Decizie nr. 228 din 10 septembrie 2002

Nicolae Popa - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Legea concurentei nr. 21/1996 şi ale art. 47 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Comprest 3399 Import-Export" - S.A. în Dosarul nr. 2.350/2001 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială.

La apelul nominal au răspuns autorul excepţiei, prin consilier juridic Traian Pascu, şi Societatea Comercială "Doris Com" - S.R.L., prin avocat Victoria Patit, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Societăţii Comerciale "Comprest 3399 Import-Export" - S.A. solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 21/1996 şi ale art. 47 din Legea nr. 215/2001, având în vedere notele scrise depuse la dosarul cauzei.

Avocatul Societăţii Comerciale "Doris Com" - S.R.L. solicita respingerea excepţiei, deoarece dispoziţiile constituţionale invocate nu au legătură cu soluţionarea cauzei. Interdicţia impusa consilierului care are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterii consiliului de a lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor nu echivaleaza cu restrangerea dreptului la libera asociere. În acest sens este menţionată jurisprudenta Curţii Constituţionale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 37 alin. (1) şi cele ale art. 30 alin. (1) din Constituţie nu au legătură cu prevederile legale criticate. Dispoziţiile constituţionale ale art. 37 se referă la exercitarea unei libertăţi fundamentale, spre deosebire de asocierea care are o baza contractuală.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 27 februarie 2002, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Legea concurentei nr. 21/1996 şi ale art. 47 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, fost art. 30 alin. 1 din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Comprest 3399 Import-Export" - S.A.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 21/1996 şi cele ale art. 31 alin. 1 din Legea nr. 69/1991, republicată, încalcă dreptul de asociere prevăzut de art. 37 alin. (1) din Constituţie, raportat la art. 1 din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, republicată, precum şi libertatea de exprimare consacrată de art. 30 alin. (1) din Constituţie. În acelaşi timp, se considera ca "prin încălcarea grava a celor două libertăţi cetăţeneşti se aduce atingere exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi", în condiţiile în care dispoziţiile art. 49 din Constituţie precizează limitativ cazurile când acesta poate fi restrâns. Or, considera autorul excepţiei, "în aceasta lista restrictiva prevăzută de art. 49 din Constituţie nu sunt menţionate şi cazurile prevăzute în articolele de lege criticate pentru neconstituţionalitate".

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă, fără însă să-şi exprime opinia asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (4) fraza întâi din Legea nr. 47/1992, republicată.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata. Se arata ca textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Constituţie, care prevăd libertatea de exprimare, şi nici dispoziţiile art. 37 alin. (1) din Legea fundamentală, cu privire la dreptul cetăţenilor de a se asocia în partide politice, în sindicate şi în alte forme de asociere.

Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila. În argumentarea acestui punct de vedere se apreciază ca textele de lege criticate "nu încalcă dreptul de asociere al liderilor locali ci, dimpotriva, respecta dispoziţiile constituţionale ale art. 49 cu privire la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Interese de ordin public, impuse de garantarea drepturilor şi libertăţilor celorlalţi cetăţeni, justifica limitarea dreptului unui consilier de a lua parte la deliberarea şi adoptarea hotărârilor dacă are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local, întrucât dreptul de asociere se exercită numai cu respectarea legii şi nu împotriva ei". În acest sens, în punctul de vedere al Guvernului se face trimitere la jurisprudenta Curţii Constituţionale (Decizia nr. 2/1993, Decizia nr. 18/1995 şi Decizia nr. 124/1996).

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi cel al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9 din Legea concurentei nr. 21/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 30 aprilie 1996, şi cele ale art. 47 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 23 aprilie 2001, care au

următorul cuprins:

–Art. 9 din Legea nr. 21/1996: "(1) Sunt interzise orice acţiuni ale organelor administraţiei publice centrale sau locale, având ca obiect sau putând avea ca efect restrangerea, împiedicarea sau denaturarea concurentei, în special:

a)sa ia decizii care limitează libertatea comerţului sau autonomia agenţilor economici, ce se exercită cu respectarea reglementărilor legale;

b)sa stabilească condiţii discriminatorii pentru activitatea agenţilor economici.

(2)Dispoziţiile alin. (1) nu fac obiectul aplicării excepţiei stabilite la art. 2 alin. (1) lit. b."

Textul art. 2 din Legea nr. 21/1996, la care face referire alin. (2) al art. 9 din această lege, are următorul cuprins:

(1)Dispoziţiile prezentei legi se aplică actelor şi faptelor care au sau pot avea ca efect restrangerea, împiedicarea sau denaturarea concurentei săvârşite de:

a)agenţi economici sau asociaţii de agenţi economici - persoane fizice sau juridice - de cetăţenie, respectiv de naţionalitate română sau străină, denumiţi în continuare agenţi economici;

b)organele administraţiei publice centrale sau locale, în măsura în care acestea, prin deciziile emise sau prin reglementările adoptate, intervin în operaţiuni de piaţa, influentand direct sau indirect concurenta, cu excepţia situaţiilor când asemenea măsuri sunt luate în aplicarea altor legi sau pentru apărarea unui interes public major [...].;

–Art. 47 din Legea nr. 215/2001: "(1) Nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul care, fie personal, fie prin soţ, sotie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

(2)Hotărârile adoptate de consiliul local cu încălcarea dispoziţiilor alin. (1) sunt nule de drept. Nulitatea se constata de către instanţa de contencios administrativ. Acţiunea poate fi introdusă de orice persoană interesată."

În legătură cu dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 215/2001, Curtea constata, astfel cum a considerat şi instanţa de judecată, ca excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect acest text legal, deşi autorul excepţiei a făcut referire la dispoziţiile art. 30 alin. 1 din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991, republicată, text abrogat prin dispoziţiile art. 157 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. Instanţa a avut în vedere, în mod corect, faptul ca dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 215/2001 au preluat în totalitate pe cele ale art. 30 alin. 1 din Legea nr. 69/1991, republicată, invocate de autorul excepţiei. Dispoziţiile art. 30 alin. 1 din Legea nr. 69/1991, republicată, aveau următorul cuprins: "Nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul care, fie personal, fie prin soţ, sotie, afin sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterii consiliului." În jurisprudenta Curţii Constituţionale s-a considerat, în cazuri similare, admisibilă excepţia, pronunţându-se asupra constituţionalităţii textului în vigoare care a preluat dispoziţiile abrogate.

Criticile de neconstituţionalitate formulate invoca încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 30 alin. (1), referitoare la libertatea de exprimare, şi ale art. 37 alin. (1), privind dreptul de asociere, texte care au următorul cuprins:

–Art. 30 alin. (1): "Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile.";

–Art. 37 alin. (1): "Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate şi în alte forme de asociere."

În analiza excepţiei de neconstituţionalitate Curtea retine ca textele constituţionale invocate de autorul excepţiei nu au incidenţa în cauza.

Astfel, libertatea de exprimare reglementată de dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Constituţie nu are nici un fel de legătură cu exprimarea voturilor de către membrii consiliilor locale pentru adoptarea hotărârilor sau în legătură cu încheierea unor contracte de asociere. Asa cum este evident, textul constituţional evoca libera exprimare, ca libertate fundamentală cetateneasca, care vizează gandurile, credintele religioase, creatiile spirituale de orice fel exprimate prin mijloace de comunicare în public, iar nicidecum opţiunile exprimate de membrii unor autorităţi publice în exercitarea atribuţiilor lor legale, inclusiv în cadrul unor organisme deliberative.

De asemenea, dispoziţiile art. 37 alin. (1) din Constituţie se referă la asociere ca rezultat al exercitării unei libertăţi fundamentale, în baza căreia se constituie o asociaţie de drept public, al carei temei este însăşi libertatea de asociere, iar nu contractul, care constituie temeiul asociaţiilor şi al societăţilor de drept privat.

Dreptul de asociere reglementat de textul art. 37 din Constituţie este un drept fundamental, social-politic, care se încadrează, în general, în categoria libertăţilor de opinie, alături de libertatea conştiinţei, libertatea de exprimare etc. Asociaţiile prevăzute de textul constituţional menţionat nu au scopuri lucrative, nu urmăresc obţinerea sau împărţirea unor beneficii, ele au scopuri politice, profesionale, religioase, culturale etc., scopuri care, într-adevăr, exprima libertatea de gandire, de exprimare şi de difuzare a gandurilor, ideilor filozofice, opiniilor, credinţelor, ceea ce rezultă din întregul conţinut al art. 37 din Constituţie. Cu alte cuvinte, art. 37 din Constituţie nu poate fi socotit temeiul juridic al creării unor societăţi comerciale sau a altor asociaţii cu caracter lucrativ sau, eventual, a persoanelor juridice, care sunt de domeniul legii civile, al dreptului privat.

Pe de altă parte, dispoziţiile cuprinse în cele doua texte de lege criticate pentru neconstituţionalitate, instituind anumite restrictii pentru autorităţile administraţiei publice centrale sau locale de natura sa garanteze concurenta loiala, precum şi o anumită incompatibilitate pentru consilierii locali, în caz de conflict între îndatoririle lor în aceasta calitate şi interesele pe care le pot avea în cadrul unor societăţi comerciale, nici nu ar fi de natura sa încalce dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. În realitate, aceste dispoziţii legale reprezintă garanţii ale imparţialităţii autorităţilor publice respective şi a membrilor consiliilor locale în exercitarea atribuţiilor lor. Instituirea prin lege a acestor restrictii da expresie concretă obligaţiei statului de a asigura protecţia concurentei loiale, conform art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie.

Pe cale de consecinţa, Curtea observa, potrivit argumentelor expuse mai sus, ca nici dispoziţiile art. 49 din Constituţie referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi nu sunt incidente în cauza. De altfel, stabilirea unor condiţii cu privire la exercitarea unor atribuţii nu echivaleaza, în nici un caz, cu restrangerea exerciţiului unor drepturi.

Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Legea concurentei nr. 21/1996 şi ale art. 47 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Comprest 3399 Import-Export" - S.A. în Dosarul nr. 2.350/2001 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 septembrie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta