Decizie nr. 273 din 22 martie 2012

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Cabinet avocat Rotaru Tamara Elena în Dosarul nr. 3.921/110/2009/a3 al Curţii de Apel Bacău - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 760D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 973D/2011 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 6.591/90/2006.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 973D/2011 la Dosarul nr. 760D/2012, care este primul înregistrat.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că asupra dispoziţiilor art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, iar din interpretarea literală atât a dispozitivului, cât şi a considerentelor deciziei menţionate rezultă că s-a avut în vedere situaţia persoanelor împotriva cărora se promovează o acţiune, nu şi a creditorilor neidentificaţi. Referitor la aceştia din urmă, se apreciază că dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 21 din Constituţie în măsura în care se interpretează că unica formă de notificare este cea prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, nu şi potrivit Codului de procedură civilă, respectiv printr-un ziar de largă circulaţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 aprilie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3.921/110/2009/a3, Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Cabinet avocat Rotaru Tamara Elena cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1.023 din 30 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 3.921/110/2009, considerându-se că procedura de notificare a fost realizată cu respectarea prevederilor legale.

Prin Decizia nr. 1.759/R-COM din 15 iulie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 6.591/90/2006, Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de către instanţă din oficiu, cu ocazia soluţionării recursului declarat împotriva Sentinţei nr. 636 din 9 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Vâlcea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins cererea de înscriere la masa credală ca fiind prescrisă şi tardivă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în Dosarul nr. 760D/2011, autoarea acesteia susţine că prevederile art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 sunt neconstituţionale, deoarece instituie o discriminare între persoanele care au calitatea de creditori şi care se află în situaţii diferite, fără o justificare obiectivă, din cauza unei împrejurări ce ţine exclusiv de voinţa şi diligenţa debitorului, şi anume aceea de a îi înscrie sau nu pe lista creditorilor.

În condiţiile în care creditorii neidentificaţi în lista depusă de debitor sunt notificaţi doar prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, sunt discriminaţi în raport cu creditorii cuprinşi în lista depusă de debitori, care sunt notificaţi şi potrivit Codului de procedură civilă, restrângându-le astfel dreptul la un proces echitabil în vederea recuperării creanţelor.

Totodată, arată că acest drept presupune încunoştinţarea oricărei persoane în mod cert despre existenţa unei proceduri litigioase în care se poate implica pentru realizarea drepturilor de creanţă într-o modalitate şi într-un termen rezonabil. Pentru aceste considerente, apreciază că soluţia pronunţată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, în sensul că prima comunicare a actelor de procedură către persoanele implicate în procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006 se realizează potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă, ar trebui să opereze şi cu privire la creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c) din lege. De asemenea, în susţinerea excepţiei, menţionează şi Decizia nr. 123 din 3 februarie 2009.

Se mai susţine că pentru a urmări Buletinul procedurilor de insolvenţă ar trebui creat un abonament, deşi nu există instituită această obligaţie.

De asemenea, Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal arată, în esenţă, următoarele:

–Se constată că textul criticat nu distinge între situaţia juridică a creditorilor comercianţi şi cea a necomercianţilor, persoane fizice, ci apreciază ca suficientă publicitatea efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, inclusiv în situaţia persoanelor fizice, necomercianţi, care nu au putut fi identificaţi în lista depusă de către debitor, în conformitate cu art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006.

–Se apreciază că prevederile criticate creează, astfel, o stare de discriminare între persoanele care au calitatea de creditori, aceştia aflându-se în situaţii juridice diferite, situaţie determinată de împrejurări ce ţin exclusiv de voinţa şi diligenţa debitorului, şi anume aceea de a îi înscrie sau nu pe lista creditorilor. Aşa fiind, sancţiunea decăderii din dreptul de a se adresa instanţei pentru a-şi realiza creanţele în procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006, aplicată creditorilor neidentificaţi în lista prevăzută de lege, în condiţiile în care aceştia nu au fost notificaţi, asemenea creditorilor înscrişi în lista depusă de către debitor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă, ci doar prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, le restrânge dreptul la un proces echitabil în vederea recuperării creanţelor. Acest drept presupune încunoştinţarea oricărei persoane în mod cert despre existenţa unei proceduri litigioase în care se poate implica pentru realizarea drepturilor de creanţă într-o modalitate şi într-un termen rezonabil.

De asemenea, astfel cum a reţinut şi Curtea Constituţională în Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, nu se poate justifica obligaţia tuturor persoanelor de a urmări şi de a verifica în permanenţă Buletinul procedurilor de insolvenţă, doar pentru simplu motiv că au încheiat un act juridic cu o persoană care poate fi supusă procedurii insolvenţei.

Se consideră că soluţia pronunţată de Curte prin Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, în sensul că prima comunicare a actelor de procedură către persoanele implicate în procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006 se realizează potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă, ar trebui să opereze şi cu privire la creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c) din lege, chiar dacă are o altă ipoteză de aplicare.

Având în vedere Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, care nu vizează expres situaţia juridică a creditorului, textul art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 este neconstituţional în raport de dispoziţiile art. 21, art. 24 şi art. 53 din Constituţie şi în măsura în care se interpretează ca fiind suficientă notificarea prin Buletinul procedurilor de insolvenţă a creditorului persoană fizică neidentificat în lista creditorilor, depusă în conformitate cu art. 28 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege.

Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, anterior acestei sesizări, problema de neconstituţionalitate invocată în speţă a fost clarificată. Făcând referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.137 din 4 decembrie 2007 şi nr. 123 din 3 februarie 2009, arată că s-a declarat neconstituţionalitatea în ceea ce priveşte citarea pârâţilor, respectiv persoane împotriva cărora se poate promova o acţiune în temeiul Legii nr. 85/2006, iar nu în ce priveşte notificarea creditorilor, care nu pot avea prin definiţie calitatea de pârâţi, neputând fi obligaţi la despăgubiri către debitoarea falită.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: "[...] Pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

1.Asupra dispoziţiilor art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, raportat la critici şi prevederi constituţionale similare, Curtea s-a mai pronunţat în sensul respingerii excepţiei, spre exemplu, prin Decizia nr. 1.538 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 6 ianuarie 2012, Decizia nr. 1.436 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 16 decembrie 2009, Decizia nr. 1.453 din 3 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 6 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 367 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2009.

Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut, în esenţă, că prevederile art. 7 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, îşi găsesc justificarea în specificul acestei proceduri, care presupune un număr foarte mare de părţi şi o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfăşurarea procedurii. Acestea constituie o măsură specială prin care se asigură soluţionarea cu celeritate a cauzelor.

Pornind de la aceste considerente, Curtea a observat că nu poate fi reţinută critica referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil sub aspectul nerespectării caracterului echitabil al procedurii, deoarece prin prevederile art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 s-a urmărit respectarea cerinţei ca procedura insolvenţei să se finalizeze într-un termen rezonabil.

Curtea a mai observat că nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie din perspectiva inegalităţii şi aplicării diferenţiate a legii între creditorii neidentificaţi şi persoanele împotriva cărora se va deschide o acţiune ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, care, în urma pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, beneficiază de o primă comunicare a actelor de procedură potrivit Codului de procedură civilă. Aceasta deoarece, potrivit Codului de procedură civilă, este imposibilă comunicarea citaţiei fără a cunoaşte denumirea părţii citate.

Cu privire la susţinerile referitoare la condiţionarea urmării Buletinului procedurilor de insolvenţă de crearea unui abonament, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, deoarece, potrivit art. 12 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 460/2005 privind conţinutul, etapele, condiţiile de finanţare, publicare şi distribuire a Buletinului procedurilor de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 3 iunie 2005, cu modificările şi completările ulterioare "Oficiul Naţional al Registrului Comerţului publică săptămânal pe pagina sa de internet, cu titlu gratuit, lista persoanelor supuse procedurii de insolvenţă, care va cuprinde următoarele informaţii: denumirea debitorului, codul de identificare fiscală, numărul de ordine în registrul în care este înregistrat, numărul dosarului de insolvenţă şi instanţa pe rolul căreia este înregistrat dosarul, primul termen de judecată stabilit de instanţa judecătorească după deschiderea procedurii, tipul procedurii şi numerele Buletinului în care sunt publicate actele de procedură referitoare la debitor."

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

2.De asemenea, prin Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, Curtea a reţinut neconstituţionalitatea art. 7 din Legea nr. 85/2006 din perspectiva calităţii persoanelor introduse în procedură ulterior deschiderii acesteia.

Ceea ce a prevalat la pronunţarea soluţiei în Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007 a fost calitatea persoanelor chemate în răspundere civilă delictuală potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006 sau terţii dobânditori ai unor bunuri sau valori ale debitorului, potrivit art. 80 din aceeaşi lege, şi care pot avea sau nu calitatea de comercianţi, însă nu au calitatea de creditori ai debitoarei falite.

Anterior începerii procedurii, comunicarea actelor de procedură se face potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă. De asemenea, potrivit art. 7 alin. (3) coroborat cu art. 61 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, notificarea deschiderii procedurii insolvenţei se va face către creditori, debitor şi oficiul registrului comerţului sau, după caz, registrul societăţilor agricole ori alte registre conform prevederilor Codului de procedură civilă, publicându-se totodată, conform prevederilor art. 61 alin. (3), într-un ziar de largă circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

Excepţie de la această regulă vor face numai creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista depusă de debitor şi pentru care notificarea se va face doar prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.

Curtea observă, aşadar, că legea instituie măsuri deosebite pentru ca părţile implicate în procedura insolvenţei, respectiv debitorii şi creditorii, să se bucure de o informare corectă a situaţiei lor juridice, inclusiv prin notificarea potrivit regulilor de drept comun, astfel încât, ulterior deschiderii procedurii, aceştia să îşi poată exercita dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.

Faptul că, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, persoanele notificate vor fi citate şi li se vor comunică actele de procedură doar prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvenţă nu poate fi privit ca aducând atingere dreptului la apărare. Astfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele de procedură, putând să instituie prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun, în vederea unor situaţii specifice.

3.Ulterior Deciziei nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, Legea nr. 85/2006 a fost modificată prin Legea nr. 169 din 14 iulie 2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010, art. 7 fiind completat cu alin. (3^1), care are următorul cuprins: "Prin excepţie de la prevederile alin. (1), prima citare şi comunicarea actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acţiune, în temeiul dispoziţiilor prezentei legi, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, şi prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. Instanţele judecătoreşti vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în Buletinul procedurilor de insolvenţă."

4.Prevederile criticate sunt cele cuprinse în alin. (3) teza a doua, potrivit cărora "Pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă".

Problema care se pune este legată de situaţia creditorilor care nu figurează în lista depusă de către debitor, datorită lipsei documentelor contabile sau care nu au putut fi identificaţi datorită relei-credinţe a debitorului şi care sunt sancţionaţi cu decădere din dreptul de a-şi înscrie creanţele împotriva debitorului ca urmare a nedepunerii declaraţiei de creanţă în termenul stabilit de lege, respectiv termenul-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 45 de zile de la deschiderea procedurii.

În cauza de faţă, Curtea constată că legiuitorul a prevăzut în textul supus controlului că, pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c) [Cererea debitorului trebuie să fie însoţită de următoarele acte: (...) c) o listă a numelor şi a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora: certe sau sub condiţie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, arătându-se suma, cauza şi drepturile de preferinţă;], procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.

Persoanele în cauză pot avea sau nu calitatea de comerciant, cum de altfel se constată şi în cauza de faţă, creditoarea neavând calitatea de comerciant, încât, sub acest aspect, citarea creditorilor neidentificaţi în lista depusă de debitorul falit doar prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvenţă are drept consecinţă decăderea acestora din dreptul de a mai înscrie creanţele pe tabelul definitiv de creanţe.

Însă Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 251 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 10 aprilie 2006, că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiţie, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21. Aşadar, reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - material sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu trebuie să conducă la o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, ocrotite în egală măsură.

Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 10 mai 2001, paragraful 93, pronunţată în Cauza Z şi alţii împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, a decis că "dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut" şi că "acesta poate fi supus unor restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie sau ordonanţele care impun depunerea unei cauţiuni".

5.În ceea ce priveşte invocarea art. 44 din Constituţie, în Dosarul nr. 760D/2011, autoarea excepţiei nu motivează în ce constă contrarietatea textului criticat cu acesta.

De asemenea, Curtea nu poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât, în cauză, nu s-a constatat restrângerea exerciţiului unor drepturi sau a unor libertăţi.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Cabinet avocat Rotaru Tamara Elena în Dosarul nr. 3.921/110/2009/a3 al Curţii de Apel Bacău - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal şi, din oficiu, de Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 6.591/90/2006.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu