Ordin nr. 2.690 din 30 decembrie 1998

Ministrul finanţelor,

în baza prevederilor art. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de întocmire şi de depunere a declaraţiilor de impozite şi taxe, aprobată şi modificată prin Legea nr. 73/1998 şi modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 78/1998, şi ale art. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 447/1997 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor, cu modificările ulterioare,

având în vedere necesitatea îmbunătăţirii procedurii de întocmire şi de depunere a declaraţiilor de impozite şi taxe,

emite următorul ordin:

Articolul 1

Se aprobă Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de întocmire şi de depunere a declaraţiilor de impozite şi taxe, aprobată şi modificată prin Legea nr. 73/1998, cu modificările ulterioare, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Articolul 2

Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării lui în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 3

La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abroga Ordinul ministrului finanţelor nr. 964 din 12 mai 1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de întocmire şi de depunere a declaraţiilor de impozite şi taxe, aprobată şi modificată prin Legea nr. 73/1998.

Articolul 4

Direcţia generală proceduri fiscale şi sistem informaţional pentru veniturile statului şi direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi unităţile lor subordonate vor lua măsuri pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Ministrul finanţelor,

Decebal Traian Remes

Anexa 1

NORME METODOLOGICE

pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de întocmire şi de depunere a declaraţiilor de impozite şi taxe, cu modificările şi completările ulterioare

A. Regimul derogatoriu de depunere a declaraţiilor de impozite şi taxe

1.În caz de inactivitate temporară, anunţată organelor fiscale şi înscrisă în registrul comerţului, potrivit prevederilor art. 232 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, depunerea declaraţiilor de impozite şi taxe poate fi facuta conform unui regim de declarare derogatoriu.

2.Regimul de declarare derogatoriu consta în depunerea anuală a Declaraţiei privind obligaţiile de plată la bugetul de stat, cod M.F. 14.13.01.01.

3.Regimul de declarare derogatoriu se aproba de către organul fiscal în a cărui evidenta este înregistrat plătitorul, pe baza unei cereri formulate de acesta.

Cererea poate fi depusa, concomitent cu anunţarea inactivităţii temporare, la organele fiscale, potrivit pct. 1.

O dată cu cererea, plătitorul este obligat să depună dovada înscrierii inactivităţii temporare la registrul comerţului.

4.Regimul de declarare derogatoriu va fi aplicat pentru perioade de inactivitate temporară mai mari de 12 luni. Obligaţiile de declarare aferente activităţii desfăşurate anterior perioadei de inactivitate temporară se menţin.

5.Cererea va fi aprobată cu condiţia ca plătitorul sa nu aibă, la data aprobării, obligaţii fiscale restante către bugetul de stat.

Cererea poate fi respinsă şi în cazul în care organul fiscal considera, motivat, ca acordarea regimului de declarare solicitat poate conduce la apariţia unor cazuri de evaziune fiscală.

Organul fiscal care soluţionează cererea poate condiţiona aprobarea acesteia de îndeplinirea unor obligaţii fiscale rezultate din situaţia concretă a plătitorului.

6.O dată cu aprobarea cererii, plătitorului îi vor fi comunicate, în scris, condiţiile în care aceasta a fost aprobată.

7.Regimul de declarare derogatoriu aprobat se întrerupe, dacă:

a)plătitorul obţine în perioada pentru care s-a aprobat regimul derogatoriu venituri financiare sau excepţionale mai mari de 10 milioane lei. În acest caz, pentru perioadele în care s-au obţinut aceste venituri, declaraţiile vor fi depuse la termenele legale aplicabile regimului normal de declarare;

b)plătitorul depune cerere de rambursare. În acest caz, se aplică prevederile legale privind regimul normal de declarare.

8.Regimul derogatoriu aprobat îşi încetează valabilitatea, iar plătitorul este obligat sa reintre, din oficiu, în regimul normal de declarare, dacă:

a)nu îndeplineşte condiţiile stabilite de organul fiscal la aprobarea cererii;

b)obţine orice fel de venituri din exploatare;

c)are angajaţi cărora le plăteşte venituri de natura salariilor.

B. Procedura întocmirii şi depunerii declaraţiei rectificative

1.Declaraţiile de impozite şi taxe pot fi corectate de către plătitori, din proprie iniţiativă, prin depunerea unei declaraţii rectificative la organul fiscal competent.

Sumele rezultate din corectarea taxei pe valoarea adăugată, facturate în mod eronat de plătitor, precum şi cele rezultate din corectarea erorilor de înregistrare în evidenta, reprezentând taxa pe valoarea adăugată, se înregistrează la randurile de regularizări din decontul lunii în care au fost operate corectiile. În acest caz, nu se va depune declaraţie rectificativa.

2.Declaraţia rectificativa se întocmeşte pe acelaşi model de formular ca şi declaraţia de impozite şi taxe care se corecteaza, înscriindu-se lângă cuvântul "Declaraţie" menţiunea "rectificativa".

3.Declaraţia rectificativa va fi completată înscriindu-se toate datele şi informaţiile prevăzute de formular, inclusiv cele care nu diferă faţă de declaraţia iniţială. Randurile şi coloanele care conţin date şi informaţii modificate vor fi marcate printr-un asterisc [*)].

4.Declaraţia rectificativa va fi semnată şi se va depune la acelaşi organ fiscal la care a fost depusa declaraţia iniţială, fie direct la registratura acestuia, fie la oficiul poştal, prin scrisoare cu valoare declarata.

5.Depunerea declaraţiei rectificative în termenul de prescripţie a dreptului organelor fiscale de a stabili diferenţe de impozite şi taxe conduce la întreruperea prescripţiei. De la data depunerii declaraţiei rectificative începe să curgă o noua prescripţie pentru perioada la care aceasta se referă.

Depunerea declaraţiei rectificative după expirarea termenului de prescripţie constituie o recunoaştere voluntara a impozitelor şi diferenţelor de impozite astfel declarate, acestea fiind considerate legal stabilite şi datorate.

6.Declaraţia rectificativa poate fi depusa ori de câte ori plătitorul constata erori în declaraţia iniţială.

Dacă plătitorul depune declaraţia rectificativa în 15 zile de la termenul stabilit de organul fiscal competent pentru efectuarea corecturilor - termen comunicat, în scris, plătitorului, conform procedurii stabilite la art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 68/1997, aprobată şi modificată prin Legea nr. 73/1998 -, plătitorul va fi sancţionat cu avertisment pentru întocmirea incorectă a declaraţiei iniţiale.

7.Declaraţia rectificativa nu mai poate fi depusa în cazul în care organele de control fiscal se prezintă la sediul, domiciliul sau reşedinţa plătitorului pentru desfăşurarea unei acţiuni de control fiscal pentru impozitele şi taxele aferente perioadelor supuse controlului.

C. Procedura verificării modului de completare a declaraţiei de impozite şi taxe

1.Organul fiscal va verifica modul de completare a declaraţiei depuse de plătitor.

2.În cazul în care în declaraţia depusa de plătitor se poate identifica tipul erorii, respectiv eroare de calcul, de completare sau eroare de aplicare a cotelor de impozitare, stabilirea obligaţiei de plată se va face prin corectarea erorii şi prin înscrierea sumelor corecte, avându-se în vedere următoarele:

a)aplicarea corecta a cotelor de impozitare prevăzute de legislaţia fiscală în vigoare;

b)înscrierea corecta a sumei reprezentând impozitul sau taxa datorată, rezultată din înmulţirea cotei legale de impozitare cu baza impozabilă sau taxabila;

c)înscrierea corecta a sumelor în rubricile prevăzute de formular şi anularea celor înscrise eronat în alte rubrici;

d)corectarea calculelor aritmetice care au avut drept rezultat înscrierea în declaraţie a unor sume eronate.

3.Dacă în declaraţia depusa se constata erori a căror cauza nu se poate stabili sau se constata elemente lipsa, importante pentru stabilirea obligaţiei fiscale, organul fiscal va solicita, în scris, plătitorului să se prezinte la sediul sau pentru efectuarea corecturilor necesare.

D. Procedura stabilirii din oficiu a impozitelor şi taxelor

1.Organele fiscale competente au dreptul de a stabili, din oficiu, obligaţia de plată, dacă:

a)plătitorul nu se prezintă în termen de 15 zile de la termenul stabilit de organul fiscal pentru efectuarea corecturilor, în cazul depunerii unei declaraţii în a carei completare au fost constatate erori;

b)plătitorul nu depune declaraţia de impozite şi taxe în termen de 15 zile de la primirea înştiinţării prin care organul fiscal îi notifica depăşirea termenului legal de depunere a declaraţiei.

2.Dacă în declaraţia depusa se constata erori a căror cauza nu se poate stabili sau se constata elemente lipsa, importante pentru stabilirea obligaţiei fiscale, precum şi în cazul în care plătitorul nu depune declaraţia de impozite şi taxe, organele fiscale vor stabili, din oficiu, obligaţia de plată, folosind metoda estimarii.

Estimarea obligaţiei de plată se va face pe baza documentelor existente la dosarul fiscal al plătitorului, referitoare la perioade de raportare din ultimele 12 luni:

–declaraţii privind obligaţiile de plată la bugetul de stat, depuse pentru perioadele anterioare;

–procese-verbale de control;

–raportări contabile.

În cazul în care la dosarul fiscal al plătitorului nu exista astfel de documente, plătitorul în cauza va fi supus de îndată unui control fiscal.

3.Din documentele prevăzute la pct. 2 se va selecta ultimul debit cunoscut al plătitorului, care va fi folosit drept etalon în cadrul procedurii de estimare.

4.Prima etapa în stabilirea obligaţiei de plată va fi actualizarea debitului folosit drept etalon, avându-se în vedere rata inflaţiei comunicate de Comisia Naţionala pentru Statistica, aferentă perioadei cuprinse între data stabilirii debitului folosit drept etalon şi data stabilirii din oficiu.

Rezultatul astfel obţinut va fi ajustat pe baza oricăror date şi informaţii deţinute de organele fiscale (de exemplu: date şi informaţii obţinute în urma controalelor efectuate la alţi contribuabili care au legături de afaceri cu plătitorul în cauza, date din dosarul fiscal al plătitorului, informaţii de la terţi etc.).

5.Debitul stabilit conform pct. 4 va fi majorat cu 20% .

6.În aplicarea acestei proceduri organul fiscal va întocmi o nota de constatare, care va cuprinde, în mod obligatoriu, elementele care au fost avute în vedere la stabilirea din oficiu, modul de calcul al debitului, precum şi penalităţile aplicate pentru nedepunerea la termen a declaraţiei de impozite şi taxe.

Nota de constatare va fi aprobată de către conducătorul unităţii fiscale, iar impozitele şi taxele stabilite prin aceasta vor fi comunicate plătitorului printr-o înştiinţare de plată, transmisă conform legii.

7.Impozitele şi taxele stabilite din oficiu de organele fiscale competente se corecteaza:

a)la data depunerii efective de către plătitor a declaraţiei referitoare la impozitele şi taxele care au fost stabilite din oficiu;

b)la data efectuării unui control fiscal care se desfăşoară pentru impozitele şi taxele care au fost stabilite din oficiu.

8.Penalităţile calculate la suma impozitelor şi taxelor stabilite din oficiu sunt datorate asa cum au fost stabilite, indiferent de modalitatea de regularizare ulterioară a impozitelor şi taxelor.