Decizie nr. 220 din 28 februarie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Luize Angelica Fusulan în Dosarul nr. 14.125/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 14.125/303/2006, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de Luize Angelica Fusulan într-o cauză având ca obiect o acţiune civilă privind partajarea bunurilor comune.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile criticate sunt neconstituţionale, fiind contrare art. 16 din Constituţie, întrucât creează o situaţie de inegalitate între părţile participante la procesul civil ce are ca obiect o cerere de partaj, de raport ori de reducţiune. Totodată, susţine că, în aceste procese, pârâtul este limitat în dreptul său de a se adresa justiţiei, deoarece este obligat să plătească o taxă de timbru substanţială pentru a se apăra, fiindu-i astfel îngrădit dreptul recunoscut de art. 21 din Constituţie. În acelaşi timp, consideră că textul de lege criticat înfrânge şi dispoziţiile constituţionale ale art. 124 alin. (2), atâta vreme cât neplata taxei de timbru de către pârât atrage anularea, ca netimbrată, a acţiunii. De asemenea, susţine că sunt încălcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin obligarea pârâtului de a plăti o taxă de timbru substanţială, deşi nu pretinde nimic de la reclamant, ci doar se apără, ajungându-se la limitarea unei judecăţi echitabile.

Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat stabileşte numai obligaţia de plată a unei taxe de timbru, calculată la valoare, pentru acele părţi care contestă, prin cereri, bunurile de împărţit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor pentru stabilirea calităţii de moştenitor, a masei succesorale, cererilor de raport, cererilor de reducţiune a liberalităţilor şi în cadrul cererilor de partaj. Astfel, instituirea unei taxe de timbru pentru anumite categorii de cereri nu face nicio diferenţiere între contribuabili, aşa încât nu sunt înfrânte prevederile art. 16 din Constituţie. De asemenea, face referire la Decizia nr. 103 din 6 iunie 2000, prin care Curtea Constituţională a reţinut că accesul liber la justiţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. În acelaşi mod, reţine ceea ce a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 29 din 22 februarie 2000 referitor la critica privind înfrângerea prevederilor art. 6 paragraful 1 şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, că obligaţia părţilor de a plăti taxe judiciare de timbru stabilite prin lege nu aduce atingere acestor prevederi, deoarece taxele judiciare de timbru servesc bunei organizări şi funcţionări a serviciului public de realizare a justiţiei.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional. Arată că prevederile criticate sunt în acord cu art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât accesul liber la justiţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Totodată, precizează că stabilirea şi dimensionarea taxelor judiciare de timbru reprezintă atribuţia exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie. Consideră că prevederile supuse controlului de constituţionalitate nu contravin principiului egalităţii în drepturi, deoarece nu instituie nici privilegii şi nici discriminări, toate persoanele care promovează un anumit tip de acţiune sau cerere fiind obligate să plătească taxele judiciare de timbru în valoare şi în condiţii identice. Arată că dispoziţiile art. 124 alin. (1) din Constituţie nu au incidenţă în cauza de faţă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare a Curţii şi din notele scrise ale autorului, îl constituie prevederile art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Curtea observă că, aşa cum rezultă din motivarea excepţiei, autorul acesteia critică doar prevederile art. 3 lit. c) alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, care au următorul cuprins:

Acţiunile şi cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: [...]

c)[...]

Separat de această taxă, dacă părţile contestă bunurile de împărţit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciară de timbru se datorează de titularul cererii la valoarea contestată;.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 relative la accesul liber la justiţie, ale art. 124 alin. (2) referitoare la caracterul unitar, imparţial şi egal al justiţiei. Totodată, autorul excepţiei consideră că, prin prevederile de lege criticate, sunt încălcate şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 14 referitoare la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, asupra constituţionalităţii art. 3 lit. c) alin. (2) din Legea nr. 146/1997, aceasta s-a pronunţat prin mai multe decizii, precum Decizia nr. 305 din 10 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 11 august 2003, Decizia nr. 941 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2007, Decizia nr. 724 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, constatând că acest text de lege este constituţional.

Curtea a reţinut că art. 3 lit. c) alin. (2) din Legea nr. 146/1997 stabileşte obligaţia de plată a unor taxe de timbru, calculate la valoare, pentru acele părţi care contestă, prin cereri, bunurile de împărţit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor, iar nu şi pentru părţile care formulează excepţii şi apărări în legătură cu cererea reclamantului. Acesta este şi principiul general înscris în art.1 din Legea nr. 146/1997, potrivit căruia numai "acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute de prezenta lege, şi se taxează în mod diferenţiat, după cum obiectul acestora este sau nu este evaluabil în bani, cu excepţiile prevăzute de lege".

În cauză, Curtea constată că autorul excepţiei, prin formularea cererii reconvenţionale, a urmărit răsturnarea prezumţiei de dobândire în cote egale a bunurilor comune. Astfel, scopul părţii care contestă bunurile de împărţit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor, în cadrul cererilor prevăzute de textul de lege criticat, este valorificarea unui drept propriu, pe cale incidentală, ce excedează unei simple apărări.

În deciziile menţionate, Curtea a constatat că instituirea unei taxe de timbru pentru anumite categorii de cereri nu face nicio diferenţiere între contribuabili, astfel încât nu sunt înfrânte prevederile art. 16 din Constituţie şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

De asemenea, Curtea a statuat, în mod constant, că accesul liber la justiţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Taxa de timbru este o modalitate de acoperire, în parte, a cheltuielilor pe care le implică serviciul public al justiţiei.

Pentru aceleaşi considerente, textul de lege criticat nu cuprinde prevederi de natură să aducă atingere principiului potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi, consacrat de art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală.

Referitor la critica privind înfrângerea dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a reţinut că obligaţia părţilor de a plăti taxe judiciare de timbru stabilite prin lege nu aduce atingere acestor dispoziţii, ci servesc unei mai bune organizări şi funcţionări a serviciului public de realizare a justiţiei.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate anterior îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. c) alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Luize Angelica Fusulan în Dosarul nr. 14.125/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu