducând atât cap. III^1, intitulat "Salarizarea personalului din serviciile de reintegrare socială şi supraveghere", care conţine art. 24^1şi 24^2, precum şi anexa nr. 5^1, care priveşte exclusiv personalul de specialitate al acestor servicii.

Potrivit art. 24^1 din Legea nr. 50/1996, personalul de specialitate specific din cadrul serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere era salarizat potrivit grilelor intervale şi coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi în anexa nr. 5^1 special introdusă în lege.

Legiuitorul a înţeles să acorde acestei categorii de personal şi unele drepturi băneşti suplimentare, pe care însă le-a determinat expres.

Astfel, potrivit art. 24^2 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, personalul serviciilor menţionate beneficia de drepturile prevăzute la art. 23, care se aplică în mod corespunzător, text care reglementa sporul de fidelitate, acordat în raport de vechimea în funcţie, şi sporul pentru titlul ştiinţific de "doctor" sau de "doctor docent", iar potrivit art. 24^1 alin. (2) din lege beneficia, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului justiţiei, de sporul prevăzut la pct. 1 din anexa nr. 7, respectiv sporul de până la 30% din salariul de bază ce era acordat personalului care efectua lucrări în legătură cu activitatea penitenciarelor.

Din textele ce au fost examinate rezultă fără echivoc că, deşi normele prin care a fost reglementată salarizarea personalului din cadrul serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere au fost incluse în Legea nr. 50/1996, acestea au avut un caracter distinct şi cât se poate de clar şi precis asupra tuturor elementelor de salarizare, fără a exista posibilitatea de confuzie între salarizarea acestei categorii de personal şi cea a personalului auxiliar de specialitate din organele autorităţii judecătoreşti.

Prin dispoziţiile art. 79 din Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului de probaţiune, denumirea de "servicii de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor" a fost înlocuită cu cea de "servicii de probaţiune", iar denumirea "direcţia de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor" cu denumirea "direcţia de probaţiune".

Totodată, prin dispoziţiile art. 81 din acelaşi act normativ s-a stabilit că "până la adoptarea legii privind salarizarea personalului din serviciile de probaţiune rămân aplicabile dispoziţiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele judecătoreşti, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".

Aceasta nu a însemnat însă că personalului din serviciile de probaţiune i-au devenit aplicabile şi alte dispoziţii din Legea nr. 50/1996, în afara celor care i-au fost destinate de către legiuitor odată cu adoptarea reglementării conţinute de cap. III^1 din acest act normativ şi a anexei nr. 5^1.

Ulterior, prin adoptarea Legii nr. 327/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din serviciile de probaţiune s-a ajuns ca această categorie de personal să aibă propriul său act normativ de salarizare, iar prin art. 23 din lege s-a stabilit că "prevederile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu se mai aplică personalului din serviciile de probaţiune la data intrării în vigoare a prezentei legi".

Prin legea proprie de salarizare nu s-a stabilit în favoarea personalului din serviciile de probaţiune sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi nici nu s-a procedat la asimilarea, pe vreun aspect, a consilierilor de probaţiune cu magistraţii ori cu personalul auxiliar de specialitate din organele autorităţii judecătoreşti.

În condiţiile în care consilierii de probaţiune nu au beneficiat niciodată de sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică, nu se poate reţine existenţa unui "bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului sau a unui drept câştigat.

În atare situaţie, efectele Deciziei nr. 21/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţii Unite nu pot fi extinse şi asupra personalului din serviciile de probaţiune, căruia nu i-au fost niciodată aplicabile dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 50/1996.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, că personalul din serviciile de probaţiune nu beneficiază de sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50%.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti stabilesc că:

Personalul din serviciile de probaţiune nu beneficiază de sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50%.

Obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2011.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI

DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,

LIVIA DOINA STANCIU

Prim-magistrat-asistent,

Adriana Daniela White