Lege nr. 61 din 22 septembrie 1993 (republicată)

Articolul 1

(1)Copiii în vârstă de până la 16 ani beneficiază de alocaţie acordată de stat.

(2)Copiii care urmează una dintre formele de învăţământ prevăzute de lege beneficiază de alocaţie de stat pentru copii până la împlinirea vârstei de 18 ani.

(3)Copiii încadraţi în gradul I sau II de invaliditate, precum şi copiii cu handicap beneficiază de alocaţie de stat pentru copii până la împlinirea vârstei de 18 ani.

(4)Ţinerii în vârstă de peste 18 ani beneficiază de alocaţie de stat pentru copii până la terminarea cursurilor învăţământului liceal sau profesional, organizate în condiţiile legii.

(5)Ţinerii prevăzuţi la alin. (4) care repetă anul şcolar nu beneficiază de alocaţie de stat, cu excepţia celor care repetă din motive de sănătate, dovedite cu certificat medical.

Articolul 2

Beneficiază de alocaţie de stat pentru copii şi copiii cetăţenilor străini şi ai persoanelor fără cetăţenie rezidenţi, în condiţiile legii, în România, dacă locuiesc împreună cu părinţii.

Articolul 3

(1)Cuantumul alocaţiei de stat pentru copii este de 3.500 lei lunar şi se indexează în condiţiile legii.

(2)Titular al dreptului de alocaţie de stat pentru copii este copilul.

Articolul 4

(1)Alocaţia de stat pentru copii se plăteşte unuia dintre părinţi pe baza acordului acestora sau, în caz de neînţelegere, pe baza deciziei autorităţii tutelare, părintelui la care s-a stabilit, prin hotărâre judecătorească, domiciliul copilului ori căruia i s-a încredinţat spre creştere şi educare.

(2)Alocaţia de stat pentru copii se plăteşte şi tutorelui, curatorului, persoanei căreia i-a fost dat în plasament familial copilul sau încredinţat spre creştere şi educare în condiţiile legii.

(3)După împlinirea vârstei de 14 ani, plata alocaţiei de stat pentru copii se poate face direct titularului, cu încuviinţarea reprezentantului sau legal.

Articolul 5

(1)Copiii în vârstă de peste 7 ani care nu urmează, potrivit regulamentelor şcolare, învăţământul general obligatoriu nu beneficiază de plata alocaţiei de stat pentru copii, cu excepţia celor care nu sunt şcolarizaţi din motive de sănătate, dovedite prin certificat medical.

(2)Alocaţia de stat pentru copii nu se plăteşte în lunile în care copiii titulari ai dreptului se află mai mult de 15 zile în instituţii de ocrotire ori asistenţă socială care le asigură întreţinerea completă din partea statului.

(3)Lunar, serviciile de stare civilă ale consiliilor locale comunale, orăşeneşti, municipale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti comunică direcţiei generale de muncă şi protecţie socială judeţene şi, respectiv, a municipiului Bucureşti situaţia privind copiii care au decedat.

Articolul 6

(1)Stabilirea dreptului la alocaţie de stat pentru copii se face pe baza cererii şi a actelor din care rezultă îndeplinirea condiţiilor de acordare a acestui drept.

(2)Cererea se face în numele copilului de către persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1) şi (2) din prezenta lege.

(3)După împlinirea vârstei de 14 ani, cererea se poate face şi de către copil, cu încuviinţarea reprezentantului sau legal.

(4)Plata alocaţiei de stat pentru copii se face începând cu luna următoare celei în care s-a născut copilul.

(5)În cazul în care cererea este înregistrată ulterior lunii în care s-a născut copilul, plata alocaţiei de stat pentru copii se poate face şi pentru perioadele anterioare, dar nu mai mult de 12 luni.

(6)Plata alocaţiei de stat pentru copii încetează începând cu luna următoare celei în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile de acordare.

Articolul 7

(1)Persoanele cărora li se face plata alocaţiei de stat pentru copii sunt obligate să comunice împrejurările care au determinat încetarea condiţiilor de acordare, în termen de 15 zile de la apariţia acestora.

(2)Sumele plătite necuvenit cu titlu de alocaţie de stat pentru copii se recuperează pe baza deciziei emise de persoana juridică care a efectuat plata alocaţiei de stat pentru copii sau prin angajamentul de plată scris al persoanei care le-a încasat în mod necuvenit.

(3)Decizia prin care se recuperează sumele încasate necuvenit se comunică celui obligat la plată în termen de 15 zile de la emitere.

(4)Decizia de recuperare şi angajamentul de plată constituie titlu executoriu de la data comunicării, respectiv de la data semnării.

Articolul 8

Alocaţia de stat pentru copii nu este impozabilă şi nu poate fi urmărită silit decât în vederea recuperării sumelor plătite necuvenit cu acest titlu.

Articolul 9

Contestaţiile formulate împotriva modului de stabilire şi de plată a alocaţiei de stat pentru copii se soluţionează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.

Articolul 10

(1)Modul de gestionare a fondurilor destinate plăţii alocaţiei de stat pentru copii şi a cheltuielilor administrative aferente, precum şi modalităţile de stabilire şi plată a drepturilor de alocaţie de stat pentru copii se reglementează prin hotărâre a Guvernului.

(2)Plata alocaţiei de stat pentru copiii în vârstă de peste 7 ani se face prin unităţile şcolare.

(3)Alocaţia de stat pentru copii se suportă de la bugetul de stat, iar pentru copiii cu handicap, din Fondul de risc şi de accident, constituit potrivit Legii nr. 53/1992 privind protecţia specială a persoanelor handicapate.

Articolul 11

(1)Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 a lunii următoare celei în care se publică în Monitorul Oficial al României*).

(2)La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă art. 1-17, art. 28-30 şi anexa din Decretul nr. 410/1985 privind alocaţia de stat şi indemnizaţia pentru copii, ajutoarele ce se acordă mamelor cu mai mulţi copii şi soţiilor de militari în termen, precum şi indemnizaţia de naştere, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.