Decizie nr. 653 din 10 iunie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia Miu - prim-magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 şi art. 69 alin. (2) pct. 3 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Matilda Cîmpian în Dosarul nr. 7.683/296/2006 al Tribunalului Satu Mare - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 18 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 7.683/296/2006, Tribunalul Satu Mare - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 şi art. 69 alin. (2) pct. 3 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Matilda Cîmpian, într-o cauză având ca obiect recursul formulat împotriva unei sentinţe prin care s-a respins acţiunea în constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că prevederile art. 58 şi art. 69 alin. (2) pct. 3 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece prin menţinerea în vigoare a dispoziţiilor art. 27 şi 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 cu privire la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, dispoziţii ce se referă la posesia începută sub imperiul acestui act normativ, se creează o situaţie discriminatorie între persoanele ale căror terenuri cad sub incidenţa acestui act normativ şi care au exercitat o posesie utilă timp de zeci de ani şi acele persoane ale căror terenuri sunt situate în restul teritoriului ţării, în care nu este aplicabil decretul-lege menţionat.

Tribunalul Satu Mare - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 58 şi art. 69 alin. (2) pct. 3 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, care au următorul cuprins:

–Art. 58: "(1) În regiunile de carte funciară supuse Decretului-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiunilor privitoare la cărţile funciare sau, după caz, Legii nr. 242/1947 pentru transformarea cărţilor funciare provizorii din vechiul Regat în cărţi de publicitate funciară, înscrierile privitoare la imobile, cuprinse în cărţile funciare sau, după caz, în cărţile de publicitate funciară, vor continua să fie făcute în aceste cărţi, cu respectarea şi în condiţiile dispoziţiilor prezentei legi.

(2)În regiunile de transcripţiuni şi inscripţiuni imobiliare, până la deschiderea cărţii funciare, privilegiile şi ipotecile legale, sechestrul, urmărirea imobilului, a fructelor şi veniturilor sale, punerea în mişcare a acţiunii penale, precum şi acţiunile pentru apărarea drepturilor reale privitoare la imobilele neînscrise în cartea funciară vor continua să fie înscrise în vechile registre de publicitate imobiliară.

(3)În cazul înscrierii unei construcţii, a dezmembrării sau alipirii unui corp funciar înscris într-o carte funciară întocmită în baza Decretului-lege nr. 115/1938, precum şi pentru înscrierea imobilelor dobândite în temeiul legilor funciare, pentru imobilul desprins se va deschide o nouă carte funciară, potrivit prevederilor prezentei legi.";

–Art. 69: "(2) La data finalizării lucrărilor de cadastru general şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unei unităţi administrativ-teritoriale îşi încetează aplicabilitatea, pentru teritoriul respectiv, următoarele dispoziţii legale: [...]

–Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispoziţiilor referitoare la cărţile funciare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificările ulterioare;".

În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate prevederile criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi.

Curtea reţine că, în vederea examinării excepţiei de neconstituţionalitate, este necesar să fie luate în consideraţie prevederile menţionate ale Decretului-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, publicat în Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, care au următorul cuprins:

–Art. 27: "În cazul când s-au înscris, fără cauză legitimă, drepturi reale, care pot fi dobândite în temeiul uzucapiunii, ele vor rămâne valabil dobândite dacă titularul dreptului le-a posedat cu bună-credinţă, potrivit legii, timp de 10 ani.";

–Art. 28: "Cel ce a posedat un bun nemişcător în condiţiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat.

De asemenea, va putea cere înscrierea dreptului său cel ce a posedat un bun nemişcător în condiţiunile legii, timp de 20 ani, socotiţi de la înscrierea în cartea funciară a declaraţiunii de renunţare la proprietate."

În esenţă, se susţine că prin menţinerea în vigoare a prevederilor Decretului-lege nr. 115/1938 se aduce atingere egalităţii în drepturi, aplicându-li-se unor cetăţeni un regim juridic discriminatoriu faţă de cetăţenii care nu cad sub incidenţa acestui act normativ.

În jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în deplin acord cu aceea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat în mod constant că, în sensul Constituţiei, principiul egalităţii în faţa legii nu însemnă uniformitate, aşa încât, în cazul unor situaţii diferite, un tratament diferit este posibil atunci când acesta se justifică în mod obiectiv şi raţional. Or, aplicabilitatea tranzitorie a dispoziţiilor art. 27 şi 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 este justificată obiectiv şi raţional de procesul istoric de unificare a legislaţiei după întregirea ţării în urma primului război mondial. Astfel, în materia publicităţii drepturilor reale imobiliare au existat sisteme diferite de publicitate: în unele regiuni, sistemul de transcripţiuni şi inscripţiuni, iar în altele, sistemul cărţilor funciare. Ca efect al aplicării Legii nr. 7/1996 se va realiza o unificare legislativă a regimului de publicitate imobiliară. Curtea reţine că soluţia legislativă de a menţine în vigoare Decretul-lege nr. 115/1938 până la finalizarea lucrărilor de cadastru general şi a registrelor de publicitate imobiliară pe întregul areal al ţării nu aduce atingere art. 16 alin. (1) din Constituţie. Acest act normativ are aplicabilitate generală faţă de persoanele ce deţin bunuri imobile în zonele ce cad sub incidenţa reglementărilor sale.

În istoria statului unitar român au existat şi mai există norme legale aplicabile doar pe o anumită parte a teritoriului naţional, de exemplu: Legea nr. LX/1881 privitoare la executarea silită imobiliară în Transilvania, Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regională în România, însă, aşa cum s-a arătat mai sus, existenţa unor acte normative diferite pentru anumite zone ale ţării nu este de natură să creeze discriminări.

În legătură cu instituţia discriminării, Curtea Constituţională mai reţine că discriminarea, în sensul art. 4 alin. (2) din Constituţie, are loc atunci când se stabilesc tratamente juridice diferite pe criterii de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială. Dispoziţia de lege criticată însă stabileşte un regim diferit în materia publicităţii bunurilor imobiliare, aplicabilă bunurilor imobile, pe criteriul apartenenţei la spaţiul care a fost guvernat de un sistem legislativ diferit faţă de cel românesc.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 şi art. 69 alin. (2) pct. 3 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Matilda Cîmpian în Dosarul nr. 7.683/296/2006 al Tribunalului Satu Mare - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iunie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Prim-magistrat-asistent,

Claudia Miu