Decizie nr. 1.209 din 5 octombrie 2010

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul bugetar şi ale art. 16 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2009 nr. 19/2009, excepţie ridicată de Ioan Talpoş şi Lucia Talpoş în Dosarul nr. 31.098/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal se prezintă Ioan Talpoş. Lipsesc Lucia Talpoş şi partea Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepţiei prezent solicită admiterea acesteia, arătând că textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 47 şi art. 115 alin. (6) din Constituţie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând că dispoziţiile de lege nu aduc o atingere dreptului la pensie, întrucât nu reduc cuantumul acesteia, ci prevăd doar o stagnare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 31.098/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul bugetar şi ale art. 16 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2009 nr. 19/2009. Excepţia a fost ridicată de Ioan Talpoş şi Lucia Talpoş cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2009 este contrar prevederilor art. 73 alin. (3) lit. p), art. 115 alin. (6), art. 20 şi art. 15 alin. (2) din Constituţie. În acest sens, arată că textul de lege criticat suspendă aplicarea prevederilor art. 80 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, care este o lege organică, astfel că Guvernul şi-a depăşit atribuţiile în materie de legiferare. De asemenea, se încalcă art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât, prin reducerea valorii punctului de pensie, este afectat nivelul de trai al pensionarilor. În acelaşi timp, este înfrânt şi art. 44 din Constituţie, deoarece contribuţiile asiguraţilor la bugetul de asigurări sociale de stat pot fi asimilate unui drept de proprietate, iar utilizarea fondurilor de asigurări sociale în alte scopuri aduce atingere acestui drept. În sfârşit, arată că textul de lege criticat are o acţiune retroactivă, desfiinţând drepturi câştigate. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 19/2009, arată că acestea sunt neconstituţionale, întrucât, pe calea unei legi ordinare, se aduc modificări dispoziţiilor unei legi organice, respectiv art. 80 alin. (3) din Legea nr. 19/2000. Textul de lege criticat este o consecinţă a prevederilor art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2009, fiind, prin urmare, valabile aceleaşi motive de neconstituţionalitate.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2009 nu încalcă art. 73 alin. (3) din Constituţie, deoarece această ordonanţă de urgenţă a fost aprobată de către Parlament prin Legea nr. 215/2009. De asemenea, arată că textul de lege criticat nu suprimă dreptul la pensie, ci implică doar temporar o stagnare şi apoi o creştere mai mică a drepturilor de pensie prin menţinerea unei anumite valori a punctului de pensie într-un anumit context economic şi social. Textul de lege criticat nu încalcă nici dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece nu dispune pentru trecut, aşa cum invocă reclamantul.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul arată că, deşi textele de lege criticate au avut o aplicabilitate limitată la exerciţiul anului bugetar 2009, soluţiile legislative criticate au fost preluate în art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 şi în art. 16 din Legea nr. 12/2010. Aceste texte de lege reglementează procedee tehnice de stabilire a valorii punctului de pensie care nu se încadrează în domeniul de reglementare al legii organice. În acest sens, invocă argumentele reţinute de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 328/2002, nr. 548/2008, nr. 506/2009 şi nr. 46/2002. Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 115 alin. (6) şi art. 15 alin. (2) din Constituţie, arată că prevederile de lege criticate nu restrâng exerciţiul dreptului la pensie, deoarece stabilesc valoarea unui punct de pensie în contextul unui decalaj temporar al reglementărilor cuprinse în art. 80 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, determinat de întinderea resurselor financiare existente. De asemenea, arată că nu sunt încălcate nici dispoziţiile art. 44 din Constituţie, întrucât bugetul asigurărilor sociale de stat nu poate fi considerat un "fond privat" administrat de stat. Pe de altă parte, invocarea art. 20 din Constituţie nu este relevantă, întrucât autorii excepţiei nu evidenţiază care sunt reglementările internaţionale pretins încălcate prin dispoziţiile legale ce fac obiectul acestei excepţii.

Avocatul Poporului, arătând că dispoziţiile de lege criticate au avut o aplicabilitate limitată în timp, aferentă anului 2009, consideră că, întrucât aceste dispoziţii nu mai sunt în vigoare, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 februarie 2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 215/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009. Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare: "Prevederile art. 80 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, nu se aplică în anul 2009."

De asemenea, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2009 nr. 19/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 27 februarie 2009, cu modificările ulterioare, dispoziţii potrivit cărora: "(1) Valoarea punctului de pensie este de 718,4 lei de la 1 aprilie 2009 şi de 732,8 lei de la 1 octombrie 2009.

(2)Salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2009 este de 1.693 lei."

Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 73 alin. (3) lit. p) prin care se arată că regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială constituie domeniul legii organice, art. 115 alin. (6) referitor la domeniul de reglementare al ordonanţelor de urgenţă, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au avut o aplicabilitate limitată în timp, aferentă anului bugetar 2009. Soluţiile legislative criticate au fost însă preluate şi pentru anul bugetar 2010 prin dispoziţiile art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009, dispoziţii potrivit cărora: "Prevederile art. 80 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, nu se aplică în anul 2010.", precum şi prin dispoziţiile art. 16 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 27 ianuarie 2010, dispoziţii potrivit cărora: "(1) Valoarea punctului de pensie este de 732,8 lei şi se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.

(2)Salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 este de 1.836 lei."

Prin urmare, obiect al analizei de constituţionalitate îl constituie în continuare dispoziţiile art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 şi ale art. 16 din Legea nr. 12/2010.

Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie, Curtea constată că acest text constituţional nu instituie interdicţia reglementării pe calea ordonanţei de urgenţă a domeniilor aparţinând legii organice, această interdicţie referindu-se doar la prevederile ordonanţelor simple. De altfel, aşa cum s-a statuat prin Decizia nr. 328 din 26 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 11 februarie 2003, Legea nr. 19/2000 a fost adoptată de Parlament cu respectarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) din Constituţie, respectiv cu majoritatea de voturi cerută pentru adoptarea legilor organice, deşi sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale nu este echivalent cu regimul general privind protecţia socială.

Cât priveşte critica de constituţionalitate referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) şi art. 44 din Constituţie, aceasta are în vedere faptul că, efect al dispoziţiilor de lege criticate, cuantumul pensiei nu a mai crescut conform celor statuate prin art. 80 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, respectiv raportat la procentul de 45% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, ci într-un cuantum mai mic.

Or, Curtea observă că asupra acestei probleme s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa. Astfel, prin Decizia nr. 1.140 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, Curtea a reţinut că, "potrivit art. 47 din Constituţie, cetăţenii au dreptul la pensie şi la alte forme de asigurări sociale şi măsuri de protecţie socială, în condiţiile stabilite de lege. Astfel, [...] legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul lor valoric, în raport cu posibilităţile create prin resursele financiare disponibile, şi să le modifice în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. De asemenea, [...] modul de stabilire a punctajului anual şi a punctajului mediu, a valorii punctului de pensie, a condiţiilor de includere a anumitor perioade în stagiul de cotizare şi acordarea anumitor sporuri pentru perioadele cotizate peste stagiul standard sunt prevăzute prin norme cu caracter tehnic, care se aplică în mod egal persoanelor aflate în situaţii identice. Valoarea punctului de pensie, limita maximă a cuantumului pensiei, condiţiile de recalculare şi de recorelare a pensiilor anterior stabilite, ca şi indexarea acestora, nu se pot face decât în raport cu resursele fondurilor de asigurări sociale disponibile."

Prin Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a mai arătat faptul că "cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivităţii, se constituie într-un drept câştigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză, practic, şi-a câştigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivităţii; astfel, contributivitatea, ca principiu, este de esenţa dreptului la pensie, iar derogările, chiar şi temporare, referitoare la obligaţia statului de a plăti cuantumul pensiei rezultat în urma aplicării acestui principiu afectează substanţa dreptului la pensie.

Aceasta nu înseamnă că legea nu poate în viitor să reaşeze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se, însă, tot pe principiul contributivităţii, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la negarea evoluţiei în reglementarea juridică a acestui domeniu. De aceea, dacă prin reaşezarea sistemului de calcul al pensiei în sensul arătat mai sus rezultă un cuantum mai mic al acesteia, statul este obligat să adopte reglementări similare art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, şi anume să menţină în plată cuantumul pensiei stabilit potrivit reglementărilor anterior în vigoare dacă acesta este mai avantajos. Aceasta este o măsură de protecţie a persoanelor care beneficiază de pensie în sensul art. 47 alin. (2) din Constituţie, constituind, de asemenea, o speranţă legitimă a asiguratului, întemeiată pe prevederile legale în vigoare cu privire la obţinerea şi încasarea unui anumit cuantum al pensiei."

Având în vedere, însă, că dispoziţiile de lege criticate nu au ca efect o reducere a cuantumului pensiei, ci o stagnare a creşterii acestuia, respectiv o creştere mai mică decât cea raportată la procentul de 45% din salariul mediu brut, Curtea apreciază că aceste dispoziţii se încadrează în limitele constituţionale referitoare la respectarea dreptului la pensie şi garantarea dreptului de proprietate.

Privitor la critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că textele de lege criticate nu conţin prevederi referitoare la aplicarea lor anterior intrării în vigoare, astfel că şi această critică urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

În sfârşit, în ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia textele de lege criticate ar fi contrare dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, Curtea reţine că autorul excepţiei nu indică prevederile internaţionale pretins a fi încălcate, astfel că această critică este nemotivată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare şi ale art. 16 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010, excepţie ridicată de Ioan Talpoş şi Lucia Talpoş în Dosarul nr. 31.098/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea