Decizie nr. 837 din 26 mai 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, excepţie ridicată de Marcel Munteanu şi Tatiana Munteanu în Dosarul nr. 1.669/57/2008 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.669/57/2008, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, excepţie invocată de Marcel Munteanu şi Tatiana Munteanu într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv o decizie de retrocedare a unui imobil cu destinaţia de locuinţă emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că actul normativ criticat încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, prin discriminarea creată între cumpărătorii imobilelor preluate de stat de la cultele religioase, "deveniţi proprietari în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu statul român după preluarea imobilelor" şi ceilalţi cumpărători ai altor imobile preluate de stat, prin "înlăturarea beneficiului bunei-credinţe a cumpărătorilor apartamentelor situate în imobilele care au aparţinut cultelor religioase". Se mai susţine că textul de lege criticat creează o discriminare şi între cumpărătorii imobilelor preluate de stat de la cultele religioase şi foştii proprietari ai unor astfel de imobile.

Se mai arată că textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, deoarece "proprietatea privată nu mai este ocrotită şi garantată în mod egal de lege".

Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 sunt constituţionale, arătând că sunt în deplină concordanţă cu principiile constituţionale ale egalităţii în drepturi şi garantării şi ocrotirii proprietăţii private.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul acesteia îl reprezintă prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 31 iulie 2002.

În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice şi în art. 44 alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private.

Examinând excepţia, Curtea reţine următoarele:

Autorii excepţiei susţin că actul normativ criticat încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, prin discriminarea creată între cumpărătorii imobilelor preluate de stat de la cultele religioase şi ceilalţi cumpărători ai altor imobile preluate de stat, prin "înlăturarea beneficiului bunei-credinţe a cumpărătorilor apartamentelor situate în imobilele care au aparţinut cultelor religioase". Se mai susţine că textul de lege criticat creează o discriminare şi între cumpărătorii imobilelor preluate de stat de la cultele religioase şi foştii proprietari ai unor astfel de imobile.

Curtea constată că aceste susţineri nu sunt întemeiate. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, principiul egalităţii nu este sinonim cu uniformitatea. În acest sens, prin Decizia Plenului Curţii nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, s-a statuat că "principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite".

Prin urmare, nu este întemeiată susţinerea potrivit căreia textul de lege criticat încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, dat fiind că foştii proprietari ai imobilelor preluate de către stat de la cultele religioase şi cumpărătorii unor astfel de imobile se află în situaţii juridice diferite.

De asemenea, Curtea constată că nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia actul normativ criticat contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, întrucât, cum arată autorii excepţiei, "proprietatea privată nu mai este garantată şi ocrotită în mod egal de lege".

Scopul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 a fost acela de a retroceda foştilor proprietari imobilele ce au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Prin urmare, legiuitorul a emis actul normativ criticat tocmai în aplicarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţie referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind protecţia proprietăţii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, excepţie ridicată de Marcel Munteanu şi Tatiana Munteanu în Dosarul nr. 1.669/57/2008 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 mai 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie