pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române (actualizat până la data de 20 februarie 2008
Dispoziţii generale
Biserica Ortodoxă Română este comunitatea creştinilor ortodocşi, clerici, monahi şi mireni, constituiţi canonic în parohii şi mânăstiri din eparhiile Patriarhiei Române aflate în interiorul şi în afara graniţelor României, care mărturisesc pe Dumnezeu în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, pe temeiul Sfintei Scripturi şi al Sfintei Tradiţii, şi participă la viaţa Bisericii prin aceleaşi Sfinte Taine, slujbe liturgice şi rânduieli canonice.
(1)Biserica Ortodoxă Română, de origine apostolică, este şi rămâne în comuniune şi unitate dogmatică, liturgică şi canonică cu Biserica Ortodoxă universală.
(2)Biserica Ortodoxă Română este autocefală şi unitară în organizarea şi în lucrarea sa pastorală, misionară şi administrativă.
(1)Biserica Ortodoxă Română are conducere sinodală ierarhică, potrivit învăţăturii şi canoanelor Bisericii Ortodoxe şi tradiţiei sale istorice.
(2)Biserica Ortodoxă Română se administrează în mod autonom prin organisme proprii reprezentative, constituite din clerici şi mireni, potrivit Sfintelor canoane, dispoziţiilor prezentului statut şi altor dispoziţii ale autorităţii bisericeşti competente.
(1)Biserica Ortodoxă Română este autonomă faţă de stat şi faţă de alte instituţii.
(2)Biserica Ortodoxă Română stabileşte relaţii de dialog şi cooperare cu statul şi cu diferite instituţii pentru împlinirea misiunii sale pastorale, spiritual-culturale, educaţionale şi social-filantropice.
(1)Biserica Ortodoxă Română îi cuprinde pe creştinii ortodocşi din ţară şi pe creştinii ortodocşi români din afara graniţelor ţării, precum şi pe cei primiţi canonic în comunităţile ei.
(2)Biserica Ortodoxă Română este naţională şi majoritară, potrivit vechimii apostolice, tradiţiei, numărului de credincioşi şi contribuţiei sale deosebite la viaţa şi cultura poporului român. Biserica Ortodoxă Română este Biserica neamului românesc.Partea I Organizarea
(1)Biserica Ortodoxă Română este organizată ca patriarhie, cu titulatura "Patriarhia Română".
(2)Patriarhia Română cuprinde eparhii (arhiepiscopii şi episcopii), grupate în mitropolii, precum şi alte unităţi, în interiorul sau în afara graniţelor României, după cum urmează:
A. În interiorul graniţelor României:
I. Mitropolia Munteniei şi Dobrogei, cuprinzând:
1.Arhiepiscopia Bucureştilor, cu sediul în municipiul Bucureşti;
2.Arhiepiscopia Tomisului, cu sediul în municipiul Constanţa;
3.Arhiepiscopia Târgoviştei, cu sediul în municipiul Târgovişte;
4.Episcopia Argeşului şi Muscelului, cu sediul în municipiul Curtea de Argeş;
5.Episcopia Buzăului şi Vrancei, cu sediul în municipiul Buzău;
6.Episcopia Dunării de Jos, cu sediul în municipiul Galaţi;
7.Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor, cu sediul în municipiul Slobozia;
8.Episcopia Alexandriei şi Teleormanului, cu sediul în municipiul Alexandria;
9.Episcopia Giurgiului, cu sediul în municipiul Giurgiu;
10.Episcopia Tulcii, cu sediul în municipiul Tulcea;
II. Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, cuprinzând:
11.Arhiepiscopia Iaşilor, cu sediul în municipiul Iaşi;
12.Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, cu sediul în municipiul Suceava;
13.Episcopia Romanului, cu sediul în municipiul Roman;
14.Episcopia Huşilor, cu sediul în municipiul Huşi;
III. Mitropolia Ardealului, cuprinzând:
15.Arhiepiscopia Sibiului, cu sediul în municipiul Sibiu;
16.Episcopia Covasnei şi Harghitei, cu sediul în municipiul Miercurea-Ciuc;
IV. Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, cuprinzând:
17.Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca;
18.Arhiepiscopia Alba Iuliei, cu sediul în municipiul Alba Iulia;
19.Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei, cu sediul în municipiul Oradea;
20.Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Sătmarului, cu sediul în municipiul Baia Mare;
21.Episcopia Sălajului, cu sediul în municipiul Zalău;
V. Mitropolia Olteniei, cuprinzând:
22.Arhiepiscopia Craiovei, cu sediul în municipiul Craiova;
23.Episcopia Râmnicului, cu sediul în municipiul Râmnicu Vâlcea;
24.Episcopia Severinului şi Strehaiei, cu sediul în municipiul Drobeta-Turnu Severin;
25.Episcopia Slatinei, cu sediul în municipiul Slatina;
VI. Mitropolia Banatului, cuprinzând:
26.Arhiepiscopia Timişoarei, cu sediul în municipiul Timişoara;
27.Episcopia Aradului, Ienopolei, Hălmagiului şi Hunedoarei, cu sediul în municipiul Arad;
28.Episcopia Caransebeşului, cu sediul în municipiul Caransebeş;
29.Episcopia Daciei Felix, cu sediul administrativ în Vârşeţ;
30.Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria, cu sediul în Gyula;
VII. Unităţi dependente direct de Patriarhia Română: Vicariatul Ortodox Ucrainean, cu sediul în municipiul Sighetu Marmaţiei.
B. În afara graniţelor României:
I. Mitropolia Basarabiei, autonomă şi de stil vechi şi Exarhat al Plaiurilor, cuprinzând:
31.Arhiepiscopia Chişinăului, cu sediul în municipiul Chişinău;
32.Episcopia de Bălţi (fostă a Hotinului), cu sediul în oraşul Bălţi;
33.Episcopia Basarabiei de Sud (fostă de Cetatea Albă-Ismail), cu sediul în oraşul Cantemir;
34.Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor şi a toată Transnistria (fostă Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria), cu sediul la Dubăsari;
II. Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale, cuprinzând:
35.Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Europei Occidentale, cu sediul la Paris;
36.Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, cu sediul la Roma;
37.Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei şi Portugaliei, cu sediul la Madrid;
III. Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, cuprinzând:
38.Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Germaniei, cu sediul la Nurnberg;
39.Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord, cu sediul la Stockholm;
IV.
(40)Arhiepiscopia Ortodoxă Română a celor două Americi, cu sediul la Chicago;
V. (41) Episcopia Ortodoxă Română a Australiei şi Noii Zeelande, cu sediul la Melbourne;
VI. Reprezentanţe ale Patriarhiei Române: Aşezămintele Româneşti de la Locurile Sfinte (Ierusalim, Iordan şi Ierihon), Parohia Ortodoxă Română de la Sofia (Bulgaria), Reprezentanţa Patriarhiei Române pe lângă instituţiile europene (Bruxelles);
VII. Unităţile ortodoxe române care păstrează legături spirituale şi culturale cu Patriarhia Română: Aşezămintele Româneşti din Sfântul Munte Athos (Prodromu, Lacu şi altele).
(1)Înfiinţarea, desfiinţarea, modificarea teritorială şi schimbarea titulaturii mitropoliilor, arhiepiscopiilor şi episcopiilor se fac prin hotărâri ale Sfântului Sinod, ţinându-se seama de cerinţele pastoral-misionare şi luându-se în considerare organizarea administrativ-teritorială a statului.
(2)Titulatura mitropoliţilor, arhiepiscopilor şi episcopilor este cea a mitropoliei sau a eparhiei în care păstoresc. Titulatura episcopilor-vicari patriarhali, a episcopilor-vicari şi a arhiereilor-vicari se stabileşte de Sfântul Sinod, la propunerea Patriarhului pentru episcopii-vicari patriarhali şi a chiriarhului locului pentru episcopii-vicari şi arhiereii-vicari.
(3)Ierarhii eparhioţi din unele scaune chiriarhale cu trecut istoric recunoscut şi cu importanţă pastoral-misionară, administrativă şi cultural-naţională, care s-au distins printr-o slujire chiriarhală deosebită şi îndelungată a Bisericii, la propunerea Patriarhului, făcută în consultare cu Sinodul Permanent, pot primi, cu aprobarea Sfântului Sinod, ranguri cu titlu personal, de mitropolit onorific cei dintre arhiepiscopi şi de arhiepiscop onorific cei dintre episcopi, eparhia păstrându-şi în continuare locul stabilit în dipticele canonic şi administrativ al Bisericii Ortodoxe Române. De asemenea, episcopiile vechi pot deveni arhiepiscopii, pe baza unei motivaţii temeinice.
(4)Membrii Sfântului Sinod cărora li se acordă ranguri onorifice cu titlu personal vor fi înscrişi în lista membrilor Sfântului Sinod şi pomeniţi la slujbele religioase după mitropoliţii, respectiv după arhiepiscopii din ordinea administrativă a Bisericii Ortodoxe Române.
(5)Succesorii în scaunul arhiepiscopilor şi episcopilor care au primit ranguri onorifice cu titlu personal nu preiau dreptul de a folosi aceste ranguri.
(6)Hotărârile luate în temeiul prevederilor alin. (1), (2) şi (3) din prezentul articol se comunică ministerului de resort.
(1)Organizarea canonică şi pastorală a credincioşilor ortodocşi români din afara graniţelor României se asigură de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
(2)Episcopiile, arhiepiscopiile, mitropoliile şi alte unităţi bisericeşti din afara graniţelor ţării sunt organizate şi funcţionează în conformitate cu statutele proprii, aprobate de Sfântul Sinod, concordante cu Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române.
În Biserica Ortodoxă Română la nivel central funcţionează:
I. Organisme centrale deliberative:
A. Sfântul Sinod;
B. Sinodul Permanent;
C. Adunarea Naţională Bisericească;
II. Organisme centrale executive:
A. Patriarhul;
B. Consiliul Naţional Bisericesc;
C. Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc;
III. Organisme centrale administrative:
A. Cancelaria Sfântului Sinod;
B. Administraţia Patriarhală.
Dispoziţii comune
(1)Organismele centrale deliberative şi executive bisericeşti sunt valabil constituite cu prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor lor şi iau hotărâri, de regulă, cu votul a jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi.
(2)Validarea sau invalidarea mandatelor membrilor clerici şi mireni aleşi se face de către Adunarea Naţională Bisericească.
(3)Convocarea organismelor centrale deliberative, cu precizarea ordinii de zi, se face de către preşedinte, cu cel puţin 14 zile înainte de data fixată pentru şedinţă, iar în cazuri excepţionale, în cel mai scurt timp posibil.
(4)Deschiderea şi închiderea şedinţelor de lucru ale organismelor centrale deliberative şi executive se face de către preşedinte.
(5)Procesul-verbal al fiecărei şedinţe de lucru a organismelor centrale deliberative şi executive se semnează de preşedinte şi de secretarii desemnaţi.
(6)Hotărârile organismelor centrale deliberative şi executive sunt obligatorii pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română.Secţiunea I Organisme centrale deliberative
A. Sfântul Sinod
Sfântul Sinod este cea mai înaltă autoritate a Bisericii Ortodoxe Române, în toate domeniile ei de activitate.
(1)Sfântul Sinod se compune din Patriarh şi toţi mitropoliţii, arhiepiscopii, episcopii eparhioţi, episcopii-vicari patriarhali, episcopii-vicari şi arhiereii-vicari în funcţiune. Ierarhii în funcţie au îndatorirea de a-şi desfăşura activitatea în cooperare sinodală, supunându-se hotărârilor Sfântului Sinod şi prevederilor prezentului statut. De asemenea, ierarhii retraşi din funcţie au îndatorirea de a păstra disciplina canonică sinodală.
(2)Preşedintele Sfântului Sinod este Patriarhul. În lipsa Patriarhului, preşedinte al Sfântului Sinod este, în ordine, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, mitropolitul Ardealului, mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, mitropolitul Olteniei, mitropolitul Banatului, ceilalţi mitropoliţi, arhiepiscopi sau episcopi, în conformitate cu ordinea canonică a eparhiilor din Patriarhia Română (diptice).
(3)Secretarul Sfântului Sinod este unul dintre episcopii-vicari patriarhali desemnat de plenul acestuia, la propunerea Patriarhului.
Sfântul Sinod se întruneşte anual în cel puţin două şedinţe de lucru în perioadele de primăvară şi toamnă, iar în şedinţe extraordinare, ori de câte ori este nevoie. Sfântul Sinod se poate întruni şi în şedinţe solemne.
Atribuţiile Sfântului Sinod sunt:
a)păstrează unitatea dogmatică, liturgică şi canonică în Biserica Ortodoxă Română, precum şi comuniunea cu întreaga Biserică Ortodoxă;
b)examinează orice problemă de ordin dogmatic, liturgic, canonic şi pastoral-misionar, pe care o soluţionează în conformitate cu învăţătura Bisericii Ortodoxe, şi hotărăşte, potrivit Sfintelor canoane, asupra problemelor bisericeşti de orice natură;
c)hotărăşte cu privire la sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir, potrivit cerinţelor pastoral-misionare din Biserica Ortodoxă Română;
d)hotărăşte în privinţa canonizării sfinţilor şi emite tomosul de proclamare a canonizării;
e)exprimă poziţia oficială a Bisericii Ortodoxe Române asupra proiectelor de acte normative ale statului referitoare la activitatea cultelor, la învăţământul teologic şi religios, la asistenţa socială şi religioasă, la patrimoniul cultural-naţional, în special cel bisericesc, precum şi în alte domenii de interes bisericesc şi social;
f)aprobă, cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor prezenţi, Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române şi hotărăşte asupra modificării acestuia;
g)aprobă regulamentele bisericeşti întocmite în conformitate cu prezentul statut;
h)iniţiază şi aprobă acorduri şi parteneriate cu statul şi cu alte instituţii în domenii de interes general bisericesc;
i)exprimă poziţia oficială a Bisericii Ortodoxe Române în probleme de interes general ale societăţii;
j)aprobă, cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor prezenţi, înfiinţarea, desfiinţarea, modificarea teritorială şi schimbarea titulaturii eparhiilor şi mitropoliilor aparţinătoare Patriarhiei Române;
k)aprobă statutele eparhiilor, mitropoliilor şi ale altor unităţi bisericeşti din afara graniţelor României;
l)alege, cu voturile a două treimi din totalul membrilor prezenţi, pe Patriarh şi, cu voturile a jumătate plus unu din totalul membrilor prezenţi, pe mitropoliţii, arhiepiscopii şi pe episcopii eparhioţi pentru eparhiile aparţinătoare Patriarhiei Române;
m)alege, cu voturile a jumătate plus unu din totalul membrilor prezenţi, pe episcopii-vicari patriarhali, pe episcopii-vicari şi pe arhiereii-vicari;
n)emite gramata pentru întronizarea Patriarhului;
o)hotărăşte cu privire la retragerea ierarhilor şi stabileşte drepturile acestora;
p)hotărăşte, cu o majoritate de două treimi din totalul membrilor săi, cu privire la trimiterea în judecată canonică a acelora dintre membrii săi care sunt învinuiţi de abateri de la învăţătura şi disciplina Bisericii;
q)aprobă sau respinge, în principiu, recursurile clericilor în materie de caterisire şi se pronunţă asupra cererilor de iertare ale acestora, cu avizul prealabil al chiriarhului locului;
r)îndrumă şi supraveghează ca activitatea organismelor deliberative şi executive de la episcopii, arhiepiscopii, mitropolii şi Patriarhie să se desfăşoare potrivit prevederilor statutare şi regulamentare bisericeşti;
s)iniţiază şi cultivă relaţii frăţeşti interortodoxe, relaţii de dialog şi cooperare intercreştină şi interreligioasă pe plan naţional şi internaţional;
t)aprobă normele privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de învăţământ teologic preuniversitar şi universitar, precum şi pe cele privind predarea religiei în şcolile de stat, particulare şi confesionale. Stabileşte normele privind învăţământul confesional de toate nivelurile, precum şi programele pentru catehizarea tinerilor şi adulţilor;
u)aprobă normele activităţii misionar-pastorale şi pe cele pentru promovarea vieţii religioase şi morale a clerului;
v)stabileşte normele activităţii de asistenţă social-filantropică pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română şi aprobă măsurile pentru organizarea asistenţei religioase în armată, penitenciare, spitale, cămine pentru copii şi pentru bătrâni, aşezăminte sociale destinate persoanelor defavorizate etc.;
w)hotărăşte înfiinţarea, organizarea şi desfiinţarea asociaţiilor şi fundaţiilor bisericeşti cu caracter naţional care sunt constituite şi conduse de către Biserica Ortodoxă Română; acordă sau retrage binecuvântarea (aprobarea) pentru înfiinţarea, organizarea şi desfiinţarea asociaţiilor şi fundaţiilor ortodoxe din Patriarhia Română care au conducere proprie şi activează în eparhiile acesteia;
x)iniţiază, autorizează şi supraveghează traducerea, diortosirea, editarea şi difuzarea Sfintei Scripturi, tipărirea şi răspândirea cărţilor de cult, a calendarului bisericesc, a manualelor de teologie şi a manualelor de religie; supraveghează din punct de vedere dogmatic, liturgic şi canonic lucrările de arhitectură, pictură, sculptură şi alte forme de artă bisericească ortodoxă şi ia măsurile cuvenite în caz de abateri;
y)aprobă anual modul de constituire şi de repartizare a Fondului central misionar; instituie fonduri speciale şi stabileşte modul de constituire şi destinaţia acestora;
z)interpretează, în formă definitivă şi obligatorie, pentru toate organismele bisericeşti, dispoziţiile statutare sau regulamentare.
(1)Pentru studierea şi formularea propunerilor asupra problemelor ce urmează a se supune deliberării, Sfântul Sinod alege, dintre membrii săi, 4 comisii sinodale.
(2)Fiecare comisie este prezidată de un mitropolit şi are un raportor. Ceilalţi mitropoliţi sunt copreşedinţi ai comisiilor în care sunt repartizaţi de Sfântul Sinod.
(3)Comisiile Sfântului Sinod sunt:
a)Comisia pastorală, monahală şi socială;
b)Comisia teologică, liturgică şi didactică;
c)Comisia canonică, juridică şi pentru disciplină;
d)Comisia pentru comunităţi externe, relaţii interortodoxe, intercreştine şi interreligioase.
(4)Sfântul Sinod decide dacă o problemă trebuie examinată în comun de două sau mai multe comisii.
(5)Pentru anumite probleme, cu caracter permanent sau temporar, Sfântul Sinod decide instituirea unor subcomisii speciale afiliate uneia dintre cele patru comisii. Din subcomisii pot face parte şi ierarhi din alte comisii şi pot fi cooptaţi profesori de teologie, clerici, monahi, mireni, specialişti în domeniul abordat, după modelul Subcomisiei pentru canonizarea sfinţilor români.
Sfântul Sinod poate invita în comisiile sale, pentru consultare, profesori de teologie, clerici, monahi, mireni, specialişti în domenii abordate.
B. Sinodul Permanent
(1)Sinodul Permanent este organismul central deliberativ care funcţionează în timpul dintre şedinţele Sfântului Sinod, când importanţa unor probleme impune examinarea lor fără întârziere.
(2)Sinodul Permanent se compune din Patriarh şi toţi mitropoliţii în funcţie de la eparhiile din ţară şi din afara graniţelor României. Din Sinodul Permanent fac parte şi alţi 3 ierarhi eparhioţi (un arhiepiscop şi doi episcopi), desemnaţi anual de Sfântul Sinod.
(3)Preşedintele Sinodului Permanent este Patriarhul. În lipsa Patriarhului, şedinţele Sinodului Permanent sunt prezidate în ordinea prevăzută la art. 12 alin. (2) din prezentul statut.
(4)Convocarea Sinodului Permanent, cu precizarea ordinii de zi, se face de către preşedinte, ori de câte ori este nevoie.
(5)Secretarul Sfântului Sinod este şi secretarul Sinodului Permanent.
(6)Sinodul Permanent ia hotărâri valabile prin consens sau cu votul a jumătate plus unu dintre membrii prezenţi.
(7)Dispoziţiile art. 16 din prezentul statut se aplică şi cu privire la şedinţele Sinodului Permanent.
(1)Sinodul Permanent exercită, în timpul dintre şedinţele Sfântului Sinod, atribuţiile acestuia prevăzute la art. 14 lit. e), i), r), t) şi x).
(2)Sinodul Permanent, la solicitarea Patriarhului sau a membrilor săi, examinează şi formulează propuneri privind probleme ce urmează a fi aduse în dezbaterea Sfântului Sinod.
(3)Sinodul Permanent exercită orice alte atribuţii ce i se dau de către Sfântul Sinod sau prin statut şi regulamente.
(4)Sinodul Permanent aduce la cunoştinţă Sfântului Sinod, pentru ratificare, hotărârile luate în timpul dintre şedinţele acestuia.
C. Adunarea Naţională Bisericească
Adunarea Naţională Bisericească este organismul central deliberativ al Bisericii Ortodoxe Române pentru problemele administrative, sociale, culturale, economice şi patrimoniale.
(1)Adunarea Naţională Bisericească este alcătuită din câte 3 reprezentanţi ai fiecărei eparhii, un cleric şi 2 mireni, delegaţi de adunările eparhiale, pe termen de 4 ani. Ei pot fi delegaţi pentru cel mult două mandate.
(2)Ierarhii Sfântului Sinod participă la lucrările Adunării Naţionale Bisericeşti.
(3)Preşedintele Adunării Naţionale Bisericeşti este Patriarhul. În lipsa Patriarhului, şedinţele sunt prezidate în ordinea prevăzută în art. 12 alin. (2) din prezentul statut.
(4)Hotărârile Adunării Naţionale Bisericeşti devin executorii după ratificarea lor de către Sfântul Sinod.
Adunarea Naţională Bisericească se întruneşte o dată pe an în şedinţă de lucru, iar în caz de necesitate, ori de câte ori este nevoie. Adunarea Naţională Bisericească se întruneşte şi în şedinţe solemne.
Atribuţiile Adunării Naţionale Bisericeşti sunt:
a)susţine drepturile şi activităţile Bisericii Ortodoxe Române;
b)avizează regulamente de aplicare ale prezentului statut cu privire la domenii de activitate date în competenţa sa de către Sfântul Sinod;
c)la propunerea Patriarhului, alege membrii Consiliului Naţional Bisericesc;
d)adoptă măsuri generale pentru sprijinirea aşezămintelor culturale, social-filantropice, economice şi fundaţionale ale Bisericii;
e)stabileşte mijloacele de ajutorare ale organismelor şi instituţiilor centrale bisericeşti;
f)examinează şi aprobă raportul general anual al Consiliului Naţional Bisericesc privind activitatea din Biserica Ortodoxă Română şi hotărăşte cu privire la măsurile ce trebuie luate pentru buna desfăşurare a vieţii bisericeşti;
g)aprobă contul de execuţie bugetară şi bilanţul financiar-contabil al Administraţiei Patriarhale, al Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române şi al instituţiilor centrale bisericeşti;
h)aprobă bugetul general al Administraţiei Patriarhale, al Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române şi al instituţiilor centrale bisericeşti;
i)aprobă măsuri unitare privind administrarea bunurilor mobile şi imobile, aflate în proprietatea sau folosinţa unităţilor de cult din întreaga Biserică Ortodoxă Română, precum şi a celor fundaţionale;
j)aprobă proiecte sociale, culturale, educaţionale şi comunicaţionale;
k)stabileşte mijloacele de ajutorare a românilor din afara graniţelor României;
l)exercită orice alte atribuţii care îi sunt date prin statut, prin regulamentele bisericeşti sau de către Sfântul Sinod.
(1)Pentru studierea problemelor şi formularea propunerilor ce urmează a fi supuse deliberării, Adunarea Naţională Bisericească alege, la începutul fiecărui mandat de 4 ani, dintre membrii ei clerici şi mireni, 5 comisii de lucru permanente, care au câte un preşedinte, vicepreşedinte şi raportor desemnaţi de plen, la propunerea preşedintelui. Comisiile Adunării Naţionale Bisericeşti sunt:
a)Comisia administrativ-juridică şi de validare;
b)Comisia socială şi pentru comunicaţii media;
c)Comisia culturală şi educaţională;
d)Comisia economică, bugetară şi de patrimoniu imobiliar (bunuri bisericeşti);
e)Comisia pentru românii ortodocşi de peste hotare.
(2)La lucrările Comisiei pentru românii ortodocşi de peste hotare pot fi invitaţi şi reprezentanţi clerici şi mireni ai eparhiilor ortodoxe române de peste hotare, când ordinea de zi impune acest lucru.
(3)La convocarea preşedintelui, comisiile Adunării Naţionale Bisericeşti se pot întruni şi între şedinţele acesteia, potrivit cerinţelor.Secţiunea a II-a Organisme centrale executive
A. Patriarhul
Patriarhul este Întâistătătorul între ierarhii Bisericii Ortodoxe Române şi preşedintele organismelor centrale deliberative şi executive bisericeşti.
(1)Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române este Arhiepiscopul Bucureştilor şi Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei.
(2)Titulatura sa este: "Preafericirea Sa, Preafericitul Părinte (N), Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române sau Patriarhul României".
(3)În conformitate cu Sfintele canoane, cu tradiţia panortodoxă şi cu practica Bisericii Ortodoxe Române, la serviciile religioase Patriarhul este pomenit de către mitropoliţi, mitropoliţii sunt pomeniţi de către ierarhii sufragani, iar arhiepiscopii şi episcopii sunt pomeniţi de către preoţii slujitori.
(4)Patriarhul poartă ca însemne distinctive: o cruce şi două engolpioane, haine de culoare albă: reverendă şi rasă, culion şi camilafcă având cruce.
(5)Patriarhul exercită drepturile şi îndeplineşte îndatoririle prevăzute de Sfintele canoane, de prezentul statut şi de regulamentele bisericeşti.
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române are următoarele atribuţii:
a)convoacă şi prezidează organismele centrale deliberative şi executive bisericeşti şi veghează pentru ducerea la îndeplinire a hotărârilor acestora;
b)dispune măsurile necesare, potrivit hotărârii Sfântului Sinod, pentru pregătirea şi sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir la Patriarhia Română;
c)reprezintă Patriarhia Română în relaţiile cu autorităţile publice centrale şi locale, în justiţie şi faţă de terţi, personal sau prin delegaţi împuterniciţi;
d)reprezintă Biserica Ortodoxă Română în relaţiile cu celelalte Biserici Ortodoxe surori, personal sau prin delegaţi;
e)reprezintă, personal sau prin delegaţi, Biserica Ortodoxă Română în relaţiile cu celelalte Biserici creştine, organizaţii intercreştine, organizaţii religioase şi interreligioase, din ţară şi de peste hotare;
f)adresează scrisori pastorale pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română, cu încuviinţarea Sfântului Sinod sau a Sinodului Permanent;
g)vizitează frăţeşte pe ierarhii Bisericii Ortodoxe Române, în eparhiile lor;
h)se îngrijeşte de îndeplinirea prevederilor statutare pentru completarea eparhiilor vacante;
i)prezidează Sfântul Sinod pentru alegerea mitropoliţilor ortodocşi români din ţară şi din afara graniţelor;
j)hirotoneşte împreună cu alţi ierarhi şi întronizează pe mitropoliţi;
k)emite gramata pentru întronizarea mitropoliţilor din ţară şi din afara graniţelor;
l)numeşte locţiitori de mitropoliţi în cazul vacanţei scaunelor mitropolitane;
m)sfătuieşte frăţeşte pe ierarhii eparhiilor ortodoxe române din ţară şi din afara graniţelor şi conciliază eventuale neînţelegeri dintre aceştia;
n)examinează, în Sinodul Permanent, plângerile împotriva ierarhilor, iar rezultatul îl aduce la cunoştinţa Sfântului Sinod;
o)în consultare cu Sinodul Permanent, propune Sfântului Sinod candidaţi de episcop-vicar patriarhal şi prezidează alegerea acestora;
p)numeşte, menţine şi revocă într-o şedinţă a Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc personalul de conducere, precum şi celelalte categorii de personal clerical şi neclerical de la Cancelaria Sfântului Sinod, de la Administraţia Patriarhală, de la Institutul Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române şi de la celelalte instituţii centrale bisericeşti;
q)confirmă şi dizolvă, prin decizie patriarhală, adunările eparhiale;
r)exercită dreptul de devoluţiune în mitropolii pentru restabilirea ordinii canonice şi administrative;
s)conform tradiţiei ortodoxe, are dreptul de a înfiinţa stavropighii patriarhale şi de a le conduce prin delegaţii săi, în limitele competenţelor stabilite prin decizie patriarhală, aducând la cunoştinţa chiriarhului locului acestea;
t)exercită orice alte atribuţii prevăzute de Sfintele canoane, de prezentul statut, de regulamentele bisericeşti sau încredinţate de Sfântul Sinod.
Pentru desfăşurarea activităţii curente, la dispoziţia Patriarhului se află Cabinetul Patriarhului, coordonat de un consilier patriarhal, cu personalul corespunzător şi serviciile aferente: secretariat, registratură, arhivă, bibliotecă etc.
B. Consiliul Naţional Bisericesc
Consiliul Naţional Bisericesc este organism central executiv al Sfântului Sinod şi al Adunării Naţionale Bisericeşti.
(1)Consiliul Naţional Bisericesc se întruneşte la convocarea preşedintelui, cel puţin de două ori pe an sau ori de câte ori este nevoie.
(2)Consiliul Naţional Bisericesc se compune din 12 membri ai Adunării Naţionale Bisericeşti, câte un cleric şi câte un mirean reprezentând fiecare mitropolie din ţară, desemnaţi pe o perioada de 4 ani si pentru cel mult două mandate.
(3)Preşedintele Consiliului Naţional Bisericesc este Patriarhul, iar în lipsă, locţiitorul său, conform prevederilor art. 12 alin. (2) din prezentul statut. Membrii Sfântului Sinod pot participa cu vot deliberativ la şedinţele Consiliului Naţional Bisericesc.
(4)Episcopii-vicari patriarhali sunt membri de drept ai Consiliului Naţional Bisericesc, cu vot deliberativ.
(5)Vicarul administrativ patriarhal, consilierii patriarhali şi inspectorul general bisericesc sunt membri permanenţi ai Consiliului Naţional Bisericesc, cu vot consultativ.
(6)Consiliul Naţional Bisericesc ia hotărâri valabile prin consens sau cu votul a jumătate plus unu dintre membrii prezenţi.
(7)Secretar al şedinţelor este consilierul coordonator de la Cabinetul Patriarhal, iar în lipsa acestuia, unul dintre consilierii patriarhali, desemnat de Patriarh.
Consiliul Naţional Bisericesc exercită în timpul dintre şedinţele Adunării Naţionale Bisericeşti atribuţiile acesteia prevăzute în art. 22 lit. a), d) şi e), precum şi următoarele atribuţii:
a)întocmeşte raportul anual privind activitatea generală a Bisericii Ortodoxe Române;
b)întocmeşte contul de execuţie bugetară şi bilanţul financiar-contabil al Administraţiei Patriarhale, al Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române şi al celorlalte instituţii centrale bisericeşti;
c)întocmeşte bugetul general al Administraţiei Patriarhale, al Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române şi al celorlalte instituţii centrale bisericeşti;
d)aprobă planul de activitate al editurii, tipografiei şi al atelierelor Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române;
e)hotărăşte asupra modului de administrare a bunurilor mobile şi imobile ale Administraţiei Patriarhale, ale Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ale celorlalte instituţii centrale bisericeşti şi ale fundaţiilor bisericeşti centrale;
f)hotărăşte asupra transmiterii cu orice titlu a folosinţei sau proprietăţii asupra bunurilor imobile ale Patriarhiei (vânzare sau schimb), precum şi asupra grevării cu sarcini sau afectării de servituţi a bunurilor Patriarhiei, cu excepţia bunurilor sacre, care sunt inalienabile, cu respectarea prevederilor statutare, regulamentare bisericeşti şi legale;
g)exercită orice atribuţii care îi sunt date prin statut, regulamente sau prin hotărâri ale Sfântului Sinod, ale Sinodului Permanent şi ale Adunării Naţionale Bisericeşti.
C. Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc
(1)Între şedinţele Consiliului Naţional Bisericesc funcţionează Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc, ca organism central executiv.
(2)Ea se compune din Patriarh, ca preşedinte, episcopii-vicari patriarhali, vicarul administrativ patriarhal, consilierii patriarhali şi inspectorul general bisericesc, ca membri, şi ia hotărâri valide prin consensul membrilor prezenţi.
(3)Din încredinţarea Patriarhului, Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc poate fi prezidată de unul dintre episcopii-vicari patriarhali. În această situaţie, procesul-verbal al lucrărilor este supus aprobării Patriarhului. Hotărârile devin executorii numai după confirmarea lor în scris de către Patriarh.
Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc, prezidată de Patriarh, exercită atribuţiile Consiliului Naţional Bisericesc, cu excepţia celor prevăzute la art. 30 lit. f, în perioada dintre şedinţele sale, precum şi următoarele competenţe:
a)examinează orice problemă bisericească, misionar-pastorală, culturală, socială, administrativ-gospodărească, economic-financiară etc. din cadrul instituţiilor centrale bisericeşti ce urmează a face obiectul dezbaterilor organismelor centrale deliberative şi executive şi face propuneri statutare;
b)examinează şi definitivează dările de seamă anuale asupra activităţii instituţiilor centrale bisericeşti;
c)prezintă spre definitivare contul de execuţie bugetară şi bilanţul financiar-contabil al instituţiilor centrale bisericeşti;
d)prezintă spre definitivare proiectul bugetului general anual al instituţiilor centrale bisericeşti;
e)întocmeşte planurile anuale ale activităţii instituţiilor centrale bisericeşti;
f)analizează şi face propuneri Consiliului Naţional Bisericesc privind modul de administrare a bunurilor mobile şi imobile ale instituţiilor centrale bisericeşti şi ale fundaţiilor bisericeşti centrale;
g)administrează Fondul central misionar, în limita bugetului aprobat de Sfântul Sinod, şi prezintă anual acestuia contul de execuţie bugetară;
h)administrează fondurile special instituite la nivelul Administraţiei Patriarhale potrivit destinaţiei lor şi în limita sumelor colectate, informând anual Sfântul Sinod despre situaţia acestora;
i)aprobă proiectele de investiţii, în limita bugetului Administraţiei Patriarhale, al Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române şi al celorlalte instituţii centrale bisericeşti;
j)face demersuri pe lângă autorităţile publice centrale şi locale şi pe lângă alte instituţii pentru obţinerea de sprijin destinat activităţilor interne şi internaţionale organizate de Patriarhia Română prin instituţiile centrale bisericeşti, precum şi pentru acordarea altor forme de sprijin de la bugetul de stat sau de la bugetele locale alocate Bisericii, în general, sau unităţilor de cult din interiorul sau din afara graniţelor României;
k)hotărăşte asupra acceptării donaţiilor, legatelor, sponsorizărilor şi cumpărării de bunuri în favoarea Patriarhiei Române, pentru instituţiile sale centrale.
(1)Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc se întruneşte la convocarea preşedintelui, ori de câte ori este nevoie.
(2)Consilierul coordonator al Cabinetului Patriarhal sau, în absenţa acestuia, unul dintre ceilalţi consilieri patriarhali, desemnat de preşedinte, întocmeşte procesul-verbal al şedinţelor Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc.
Hotărârile Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc sunt duse la îndeplinire de Cancelaria Sfântului Sinod şi de sectoarele celorlalte instituţii centrale bisericeşti.
(1)În exercitarea atribuţiilor sale executive de preşedinte al organismelor centrale bisericeşti deliberative şi executive şi Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul este ajutat de:
A. Cancelaria Sfântului Sinod;
B. Administraţia Patriarhală.
(2)Din încredinţarea Patriarhului, Cancelaria Sfântului Sinod, sectoarele Administraţiei Patriarhale şi celelalte instituţii centrale bisericeşti sunt coordonate de episcopii-vicari patriarhali sau de către un delegat al Patriarhului.
(3)Episcopii-vicari patriarhali se aleg de către Sfântul Sinod în conformitate cu prevederile art. 131 din prezentul statut şi sunt asimilaţi în drepturile de pomenire şi cinstire cu episcopii eparhioţi.
(4)Episcopii-vicari patriarhali îndeplinesc atribuţiunile delegate lor, prin decizie, de către Patriarh.
A. Cancelaria Sfântului Sinod
(1)Cancelaria Sfântului Sinod este organism central administrativ al Sfântului Sinod, al Sinodului Permanent, al Adunării Naţionale Bisericeşti, al Patriarhului, al Consiliului Naţional Bisericesc şi al Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc.
(2)Secretarul Sfântului Sinod, prin decizie patriarhală, coordonează Cancelaria Sfântului Sinod, având colaboratori pe vicarul administrativ patriarhal şi pe consilierul patriarhal de resort.
(3)Vicarul administrativ patriarhal împreună cu consilierul patriarhal din Cancelaria Sfântului Sinod, sub conducerea episcopului-vicar patriarhal, pregătesc lucrările pentru convocarea organismelor centrale deliberative şi executive bisericeşti şi cele care se supun examinării acestora.
(4)Cancelaria Sfântului Sinod elaborează, păstrează şi pregăteşte pentru publicarea în revista "Biserica Ortodoxă Română" procesele-verbale ale şedinţelor de lucru ale organismelor centrale bisericeşti, comunică centrelor eparhiale hotărârile acestora şi ţine evidenţa modului de ducere a lor la îndeplinire, cu excepţia celor care sunt date în competenţa sectoarelor Administraţiei Patriarhale, prevăzute la art. 37 din prezentul statut, sau altor instituţii centrale bisericeşti.
(5)Elaborează corespondenţa organismelor centrale bisericeşti şi a preşedintelui acestora cu autorităţile publice centrale în probleme care privesc viaţa religioasă din Biserica Ortodoxă Română.
(6)Întocmeşte şi supune aprobării deciziile patriarhale privind atribuţiile personalului de conducere din cadrul Cancelariei Sfântului Sinod şi de la celelalte instituţii centrale bisericeşti.
(7)Centralizează datele referitoare la domeniile vieţii religioase din Patriarhia Română, pentru evidenţă şi publicare în presa bisericească.
(8)Cancelaria Sfântului Sinod este păstrătoarea sigiliului Sfântului Sinod.
(9)Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale ca organism central administrativ, Cancelaria Sfântului Sinod are următoarele servicii: Oficiul canonico-juridic, Secretariat, registratură şi arhivă, Personal-resurse umane, Biblioteca Sfântului Sinod şi altele, a căror activitate este organizată de vicarul administrativ patriarhal.
B. Administraţia Patriarhală
(1)Administraţia Patriarhală, ca organism central administrativ, are în atribuţiile sale studierea şi întocmirea referatelor privitoare la problemele bisericeşti de competenţa organismelor centrale deliberative şi executive, prin următoarele sectoare administrative de specialitate:
a)Sectorul teologic-educaţional;
b)Sectorul social-filantropic;
c)Sectorul economic-financiar (cu următoarele servicii: Contabilitate, Tehnic, Comisia de pictură bisericească);
d)Sectorul patrimoniu cultural;
e)Sectorul patrimoniu imobiliar;
f)Sectorul relaţii bisericeşti şi interreligioase;
g)Sectorul comunităţi externe;
h)Sectorul comunicaţii şi relaţii publice;
i)Corpul de inspecţie şi control (audit).
(2)Prin hotărâri ale Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc pot lua fiinţă şi alte sectoare şi servicii în cadrul Administraţiei Patriarhale.
(3)Prin decizie patriarhală, episcopii-vicari patriarhali coordonează sectoarele Administraţiei Patriarhale, având colaboratori pe consilierii patriarhali de resort sau pe inspectorii de specialitate.
(4)Prin sectoarele administrative de specialitate şi prin serviciile aferente, Administraţia Patriarhală studiază problemele bisericeşti specifice acestora care intră în competenţa organismelor centrale deliberative şi executive, comunică centrelor eparhiale hotărârile acestora şi ţine evidenţa modului de ducere a lor la îndeplinire.
(1)Corpul de inspecţie şi control are în componenţa sa:
a)un inspector general bisericesc, cu atribuţii generale de control şi referent la Comisia canonică, juridică şi pentru disciplină a Sfântului Sinod pentru cererile de iertare în cazurile de caterisire, aplicate definitiv unor clerici de consistoriile eparhiale;
b)inspectori pentru instituţiile de învăţământ universitar şi preuniversitar teologic (facultăţi de teologie, seminarii teologice liceale şi şcoli de cântăreţi bisericeşti);
c)inspectori pentru controlul financiar şi gestionar (audit), dintre care unul cu pregătire juridică.
(2)Membrii Corpului de inspecţie şi control (audit) îşi desfăşoară activitatea din dispoziţia Patriarhului, potrivit atribuţiilor prevăzute de statut, de regulamentele bisericeşti şi de legislaţia în vigoare.
(1)Vicarul administrativ patriarhal, consilierii patriarhali şi inspectorii patriarhali se numesc şi se revocă, în condiţiile art. 26 lit. p) din prezentul statut, dintre preoţii doctori, absolvenţi de masterat, licenţiaţi în teologie sau în alte specializări, cu activităţi şi aptitudini deosebite, fără impedimente juridic-canonice. Clericii din instituţiile centrale bisericeşti pot fi numiţi slujitori la parohii direct (fără concurs) de către Patriarh.
(2)Vicarului administrativ patriarhal, consilierilor patriarhali şi inspectorilor patriarhali li se fixează, prin decizie a Patriarhului, sfera de activitate şi atribuţiile în cadrul sectoarelor pe care le coordonează, ca membri ai Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc sau ca invitaţi.
(3)Vicarul administrativ patriarhal şi consilierii patriarhali participă la şedinţele organismelor centrale deliberative şi executive bisericeşti, cu vot consultativ, iar la şedinţele Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc, cu vot deliberativ.
(1)Unităţile componente ale Bisericii Ortodoxe Române, organizată ca Patriarhie, sunt:
a)parohia;
b)mânăstirea;
c)protopopiatul (protoieria);
d)vicariatul;
e)eparhia (arhiepiscopia şi episcopia);
f)mitropolia.
(2)Fiecare din unităţile componente ale Bisericii, în conformitate cu dispoziţiile prezentului statut, are dreptul de a se conduce şi de a se administra autonom faţă de altă parte componentă de acelaşi rang şi de a participa, prin reprezentanţii săi aleşi, clerici şi mireni - în cazul parohiilor şi eparhiilor, la lucrările unităţilor componente superioare.
(3)Modul de constituire şi funcţionare a unităţilor componente şi a organismelor locale de acelaşi grad este identic pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română.
Despre personalitatea juridică
(1)Patriarhia, mitropolia, arhiepiscopia, episcopia, vicariatul, protopopiatul (protoieria), mânăstirea şi parohia sunt persoane juridice de drept privat şi utilitate publică, cu drepturile şi obligaţiile prevăzute de prezentul statut.
(2)Aceste persoane juridice au dreptul la două coduri unice de înregistrare fiscală, atât pentru activitatea non-profit, cât şi pentru cea economică.
Înfiinţarea şi desfiinţarea unităţilor componente ale Bisericii Ortodoxe Române se comunică pentru evidenţă ministerului de resort.
Parohia este comunitatea creştinilor ortodocşi, clerici şi mireni, situată pe un anume teritoriu şi subordonată centrului eparhial din punct de vedere canonic, juridic, administrativ şi patrimonial, condusă de un preot paroh numit de chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul) eparhiei respective.
Înfiinţarea, organizarea, schimbarea limitei teritoriale şi desfiinţarea de parohii se aprobă de către Consiliul eparhial, ţinând seamă de cerinţele misionare şi pastorale din teritoriu.
Credincioşii parohiei au următoarele drepturi: de a beneficia de asistenţă religioasă, de a alege şi a fi aleşi în organismele parohiale, de a beneficia de ajutor filantropic, după posibilităţi; şi îndatoriri: de a susţine, întări şi mărturisi credinţa Bisericii Ortodoxe; de a vieţui potrivit învăţăturii de credinţă ortodoxă; de a participa la sfintele slujbe; de a se împărtăşi cu Sfintele Taine; de a împlini faptele milei creştine; de a întreţine şi a ajuta Biserica şi pe slujitorii ei.
(1)Comunitatea credincioşilor care nu poate susţine cu mijloace proprii o parohie, prin hotărâre a Permanenţei Consiliului eparhial, se poate alătura la o comunitate vecină, împreună cu care formează parohia. În acest caz, comunitatea care se alătură poartă denumirea de filie, iar membrii săi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de parohie ca şi cei din comunitatea la care se alătură.
(2)Prin hotărâre a Permanenţei Consiliului eparhial, parohiile cu posibilităţi economice ajută parohiile sărace şi cu număr mic de credincioşi.
(1)În eparhiile Bisericii Ortodoxe Române, ţinând cont de condiţiile misionar-pastorale şi de numărul de credincioşi, de posibilităţile materiale, ca şi de situarea lor în mediul urban şi rural, parohiile sunt de 3 categorii, pe baza unor criterii stabilite de consiliile eparhiale.
(2)Clasificarea pe categorii a parohiilor se aprobă de Permanenţa Consiliului eparhial, în baza raportului cuprinzând datele statistice oficiale (număr de credincioşi, condiţii materiale, zonă geografică, medie de vârstă etc.).
(1)Pe durata activităţii lor în parohie, preoţii şi diaconii sunt datori a locui în parohie, în case parohiale, acolo unde acestea există, sau în case închiriate, şi au dreptul de folosinţă gratuită a unei anumite suprafeţe de teren, proprietatea parohiei, aprobat de Centrul eparhial.
(2)Pentru asigurarea unei prezenţe stabile a preotului (preoţilor) în parohie, acolo unde nu se află casă parohială, aceasta va fi construită, iar dacă nu sunt condiţii pentru construire, Consiliul parohial va lua măsuri pentru achiziţionarea unei case existente sau pentru plata chiriei locuinţei preotului, până când se va construi casă o parohială nouă.
(3)La parohiile şi bisericile noi, consiliile parohiale, sub îndrumarea Centrului eparhial, vor prevedea în buget, vor iniţia şi vor susţine construirea de case parohiale destinate ca locuinţă slujitorilor Sfântului Altar.
B. Parohul
(1)Preotul paroh, ca delegat al chiriarhului, este păstorul sufletesc al credincioşilor dintr-o parohie, iar în activitatea administrativă este conducătorul administraţiei parohiale şi preşedinte al Adunării parohiale, al Consiliului parohial şi al Comitetului parohial.
(2)Numirea sau revocarea din oficiul de paroh se face de către chiriarh într-o şedinţă a Permanenţei Consiliului eparhial, avându-se în vedere calitatea activităţii desfăşurate.
(3)Din motive administrative, misionare sau disciplinare, oficiul parohial se poate încredinţa de către chiriarh şi celorlalţi preoţi slujitori, într-o şedinţă a Permanenţei Consiliului eparhial.
În cadrul întreitei slujiri preoţeşti, învăţătorească, sfinţitoare şi pastoral-misionară, parohul exercită următoarele atribuţii:
a)săvârşeşte Sfânta Liturghie şi Laudele bisericeşti în duminici, sărbători şi în alte zile ale săptămânii, cu rostirea cuvântului de învăţătură; săvârşeşte Sfinte Taine şi ierurgii; catehizează copii, tineri şi adulţi conform îndrumărilor Centrului eparhial şi asigură accesul zilnic în locaşul de cult, conform programului afişat la intrarea în biserică;
b)duce la îndeplinire toate dispoziţiile prezentului statut, ale regulamentelor bisericeşti şi ale organismelor bisericeşti centrale în ceea ce priveşte parohia;
c)duce la îndeplinire hotărârile organismelor eparhiale şi dispoziţiile autorităţii superioare bisericeşti (protopop, episcop sau arhiepiscop) referitoare la viaţa parohială;
d)întocmeşte şi duce la îndeplinire prevederile programului anual al activităţilor pastoral-misionare, social-filantropice şi administrativ-gospodăreşti ale parohiei, încunoştinţând Centrul eparhial şi pe credincioşi de rezultatele acţiunilor întreprinse în acest sens;
e)cu aprobarea prealabilă scrisă a chiriarhului, reprezintă parohia în justiţie, în faţa autorităţilor locale şi faţă de terţi, personal sau prin delegaţi. În aceeaşi măsură, clericii din parohii, în virtutea jurământului de ascultare (subordonare) faţă de chiriarh depus la hirotonie, şi, respectiv, monahii, în virtutea votului monahal al ascultării, pot să compară în faţa instanţelor judecătoreşti numai cu aprobarea prealabilă scrisă a chiriarhului, inclusiv în cauze de interes personal;
f)convoacă şi prezidează Adunarea parohială, Consiliul parohial şi Comitetul parohial;
g)duce la îndeplinire hotărârile Adunării parohiale şi ale Consiliului parohial;
h)ţine registrul cu evidenţa tuturor parohienilor;
i)ţine la zi evidenţa botezaţilor, cununaţilor şi decedaţilor din parohie în registrele speciale (mitricale) şi emite certificate de botez şi de cununie;
j)administrează patrimoniul parohiei în conformitate cu hotărârile Adunării parohiale şi ale Consiliului parohial şi controlează modul de administrare a bunurilor instituţiilor culturale, social-filantropice şi fundaţionale bisericeşti din parohie;
k)întocmeşte şi ţine la zi inventarul bunurilor parohiei de orice natură, biblioteca, precum şi arhiva parohiei. Deţine sigiliul parohiei pe durata oficiului de paroh.
(1)Pe lângă preotul paroh, într-o parohie pot fi unul sau mai mulţi preoţi şi diaconi slujitori, numiţi de chiriarh într-o şedinţă a Permanenţei Consiliului eparhial. Numărul slujitorilor la parohie se stabileşte în funcţie de cerinţele misionar-pastorale locale constatate de conducerea eparhiei.
(2)Parohul, preoţii şi diaconii slujitori, precum şi personalul bisericesc neclerical sunt datori să locuiască în parohie.
(1)La parohiile cu mai mulţi preoţi slujitori, aceştia sunt egali în drepturile şi îndatoririle sacramentale, învăţătoreşti şi pastoral-misionare. Dintre aceştia, celor mai harnici şi conştiincioşi li se poate încredinţa de către chiriarh oficiul de paroh, pentru intensificarea activităţii parohiale.
(2)Fiecare preot slujitor are în cuprinsul parohiei un sector bine delimitat şi aprobat de chiriarh, pe baza raportului întocmit de către delegaţii Centrului eparhial.
(3)Preoţii şi diaconii, personalul didactic din învăţământul teologic şi cel care predă religia, studenţii în teologie, precum şi dascălii (cateheţii) care au absolvit Şcoala de cântăreţi bisericeşti au îndatorirea pastorală şi misionară de a face catehizare în parohiile la care slujesc sau în care locuiesc, în acord cu preotul paroh, conform normelor stabilite de Sfântul Sinod şi centrele eparhiale.
(4)Preoţii, diaconii şi cântăreţii bisericeşti au drepturile şi îndatoririle prevăzute de Sfintele canoane, prezentul statut, regulamentele bisericeşti şi de hotărârile Centrului eparhial.
(1)Mai multe parohii (10-15) din cadrul unui protopopiat se constituie într-un cerc misionar pentru desfăşurarea de activităţi bisericeşti, misionar-pastorale, culturale şi sociale.
(2)Chiriarhul deleagă pe unul din preoţi drept coordonator al cercului misionar.
C. Adunarea parohială
(1)Parohia are ca organism deliberativ Adunarea parohială.
(2)Adunarea parohială este compusă din credincioşii majori ai parohiei, bărbaţi şi femei, care mărturisesc prin credinţa, faptele şi ţinuta lor morală ataşamentul faţă de Biserica Ortodoxă, de învăţătura ei de credinţă şi de instituţiile ei.
(3)Preşedintele Adunării parohiale este preotul paroh, iar în lipsa acestuia, preotul delegat de protopop dintre slujitorii parohiei sau de la o altă parohie învecinată. În cazul în care la Adunarea parohială ia parte şi protopopul sau un preot delegat de către Centrul eparhial, acesta prezidează şedinţa.
(4)Preoţii şi diaconii slujitori activi ai unei parohii, precum şi preoţii pensionari care au domiciliul stabil pe teritoriul parohiei respective sunt membri de drept ai Adunării parohiale.
(1)Adunarea parohială exercită următoarele atribuţii:
a)alege membrii Consiliului parohial şi pe cei ai Comitetului parohial;
b)aprobă raportul de activitate al Consiliului parohial;
c)aprobă raportul de activitate al Comitetului parohial;
d)aprobă bugetul anual al parohiei;
e)ia hotărâri cu privire la zidirea, repararea, restaurarea şi întreţinerea bisericii, a casei parohiale şi a altor clădiri ale parohiei;
f)hotărăşte înfiinţarea de fonduri cu scop bisericesc, cultural sau social-filantropic şi stabileşte normele pentru completarea resurselor financiare necesare parohiei;
g)la propunerea Consiliului parohial, fixează cuantumul contribuţiilor benevole de cult, potrivit nevoilor parohiei;
h)examinează şi completează raportul anual despre mersul tuturor activităţilor parohiei;
i)aprobă anual contul de execuţie şi bilanţul financiar-contabil ale parohiei;
j)face propuneri, spre aprobarea Consiliului eparhial, cu privire la transmiterea cu orice titlu a folosinţei sau proprietăţii asupra bunurilor imobile parohiale (vânzare, cumpărare, închiriere, schimb etc.), precum şi asupra grevării cu sarcini sau afectării de servituţi a bunurilor parohiale, cu excepţia bunurilor sacre, care nu pot fi înstrăinate;
k)aprobă măsuri pentru administrarea proprietăţilor mobile şi imobile ale parohiei, supraveghind buna întreţinere a edificiilor bisericeşti, culturale, social-filantropice şi fundaţionale.
(2)Hotărârile Adunării parohiale cu privire la atribuţiile menţionate la alin. (1) lit. d), e), i) şi j) devin valabile numai după verificarea şi aprobarea lor de către Consiliul eparhial.
(1)Adunarea parohială se întruneşte în şedinţă ordinară o dată pe an, şi anume în primul trimestru al anului, iar în şedinţe extraordinare, ori de câte ori este nevoie.
(2)Adunarea parohială este convocată de preşedinte, cu cel puţin o săptămână înainte de data fixată pentru întrunire, înştiinţând despre aceasta pe protopop. În caz de neputinţă sau rea-voinţă a parohului, Adunarea parohială este convocată şi prezidată de protopop, din încredinţarea chiriarhului.
(3)Convocarea va cuprinde locul, data şi ora Adunării parohiale, precum şi problemele ce se vor discuta, va fi citită de preotul paroh în biserică, îndată după terminarea Sfintei Liturghii şi va fi afişată la uşa bisericii.
(1)Adunarea parohială este valabil constituită în prezenţa preotului paroh sau a preotului delegat de către Centrul eparhial şi a cel puţin o zecime din totalul membrilor înscrişi în lista membrilor Adunării parohiale.
(2)Dacă la data fixată pentru Adunarea parohială nu se întruneşte numărul necesar de membri, Adunarea parohială are loc, fără vreo altă convocare, în duminica următoare, în acelaşi loc şi la aceeaşi oră, când aceasta este valabil constituită cu numărul de membri prezenţi, dintre care nu pot lipsi două treimi dintre membrii Consiliului parohial.
(1)Adunarea parohială ia hotărâri valabile cu votul a jumătate plus unu dintre membrii prezenţi.
(2)Lucrările şi hotărârile Adunării parohiale se consemnează într-un registru de procese-verbale ale şedinţelor acesteia.
(3)Împotriva hotărârilor Adunării parohiale se pot face contestaţii la Permanenţa Consiliului eparhial numai de către membrii Adunării parohiale înscrişi în listă şi prezenţi la şedinţa Adunării parohiale care a adoptat hotărârea contestată.
(4)Contestaţiile se depun în termen de 14 zile lucrătoare de la data şedinţei, la protopopiat, care le va înregistra şi înainta, odată cu avizul acestuia, Permanenţei Consiliului eparhial.
D. Consiliul parohial
(1)Consiliul parohial este organismul executiv al Adunării parohiale. Adunarea parohială este cea care alege din sânul ei pe membrii Consiliului parohial - în număr de 7, 9 sau 12 membri, în funcţie de categoria parohiei, precum şi 2-4 membri supleanţi.
(2)Membrii Consiliului parohial şi supleanţii, persoane majore, se aleg pe termen de 4 ani, activează benevol şi pot fi realeşi.
(3)Membrii aceleiaşi familii, precum şi rudeniile spirituale (naşii şi finii) nu pot fi în acelaşi timp membri ai Consiliului parohial.
(4)Sunt membri de drept în Consiliul parohial, cu vot deliberativ, preotul paroh, ca preşedinte, ceilalţi preoţi şi diaconi slujitori activi ai parohiei, precum şi primul cântăreţ (cantor, dascăl) al bisericii parohiale.
Pentru activitate potrivnică Bisericii, membrii Consiliului parohial pot fi revocaţi de Permanenţa Consiliului eparhial, la cererea motivată a parohului, avizată de protopop, sau în urma constatării de către autoritatea superioară bisericească. Membrii revocaţi nu pot fi realeşi timp de 5 ani în Consiliul parohial.
(1)În afara atribuţiilor prevăzute la art. 55 lit. a), b), c), d), e), i) şi j), Consiliul parohial exercită toate atribuţiile Adunării parohiale, când aceasta nu este întrunită, precum şi următoarele atribuţii:
a)desemnează dintre membrii Adunării parohiale un delegat pentru alegerea membrilor mireni ai Adunării eparhiale din circumscripţia respectivă;
b)întocmeşte bugetul parohial şi urmăreşte modul de chivernisire al acestuia;
c)întocmeşte raportul privind contul de execuţie şi bilanţul financiar-contabil ale parohiei;
d)elaborează raportul anual privind activitatea Consiliului parohial, pe care îl prezintă spre aprobare Adunării parohiale;
e)desemnează 2 cenzori pentru controlul financiar al Comitetului parohial;
f)primeşte şi verifică justificarea financiară anuală a gestiunii Comitetului parohial;
g)aprobă propunerile preotului paroh privind înzestrarea bisericii cu veşminte, icoane, obiecte şi cărţi de cult, cele necesare pentru serviciul religios şi a instituţiilor parohiale (culturale, sociale, fundaţionale), precum şi alocarea fondurilor corespunzătoare;
h)veghează ca aprovizionarea pangarului parohiei cu lumânări, calendare, obiecte şi cărţi de cult, precum şi tipărituri de zidire duhovnicească să se facă numai de la Centrul eparhial, pentru susţinerea activităţilor misionare ale eparhiei respective;
i)unde sunt mai mulţi slujitori ai altarului, încredinţează, cu proces-verbal, pangarul unui alt slujitor decât parohul, cu asumarea întregii răspunderi materiale şi gestionare de către acesta.
(2)Hotărârile în legătură cu prevederile alin. (1) lit. a), e) şi i) ale prezentului articol se comunică protopopului pentru aprobare.
(1)Consiliul parohial se întruneşte lunar sau cel puţin o dată pe trimestru.
(2)Convocarea o face preotul paroh, cu minimum o săptămână înainte de data întrunirii, cu prezentarea problemelor ce se află pe ordinea de zi.
(3)Consiliul parohial este legal constituit cu prezenţa a trei pătrimi dintre membrii săi şi ia hotărâri valabile cu votul a două treimi dintre membrii prezenţi.
(4)Lucrările şi hotărârile Consiliului parohial se consemnează într-un registru de procese-verbale ale şedinţelor Consiliului parohial.
(5)Hotărârile Consiliului parohial sunt valabile pentru toţi credincioşii parohiei.
(6)Eventualele contestaţii împotriva hotărârilor Consiliului parohial se pot face în cel mult 14 zile la protopop, care este dator să le înainteze, cu avizul său, Permanenţei Consiliului eparhial, în termen de cel mult 5 zile.
Consiliul parohial deleagă unul sau 2 membri care, în calitate de epitropi, sprijină parohul în administrarea corectă şi eficientă a bunurilor parohiale. Numele epitropilor se comunică protopopiatului pentru aprobare într-o şedinţă de lucru a acestuia.
E. Administrarea bunurilor parohiale
(1)Parohul este administratorul întregii averi parohiale mobile şi imobile împreună cu Consiliul parohial, sub controlul Centrului eparhial, şi răspunde canonic-disciplinar şi administrativ-bisericesc în faţa acestuia, iar pentru administrarea şi gestionarea defectuoasă a averii bisericeşti răspunde în faţa instanţelor civile, în baza legislaţiei civile şi penale.
(2)Când unele atribuţii gestionare au fost delegate altui preot sau unui diacon slujitor de la parohie, potrivit prevederilor art. 61 lit. i) din prezentul statut, acesta răspunde canonic-disciplinar, administrativ-bisericesc, civil şi penal pentru gestionarea bunurilor încredinţate.
(3)Aprobarea anuală a gestiunii nu îl exonerează de răspundere pe paroh, pe preotul sau diaconul gestionar pentru neregulile descoperite ulterior.
Preotul paroh, ca administrator al bunurilor parohiale, are următoarele îndatoriri:
a)să administreze corect bunurile mobile şi imobile ale parohiei, instituţiilor culturale, sociale şi fundaţionale, precum şi fondurile parohiale, pe baza registrelor de evidenţă financiar-contabilă, de gestiune şi inventar;
b)să ia măsuri pentru păstrarea în siguranţă a bunurilor şi a documentelor de valoare ale parohiei;
c)să ţină registrul de venituri şi cheltuieli;
d)să prezinte Consiliului parohial, la sfârşitul anului, un raport asupra veniturilor şi cheltuielilor bisericeşti, culturale, sociale şi fundaţionale;
e)să se îngrijească, împreună cu ceilalţi preoţi slujitori şi cu epitropii, de luarea măsurilor pentru întreţinerea, repararea şi restaurarea edificiilor bisericeşti parohiale, ale instituţiilor culturale, social-filantropice şi fundaţionale, a casei parohiale, a curţii şi cimitirului parohial, precum şi a altor bunuri bisericeşti parohiale; să construiască sau să cumpere o casă parohială, acolo unde nu există;
f)să se îngrijească, împreună cu ceilalţi preoţi slujitori şi cu epitropii, de înscrierea în evidenţele parohiale şi ale autorităţilor centrale şi locale competente a bunurilor mobile şi imobile ale parohiei, de buna administrare a acestora, precum şi de întocmirea şi buna păstrare a actelor de proprietate, potrivit prevederilor statutare, regulamentare bisericeşti, hotărârilor organelor bisericeşti centrale şi eparhiale. Câte o copie legalizată a actelor de proprietate a bunurilor parohiei se păstrează la protopopiat şi la Centrul eparhial;
g)să încaseze sumele cuvenite parohiei potrivit hotărârilor Adunării parohiale şi să facă la timp plăţile curente.
F. Comitetul parohial
(1)Comitetul parohial este organismul bisericesc parohial care funcţionează sub preşedinţia de drept a preotului paroh. Membrii Comitetului parohial sunt aleşi de Adunarea parohială. Comitetul parohial are un număr dublu de membri faţă de cel al Consiliului parohial.
(2)Comitetul parohial este alcătuit din persoane majore ale comunităţii parohiale, pe principiul voluntariatului.
(3)Comitetul parohial este prezidat de paroh, ajutat de un birou de conducere compus din: coordonator de programe, secretar şi casier.
(4)Comitetul parohial are prevederi şi evidenţă gestionară proprie în cadrul bugetului parohial pentru activităţile desfăşurate, utilizând, sub controlul preotului paroh, acelaşi cont bancar, şi face justificarea financiară anuală faţă de Consiliul parohial. Pentru controlul financiar al Comitetului parohial sunt desemnaţi 2 cenzori de către Consiliul parohial.
(5)Revocarea membrilor Comitetului parohial se face potrivit procedurii prevăzute pentru membrii Consiliului parohial la art. 60 din prezentul statut.
(1)Comitetul parohial are 5 servicii, fiecare fiind condus de un coordonator numit de către biroul de conducere.
(2)Serviciile Comitetului parohial au următoarele atribuţii:
a. Serviciul social:
1.cooperează permanent cu asistenţii sociali ai parohiei, protopopiatului şi Centrului eparhial;
2.cooptează în Comitetul parohial, pentru colaborare, pe asistentul social ori lucrătorul social de la primăria locală sau, după caz, îl invită la şedinţele Comitetului parohial;
3.colaborează cu unităţile medicale şi sprijină diferite programe de sănătate;
4.se ocupă cu ajutorarea săracilor, orfanilor, văduvelor şi a vârstnicilor;
5.sprijină integrarea socială a deţinuţilor eliberaţi din penitenciare;
6.sprijină reinserţia socială a tinerilor instituţionalizaţi care, după împlinirea vârstei de 18 ani, au părăsit centrele de plasament;
7.cooperează cu organizaţii neguvernamentale, în condiţiile legislaţiei bisericeşti în vigoare;
8.sprijină programul de asistenţă maternală şi adopţiile naţionale;
9.promovează şi susţine programe social-filantropice ale parohiei; sprijină şi întreţine cantina socială a parohiei;
10.cooperează în permanenţă cu preoţii misionari din sistemul de sănătate, penitenciare şi armată, azile, orfelinate etc.;
11.cu acordul autorităţii bisericeşti superioare, colectează ajutoare în situaţii de urgenţă şi sprijină constituirea unui fond financiar pentru astfel de situaţii;
12.sprijină programele de prevenire şi eradicare a violenţei în familie, de combatere a traficului de fiinţe umane, a drogurilor şi altele, precum şi acordarea asistenţei spirituale şi materiale familiilor din care părinţii au plecat la muncă sau studii în străinătate ori au emigrat definitiv.
b. Serviciul misionar:
1.cooperează cu alte parohii, cu mânăstiri şi cu duhovnici din zonă;
2.promovează difuzarea şi citirea Sfintei Scripturi şi a cărţilor duhovniceşti, cu recomandarea preotului paroh;
3.îl sprijină pe preotul paroh în organizarea unor activităţi misionare, pentru o mai bună cunoaştere, păstrare şi consolidare a credinţei ortodoxe;
4.ajută la organizarea hramului bisericii, a întrunirilor duhovniceşti şi a altor manifestări religioase şi sprijină achiziţionarea de material audiovizual cu caracter religios;
5.organizează vizite misionare în spitale, în penitenciare, în centre pentru ocrotirea copiilor şi a vârstnicilor şi în familii aflate în dificultate;
6.menţine în permanenţă legătura cu asociaţiile bisericeşti ortodoxe de pe teritoriul parohiei şi al eparhiei;
7.identifică şi sprijină persoanele indecise şi oscilante din punct de vedere religios, pentru întărirea lor în credinţă şi participarea la viaţa Bisericii;
8.ajută Consiliul parohial la colectarea Fondului central misionar, a Fondului Filantropia şi a unor fonduri speciale în situaţii de urgenţă.
c. Serviciul cultural:
1.iniţiază şi sprijină achiziţionarea şi distribuirea cărţilor de cult, icoanelor, cruciuliţelor şi a cărţilor de zidire sufletească pentru credincioşi şi pentru biblioteca parohială;
2.încurajează în comunitate citirea cărţilor şi a revistelor din biblioteca parohială, audierea programelor radiofonice ortodoxe şi vizionarea programelor ortodoxe de televiziune;
3.împreună cu profesorii de religie, încurajează participarea elevilor la Sfinta Liturghie şi la alte slujbe bisericeşti, precum şi la activităţi cultural-educative care promovează credinţa creştină ortodoxă;
4.sprijină înfiinţarea de capele sau paraclise în şcolile din cuprinsul parohiei;
5.organizează festivităţi legate de marile sărbători bisericeşti şi naţionale menţionate în calendarul bisericesc anual;
6.susţine cântarea omofonă şi a corului bisericii;
7.organizează acţiuni privind păstrarea şi promovarea tradiţiilor, a folclorului şi a specificului cultural local şi naţional;
8.înfiinţează şi acordă burse de studiu şi ajutoare pentru elevii merituoşi şi pentru cei din familii cu posibilităţi materiale modeste;
9.organizează, cu sprijinul profesorilor şi donatorilor, meditaţii gratuite pentru elevii săraci din parohie;
10.antrenează intelectualii din parohie în activităţi de promovare a credinţei ortodoxe şi a culturii româneşti.
d. Serviciul pentru tineret:
1.promovează cartea religioasă în rândul tinerilor şi încurajează publicarea unei foi parohiale;
2.invită personalităţi culturale pentru conferinţe adresate tinerilor;
3.organizează întâlniri cu tineri, la care sunt invitaţi ierarhi, preoţi, profesori de teologie;
4.acordă premii în cărţi elevilor merituoşi din comunitate proveniţi din instituţii de ocrotire socială sau din familii şi medii sociale defavorizate;
5.sprijină preotul paroh în ducerea la îndeplinire a deciziilor Sfântului Sinod sau ale chiriarhului locului în probleme de educaţie a tineretului şcolar de toate vârstele;
6.organizează pelerinaje, excursii şi tabere de tineret cu caracter creştin.
e. Serviciul administrativ-gospodăresc:
1.se îngrijeşte de înzestrarea şi înfrumuseţarea bisericii, precum şi de cimitirul parohial;
2.se îngrijeşte de întreţinerea monumentelor eroilor şi a troiţelor de pe teritoriul parohiei;
3.are grijă de întreţinerea curţii bisericii, a spaţiilor verzi şi a incintei (casa parohială, casa de prăznuire, clopotniţa, capela, muzeul etc.).
Parohiile pot colabora cu filiale ale asociaţiilor şi fundaţiilor bisericeşti constituite cu aprobarea Sfântului Sinod sau cu binecuvântarea chiriarhului.
(1)Protopopiatul (protoieria) este o unitate bisericească administrativă care cuprinde mai multe parohii arondate de pe teritoriul aceleiaşi eparhii.
(2)Înfiinţarea, desfiinţarea, delimitarea şi schimbarea întinderii teritoriale a protopopiatelor se aprobă de Adunarea eparhială, la propunerea Consiliului eparhial, ţinând seama de cerinţele misionar-pastorale locale, precum şi de situarea parohiilor şi filiilor dintr-o zonă geografică.
(3)Fiecare protopopiat are o cancelarie administrativă proprie, în cadrul căreia funcţionează personal clerical şi neclerical aferent competenţelor date prin statut şi regulamentele bisericeşti.
(4)Personalul administrativ clerical şi neclerical din cancelaria protopopiatului se numeşte de către chiriarh, într-o şedinţă a Permanenţei Consiliului eparhial, pe baza unei liste de mai mulţi candidaţi, intervievaţi în prealabil la Centrul eparhial.
B. Protopopul (protoiereul)
(1)Protopopul (protoiereul) este preotul conducător al protopopiatului şi al cancelariei administrative a protopopiatului, în numele chiriarhului.
(2)Protopopul se numeşte sau se reconfirmă de către chiriarh pe o perioadă de 4 ani, într-o şedinţă de lucru a Permanenţei Consiliului eparhial, ţinându-se seama de următoarele criterii: media generală de licenţă în teologie - minimum 8,50; cel puţin 5 ani vechime în preoţie; fără impedimente juridic-canonice şi având o activitate deosebită liturgică, administrativ-pastorală, misionară, culturală şi socială.
(3)Protopopul poate fi revocat de chiriarh, într-o şedinţă de lucru a Permanenţei Consiliului eparhial, pentru activitate necorespunzătoare sau abateri disciplinare.
Protopopul are următoarele atribuţii exercitate prin mandat, în numele chiriarhului:
a)îndrumă, coordonează şi supraveghează activitatea bisericească a parohiilor şi filiilor din protopopiat;
b)inspectează, cel puţin o dată pe an, parohiile, filiile şi aşezămintele sociale din protopopiat, constatând calitatea vieţii religioase, morale şi sociale a parohienilor; verifică registrele contabile, arhiva şi biblioteca, starea bisericii, a clădirilor bisericeşti, a cimitirelor, precum şi a altor bunuri bisericeşti;
c)înscrie în registrul de inspecţie al parohiei procesul-verbal amănunţit privind constatările făcute. O copie a acestuia se înaintează Centrului eparhial, cu raport şi propuneri, iar al treilea exemplar rămâne la protopopiat;
d)supraveghează şi îndrumă activitatea catehetică, misionar-pastorală, culturală şi social-filantropică a preoţimii, astfel încât aceasta să se desfăşoare în conformitate cu prevederile statutare şi regulamentare bisericeşti, cu hotărârile Sfântului Sinod şi ale organismelor eparhiale;
e)întocmeşte şi prezintă anual Permanenţei Consiliului eparhial situaţia privind bunurile mobile şi imobile proprietăţi ale parohiilor şi filiilor din cuprinsul protopopiatului;
f)urmăreşte ca ordinele şi dispoziţiile autorităţilor superioare bisericeşti să fie transmise la timp unităţilor şi personalului bisericesc din protopopiat şi să fie aduse la îndeplinire;
g)face propuneri chiriarhului cu privire la suplinirea posturilor vacante de preoţi, diaconi şi cântăreţi bisericeşti;
h)aprobă preoţilor şi diaconilor din protopopiat până la 8 zile pe an din concediul legal de odihnă, asigurând suplinirea parohiei cu un alt preot şi informând despre aceasta Centrul eparhial;
i)aprobă concediul de odihnă personalului neclerical de la parohii şi protopopiat, iar pentru personalul clerical înaintează Centrului eparhial spre aprobare planificarea concediului anual de odihnă;
j)întocmeşte un raport anual general despre întreaga viaţă bisericească din protopopiat, pe care îl înaintează chiriarhului şi îl face cunoscut preoţilor din protopopiat la prima conferinţă administrativă din fiecare an;
k)avizează asupra tuturor lucrărilor organismelor parohiale care urmează a fi supuse aprobării organismelor eparhiale;
l)susţine acuzarea în cauzele aflate pe rolul Consistorului disciplinar protopopesc;
m)coordonează, supraveghează şi răspunde de activitatea Cancelariei administrative a protopopiatului, în conformitate cu prevederile statutare şi regulamentare, cu dispoziţiile date de conducerea eparhială şi cu normele legislaţiei civile în vigoare;
n)întocmeşte trimestrial un raport pastoral-misionar şi financiar privind activitatea protopopiatului, pe care îl înaintează pentru aprobare către Permanenţa Consiliului eparhial;
o)întocmeşte bugetul anual al protopopiatului şi îl prezintă spre aprobare Permanenţei Consiliului eparhial;
p)propune chiriarhului acordarea de ranguri şi distincţii de vrednicie clericilor şi credincioşilor merituoşi;
q)îndeplineşte orice alte atribuţii date de organismele eparhiale sau de chiriarh pentru bunul mers al vieţii bisericeşti.
Protopopul este pe teritoriul protopopiatului său reprezentantul oficial al Centrului eparhial faţă de autorităţile publice locale şi faţă de terţi şi îndeplineşte sarcinile ce îi sunt atribuite prin prezentul statut, prin regulamentele bisericeşti şi prin alte dispoziţii în vigoare. În această calitate lucrează cu încuviinţarea chiriarhului, pe care îl informează, în prealabil, asupra problemelor respective.
(1)Vicariatul este o unitate bisericească administrativă cu regim special misionar-pastoral, subordonată direct Patriarhiei Române, care cuprinde mai multe protopopiate, parohii şi mânăstiri.
(2)Organizarea şi funcţionarea vicariatului se fac pe baza unui regulament propriu aprobat de Sfântul Sinod, la propunerea Patriarhului, şi se comunică ministerului de resort.
(3)Conducătorul vicariatului şi protopopii din cuprinsul acestuia sunt numiţi de Patriarh dintre preoţii din vicariat, în aceleaşi condiţii cu cele prevăzute pentru personalul clerical de conducere de la eparhii.
(4)Numirea, transferarea şi sancţionarea personalului clerical şi neclerical de la unităţile bisericeşti din cuprinsul vicariatului se fac de către Patriarh, la propunerea conducătorului vicariatului, după consultarea acestuia cu chiriarhul locului.
(5)Pentru buna desfăşurare a activităţii sacramentale, învăţătoreşti, de conducere, pastoral-misionare şi social-filantropice în cuprinsul vicariatului, Patriarhul poate apela frăţeşte la chiriarhii eparhiilor pe raza cărora funcţionează unităţile bisericeşti din vicariat.
(6)Personalul clerical de conducere, personalul clerical şi neclerical din cadrul vicariatului se bucură de aceleaşi drepturi şi are aceleaşi îndatoriri ca şi categoriile de personal similar de la eparhii, în condiţiile prezentului statut.
(7)Unităţile bisericeşti din cuprinsul vicariatului primesc Antimisul, Sfântul şi Marele Mir şi pastoralele chiriarhale de la Patriarhia Română.Secţiunea a IV-a
A. Mânăstirea
(1)Mânăstirea este o comunitate de călugări sau călugăriţe care s-au hotărât în mod liber să-şi ducă viaţa în înfrânare, sărăcie de bunăvoie şi ascultare.
(2)Schitul şi metocul funcţionează în subordinea mânăstirii rânduită de chiriarh sau, direct, a Centrului eparhial.
(3)Catedrala eparhială are statut canonic de mânăstire.
(4)Mânăstirea depinde direct de chiriarhul locului, care este conducătorul ei canonic, în condiţiile art. 79 alin. (1) din prezentul statut.
(1)Înfiinţarea, desfiinţarea şi transformarea mânăstirilor de călugări în mânăstiri de călugăriţe sau a mânăstirilor de călugăriţe în mânăstiri de călugări, precum şi ridicarea schiturilor la rang de mânăstiri se aprobă de către Sinodul mitropolitan, la propunerea motivată a chiriarhilor eparhiilor sufragane, după o atentă şi riguroasă evaluare a motivelor, a existenţei bazei materiale şi a personalului monahal necesar, precum şi a condiţiilor misionare locale.
(2)Înfiinţarea, desfiinţarea şi transformarea schiturilor şi a metocurilor de călugări în schituri şi metocuri de călugăriţe sau a schiturilor şi a metocurilor de călugăriţe în schituri şi metocuri de călugări se aprobă de către chiriarh, aducându-se la cunoştinţa Consiliului eparhial.
(3)În mânăstirea, schitul sau metocul date în folosinţă prin sfinţire, niciunul dintre ctitori, donatori şi binefăcători nu are vreun drept de proprietate, folosinţă sau amestec în conducerea, administrarea şi viaţa spirituală a acestora.
Potrivit menirii sale, fiecare mânăstire sau schit, prin organismele sale de conducere, are datoria:
a)să-şi rânduiască programul în aşa fel încât să devină un loc de aleasă viaţă duhovnicească, de practicare a virtuţilor creştineşti, de evlavioasă participare la slujbele religioase, de zidire sufletească, atât pentru vieţuitori, cât şi pentru închinători;
b)să practice îndeletniciri potrivite cu sfinţenia locului, atât pentru folosul vieţuitorilor, cât şi al credincioşilor, dovedind prin fapte bune dragoste faţă de comunitatea monahală, de Biserică şi de popor;
c)să vegheze ca toţi călugării şi călugăriţele cu aptitudini pentru studiu să fie îndatoraţi, cu binecuvântarea chiriarhului, să urmeze studii la instituţiile de învăţământ teologic din eparhie sau din eparhiile învecinate;
d)potrivit mijloacelor materiale pe care le are, mânăstirea sau schitul să vină în ajutor eparhiei şi tuturor instituţiilor acesteia, după solicitările Centrului eparhial, precum şi să susţină aşezăminte social-filantropice;
e)să se aprovizioneze cu lumânări şi colportaj de la Centrul eparhial;
f)să asigure călugărilor sau călugăriţelor condiţii adecvate vieţii chinoviale (de obşte).
Cu aprobarea chiriarhului, în mânăstiri se pot organiza:
a)şcoli teologice preuniversitare: seminarii teologice liceale pentru pregătirea teologică a personalului monahal în domeniul asistenţei sociale, al educaţiei religioase şi al restaurării patrimoniului bisericesc, precum şi şcoli de cântăreţi bisericeşti;
b)cursuri religioase aprobate de chiriarh, pentru îndrumarea monahală duhovnicească a personalului monahal;
c)cursuri de arte şi meserii, precum şi ateliere în domeniile picturii şi iconografiei, vitraliilor şi mozaicului religios, sculpturii, broderiei artistice, ţesătoriei de stofe bisericeşti şi îmbrăcăminte, argintăriei bisericeşti, metalelor şi emailării, croitoriei, ţesătoriei de covoare şi alte activităţi compatibile cu viaţa monahală aprobate de chiriarh, personalul monahal fiind dator ca, pe lângă ascultările din obşte, să lucreze în cadrul acestora, acolo unde sunt organizate.
(1)Primirea în mânăstire a celor ce doresc să intre în monahism se face la cererea scrisă a candidatului, cu recomandare de la duhovnic şi stareţ(ă) şi cu aprobarea chiriarhului.
(2)Vârsta minimă pentru primirea în mânăstire, ca novice, este de 18 ani. Sub această vârstă, dar nu mai puţin de 16 ani, este necesar acordul scris al părinţilor sau tutorilor legali. De asemenea, este interzisă închinovierea şi promovarea în cinul monahal a celor cu obligaţii şi responsabilităţi familiale sau urmăriţi penal.
(3)Tunderea în monahism se face, cu aprobarea chiriarhului, după cel puţin 3 ani de cercetare canonică şi vieţuire în mânăstire. Derogarea de la această regulă o poate decide numai chiriarhul, din motive misionare urgente.
(4)Hirotonirea monahilor în treapta de ierodiacon şi ieromonah se face cu aprobarea chiriarhului, numai după ce aceştia au absolvit o şcoală teologică (seminar sau facultate) şi au promovat examenul de capacitate.
(5)Toţi monahii (monahiile) dintr-o mânăstire (schit), inclusiv pensionarii, indiferent de rangurile şi funcţiile deţinute anterior, se vor supune rânduielilor mânăstireşti, comune pentru întreaga obşte.
B. Conducerea mânăstirii
(1)Chiriarhul este conducătorul canonic al mânăstirilor, schiturilor şi metocurilor din eparhia sa. Prin delegaţie din partea chiriarhului, conducerea mânăstirii este asigurată de stareţ(ă), a schitului de egumen(ă), iar a metocului de călugărul(călugăriţa) anume desemnat(ă) ca administrator.
(2)Stareţul(a) şi egumenul(a) se numesc direct de chiriarh dintre călugării cei mai vrednici, cu o frumoasă vieţuire în mânăstire, cu intensă activitate duhovnicească, cu studii teologice sau, în mânăstirile cu obşte mai mare, dintre primii 3 candidaţi desemnaţi de sobor, în baza calităţilor enumerate mai înainte, în cazul când chiriarhul a dispus să se facă alegere.
(3)Stareţul(a) este ajutat(ă) în îndeplinirea atribuţiilor sale de conducere de: Soborul mânăstiresc, Consiliul duhovnicesc şi de învăţătură, Consiliul economic şi de Consiliul de disciplină (judecată).
(4)Cu aprobarea scrisă a chiriarhului, stareţul(a) reprezintă mânăstirea în justiţie, în faţa autorităţilor locale şi faţă de terţi, personal sau prin delegaţi împuterniciţi, în condiţiile art. 50 lit. e) din prezentul statut.
Dacă în vreo mânăstire s-ar afla vreun arhiereu retras, el poate fi desemnat stareţ, cu aprobarea chiriarhului. În cazul când nu este desemnat stareţ, obştea mânăstirii este datoare să îi creeze înlesnirile necesare traiului şi să îi dea cinstea cuvenită demnităţii arhiereşti.
(1)Treptele monahale sunt: fratele (novicele), rasoforul şi monahul, în cazul bărbaţilor, şi, respectiv, sora, rasofora şi monahia, în cazul femeilor.
(2)Rangurile monahale sunt: arhidiacon, singhel, protosinghel şi arhimandrit, în cazul călugărilor, şi stareţă cu cruce (stavroforă), în cazul călugăriţelor.
(3)Rangul de arhimandrit se conferă de chiriarh, cu aprobarea Sfântului Sinod.
(1)Chiriarhii vor lua măsurile necesare pentru organizarea, cel puţin o dată pe an, a sinaxelor (consfătuirilor) stareţilor(elor) şi egumenilor(elor) din eparhiile pe care le păstoresc, pentru analizarea problemelor specifice, promovarea schimbului de experienţă duhovnicească şi administrativă şi adoptarea de măsuri adecvate în scopul îmbunătăţirii vieţii şi disciplinei monahale. La aceste sinaxe monahale eparhiale pot fi chemaţi şi duhovnicii de mânăstiri, când se consideră necesar.
(2)Cel puţin o dată la 3 ani se vor organiza sinaxe monahale mitropolitane cu stareţii(ele) şi egumenii(ele) din eparhiile mitropoliei respective, la care vor participa şi ierarhii Sinodului mitropolitan, pentru examinarea unor aspecte specifice vieţii monahale din zonele respective, la care pot fi chemaţi şi duhovnicii de mânăstiri, când problematica impune acest lucru.
Dispoziţiile cuprinse în prezentul statut sunt comune şi obligatorii pentru mânăstirile, schiturile şi metocurile de călugări şi călugăriţe din cuprinsul eparhiilor aparţinătoare Patriarhiei Române.
(1)Eparhiile sunt unităţi bisericeşti constituite dintr-un număr de parohii, grupate în protopopiate, precum şi din mânăstirile aflate pe un anumit teritoriu. În cuprinsul eparhiilor pot funcţiona instituţii de învăţământ teologic şi confesional, social-filantropice etc.
(2)Eparhiile sunt arhiepiscopii sau episcopii, conduse de către arhiepiscop sau episcop.
(3)Nicio eparhie nu poate avea, înfiinţa sau administra unităţi de cult pe teritoriul altei eparhii.
Organismele de conducere ale eparhiei sunt: chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul eparhiot), Adunarea eparhială, ca organism deliberativ, Consiliul eparhial şi Permanenţa Consiliului eparhial, ca organisme executive.
B. Chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul eparhiot)
(1)În eparhia sa, chiriarhul îşi exercită întreaga slujire în comuniune cu Sfântul Sinod.
(2)Chiriarhul îşi exercită dreptul de a conduce eparhia din momentul întronizării şi al primirii gramatei din partea mitropolitului său canonic, respectiv din partea Patriarhului pentru mitropolit.
(1)Pe durata vacanţei, locţiitorul de arhiepiscop sau de episcop îndeplineşte toate prerogativele titularului de scaun, cu excepţia modificării structurilor eparhiale şi înstrăinării sau schimbării destinaţiei bunurilor bisericeşti.
(2)Arhiepiscopul, episcopul, episcopul-vicar şi arhiereul-vicar poartă uniforma monahală (reverenda, rasa şi camilafca) de culoare neagră, cruce, engolpion şi toiag pastoral.
Chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul) exercită următoarele atribuţii:
a)exercită slujirea de învăţător, slujitor al Sfintelor Taine şi păstor al eparhiei sale;
b)conduce eparhia în conformitate cu prevederile Sfintelor canoane, ale statutului şi regulamentelor bisericeşti, precum şi cu hotărârile Sfântului Sinod;
c)se îngrijeşte de ducerea la îndeplinire în cuprinsul eparhiei a hotărârilor organismelor deliberative şi executive centrale şi eparhiale;
d)veghează la bunul mers al vieţii bisericeşti din eparhie, al organismelor şi instituţiilor ei;
e)convoacă şi prezidează organismele deliberative şi executive ale eparhiei, precum şi conferinţe şi întruniri ale preoţilor şi sinaxe ale personalului monahal;
f)reprezintă eparhia în relaţiile cu autorităţile publice centrale şi locale, în justiţie şi faţă de terţi, personal sau prin delegaţi;
g)reprezintă eparhia în relaţiile cu celelalte culte religioase recunoscute de pe teritoriul eparhiei, în conformitate cu hotărârile Sfântului Sinod;
h)efectuează cât mai des vizite canonice şi pastorale în eparhie;
i)prezintă Sfântului Sinod darea de seamă anuală cu privire la activitatea pastoral-misionară şi social-filantropică din eparhie;
j)dăruieşte tuturor locaşurilor de cult din eparhie Sfântul Antimis, precum şi Sfântul şi Marele Mir primit de la Patriarhia Română;
k)în consultare cu Sinodul mitropolitan, propune Sfântului Sinod candidaţi de episcop-vicar la arhiepiscopii şi de arhiereu-vicar la episcopii;
l)adresează scrisori pastorale clerului şi credincioşilor din eparhie;
m)hirotoneşte clerici şi se îngrijeşte de ocuparea la timp a parohiilor vacante, cu respectarea prevederilor canonice, statutare şi regulamentare bisericeşti;
n)numeşte, transferă şi revocă personalul bisericesc clerical şi neclerical în şedinţe ale Permanenţei Consiliului eparhial, cu respectarea normelor bisericeşti în vigoare;
o)conferă distincţii şi ranguri bisericeşti preoţilor şi diaconilor din eparhie, precum şi personalului monahal, cu respectarea prevederilor statutare şi regulamentare bisericeşti;
p)acordă sau retrage binecuvântarea pentru numirea personalului didactic de predare a religiei din unităţile de învăţământ public şi particular, pentru încadrarea personalului didactic şi a personalului de conducere din şcolile confesionale şi de la instituţiile de învăţământ preuniversitar şi universitar teologic din eparhia sa;
q)eliberează Cartea canonică, la solicitarea scrisă a ierarhului ortodox român care acceptă primirea unui preot în eparhia sa, iar în cazul trecerii în jurisdicţia canonică a unei alte biserici ortodoxe trebuie să obţină aprobarea Patriarhului;
r)acordă dispense bisericeşti de căsătorie şi recăsătorire pentru credincioşii mireni, în limita prevederilor canonice;
s)acordă concediul de odihnă personalului clerical şi neclerical din administraţia eparhială, protopopilor, personalului clerical de la parohii, precum şi personalului monahal, pentru îngrijirea sănătăţii;
t)numeşte preşedintele Consistoriului eparhial din rândul celor 3 membri aleşi de Adunarea eparhială şi aprobă apărătorii la Consistoriul eparhial;
u)aprobă sau respinge motivat sentinţele pronunţate de Consistoriul eparhial;
v)asigură disciplina clerului şi a celorlalte categorii de personal în eparhia sa, direct sau prin organismele eparhiale competente;
w)primeşte plângerile aduse împotriva personalului clerical şi neclerical din administraţia eparhială, de la protopopiate şi parohii, precum şi împotriva personalului monahal şi dispune măsuri corespunzătoare, potrivit prevederilor canonice, statutare şi regulamentare bisericeşti;
x)în cazuri de vinovăţie gravă poate opri de la săvârşirea celor sfinte personalul clerical din eparhia sa şi dispune, fără întârziere, cercetarea cazului;
y)poate aplica preotului pedeapsa transferului disciplinar, prin decizie chiriarhală, când se constată că acesta influenţează în rău viaţa parohială;
z)îndeplineşte orice alte atribuţii date lui prin Sfintele canoane, Statut şi regulamentele bisericeşti sau prin hotărâri ale Sfântului Sinod.
Chiriarhul exercită drepturile şi îndeplineşte îndatoririle prevăzute de Sfintele canoane, de prezentul statut şi de regulamentele bisericeşti.
C. Adunarea eparhială
Adunarea eparhială este organism deliberativ pentru toate problemele administrative, culturale, social-filantropice, economice şi patrimoniale ale eparhiei.
(1)Adunarea eparhială se compune din reprezentanţii aleşi ai clerului şi ai credincioşilor, în proporţie de o treime clerici şi două treimi mireni, cu o viaţă morală şi religioasă demnă de un creştin, care au candidat cu binecuvântarea ierarhului locului. Pentru activitate potrivnică Bisericii, mandatele acestora se revocă de Adunarea eparhială, la propunerea chiriarhului.
(2)Membrii mireni în Adunarea eparhială se aleg de către delegaţii consiliilor parohiale, constituiţi în colegii electorale mireneşti, pe circumscripţii.
(3)Membrii clerici în Adunarea eparhială se aleg de către toţi preoţii şi diaconii în funcţie, constituiţi în colegii electorale preoţeşti, pe circumscripţii.
(4)Membrii Adunării eparhiale, clerici şi mireni, se aleg pe termen de 4 ani. Ei pot fi aleşi pentru cel mult două mandate.
(5)Numărul membrilor aleşi ai Adunării eparhiale este de 30. (6) Preşedintele Adunării eparhiale este arhiepiscopul sau episcopul, iar în caz de vacanţă, locţiitorul desemnat canonic şi statutar.
(7)Episcopul-vicar sau arhiereul-vicar este membru de drept al Adunării eparhiale, cu vot deliberativ.
Atribuţiile Adunării eparhiale sunt:
a)susţine interesele şi drepturile Bisericii şi ale eparhiei, conform cu prevederile canonice, statutare şi regulamentare bisericeşti;
b)veghează la respectarea, în cuprinsul eparhiei, a măsurilor cu caracter unitar prevăzute de Statut, regulamentele bisericeşti şi de hotărârile organismelor bisericeşti centrale privitoare la administrarea bunurilor mobile şi imobile ale unităţilor de cult din întreaga eparhie, precum şi a altor bunuri patrimoniale, culturale şi epitropeşti ale acestora;
c)susţine instituţiile şi aşezămintele culturale, social-filantropice şi economice ale eparhiei;
d)aprobă înfiinţarea, desfiinţarea şi delimitarea teritorială a protopopiatelor, la propunerea Consiliului eparhial;
e)deleagă un cleric şi 2 mireni, dintre membrii Adunării eparhiale, ca reprezentanţi eparhiali, în Adunarea Naţională Bisericească;
f)alege membrii Consiliului eparhial, la propunerea chiriarhului;
g)alege cei 3 membri ai Consistoriului eparhial şi pe cei 2 supleanţi, la propunerea chiriarhului;
h)desemnează, la propunerea chiriarhului, 1, 2 sau 3 clerici, ca membri în Consistoriul mitropolitan;
i)aprobă raportul general anual întocmit de Consiliul eparhial şi hotărăşte măsuri pentru o bună desfăşurare a activităţilor eparhiei;
j)aprobă contul de execuţie bugetară şi bilanţul financiar-contabil al eparhiei, al instituţiilor şi fundaţiilor sale, precum şi măsuri pentru asigurarea bunurilor bisericeşti;
k)aprobă bugetul general al eparhiei, al instituţiilor şi fundaţiilor eparhiale;
l)hotărăşte cu privire la modul de administrare a bunurilor eparhiei, precum şi ale instituţiilor şi fundaţiilor eparhiale, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare;
m)exercită orice alte atribuţii date prin prezentul statut şi regulamentele bisericeşti.
(1)Adunarea eparhială se întruneşte în şedinţă anuală de lucru, în primul trimestru al anului, iar în şedinţe extraordinare, ori de câte ori este nevoie.
(2)Convocarea Adunării eparhiale, cu precizarea ordinii de zi, se face de către preşedinte, cu cel puţin 14 zile înainte de data fixată pentru şedinţă, iar în cazuri excepţionale, în cel mai scurt timp posibil.
(3)Adunarea eparhială este statutar constituită cu prezenţa a două treimi din numărul membrilor săi şi hotărăşte valabil cu votul a jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi.
(4)Procesul-verbal al lucrărilor Adunării eparhiale este semnat de preşedinte şi de secretarii Adunării eparhiale şi se păstrează la Secretariatul eparhiei.
Pentru studierea şi formularea propunerilor asupra problemelor ce urmează a fi supuse deliberării, Adunarea eparhială alege, la începutul fiecărui mandat de 4 ani, dintre membrii clerici şi mireni, 5 comisii de lucru permanente, care vor avea câte un preşedinte şi un raportor din mijlocul lor, desemnaţi de plen, la propunerea preşedintelui. Comisiile Adunării eparhiale sunt:
a)Comisia administrativ-bisericească;
b)Comisia culturală şi educaţională;
c)Comisia economică, bugetară şi patrimonială;
d)Comisia social-filantropică;
e)Comisia organizatorică, juridică şi de validare.
D. Consiliul eparhial
Consiliul eparhial este organism executiv al Adunării eparhiale şi are în competenţă problemele bisericeşti administrative, culturale, social-filantropice, economice, patrimoniale şi fundaţionale pentru întreaga eparhie.
(1)Consiliul eparhial se compune din 9 membri, 3 clerici şi 6 mireni, aleşi pe termen de 4 ani de Adunarea eparhială dintre membrii ei. Ei pot fi aleşi pentru cel mult două mandate. Pentru activitate potrivnică Bisericii, mandatele acestora se revocă de Adunarea eparhială, la propunerea chiriarhului.
(2)Preşedintele Consiliului eparhial este chiriarhul, iar în caz de vacanţă locţiitorul desemnat canonic şi statutar.
(3)Episcopul-vicar sau arhiereul-vicar este membru de drept al Consiliului eparhial, cu vot deliberativ.
(4)Din încredinţarea chiriarhului, şedinţele Consiliului eparhial pot fi prezidate şi de către episcopul-vicar, respectiv de arhiereul-vicar. În această situaţie, procesul-verbal al lucrărilor este supus aprobării chiriarhului.
(5)Vicarul administrativ eparhial, consilierii eparhiali, inspectorul eparhial, secretarul eparhial, exarhul, consilierul juridic şi contabilul-şef sunt membri permanenţi ai Consiliului eparhial, cu vot consultativ. Conducătorii instituţiilor de învăţământ teologic din eparhie participă la lucrări în calitate de invitaţi.
(6)Secretarul eparhial este şi secretar al Consiliului eparhial şi întocmeşte procesul-verbal al lucrărilor.
(1)Consiliul eparhial se întruneşte la convocarea preşedintelui de două ori pe an sau ori de câte ori este nevoie.
(2)Consiliul eparhial este legal constituit cu prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi şi ia hotărâri cu votul a jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi.
Consiliul eparhial exercită în intervalul dintre şedinţele Adunării eparhiale atribuţiile acesteia prevăzute la art. 92 lit. a), b), c) şi l), precum şi următoarele atribuţii:
a)întocmeşte darea de seamă anuală asupra activităţii sectoarelor Administraţiei eparhiale, a instituţiilor şi fundaţiilor eparhiale;
b)întocmeşte şi prezintă Adunării eparhiale contul de execuţie bugetară şi bilanţul financiar-contabil al eparhiei, al instituţiilor şi fundaţiilor sale şi propune măsuri de asigurare a bunurilor bisericeşti;
c)întocmeşte bugetul general anual al eparhiei, al instituţiilor şi fundaţiilor sale;
d)propune Adunării eparhiale înfiinţarea, desfiinţarea şi delimitarea teritorială a protopopiatelor;
e)aprobă înfiinţarea, desfiinţarea şi delimitarea teritorială a parohiilor, precum şi transformarea filiilor în parohii;
f)sprijină catehizarea copiilor, tinerilor şi adulţilor şi ia măsuri pentru procurarea mijloacelor materiale necesare susţinerii programelor culturale şi educativ-religioase în eparhie;
g)îngrijeşte de bunul mers al instituţiilor de învăţământ teologic şi al şcolilor confesionale din eparhie, în conformitate cu prevederile statutare şi regulamentare bisericeşti;
h)înfiinţează, organizează şi supraveghează activitatea editurii şi tipografiei eparhiale, a atelierelor de lumânări şi pentru producerea veşmintelor şi a obiectelor de cult, precum şi a magazinelor pentru desfacerea acestora şi a produselor achiziţionate de la tipografia şi atelierele Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române;
i)aprobă înfiinţarea, organizarea şi desfiinţarea de asociaţii şi fundaţii bisericeşti locale care activează în cuprinsul eparhiei, precum şi funcţionarea pe teritoriul eparhiei a filialelor asociaţiilor şi fundaţiilor bisericeşti înfiinţate cu binecuvântarea Sfântului Sinod;
j)hotărăşte înfiinţarea de fonduri eparhiale destinate ajutorării parohiilor sărace, acordării de burse tinerilor care se pregătesc în instituţiile de învăţământ, precum şi sprijinirii programelor locale de asistenţă social-filantropică şi cultural-misionară;
k)hotărăşte cu privire la transmiterea cu orice titlu a folosinţei sau proprietăţii asupra bunurilor imobile ale unităţilor bisericeşti din eparhie (vânzare, cumpărare, închiriere, schimb etc.), precum şi asupra grevării cu sarcini sau afectării de servituţi a bunurilor acestor unităţi, cu excepţia bunurilor sacre care sunt inalienabile;
l)în cazul înstrăinării (vânzare, donaţie etc.) bunurilor imobile ale Centrului eparhial (clădiri sau terenuri), Consiliul eparhial propune spre aprobare Adunării eparhiale soluţii statutare. Hotărârile privind înstrăinarea devin valide numai după aprobarea lor de către Sinodul mitropolitan;
m)administrează bunurile mobile şi imobile ale eparhiei, ale instituţiilor şi fundaţiilor eparhiale, în conformitate cu hotărârile Adunării eparhiale;
n)verifică şi aprobă raportul anual privind situaţia bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea sau în folosinţa unităţilor de cult din eparhie (inventar, stare fizică etc.);
o)verifică respectarea prevederilor statutare şi regulamentare bisericeşti cu privire la alegerile de membri mireni şi clerici în organismele bisericeşti deliberative şi executive;
p)confirmă, suspendă sau dizolvă consiliile parohiale, la sesizarea preotului şi la propunerea motivată a protopopului, dispunând instituirea de comisii interimare până la alegerea unor noi organisme parohiale;
q)verifică, aprobă, respinge sau modifică hotărârile organismelor parohiale, în conformitate cu prevederile art. 55 alin. (2) din prezentul statut;
r)exercită orice atribuţii care îi sunt date prin statut, regulamente sau prin hotărâri ale organismelor centrale bisericeşti şi ale Adunării eparhiale.
Hotărârile Adunării eparhiale, ale Consiliului eparhial şi ale Permanenţei Consiliului eparhial devin executorii după confirmarea lor în scris de către chiriarhul locului. În caz de neconfirmare, chiriarhul dispune rediscutarea problemei.
E. Permanenţa Consiliului eparhial
Între şedinţele Consiliului eparhial funcţionează Permanenţa Consiliului eparhial.
(1)Permanenţa Consiliului eparhial se compune din chiriarh, ca preşedinte, episcopul-vicar sau arhiereul-vicar, vicarul administrativ eparhial, consilierii eparhiali, inspectorul eparhial, secretarul eparhial, exarhul, consilierul juridic şi contabilul-şef, ca membri. În caz de vacanţă, prezidează locţiitorul desemnat canonic şi statutar.
(2)Permanenţa Consiliului eparhial se întruneşte la convocarea chiriarhului, ori de câte ori este nevoie.
(3)Din încredinţarea chiriarhului, Permanenţa Consiliului eparhial poate fi prezidată de episcopul-vicar, arhiereul-vicar, vicarul administrativ eparhial sau de unul dintre consilierii eparhiali. În acest caz, procesul-verbal al lucrărilor este supus aprobării chiriarhului.
(4)Secretarul eparhial este şi secretar al şedinţelor Permanenţei Consiliului eparhial şi întocmeşte procesul-verbal al lucrărilor.
(5)Hotărârile Permanenţei Consiliului eparhial se iau cu votul majorităţii membrilor prezenţi şi sunt duse la îndeplinire de sectoarele Administraţiei eparhiale, potrivit competenţelor date prin statut şi prin regulamentele bisericeşti.
Permanenţa Consiliului eparhial exercită atribuţiile Consiliului eparhial în intervalul dintre şedinţele acestuia, cu excepţia celor prevăzute la art. 98 lit. a), b), c), k), n) şi q), precum şi următoarele atribuţii:
a)examinează şi definitivează dările de seamă anuale privind activităţile sectoarelor Administraţiei eparhiale, ale instituţiilor şi fundaţiilor eparhiale;
b)analizează şi definitivează contul de execuţie bugetară şi bilanţul financiar-contabil ale eparhiei, ale instituţiilor şi fundaţiilor sale;
c)prezintă Consiliului eparhial, spre verificare şi avizare, proiectul bugetului general al eparhiei, al instituţiilor şi fundaţiilor sale;
d)face propuneri privind planurile de activitate ale editurii şi tipografiei eparhiale, precum şi ale atelierelor eparhiale şi mânăstireşti;
e)aprobă clasificarea pe categorii a parohiilor, în conformitate cu prevederile art. 47 din prezentul statut;
f)face propuneri Consiliului eparhial privind modul de administrare a bunurilor mobile şi imobile ale eparhiei, ale instituţiilor şi fundaţiilor eparhiale;
g)aprobă înfiinţarea şi organizarea de instituţii cu caracter economic, cu sau fără personalitate juridică, distincte de eparhie sau de unităţile din jurisdicţia ei, pentru susţinerea activităţilor misionar-pastorale şi social-filantropice, în condiţiile prezentului Statut, ale regulamentelor bisericeşti şi legislaţiei în vigoare;
h)administrează fondurile eparhiale, ale instituţiilor şi fundaţiilor eparhiale destinate ajutorării parohiilor sărace, acordării de burse tinerilor care se pregătesc în instituţiile de învăţământ, precum şi sprijinirii programelor locale de asistenţă social-filantropică şi cultural-misionară;
i)aprobă proiectele de investiţii în limita bugetului anual al eparhiei;
j)face demersuri către autorităţile publice centrale şi locale pentru obţinerea de sprijin destinat susţinerii activităţilor pastoral-misionare, culturale şi social-filantropice ale eparhiei şi unităţilor sale, restaurării monumentelor bisericeşti, precum şi construirii de noi biserici în cuprinsul eparhiei;
k)aprobă proiectele de buget şi conturile de execuţie bugetară ale protopopiatelor, ale parohiilor şi ale mânăstirilor;
l)întocmeşte raportul către Consiliul eparhial privind inventarul protopopiatelor, parohiilor şi mânăstirilor;
m)examinează şi aprobă donaţiile, sponsorizările şi legatele ce se fac în folosul eparhiei, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
n)decide cu privire la contestaţiile făcute împotriva hotărârilor organismelor parohiale;
o)exercită orice atribuţii care îi sunt date prin statut, regulamente sau prin hotărâri ale Adunării eparhiale şi ale Consiliului eparhial.
F. Administraţia eparhială şi Cancelaria eparhială
În exercitarea atribuţiilor sale, chiriarhul este ajutat de episcopul-vicar sau arhiereul-vicar, Administraţia eparhială şi Cancelaria eparhială.
Episcopii-vicari şi arhiereii-vicari sunt membri de drept ai organismelor deliberative şi executive eparhiale, iar în cadrul Administraţiei eparhiale au atribuţiile ce le sunt delegate prin decizie de chiriarhi, cu aprobarea Sfântului Sinod. Ei poartă, cu aprobarea Sfântului Sinod, titluri legate de eparhiile respective ori, după caz, titluri speciale, hotărâte de Sfântul Sinod.
(1)Vicarul administrativ eparhial, consilierii eparhiali, inspectorul eparhial şi secretarul eparhial se numesc pe o perioadă de 4 ani, se reconfirmă şi se revocă de chiriarh într-o şedinţă de lucru a Permanenţei Consiliului eparhial, ţinându-se seama de următoarele criterii: media generală de licenţă în teologie minimum 8,50; cel puţin gradul II; fără impedimente canonice sau juridice şi având o activitate deosebită liturgică, administrativ-pastorală, misionară şi culturală.
(2)Vicarul administrativ eparhial, consilierii eparhiali, inspectorul eparhial şi secretarul eparhial au atribuţii stabilite prin decizie de chiriarh. Ei participă fără drept de vot la şedinţele Adunării eparhiale, iar la şedinţele Permanenţei Consiliului eparhial, cu vot deliberativ. Clericii din Administraţia eparhială pot fi numiţi slujitori la parohii direct (fără concurs) de către chiriarh.
(1)Administraţia eparhială duce la îndeplinire hotărârile organismelor deliberative şi executive centrale şi eparhiale, prin următoarele sectoare de activitate:
a)Sectorul administrativ-bisericesc;
b)Sectorul învăţământ şi activităţi cu tineretul;
c)Sectorul cultural şi comunicaţii media;
d)Sectorul social-filantropic şi misionar;
e)Sectorul economic-financiar;
f)Sectorul patrimoniu şi construcţii bisericeşti;
g)Sectorul Exarhatul mânăstirilor.
(2)În funcţie de cerinţele pastorale şi administrative locale, Permanenţa Consiliului eparhial poate înfiinţa şi alte sectoare de activitate.
(3)În cadrul sectoarelor Administraţiei eparhiale pot funcţiona următoarele servicii şi compartimente: bibliotecă; muzeu; personal - resurse umane; contabilitate; tehnic; editură; tipografie; ateliere, precum şi altele, potrivit cerinţelor locale specifice.
(4)Administraţia eparhială este condusă de chiriarh, ajutat de episcopul-vicar sau arhiereul-vicar, împreună cu vicarul administrativ eparhial şi consilierii eparhiali.
(1)Cancelaria eparhială pregăteşte împreună cu sectoarele Administraţiei eparhiale lucrările organismelor deliberative şi executive eparhiale şi duce la îndeplinire hotărârile acestora.
(2)Cancelaria eparhială are următoarele servicii şi compartimente: cabinetul chiriarhului; secretariat; registratură; arhivă; oficiul canonic-juridic; corpul de inspecţie şi control; biroul comunicaţii şi relaţii cu publicul.
(1)În Administraţia şi Cancelaria eparhială este încadrat, pe funcţii de execuţie, personal de specialitate, clerical şi neclerical. Acesta este numit, transferat şi revocat de chiriarh în şedinţă a Permanenţei Consiliului eparhial.
(2)Consilierii eparhiali împreună cu personalul de specialitate studiază şi întocmesc referate asupra problemelor ce urmează a fi dezbătute de organismele deliberative eparhiale sau a fi rezolvate de chiriarh.
(1)Corpul de inspecţie şi control al chiriarhului este încadrat cu următorul personal, numit de chiriarh într-o şedinţă de lucru a Permanenţei Consiliului eparhial:
a)un inspector eparhial bisericesc, numit în condiţiile art. 105 alin. (1) din prezentul statut, cu atribuţii generale de control şi de acuzator la Consistoriul eparhial;
b)exarhul mânăstirilor, numit dintre arhimandriţi sau protosingheli, cu atribuţii generale de îndrumare, de inspecţie, de control la mânăstiri şi de referent pentru problemele mânăstireşti. Acesta poate conduce şi Sectorul Exarhatul mânăstirilor;
c)inspectori pentru controlul financiar şi gestionar (audit), dintre care unul cu pregătire juridică.
(2)Membrii Corpului de inspecţie şi control al chiriarhului îşi desfăşoară activitatea din dispoziţia acestuia, potrivit atribuţiilor stabilite în statut, în regulamentele bisericeşti şi în legislaţia în vigoare.Secţiunea a VI-a
A. Mitropolia
(1)Sub raport canonic şi administrativ, episcopiile şi arhiepiscopiile sunt grupate în mitropolii.
(2)Mitropoliile din interiorul şi din afara graniţelor ţării sunt conduse de către un mitropolit.
B. Sinodul mitropolitan
Organizare şi atribuţii
(1)Mitropolitul, împreună cu arhiepiscopii, episcopii, precum şi episcopii-vicari şi arhiereii-vicari de la eparhiile sufragane alcătuiesc Sinodul mitropolitan.
(2)Sinodul mitropolitan coordonează activităţile comune ale eparhiilor din mitropolie, în limitele înscrise în Sfintele canoane, precum şi în normele statutare şi regulamentare în vigoare.
(3)Sinodul mitropolitan veghează ca pe cuprinsul Mitropoliei să fie apărate şi promovate credinţa ortodoxă, unitatea liturgică şi disciplina canonică a clerului şi monahilor, precum şi întrajutorarea frăţească între eparhii.
(4)Sinoadele mitropolitane se pot întruni în şedinţe comune pentru a elabora şi a aplica planuri de cooperare permanentă la nivel pastoral-misionar, social-filantropic şi cultural de interes regional, despre care vor informa Sfântul Sinod în scris.
(1)Sinodul mitropolitan este prezidat de mitropolit, care îl convoacă ori de câte ori este nevoie. În caz de vacanţă, prezidează Patriarhul sau ierarhul desemnat canonic şi statutar.
(2)Sinodul mitropolitan ia hotărâri cu votul a jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi.
(3)Lucrările Sinodului mitropolitan se pregătesc de către personalul clerical de conducere, respectiv consilier eparhial şi secretar eparhial desemnaţi de mitropolit, iar hotărârile acestuia se păstrează distinct în arhiva eparhiei de scaun a mitropolitului, împreună cu procesele-verbale ale şedinţelor.
Pe lângă atribuţiile enumerate mai sus, Sinodul mitropolitan are şi următoarele atribuţii:
a)propune Sfântului Sinod înfiinţarea de noi eparhii sau modificarea teritorială a celor existente;
b)analizează şi avizează solicitările venite de la eparhiile sufragane privind canonizarea de sfinţi, proiectele de texte liturgice şi icoane pentru cinstirea acestora şi înaintează Sfântului Sinod propunerile sale;
c)aprobă tematicile cursurilor pentru obţinerea de către personalul clerical a gradelor profesionale: definitiv şi gradul II, organizate de instituţiile de învăţământ superior din mitropolie, aprobate de Sfântul Sinod;
d)avizează propunerile chiriarhilor eparhiilor sufragane pentru alegerea episcopilor-vicari şi arhiereilor-vicari de către Sfântul Sinod;
e)aprobă înfiinţarea, desfiinţarea şi transformarea mânăstirilor de călugări în mânăstiri de călugăriţe sau a mânăstirilor de călugăriţe în mânăstiri de călugări, precum şi ridicarea schiturilor la rang de mânăstiri, în condiţiile art. 75 alin. (1) din prezentul statut;
f)primeşte şi examinează recursurile clericilor depuşi din treapta preoţiei de către un consistoriu eparhial din cuprinsul mitropoliei;
g)admite sau respinge, în principiu, cererile de recurs, pe baza referatului şi propunerilor motivate canonic şi juridic ale consilierului administrativ-bisericesc de la centrul mitropolitan;
h)în caz de admitere, în principiu, a recursului, trimite cauza pentru judecare în fond Consistoriului mitropolitan;
i)validează sau invalidează hotărâri ale adunărilor eparhiale din cuprinsul mitropoliei privind înstrăinarea bunurilor imobile (clădiri sau terenuri) eparhiale;
j)exercită orice alte atribuţii date lui prin Sfintele canoane, prin prezentul statut şi regulamentele bisericeşti sau prin hotărâri ale Sfântului Sinod.
C. Mitropolitul
(1)Mitropolitul este conducătorul canonic al unei mitropolii, exercită drepturile şi îndeplineşte îndatoririle prevăzute de Sfintele canoane, de tradiţia bisericească şi de prezentul statut.
(2)Titulatura mitropolitului este cea a arhiepiscopiei pe care o păstoreşte şi a mitropoliei pe care o conduce.
(3)El poartă ca semn distinctiv cruce pe culion, cu camilafcă neagră.
(4)Mitropolitul are următoarele atribuţii:
a)convoacă şi prezidează Sinodul mitropolitan;
b)prezidează şedinţa Sfântului Sinod pentru alegerea de arhiepiscopi şi episcopi sufragani;
c)îi hirotoneşte, împreună cu alţi ierarhi, pe arhiepiscopii şi episcopii sufragani, precum şi pe episcopii-vicari şi arhiereii-vicari de la eparhiile din mitropolie, împreună cu chiriarhii acestora;
d)emite gramata pentru întronizarea arhiepiscopilor şi episcopilor sufragani şi îi întronizează;
e)numeşte locţiitori de arhiepiscopi şi episcopi, în caz de vacanţă, la eparhiile sufragane;
f)îi vizitează frăţeşte pe arhiepiscopii şi episcopii din mitropolie;
g)convoacă sinaxele (consfătuirile) stareţilor şi duhovnicilor de la mânăstirile din eparhiile sufragane cel puţin o dată la 3 ani;
h)prezidează comisiile zonale de pictură bisericească;
i)primeşte sesizările privind arhiepiscopii, episcopii, episcopii-vicari şi arhiereii-vicari de la eparhiile din mitropolie, dispune, în consultare cu Patriarhul, cercetarea lor în Sinodul Permanent şi aduce la cunoştinţă Sfântului Sinod rezultatul cercetării;
j)emite decizia mitropolitană de constituire a Consistoriului mitropolitan, compus din membrii (3-5 titulari şi 2 supleanţi) delegaţi de adunările eparhiale sufragane în condiţiile art. 92 lit. h) şi numeşte un preşedinte din rândul acestora;
k)exercită orice alte atribuţii prevăzute de Sfintele canoane, de prezentul statut şi regulamentele bisericeşti sau de hotărâri ale Sfântului Sinod.Partea a II-a Despre cler
(1)Pregătirea personalului bisericesc din toate categoriile se face în următoarele unităţi de învăţământ teologic integrate în învăţământul de stat preuniversitar şi universitar:
a)şcoli de cântăreţi bisericeşti (şcoli de arte şi meserii);
b)seminarii teologice liceale;
c)facultăţi de teologie.
(2)În funcţie de cerinţele specifice, Biserica Ortodoxă Română poate organiza şi unităţi proprii de învăţământ teologic, de cercetare ştiinţifică-teologică şi pentru formare profesională, în condiţiile prevăzute de lege.
(3)Instituţiile de învăţământ teologic sunt destinate pregătirii personalului de cult, a profesorilor de religie, a altor specialişti necesari activităţii religioase şi sociale a Bisericii, precum şi a acelora care doresc formare teologică, în condiţiile prevăzute de lege, de prezentul statut şi de regulamentele bisericeşti.
(1)Unităţile de învăţământ preuniversitar teologic integrate în învăţământul de stat, respectiv şcolile de cântăreţi bisericeşti şi seminariile teologice liceale, se înfiinţează de către eparhiile pe teritoriul cărora vor funcţiona, cu avizul sinoadelor mitropolitane şi cu aprobarea Sfântului Sinod, în condiţiile prevăzute de lege.
(2)Planurile şi programele pentru învăţământul preuniversitar teologic se stabilesc de Sfântul Sinod, cu respectarea prevederilor legale.
(1)Unităţile de învăţământ universitar teologic, respectiv facultăţile de teologie, se înfiinţează de către eparhiile pe teritoriul cărora vor funcţiona, cu aprobarea Sfântului Sinod, în condiţiile prevăzute de lege.
(2)Planurile şi programele pentru învăţământul universitar teologic se elaborează de instituţiile de învăţământ, se avizează de sinoadele mitropolitane şi se aprobă de către Sfântul Sinod, cu respectarea prevederilor legale.
(1)Modul de organizare şi funcţionare, profilurile şi specializările, echivalarea şi recunoaşterea diplomelor de studii obţinute în străinătate, admiterea şi durata cursurilor în unităţile de învăţământ preuniversitar şi universitar teologic se stabilesc prin regulamente-cadru şi hotărâri ale Sfântului Sinod, în condiţiile prevăzute de lege.
(2)Personalul didactic şi de conducere din unităţile de învăţământ teologic integrate în învăţământul de stat se recunoaşte de către ministerul de resort, în condiţiile prevăzute de lege şi de protocoalele încheiate între Biserica Ortodoxă Română şi ministerul de resort, cu acordul prealabil al chiriarhului eparhiei pe raza căreia acestea funcţionează. Personalul didactic clerical poate funcţiona şi la parohie, cu aprobarea chiriarhului.
(3)Unităţile de învăţământ preuniversitar şi universitar teologic se află în jurisdicţia canonică a Sfântului Sinod şi a chiriarhului locului şi în subordinea administrativă a autorităţilor şi instituţiilor competente prevăzute de lege.
(4)Inspecţia unităţilor de învăţământ teologic şi controlul gestiunii bunurilor unităţilor de învăţământ teologic care aparţin Bisericii se exercită prin organismele abilitate ale eparhiilor pe raza cărora acestea funcţionează, cu respectarea prevederilor statutare şi regulamentare bisericeşti.
(5)Admiterea candidaţilor în învăţământul teologic de toate gradele se face numai cu binecuvântarea chiriarhului locului.
(1)Eparhiile au responsabilitatea predării religiei în învăţământul de stat, particular şi confesional, în centrele de plasament proprii, precum şi în cele organizate de instituţii publice sau particulare.
(2)Planurile şi programele pentru predarea religiei se aprobă de către Sfântul Sinod.
(3)Personalul didactic care predă religia în unităţile de învăţământ de stat şi particular se numeşte cu acordul chiriarhului fiecărei eparhii.
(4)Preotul paroh împreună cu profesorul de religie au responsabilitatea asigurării asistenţei religioase în instituţiile de învăţământ din cuprinsul parohiei.
(5)În cazul în care un cadru didactic, cleric sau laic, dintre cei care predau disciplina Religie, săvârşeşte abateri de la doctrina şi morala Bisericii, în urma cercetării, chiriarhul îi poate retrage acordul de a preda religia, fapt care duce la desfacerea contractului individual de muncă. Această dispoziţie este comună şi pentru personalul didactic din unităţile de învăţământ preuniversitar, universitar teologic şi confesional.
Cu binecuvântarea (acordul) chiriarhului locului, eparhiile şi unităţile de cult dependente de acestea au dreptul de a înfiinţa şi administra forme de învăţământ confesional de toate nivelurile, profilurile şi specializările, în conformitate cu prevederile prezentului statut, cu regulamentele bisericeşti şi în condiţiile legii.
(1)Sfântul Sinod aprobă solicitările facultăţilor de teologie, însoţite de acordul senatelor universitare, pentru organizarea doctoratului în teologie, în condiţiile prevăzute de lege.
(2)Sfântul Sinod aprobă şi comunică ministerului de resort, pentru acord, facultăţile de teologie atestate pentru organizarea cursurilor şi examenelor în vederea perfecţionării şi obţinerii gradelor profesionale şi didactice: Definitiv, II şi I de către personalul clerical şi de către cadrele didactice care predau Religia sau discipline teologice în învăţământul preuniversitar teologic.
Cântăreţii bisericeşti (cantorii) şi dascălii (cateheţii) se recrutează, de regulă, dintre absolvenţii şcolilor de cântăreţi bisericeşti. Ei se numesc, la propunerea preotului paroh şi a consiliului parohial, de către chiriarh, într-o şedinţă a Permanenţei Consiliului eparhial. Pentru motive de indisciplină, aceştia pot fi sancţionaţi sau revocaţi.
(1)Preoţii şi diaconii slujitori se recrutează dintre doctorii, absolvenţii de masterat şi licenţiaţii facultăţilor de teologie, specializarea Teologie pastorală, care au susţinut examenul de capacitate preoţească.
(2)Preoţii şi diaconii sunt numiţi la parohie de chiriarh, într-o şedinţă a Permanenţei Consiliului eparhial, cu respectarea prevederilor statutare şi regulamentare bisericeşti.
(3)Numirea şi transferarea preoţilor şi a diaconilor la parohii se fac prin concurs, cu excepţiile prevăzute la art. 39 alin. (1), art. 105 alin. (2), art. 124 alin. (4) şi art. 125 alin. (3).
(4)Pentru a putea fi numiţi, candidaţii la posturile de preot şi diacon trebuie să corespundă condiţiilor canonice, statutare şi regulamentare bisericeşti.
(5)Hirotesia întru citeţ şi ipodiacon şi hirotonia întru diacon şi preot se fac numai pe seama unui altar din cuprinsul eparhiei.
(6)Într-o parohie, prezenţa frecventă a unor clerici de mir sau de mânăstire din afara parohiei, pentru activităţi pastorale şi misionare, este îngăduită numai cu aprobarea chiriarhului locului.
(7)Raportul dintre personalul clerical şi Centrul eparhial este unul de slujire şi misiune liber asumată, conform mărturisirii (declaraţiei) solemne publice rostite şi semnate de către fiecare candidat înaintea hirotoniei întru preot. La începerea activităţii pastorale în unitatea pentru care a fost numit, personalul bisericesc primeşte din partea chiriarhului o decizie prin care se reglementează drepturile şi îndatoririle ce-i vor reveni.
(8)Fără binecuvântarea chiriarhului locului, preoţilor, diaconilor şi călugărilor nu le este îngăduit să înfiinţeze, să fie membri sau să participe în asociaţii, fundaţii şi organizaţii de orice tip.
(9)În Biserica Ortodoxă Română, statutul de preot, diacon şi călugăr este incompatibil cu exercitarea oricăror activităţi personale (private) cu caracter economic, financiar şi comercial, care contravin moralei creştine şi intereselor Bisericii.
(1)La parohiile din mediul urban (municipii şi oraşe), preoţii se numesc prin concurs, dintre doctorii, absolvenţii de masterat şi licenţiaţii în teologie. Aceştia sunt datori să aibă minimum 5 ani vechime în cler şi să promoveze examenul de selecţionare pentru parohiile din mediul urban.
(2)La parohiile din mediul rural (comune şi sate), preoţii şi diaconii se numesc prin concurs dintre absolvenţii de masterat şi licenţiaţii în teologie care au promovat examenul de capacitate preoţească. În cazul preoţilor care solicită transferul, aceştia sunt datori să aibă cel puţin 5 ani de la ultimul transfer.
(3)În cazul în care la unele parohii din mediul rural nu se prezintă candidaţi care întrunesc condiţiile prevăzute la alineatul precedent, pot fi numiţi şi absolvenţi de seminar care au susţinut examenul de capacitate.
(4)În situaţii misionare urgente din mediul urban sau rural, chiriarhul poate numi sau transfera, fără concurs, un preot într-un post vacant.
(1)Promovarea examenelor pentru obţinerea gradelor profesionale: definitiv, II şi I dă dreptul preoţilor şi diaconilor de a concura sau a solicita transferul pentru ocuparea de posturi în parohii de categorii superioare.
(2)Doctorii în teologie, absolvenţii de masterat, licentiatii în teologie, absolvenţii de seminar teologic liceal, citeţii şi ipodiaconii teologi nu pot fi hirotesiţi sau hirotoniţi într-o altă eparhie fără documentele de ieşire canonică din eparhia de care aparţin.
(3)Personalul clerical şi neclerical din mânăstiri, de la catedralele episcopale, arhiepiscopale, mitropolitane şi patriarhale se numeşte direct (fără concurs) de către chiriarhi.Secţiunea a II-a Alegerea ierarhilor în Biserica Ortodoxă Română
(1)Alegerea de Patriarh, mitropolit, arhiepiscop şi episcop eparhiot se face, prin vot secret, de către Sfântul Sinod, după consultarea clerului şi mirenilor din organismele bisericeşti, în termen de cel mult 60 de zile de la vacantarea scaunului respectiv.
(2)Sfântul Sinod, în cazul alegerilor de ierarhi, este constituit statutar cu prezenţa a trei pătrimi dintre membrii săi şi alege cu votul a două treimi din totalul membrilor prezenţi.
(3)Şedinţa Sfântului Sinod pentru alegerea de Patriarh, mitropolit, arhiepiscop şi episcop eparhiot are loc după ce s-a îndeplinit procedura de consultare prevăzută, după caz, de art. 127 alin. (2)-(4), art. 129 alin. (2)-(5) şi art. 130 alin. (2)-(5) din prezentul statut.
A. Alegerea Patriarhului
(1)Pentru slujirea, vrednicia şi răspunderea de Patriarh este eligibil oricare dintre mitropoliţii, arhiepiscopii şi episcopii eparhioţi în funcţiune, cetăţeni români, care sunt doctori sau licenţiaţi în teologie şi s-au impus în conştiinţa Bisericii şi a societăţii prin viaţă curată, cultură teologică, demnitate eclesială, zel misionar şi simţ gospodăresc.
(2)Pentru alegerea Patriarhului, Sfântul Sinod, prezidat de mitropolitul cu cea mai mare vechime în slujirea arhierească, stabileşte, prin consultare deschisă urmată de vot secret consultativ, o listă de 3 candidaţi dintre chiriarhii eligibili, cu motivarea fiecărei propuneri.
(3)În numele Sfântului Sinod, Sinodul Permanent se consultă, într-o şedinţă specială, cu membrii clerici şi mireni din Adunarea Naţională Bisericească, la care se adaugă membrii Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureştilor. La şedinţă participă, de asemenea, câte un decan al unei facultăţi de teologie şi câte un director de seminar teologic din fiecare mitropolie, desemnaţi de mitropolit, cu consultarea ierarhilor sufragani, dintre care nu vor lipsi decanul şi directorul reprezentând Arhiepiscopia Bucureştilor. Consultarea are loc la sediul Patriarhiei Române, la data stabilită de locţiitorul de Patriarh împreună cu Sinodul Permanent.
(4)În cadrul consultării, lista de candidaţi pentru alegerea Patriarhului, prezentată de Sinodul Permanent, poate fi completată, prin consultare deschisă, urmată de vot secret consultativ, cu două nume dintre ceilalţi chiriarhi eligibili. După votul consultativ, lista prezentată de Sinodul Permanent, întregită cu primii 2 chiriarhi eligibili care au obţinut cele mai multe voturi, va fi înaintată Sfântului Sinod.
(1)Lucrările Sfântului Sinod pentru alegerea Patriarhului sunt deschise şi închise de către locţiitorul de Patriarh şi sunt prezidate de către ierarhul eparhiot cu cea mai mare vechime în treapta arhieriei, în ordinea dipticelor, dintre mitropoliţii, arhiepiscopii şi episcopii eparhioţi, aşa cum rezultă din Condica Sfântă a hirotoniei arhiereilor.
(2)Pentru desfăşurarea votării, pe durata şedinţei, preşedintele de şedinţă este asistat, ca bărbaţi de încredere, de primii 2 episcopi-vicari sau arhierei-vicari cu cea mai veche hirotonie în treapta arhierească. Secretar de şedinţă este episcopul-vicar sau arhiereul-vicar cu cea mai nouă hirotonie. Aceştia 4 alcătuiesc Biroul.
(3)Cei 2 asistenţi ai preşedintelui le arată celor prezenţi că cele două urne sunt goale. Buletinele de vot poartă pe unul dintre colţuri ştampila Sfântului Sinod. Pe fiecare buletin de vot sunt înscrise, în ordine, numele candidaţilor nominalizaţi în urma consultărilor din Sfântul Sinod şi din Adunarea Naţională Bisericească completată conform prevederilor art. 127 alin. (3).
(4)La apelul secretarului de şedinţă, fiecare votant primeşte un buletin de vot, sărută Sfânta Evanghelie şi, mergând în cabina de votare, bifează pe buletin, în frică de Dumnezeu, numele celui pe care îl consideră vrednic să fie ales. Înainte de a părăsi cabina, fiecare votant împătureşte buletinul de vot în 4, în aşa fel încât ştampila să fie afară.
(5)Apoi, fiecare votant depune buletinul în prima urnă.
(6)Votarea este obligatorie. Buletinele de vot nebifate, bifate incorect sau cu adăugări sunt considerate voturi nule.
(7)Preşedintele face numărătoarea buletinelor de vot, trecându-le din prima urnă în cea de a doua. Numărul buletinelor trebuie să fie egal cu acela al votanţilor prezenţi.
(8)Preşedintele desface fiecare buletin din cea de a doua urnă, îl arată celor 2 asistenţi, citeşte cu voce tare numele bifat şi îl depune în prima urnă. În acest timp, secretarul înscrie într-o listă voturile sub numele respective, rostite de preşedinte.
(9)Secretarul, după ce a verificat dacă suma voturilor este egală cu numărul buletinelor, semnează lista şi o predă preşedintelui. Acesta o citeşte cu voce tare, după care o semnează împreună cu cei 2 asistenţi.
(10)Patriarh al României devine candidatul care a obţinut voturile a două treimi din totalul membrilor prezenţi. Dacă niciunul dintre candidaţi nu a întrunit numărul necesar de voturi, se organizează o nouă votare, la care participă primii 2 candidaţi care au întrunit cel mai mare număr de voturi. Devine ales cel care a obţinut voturile a două treimi din totalul membrilor prezenţi. Votarea se repetă până la obţinerea de către unul dintre candidaţi a majorităţii de două treimi din totalul membrilor prezenţi.
(11)Rezultatul alegerii se consemnează într-un proces-verbal la care se anexează buletinele voturilor exprimate. Preşedintele anunţă solemn numele celui ales, după care conducerea şedinţei îi este predată locţiitorului de Patriarh, spre a o închide.
B. Alegerea mitropolitului
(1)Eligibil pentru slujirea, vrednicia şi răspunderea de mitropolit este oricare ierarh membru al Sfântului Sinod, începând de la eparhia vacantă, care este doctor sau licenţiat în teologie şi s-a distins prin viaţă curată, cultură teologică, demnitate eclesială, zel misionar şi simţ gospodăresc. Lista ierarhilor eligibili se întocmeşte în ordinea dipticelor, descrescător, începând de la eparhia vacantă.
(2)Pentru alegerea de mitropolit, Sinodul mitropolitan, prezidat de Patriarhul României sau de locţiitorul desemnat canonic şi statutar, stabileşte, prin consultare deschisă urmată de vot secret consultativ, o listă de 2 candidaţi dintre ierarhii eligibili, cu motivarea fiecărei propuneri.
(3)După consultarea prevăzută la alineatul precedent, Sinodul mitropolitan se consultă, într-o şedinţă specială, cu membrii Adunării Eparhiale ai eparhiei vacante la care se adaugă membrii clerici şi mireni din celelalte eparhii ale mitropoliei respective, delegaţi în Adunarea Naţională Bisericească. La şedinţă participă, de asemenea, un decan al unei facultăţi de teologie şi un director de seminar teologic din mitropolie, desemnaţi de Patriarhul României sau de locţiitorul de mitropolit, cu consultarea ierarhilor sufragani. Consultarea are loc la sediul mitropoliei vacante, la data stabilită de Patriarhul României, în acord cu membrii Sinodului mitropolitan.
(4)Lista de candidaţi pentru alegerea mitropolitului, întocmită de Sinodul mitropolitan, poate fi completată, prin consultare deschisă urmată de vot secret consultativ, cu două nume dintre ierarhii eligibili care au obţinut cele mai multe voturi. Lista întocmită de Sinodul mitropolitan, completată în urma consultării cu membrii clerici şi mireni menţionaţi la alineatul precedent, va fi înaintată Sfântului Sinod cu proces-verbal.
(5)Sfântul Sinod primind lista poate dispune completarea acesteia cu 2 candidaţi, ierarhi eligibili, desemnaţi prin vot secret consultativ de către plenul său, care au obţinut cele mai multe voturi.
(6)Lucrările Sfântului Sinod pentru alegerea mitropolitului sunt prezidate de către Patriarhul României.
(7)În vederea alegerii mitropolitului, pe buletinul de vot se vor înscrie, în ordine, numele ierarhilor eligibili propuşi prin vot secret consultativ de Sinodul mitropolitan, de clericii şi mirenii participanţi la consultare, precum şi de Sfântul Sinod.
(8)Alegerea mitropolitului de către Sfântul Sinod se desfăşoară în conformitate cu modalitatea de votare prevăzută la art. 128 alin. (2)-(9), cu adaptările adecvate.
(9)Mitropolit devine candidatul care a obţinut voturile a jumătate plus unu din totalul membrilor prezenţi. Dacă niciunul dintre candidaţi nu a întrunit numărul necesar de voturi, se organizează o nouă votare, la care participă primii 2 candidaţi care au întrunit cel mai mare număr de voturi. Devine ales cel care a întrunit voturile a jumătate plus unu din totalul membrilor prezenţi. În caz de paritate, decid sorţii.
(10)Rezultatul alegerii se consemnează într-un proces-verbal la care se anexează buletinele voturilor exprimate. Preşedintele anunţă solemn numele celui ales, după care închide şedinţa de lucru.
C. Alegerea arhiepiscopului şi episcopului eparhiot
(1)Eligibil pentru slujirea, vrednicia şi răspunderea de arhiepiscop şi episcop eparhiot este oricare ierarh membru al Sfântului Sinod, începând de la eparhia vacantă, precum şi oricare arhimandrit ori preot văduv prin deces, care îndeplineşte condiţiile canonice, este doctor sau licenţiat în teologie şi s-a distins prin viaţă curată, cultură teologică, demnitate eclesială, zel misionar şi simţ gospodăresc. Lista ierarhilor eligibili se întocmeşte în ordinea dipticelor, descrescător, începând de la eparhia vacantă.
(2)Pentru alegerea arhiepiscopului şi episcopului eparhiot, Sinodul mitropolitan, prezidat de mitropolitul locului, stabileşte, prin consultare deschisă urmată de vot secret consultativ, o listă de 2 candidaţi, ierarhi eligibili sau alte persoane care întrunesc condiţiile prevăzute la aliniatul precedent, cu motivarea fiecărei propuneri.
(3)Sinodul mitropolitan se consultă, într-o şedinţă specială, cu membrii clerici şi mireni ai Adunării eparhiale a eparhiei vacante, la care participă un decan şi un director de la instituţiile de învăţământ teologic din cuprinsul eparhiei, desemnaţi de mitropolit. Consultarea are loc la sediul mitropoliei, la data stabilită de mitropolit în acord cu ierarhii din mitropolia respectivă, informând despre aceasta pe Patriarhul României.
(4)Lista de candidaţi pentru alegerea arhiepiscopului şi episcopului eparhiot, întocmită de Sinodul mitropolitan, poate fi completată, prin consultare deschisă urmată de vot secret consultativ, cu două nume dintre ierarhii eligibili sau alte persoane care întrunesc condiţiile prevăzute la alin. (1) şi au obţinut cele mai multe voturi. Lista întocmită de Sinodul mitropolitan, completată în urma consultării cu clerul şi mirenii menţionaţi la alineatul precedent, va fi înaintată Sfântului Sinod cu proces-verbal.
(5)Sfântul Sinod, primind lista candidaţilor pentru alegerea arhiepiscopului şi episcopului eparhiot, poate dispune completarea acesteia cu alţi 2 candidaţi, ierarhi eligibili sau clerici care nu sunt arhierei, desemnaţi de către plenul său, prin consultare deschisă urmată de vot secret consultativ, dintre cei care au obţinut cele mai multe voturi.
(6)În cazul candidaţilor înscrişi pe listă, care nu sunt arhierei, Sfântul Sinod dispune cercetarea lor canonică.
(7)Lucrările Sfântului Sinod pentru alegerea arhiepiscopului şi episcopului eparhiot sunt deschise şi închise de către Patriarhul României şi sunt prezidate de către mitropolitul locului.
(8)În vederea alegerii arhiepiscopului şi episcopului eparhiot de către Sfântul Sinod, pe buletinul de vot se vor înscrie, în ordinea dipticelor şi a rangurilor bisericeşti, numele candidaţilor propuşi prin vot secret consultativ de Sinodul mitropolitan, de clericii şi mirenii participanţi la consultare, precum şi de către Sfântul Sinod.
(9)Alegerea arhiepiscopului şi a episcopului eparhiot de către Sfântul Sinod se desfăşoară în conformitate cu modalitatea de votare prevăzută la art. 128 alin. (2)-(9), cu adaptările adecvate.
(10)Arhiepiscop şi episcop eparhiot devine candidatul care a obţinut voturile a jumătate plus unu din totalul membrilor prezenţi. Dacă niciunul dintre candidaţi nu a întrunit numărul necesar de voturi, se organizează o nouă votare, la care participă primii 2 candidaţi care au întrunit cel mai mare număr de voturi. Devine ales cel care a întrunit voturile a jumătate plus unu din totalul membrilor prezenţi. În caz de paritate, decid sorţii.
(11)Rezultatul alegerii se consemnează într-un proces-verbal la care se anexează buletinele voturilor exprimate. Preşedintele anunţă solemn numele celui ales, după care predă conducerea şedinţei Patriarhului României.
D. Alegerea episcopilor-vicari patriarhali, episcopilor-vicari şi arhiereilor-vicari
(1)Alegerea episcopilor-vicari patriarhali, episcopilor-vicari şi arhiereilor-vicari se face de către Sfântul Sinod, cu voturile a jumătate plus unu din totalul membrilor prezenţi. În acest scop, Patriarhul, mitropoliţii, arhiepiscopii şi episcopii pot propune unul sau mai mulţi candidaţi.
(2)Episcopii-vicari patriarhali se aleg, prin vot secret, de către Sfântul Sinod, la propunerea Patriarhului făcută în consultare cu Sinodul Permanent.
(3)Episcopii-vicari şi arhiereii-vicari de la eparhii se aleg, prin vot secret, de către Sfântul Sinod, la propunerea chiriarhului făcută în consultare cu Sinodul mitropolitan.
(4)Candidaţii pentru funcţiile de episcop-vicar patriarhal, episcop-vicar şi arhiereu-vicar trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 130 alin. (1) din prezentul statut, iar cei care nu sunt arhierei sunt supuşi examinării canonice prevăzute la art. 130 alin. (6).
(5)Şedinţa Sfântului Sinod pentru alegerea de episcop-vicar patriarhal, episcop-vicar şi arhiereu-vicar este prezidată de Patriarh. Alegerea se desfăşoară în condiţiile art. 128 alin. (2)-(9), cu adaptările adecvate.
(6)Dacă respectivul candidat propus nu obţine voturile a jumătate plus unu din totalul membrilor prezenţi, ierarhul eparhiot poate propune un nou candidat, într-o altă şedinţă, la alegerea căruia se va aplica aceeaşi procedură prevăzută în prezentul articol.
E. Alegerea ierarhilor de la eparhiile ortodoxe române de peste hotare
(1)Alegerea mitropoliţilor, arhiepiscopilor şi episcopilor de la eparhiile ortodoxe române de peste hotare se face de către Sfântul Sinod din cei unu sau doi candidaţi propuşi de Adunarea eparhială a eparhiei vacante, conform statutelor de organizare şi funcţionare ale acestora, aprobate de Sfântul Sinod. În cazul în care Adunarea eparhială propune un singur candidat, iar acesta nu este ales de Sfântul Sinod, Adunarea eparhială va propune Sfântului Sinod un al doilea candidat.
(2)În cazul înfiinţării de noi eparhii, mitropolitul locului sau delegatul Sfântului Sinod va proceda la organizarea eparhiilor nou-înfiinţate, inclusiv întocmirea statutelor eparhiilor respective, informând periodic Patriarhia Română despre stadiul misiunii sale.
(3)Episcopii-vicari şi Arhiereii-vicari de la eparhiile ortodoxe române de peste hotare se aleg, prin vot secret, de către Sfântul Sinod, la propunerea chiriarhului, făcută în consultare cu organismele eparhiale prevăzute în propriile statute de organizare şi funcţionare aprobate de Sfântul Sinod şi în acord cu prevederile prezentului statut.
F. Hirotonia şi întronizarea
(1)Întronizarea se face potrivit rânduielilor canonice şi după datinile Bisericii Ortodoxe Române. Numele celor aleşi se comunică Preşedintelui României, primului-ministru şi ministerului de resort. Întronizarea ierarhilor eparhioţi din afara graniţelor României va fi adusă la cunoştinţa principalelor autorităţi civile şi bisericeşti din ţările respective.
(2)Gramata de întronizare este emisă de către Sfântul Sinod pentru Patriarhul României, de către Patriarhul României pentru mitropoliţi şi de către mitropolit pentru arhiepiscopii şi episcopii sufragani. Pentru episcopii-vicari patriarhali, episcopii-vicari şi arhiereii-vicari se va emite un act de confirmare semnat de preşedintele Sfântului Sinod.
(3)În cazul când cel ales nu este arhiereu, el va fi hirotonit de către mitropolitul locului, împreună cu cel puţin alţi 2 arhierei, şi numai după aceea poate primi gramata de întronizare sau actul de confirmare, după caz.Secţiunea a III-a Despre vacanţe
(1)În caz de vacanţă a scaunului de Patriarh al României, locotenenţa patriarhală îi revine de drept primului ierarh din ordinea prevăzută în art. 12 alin. (2) din prezentul statut; în caz de indisponibilitate sau refuz, următorului, şi aşa mai departe.
(2)În caz de vacanţe ale scaunelor de mitropolit, arhiepiscop şi episcop eparhiot, Patriarhul României, pentru mitropoliţi, şi mitropoliţii, pentru eparhiile sufragane, vor numi locţiitori până la întronizarea noilor titulari.
(3)Pe durata vacanţei, locţiitorul de Patriarh, de mitropolit, de arhiepiscop şi de episcop eparhiot rezolvă doar problemele curente ale eparhiei vacante, respectiv ale Administraţiei Patriarhale, în cazul locţiitorului de Patriarh, fără dreptul de a face modificări în legiuirile şi structurile bisericeşti sau de a schimba destinaţia bunurilor bisericeşti.
(4)În caz de vacanţe la protopopiate, parohii şi mânăstiri, chiriarhii vor lua măsuri pentru asigurarea suplinirii până la numirea noilor titulari.
(1)Biserica Ortodoxă Română, prin eparhiile sale, are responsabilitatea asigurării asistenţei religioase şi a personalului bisericesc aferent desfăşurării acesteia în parohii, în armată, în sistemul penitenciar, în unităţi medicale, în aşezăminte de asistenţă socială şi în unităţi de învăţământ, în condiţiile prevăzute de lege, de protocoalele sau acordurile încheiate cu autorităţile publice ori cu alte persoane juridice.
(2)Normele generale de asistenţă religioasă în aceste unităţi, cu caracter unitar în întreaga Biserică Ortodoxă Română, se aprobă de către Sfântul Sinod, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
(3)Personalul clerical din aceste domenii se recrutează, cu acordul chiriarhului locului, dintre doctorii, absolvenţii de masterat şi licenţiaţii în teologie, cu respectarea prevederilor statutare şi regulamentare bisericeşti, în condiţiile legii.
(4)Îndrumarea pastoral-misionară şi jurisdicţia canonic-disciplinară a personalului clerical din aceste unităţi aparţin în exclusivitate eparhiilor pe raza cărora activează preoţii respectivi.
(1)Numirea, transferarea şi revocarea personalului clerical care asigură asistenţa religioasă în unităţile prevăzute la art. 135 alin. (1) se fac cu acordul comun al eparhiei şi al unităţii angajatoare, cu respectarea prevederilor statutare şi regulamentare bisericeşti, în condiţiile prevăzute de lege.
(2)Preoţii, diaconii şi cântăreţii bisericeşti de la parohii au îndatorirea de a acorda asistenţă religioasă tuturor categoriilor de credincioşi din unităţile militare, penitenciare, medicale, asistenţă socială şi din unităţile de învăţământ de pe raza parohiilor lor, ori de câte ori vor fi solicitaţi.Secţiunea a II-a Asistenţa socială în Biserica Ortodoxă Română
(1)Sistemul de asistenţă socială al Bisericii Ortodoxe Române este integrat şi funcţionează în cadrul structurilor sale administrativ-organizatorice sau în organizaţii social-filantropice patronate de ea.
(2)Biserica Ortodoxă Română, prin unităţile sale componente locale şi centrale (parohia, mânăstirea, protopopiatul, vicariatul, eparhia, mitropolia şi patriarhia), precum şi prin organizaţiile neguvernamentale care funcţionează cu aprobarea autorităţilor bisericeşti competente, asigură servicii sociale, acreditate conform legislaţiei în vigoare.
(3)Personalul care îşi desfăşoară activitatea în aşezămintele de asistenţă socială ale Bisericii se recrutează, în primul rând, dintre absolvenţii facultăţilor de teologie, specializarea teologie socială.
(4)Beneficiarii serviciilor sociale oferite în cadrul Bisericii Ortodoxe Române sunt persoane, grupuri şi comunităţi aflate în situaţii de dificultate, fără discriminare.
(5)Furnizorii de servicii sociale din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, prevăzuţi la alin. (2), îşi desfăşoară activitatea socială în nume propriu sau prin parteneriate cu instituţiile specializate ale statului, ale administraţiei locale sau ale organizaţiilor neguvernamentale.
(1)Strategia şi planurile de acţiune în domeniul asistenţei sociale bisericeşti se aprobă de către Sfântul Sinod, iar la nivelul eparhiilor, de către consiliile eparhiale.
(2)Elaborarea strategiei şi a planurilor de acţiune în domeniul asistenţei sociale bisericeşti se realizează de către Sectorul social-filantropic care funcţionează atât la nivelul Administraţiei Patriarhale, cât şi la cel al eparhiilor.
(1)Locaşurile de cult din instituţiile amintite la art. 135 alin. (1) din prezentul statut funcţionează, de regulă, ca subunităţi de cult (paraclise), cu sau fără personalitate juridică, arondate protopopiatelor pe teritoriul cărora se află.
(2)Eparhiile vor reglementa statutul administrativ-juridic al acestor subunităţi de cult prin acorduri încheiate cu instituţiile în cadrul cărora funcţionează şi care le administrează, cu respectarea prevederilor art. 183 alin. (2) din prezentul statut.
(3)Finanţarea activităţii în domeniul social se asigură din resursele proprii ale furnizorilor de servicii sociale, din subvenţii de la bugetul de stat şi de la bugetele locale, din donaţii şi sponsorizări obţinute în condiţiile prevăzute de lege, din subscripţii publice, din fonduri nerambursabile şi din venituri provenite din orice alte surse care nu contravin legislaţiei în vigoare sau prevederilor prezentului statut.Secţiunea a III-a Despre conferinţele clerului
(1)Preoţii şi diaconii, inclusiv cei din mânăstiri, sunt obligaţi să participe la conferinţele pastoral-misionare semestriale, de primăvară şi de toamnă, precum şi la conferinţele administrative lunare, ca formă continuă de perfecţionare a pregătirii profesionale, după absolvirea unei şcoli teologice.
(2)Conferinţele pastoral-misionare semestriale şi conferinţele administrative lunare au caracter teoretic şi practic pentru realizarea următoarelor scopuri:
a)apărarea învăţăturii de credinţă şi a moralei ortodoxe;
b)perfecţionarea continuă în domeniul liturgic şi administrativ-bisericesc;
c)aprofundarea şi împrospătarea cunoştinţelor teologice de bază;
d)perfecţionarea ca predicatori şi duhovnici;
e)întărirea cooperării şi solidarităţii dintre parohii;
f)însuşirea de noi metode în activitatea misionar-pastorală;
g)cunoaşterea problemelor actuale ale vieţii creştine şi căutarea de soluţii adecvate.
(3)Pentru una dintre conferinţele pastoral-misionare semestriale, care are caracter unitar în întreaga Biserică Ortodoxă Română, tema dezbaterii se stabileşte anual de Sfântul Sinod, iar pentru a doua, tema se stabileşte de fiecare eparhie, potrivit cerinţelor misionar-pastorale locale.
(4)Referatele susţinute în cadrul conferinţelor pastoral-misionare semestriale, apreciate în mod pozitiv de Centrul eparhial, se pot publica în revistele eparhiale.
(1)Perioadele de desfăşurare şi modalităţile de organizare a conferinţelor pastoral-misionare semestriale se stabilesc de fiecare Centru eparhial.
(2)Conferinţele administrative se organizează lunar, pe protopopiate, de către fiecare eparhie, şi au ca tematică subiecte de interes local misionar-pastoral, liturgic-duhovnicesc şi administrativ, economic-financiar şi altele.
În scopul perfecţionării profesionale şi al cunoaşterii problemelor actuale ale vieţii şi activităţii bisericeşti generale şi locale, Centrele eparhiale organizează anual, pe protopopiate, conferinţe ale cântăreţilor (cantorilor) şi dascălilor (cateheţilor) bisericeşti.
Conferinţele pastoral-misionare semestriale, conferinţele administrative lunare şi conferinţele cântăreţilor (cantorilor) şi dascălilor (cateheţilor) bisericeşti vor fi prezidate de chiriarh sau de delegatul acestuia.
Pentru activitate deosebită în domeniul lucrării bisericeşti, sub raport liturgic, didactic, misionar-pastoral, cultural-publicistic, social, gospodăresc-edilitar sau administrativ-economic, preoţii de mir pot primi următoarele ranguri onorifice bisericeşti:
a)sachelar;
b)iconom;
c)iconom stavrofor.
(1)Rangul de sachelar se acordă de către chiriarh preoţilor care au o activitate bisericească bogată. Sachelarul poartă ca semn distinctiv brâu albastru.
(2)Rangul de iconom se acordă de chiriarh, într-o şedinţă a Permanenţei Consiliului eparhial, preoţilor sachelari care au o activitate bisericească remarcabilă. Iconomul poartă ca semn distinctiv brâu roşu, iar la serviciile religioase, bederniţă.
(3)Rangul de iconom stavrofor se acordă de chiriarh, într-o şedinţă a Permanenţei Consiliului eparhial, preoţilor iconomi care au o activitate bisericească excepţională. Iconomul stavrofor poartă ca semn distinctiv cruce pectorală, brâu roşu, iar la serviciile religioase, bederniţă.
(4)Pentru activitate îndelungată şi deosebită, diaconilor din rândul clerului de mir li se poate acorda de către chiriarh rangul de arhidiacon, cu dreptul de a purta cruce pectorală.
(5)În caz de abateri grave, aceste distincţii pot fi retrase de către chiriarh direct sau în baza unei hotărâri consistoriale.
(1)Protopopii, în timpul funcţionării lor în această calitate, poartă ca semn distinctiv cruce pectorală, brâu şi culion roşu, iar la serviciile religioase, bederniţă.
(2)Vicarul administrativ eparhial, consilierii eparhiali şi inspectorii eparhiali cu funcţii de conducere de la eparhii, precum şi inspectorii cu funcţii de conducere de la Patriarhia Română, pe durata funcţionării lor în aceste calităţi, poartă ca semn distinctiv cruce pectorală, brâu şi culion ciclamen.
(3)Vicarul administrativ patriarhal, consilierii patriarhali şi inspectorul general bisericesc de la Patriarhia Română, pe durata funcţionării lor în aceste calităţi, poartă ca semn distinctiv cruce pectorală, brâu şi culion violet.
(4)Cadrele didactice din învăţământul preuniversitar şi universitar teologic pot fi recompensate pentru activitatea lor cu ranguri acordate de chiriarh.
(1)Pentru activitate meritorie îndelungată pe tărâm pastoral-misionar, administrativ-bisericesc, didactic-educativ şi social-filantropic, la propunerea chiriarhilor, Patriarhul acordă distincţia "Crucea Patriarhală" pentru clerici şi mireni, cu gramată.
(2)În acelaşi scop, la nivelul eparhiilor, se pot institui, prin hotărâre a Permanenţei Consiliului eparhial, distincţii arhiepiscopale şi episcopale, după rangul eparhiei care le instituie, iar la mitropolii, distincţii mitropolitane.
(1)Instanţele disciplinare şi de judecată bisericească pentru clericii de mir, preoţi şi diaconi în funcţiune şi pensionari, precum şi pentru cântăreţi, în probleme doctrinare, morale, canonice şi disciplinare sunt:
A. De judecare în fond:
a)Consistoriul disciplinar protopopesc;
b)Consistoriul eparhial.
B. De judecare în recurs:
Consistoriul mitropolitan, pentru cererile de recurs admise, în principiu, de Sinodul mitropolitan şi de Sfântul Sinod.
(2)Organismele care se pronunţă asupra admisibilităţii cererilor de recurs sunt:
a)Sinodul mitropolitan, care poate admite sau respinge, în principiu, recursurile pentru cazurile de depunerea din treaptă, pronunţate de un consistoriu eparhial;
b)Sfântul Sinod, care admite sau respinge, în principiu, recursurile pentru cazurile de caterisire, pronunţate de un consistoriu eparhial.
(1)Pe lângă fiecare protopopiat funcţionează Consistoriul disciplinar protopopesc.
(2)Consistoriul disciplinar protopopesc are un preşedinte cleric şi 3 membri, dintre care 2 membri clerici, numiţi pe termen de 4 ani, de către chiriarh, dintre preoţii din protopopiat, doctori, absolvenţi de masterat sau licenţiaţi în teologie, care au cel puţin gradul II şi cunoştinţe canonice, precum şi un membru din rândurile cântăreţilor bisericeşti.
(3)Când se judecă numai cazuri ale preoţilor, reprezentantul cântăreţ nu participă.
(1)Consistoriul disciplinar protopopesc funcţionează ca instanţă disciplinară şi de judecată pentru cântăreţii bisericeşti şi ca organism de împăcare pentru neînţelegerile ivite în rândul personalului bisericesc, precum şi între parohieni şi preot.
(2)Dacă părţile nu s-au declarat împăcate prin hotărârea dată de Consistoriul disciplinar protopopesc, cazul se transferă, în ultimă instanţă, la Consistoriul eparhial.
(3)Hotărârile Consistoriului disciplinar protopopesc privind cântăreţii bisericeşti sunt definitive, după aprobarea lor de către chiriarh şi nu pot fi atacate în recurs la Consistoriul eparhial, cu excepţia celor care prevăd pedeapsa destituirii acestora.
(1)Consistoriul eparhial funcţionează la fiecare episcopie şi arhiepiscopie şi este format din 3 membri titulari şi 2 membri supleanţi. Membrii Consistoriului eparhial sunt preoţi cu cel puţin gradul II, doctori, absolvenţi de masterat sau licenţiaţi în teologie, cu cunoştinţe canonice şi juridice.
(2)Membrii Consistoriului eparhial se aleg, la propunerea chiriarhului, de către Adunarea eparhială, pe termen de 4 ani.
(3)Preşedintele Consistoriului eparhial se numeşte de către Chiriarh dintre membrii titulari ai acestuia.
(4)Consistoriul are un grefier numit de chiriarh, la propunerea preşedintelui.
(5)La fiecare eparhie funcţionează Consistoriul monahal eparhial, compus din 3-5 membri numiţi de chiriarh, pentru judecarea cauzelor personalului monahal, primite de la chiriarh sau de la consiliile de judecată ale mânăstirilor, cu aprobarea chiriarhului.
Hotărârile Consistoriului eparhial aprobate de către chiriarh devin definitive şi executorii.
(1)Pe lângă fiecare mitropolie funcţionează Consistoriul mitropolitan ca instanţă de judecare a recursurilor admise, în principiu, de Sinodul mitropolitan sau de Sfântul Sinod.
(2)Consistoriul mitropolitan se compune din 3-5 membri titulari şi 2 supleanţi, preoţi numiţi de mitropolit dintre preoţii desemnaţi de adunările eparhiale ale eparhiilor sufragane, alţii decât cei desemnaţi în consistoriile eparhiale, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 151 alin. (1) din prezentul statut.
(3)Preşedintele Consistoriului mitropolitan este numit de mitropolit dintre membrii acestuia, grefierul fiind desemnat tot de mitropolit dintre clericii din administraţia eparhiei de scaun a acestuia.
(4)Consistoriul mitropolitan dă hotărâri definitive şi executorii, prin aprobarea lor de către mitropolitul locului.
(1)Sinodul mitropolitan, ca organism care se pronunţă asupra admisibilităţii cererilor de recurs, deliberează sub preşedinţia mitropolitului locului.
(2)Sinodul mitropolitan primeşte şi examinează recursurile clericilor depuşi din treapta preoţiei de către un consistoriu eparhial din cadrul mitropoliei. Recursurile admise, în principiu, de Sinodul mitropolitan sunt trimise Consistoriului mitropolitan spre judecare asupra fondului, iar sentinţa se aprobă de către mitropolit.
Sfântul Sinod, ca organism care se pronunţă asupra admisibilităţii cererilor de recurs, primeşte şi examinează recursurile clericilor caterisiţi de către un consistoriu eparhial. Recursurile admise, în principiu, de Sfântul Sinod sunt trimise Consistoriului mitropolitan spre judecare asupra fondului, iar sentinţa se aprobă de Patriarh.
(1)Hotărârile instanţelor disciplinare şi de judecată eparhiale devin executorii numai după învestirea lor cu formulă executorie de către chiriarh.
(2)Hotărârile instanţelor de recurs devin executorii după aprobarea lor de către mitropolit sau Patriarh, după caz.
(3)Sfântul Sinod, cu avizul chiriarhului locului, aprobă sau respinge cererile de iertare ale preoţilor sancţionaţi cu pedeapsa caterisirii care, după recurs, a rămas definitivă.
(4)Sinodul mitropolitan, cu avizul chiriarhului locului, aprobă sau respinge cererile de iertare ale preoţilor sancţionaţi cu pedeapsa depunerii din treapta preoţiei care, după recurs, a rămas definitivă.
(5)Hotărârile instanţelor disciplinare şi de judecată se pun în aplicare de către autorităţile bisericeşti învestite în acest scop.
(6)În virtutea autonomiei cultelor, prevăzută de lege, şi a competenţelor specifice lor, instanţele de judecată bisericească soluţionează probleme de disciplină internă, iar hotărârile instanţelor bisericeşti la toate nivelurile nu sunt atacabile în faţa instanţelor civile.
Sfântul Sinod este unica instanţă de judecată canonică a membrilor săi pentru orice fel de abateri de la învăţătura şi disciplina Bisericii.
În caz de urgenţă pastorală, potrivit prevederilor Sfintelor canoane, chiriarhul poate hotărî singur sancţiuni disciplinare pentru personalul bisericesc din eparhie.
Personalul bisericesc trimis în faţa instanţelor disciplinare şi de judecată bisericească în calitate de acuzat poate fi asistat în faţa tuturor instanţelor bisericeşti de un apărător bisericesc acreditat, ales de acuzat.
Cererile de revizuire a sentinţelor de caterisire, bine motivate, însoţite de actele necesare, vor fi adresate Patriarhului, ca preşedinte al Sfântului Sinod, care le va trimite spre rejudecare Consistoriului mitropolitan competent.
În Biserica Ortodoxă Română funcţionează ca instituţii cu scop misionar:
A. Institutul Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române cu patrimoniu distinct, având sectoarele: editură, tipografie şi ateliere, la nivelul central al Patriarhiei;
B. Instituţii media: posturi de radio şi televiziune, centre şi birouri de presă, agenţii de ştiri, cotidiane şi periodice etc., la nivelul Patriarhiei Române şi al eparhiilor;
C. Casa de ajutor reciproc a clerului şi salariaţilor bisericeşti, la fiecare eparhie.
A. Institutul Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române
(1)Institutul Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române este condus de Patriarh, iar activitatea sa este coordonată de unul dintre episcopii-vicari patriarhali, fiind administrat de Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc.
(2)Produsele Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române se distribuie eparhiilor, parohiilor, mânăstirilor şi credincioşilor prin magazinele bisericeşti eparhiale.
(3)Editura şi tipografia Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române au exclusivitate în privinţa editării, tipăririi şi difuzării Sfintei Scripturi, a cărţilor de cult şi a manualelor de teologie, care se vor tipări numai cu aprobarea Sfântului Sinod.
Eparhiile pot organiza singure edituri şi tipografii, precum şi ateliere de pictură şi de confecţionat icoane, de ţesătorie şi croitorie de veşminte preoţeşti, de broderie, de ţesut covoare, de lumânări etc., pentru a împlini în exclusivitate cerinţele unităţilor de cult din eparhie.
Sfântul Sinod aprobă anual calendarul bisericesc pe baza textului elaborat de Cancelaria Sfântului Sinod, care se tipăreşte la tipografia Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române şi tipografiile eparhiale, cu respectarea dreptului de copy-right, iar difuzarea se face în condiţiile stabilite anual de Sfântul Sinod, numai în cuprinsul fiecărei eparhii.
Institutul Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, precum şi eparhiile care au tipografii şi ateliere proprii, sunt obligate să ia măsurile necesare pentru respectarea prevederilor legale în vigoare privind dreptul exclusiv al Bisericii de a produce şi a valorifica obiectele şi bunurile necesare activităţii de cult.
Pentru susţinerea activităţilor pastoral-misionare, cultural-educative şi social-filantropice, Biserica Ortodoxă Română, prin unităţile sale de cult, poate desfăşura activităţi economico-gospodăreşti.
B. Instituţii media
La nivelul Patriarhiei Române şi al eparhiilor pot funcţiona, sub directa îndrumare a Chiriarhului, instituţii media (posturi de radio şi de televiziune, centre şi birouri de presă, agenţii de ştiri, cotidiane şi periodice etc.), a căror activitate se aprobă de organismele bisericeşti abilitate, în condiţiile legii.
C. Casa de ajutor reciproc a clerului şi salariaţilor bisericeşti
Casele de ajutor reciproc ale clerului şi salariaţilor bisericeşti din eparhii au ca scop acordarea de împrumuturi şi ajutoare membrilor lor, la cererea acestora, iar activitatea acestora se va desfăşura potrivit propriului regulament.
A. Dispoziţii privind patrimoniul bisericesc
Totalitatea bunurilor aparţinând parohiilor, schiturilor, mânăstirilor, protopopiatelor, vicariatelor, episcopiilor, arhiepiscopiilor, mitropoliilor şi Patriarhiei, asociaţiilor şi fundaţiilor constituite de Biserică, fondurile destinate unui scop bisericesc, precum şi averile bisericilor fundaţionale alcătuiesc patrimoniul bisericesc care aparţine Bisericii Ortodoxe Române, iar regimul lui este reglementat de prezentul statut. Bunurile aflate în folosinţă fac, de asemenea, parte din patrimoniul bisericesc şi se administrează conform actelor de dobândire şi dispoziţiilor prezentului statut.
(1)Din punctul de vedere al destinaţiei lui, patrimoniul bisericesc cuprinde bunuri sacre şi bunuri comune.
(2)Bunurile sacre, respectiv cele care prin sfinţire sau binecuvântare sunt destinate exclusiv şi direct cultului, sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Proprietatea asupra bunurilor sacre este exclusiv bisericească, iar cedarea folosinţei poate fi acordată pe un termen de până la 3 ani, cu posibilitatea de reînnoire.
(3)Sunt bunuri sacre cele care prin sfinţire sau binecuvântare sunt destinate cultului divin, precum: lăcaşurile de cult (catedrale, biserici, paraclise, capele etc.), odoarele şi veşmintele bisericeşti, cărţile de ritual, cimitirele etc.
(4)Sunt asimilate cu bunurile sacre şi beneficiază de acelaşi regim juridic şi: casa parohială, vatra parohială şi mânăstirească, incinta Centrului eparhial, a Centrului patriarhal, reşedinţele chiriarhale, chiliile mânăstirilor şi schiturilor, bunurile preţioase, cu valoare artistică, istorică sau datorită materialului din care sunt confecţionate, precum: picturile, sculpturile, ţesăturile artistice, miniaturile, cărţile rare, documentele, lucrările din materiale scumpe etc.
(5)Bunurile comune sunt cele destinate întreţinerii bisericilor, a slujitorilor ei, operelor culturale, de caritate şi asistenţă socială, precum şi pentru îndeplinirea celorlalte scopuri ale Bisericii.
(6)Bunurile comune afectate întreţinerii bisericilor şi slujitorilor bisericeşti, operelor culturale, de asistenţă socială şi filantropică, precum şi pentru îndeplinirea celorlalte scopuri ale Bisericii sunt: edificiile şcolilor bisericeşti, edificiile administraţiilor bisericeşti, muzeele religioase, aşezămintele şi instituţiile culturale, filantropice şi economice, terenurile agricole, pădurile, păşunile, viile, livezile, grădinile, drepturile patrimoniale, creanţele, părţile sociale, acţiunile, fondurile, hârtiile de valoare, averea în numerar etc.
(7)Terenurile agricole (arabil, păşune, izlaz, livadă etc.) şi pădurile unităţilor de cult ale Bisericii Ortodoxe Române vor fi folosite conform dispoziţiilor stabilite de organismele bisericeşti competente.
(8)Normele generale şi obligatorii privitoare la asigurarea bunurilor unităţilor bisericeşti din cuprinsul Patriarhiei Române se aprobă de Sfântul Sinod.
(9)Apartenenţa unui bun la categoria bunurilor sacre, în caz de îndoială, se stabileşte de către Sinodul mitropolitan.
(10)Transmiterea cu orice titlu a folosinţei sau proprietăţii asupra bunurilor imobile care aparţin parohiilor, mânăstirilor, protopopiatelor şi altor instituţii bisericeşti cu personalitate juridică din cuprinsul eparhiei (vânzare, cumpărare, închiriere, schimbare etc.), precum şi grevarea cu sarcini sau afectarea de servituţi a acestor bunuri prevăzute la alin. (6) şi (7), se aprobă de Consiliul eparhial, iar înstrăinarea bunurilor imobile (clădiri şi terenuri) ale Centrului eparhial, de către Sinodul mitropolitan.
(11)Pentru îndeplinirea unor obiective misionar-pastorale şi social-filantropice la nivel de eparhii, prin aprobarea adunărilor eparhiale, unele proprietăţi ale parohiilor şi mânăstirilor pot fi administrate în mod unitar şi solidar de organismul eparhial abilitat în acest scop.
(1)Fondurile arhivistice şi bibliotecile mânăstirilor, parohiilor, protopopiatelor, episcopiilor, arhiepiscopiilor, mitropoliilor şi ale Patriarhiei sunt proprietatea exclusivă a acestora, nu pot fi înstrăinate, grevate sau urmărite şi au regimul juridic al arhivelor şi bibliotecilor private.
(2)Organizarea şi funcţionarea fondurilor arhivistice şi a bibliotecilor unităţilor administrative bisericeşti se fac potrivit prevederilor statutare şi regulamentare bisericeşti şi normelor legale în vigoare.
În cazul desfiinţării unei unităţi de cult sau a unei biserici fundaţionale, proprietatea asupra întregului ei patrimoniu se transmite unităţii de cult superioare ierarhic, care va dispune de acesta cu titlu de proprietar al respectivului patrimoniu bisericesc. Patrimoniul bisericesc fără stăpân revine eparhiei în a cărei jurisdicţie teritorială se află.
Patrimoniul fundaţiilor şi asociaţiilor bisericeşti cu personalitate juridică constituite de Biserică este proprietatea acestora şi se administrează de Biserică în limita şi în condiţiile actelor constitutive şi conform dispoziţiilor prezentului statut.
Bunurile care fac obiectul aporturilor de orice fel - contribuţii, donaţii, succesiuni, legate -, precum şi orice alte bunuri intrate în patrimoniul unităţilor componente ale Bisericii Ortodoxe Române, din ţară şi din afara graniţelor ţării, nu pot face obiectul revendicării lor ulterioare.
(1)Biserica Ortodoxă Română şi părţile ei componente pot deţine în proprietate bunuri în străinătate a căror situaţie se reglementează potrivit prevederilor statutare şi regulamentare proprii şi legislaţiei statelor pe teritoriul cărora se află respectivele proprietăţi.
(2)Situaţia bunurilor bisericeşti sau similare din străinătate, proprietate a statului român, date în administrare eparhiilor ortodoxe române din afara graniţelor ţării şi unităţilor lor, se va reglementa, la cerere, prin acorduri bilaterale între Patriarhia Română, unitatea interesată şi statul român.
(1)Dobândirea, înstrăinarea, grevarea şi administrarea patrimoniului bisericesc, controlul şi verificarea gestionară se desfăşoară în conformitate cu prevederile statutare şi regulamentare în vigoare. Forma definitivă a acestor acte este cea aprobată de Consiliul eparhial, respectiv de Sinodul mitropolitan.
(2)În cazul aprobării înstrăinării unor bunuri bisericeşti, unităţile bisericeşti ortodoxe au drept de preemţiune.
(3)Actele juridice având ca obiect bunurile din patrimoniul bisericesc, încheiate cu încălcarea prevederilor prezentului statut, sunt lovite de nulitate absolută.
B. Dispoziţii cu privire la edificiile bisericeşti şi cimitirele parohiale
I. Edificiile bisericeşti
Bisericile sunt:
a)parohiale şi filii;
b)de cimitir;
c)fundaţionale;
d)izolate;
e)paraclise;
f)catedrale;
g)de mânăstiri;
h)din străinătate;
i)din armată, sistemul penitenciar, unităţi medicale, aşezăminte de asistenţă socială, unităţi de învăţământ etc.
(1)Bisericile parohiale sunt proprietatea parohiei, sunt integrate patrimoniului eparhiei şi stau sub jurisdicţia şi controlul autorităţii arhiepiscopiei sau episcopiei. Dacă într-o parohie sunt mai multe biserici, chiriarhul o desemnează pe cea de căpetenie ca biserică parohială.
Alin. (1) al art. 178 a fost modificat de RECTIFICAREA nr. 53 din 16 ianuarie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 132 din 20 februarie 2008.
(2)În municipiile-reşedinţă eparhială, precum şi în municipiile-reşedinţă de judeţ, chiriarhul va desemna catedrala. Acolo unde există episcop-vicar sau arhiereu-vicar, chiriarhul îi va desemna acestuia o biserică de slujire.
(3)Se consideră anexe ale lăcaşului de cult şi urmează regimului juridic al acestuia următoarele construcţii: clopotniţa, cancelaria parohială, agheasmatarul, capela mortuară, casa parohială cu dependinţele sale, muzeul eparhial, mănăstiresc sau parohial, incinta pentru aprins lumânări, pangarul, troiţa, magazia pentru depozitat diverse obiecte de cult, aşezământul cu caracter social-filantropic, arhondaricul, chilia, trapeza, orice incintă pentru desfăşurarea activităţilor cu caracter administrativ-bisericesc, reşedinţa chiriarhului, precum şi altele asemenea. Prin aşezământ cu caracter social-filantropic se înţelege căminul de copii, azilul de bătrâni, cantina socială sau orice altă incintă destinată unei activităţi asemănătoare.
Bisericile din cimitire se află în administrarea parohiilor, a mânăstirilor, a protopopiatelor sau în directă dependenţă de Centrul eparhial.
(1)Bisericile fundaţionale, întemeiate pe baza actelor de fundaţii, se conduc potrivit acelor acte de către chiriarh sau delegatul său. Ele stau sub jurisdicţia şi controlul autorităţii arhiepiscopiei şi episcopiei din punctele de vedere religios, administrativ-patrimonial şi gestionar ca şi bisericile parohiale, supunându-se aceloraşi drepturi şi obligaţii faţă de eparhie.
(2)Actele de fundaţie ale acestor biserici vor fi puse întotdeauna în acord cu dispoziţiile prezentului statut de către autorităţile bisericeşti. În caz contrar, biserica, cu toate bunurile ei mobile şi imobile, trece în administrarea eparhiei.
(3)Dacă o asociaţie sau fundaţie social-filantropică ori cultural-bisericească se desfiinţează, întregul ei patrimoniu trece în proprietatea eparhiei pe teritoriul căreia se află.
Alin. (3) al art. 180 a fost modificat de RECTIFICAREA nr. 53 din 16 ianuarie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 132 din 20 februarie 2008.
O biserică, imediat după sfinţirea ei, trece în proprietatea şi în folosinţa unităţilor de cult din cadrul eparhiei, cu tot terenul şi clădirile afectate ei şi stă sub dispoziţiile prezentului statut, ţinându-se seama şi de actele de fundaţie. Eventualele condiţii testamentare contrare prezentului statut se vor considera nule.
(1)Bisericile izolate care nu se află pe un teritoriu locuit de vreo aşezare omenească aparţin eparhiei pe teritoriul căreia se află şi sunt în grija şi administrarea acelei eparhii.
(2)Bisericile şi edificiile monumente istorice cu caracter religios aparţin, de asemenea, eparhiei pe teritoriul căreia se află şi se administrează de către aceasta.
(1)Paraclisele de la reşedinţele eparhiale stau sub autoritatea directă a chiriarhului, iar cele de la mânăstiri sub autoritatea mânăstirii de care aparţin.
(2)Paraclisele, capelele şi bisericile din cadrul unităţilor militare, din sistemul penitenciar, din unităţile medicale, din aşezămintele de asistenţă socială, din unităţile de învăţământ şi din alte instituţii, depind direct de chiriarh, sunt arondate protopopiatelor pe raza cărora funcţionează şi nu li se poate schimba destinaţia de lăcaş de cult al Bisericii Ortodoxe Române.
Bisericile de orice categorie se pot edifica pe teren proprietate a Bisericii sau concesionat acestui scop, pe bază de cereri şi documente depuse la Centrul eparhial, numai cu aprobarea şi binecuvântarea chiriarhului, fie că sunt noi, se reclădesc sau se transformă dintr-un alt edificiu.
(1)Unităţile de cult pot solicita şi primi de la autorităţile administraţiei publice centrale şi locale fonduri în vederea construirii, reparării, conservării şi întreţinerii lăcaşurilor de cult şi edificiilor bisericeşti, în condiţiile prevăzute de lege.
(2)În privinţa lăcaşurilor de cult şi a edificiilor bisericeşti care fac parte din patrimoniul cultural-naţional, autorităţile de stat pot efectua lucrări de restaurare şi întreţinere a acestora, cu consultarea prealabilă a eparhiilor pe raza cărora acestea funcţionează.
II. Cimitirele parohiale şi mânăstireşti
(1)Fiecare parohie şi mânăstire are dreptul să deţină sau să înfiinţeze cel puţin un cimitir pentru îngroparea credincioşilor decedaţi, care este proprietatea parohiei sau a mânăstirii.
(2)Cimitirele parohiale şi mânăstireşti, ca bunuri sacre destinate exclusiv şi direct cultului, sunt insesizabile şi imprescriptibile şi nu pot fi înstrăinate, schimbate, grevate sau sechestrate.
(1)Cimitirul se administrează de către Consiliul parohial, Consiliul mânăstiresc sau protopopiat, sub controlul periodic al Centrului eparhial.
(2)La parohie, cimitirul stă sub supravegherea preotului paroh, a epitropului şi a Consiliul parohial, iar la mânăstire, a stareţului (stareţei), care sunt datori a se îngriji de împrejmuirea şi întreţinerea lui.
(3)Locul de veci concesionat rămâne proprietatea parohiei sau a mânăstirii, iar dreptul de concesiune nu poate fi vândut de titular, transmiterea acestuia putând fi făcută doar prin succesiune către soţ sau rude până la gradul al IV-lea.
(4)Locuri de înmormântare mai pot fi atribuite şi în folosinţă temporară sau gratuită tot prin hotărârea organismelor parohiale şi mânăstireşti.
(5)Tarifele şi taxele pentru concesionarea şi întreţinerea locurilor de înmormântare din cimitirele parohiale şi cele mânăstireşti, precum şi pentru prestarea serviciilor specifice din cimitir se vor stabili de Consiliul parohial sau de Consiliul economic al mânăstirii şi nu vor putea depăşi tarifele ce se percep la cimitirele administraţiei publice locale de aceeaşi categorie.
(6)Este interzisă condiţionarea oficierii slujbei înmormântării de plata oricărei taxe fixate de preot sau de Consiliul parohial.
Cimitire parohiale şi mânăstireşti noi se înfiinţează cu aprobarea Consiliului eparhial, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
C. Dispoziţii privind cheltuielile bisericeşti şi ajutorul statului
Cheltuielile pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult, precum şi pentru reparaţii şi construcţii noi vor fi acoperite din contribuţiile benevole ale credincioşilor, din veniturile unităţilor de cult obţinute din activităţi proprii şi din contribuţii de la bugetul de stat, de la bugetul autorităţilor publice locale şi al altor instituţii, în condiţiile legii.
Salarizarea personalului bisericesc de conducere, precum şi a personalului clerical şi neclerical se face conform normelor generale în vigoare în Biserica Ortodoxă Română, prin contribuţii de la bugetul propriu al unităţilor de cult, prin contribuţii de la bugetul de stat, de la bugetul administraţiilor publice locale şi al altor instituţii, în condiţiile legii.
(1)Unităţile de cult ale Bisericii Ortodoxe Române din ţară şi din afara graniţelor ţării pot solicita ajutoare financiare de la Patriarhia Română, precum şi subvenţii de la bugetul de stat şi de la bugetele locale pentru sprijinirea unor activităţi pastorale, spiritual-culturale, sociale şi edilitare.
(2)Activitatea unităţilor de cult ale Bisericii Ortodoxe Române, în calitate de furnizor de servicii sociale, este recunoscută şi sprijinită de stat, scop în care pot fi încheiate parteneriate şi acorduri aprobate prin lege.
D. Dispoziţii privind dreptul de succesiune al ierarhilor şi al monahilor
Eparhiile au vocaţie asupra tuturor bunurilor succesorale ale ierarhilor lor.
Bunurile călugărilor şi călugăriţelor aduse cu dânşii sau donate mânăstirii la intrarea în monahism, precum şi cele dobândite în orice mod în timpul vieţuirii în mânăstire rămân în totalitate mânăstirii de care aparţin şi nu pot face obiectul revendicărilor ulterioare.
Pentru ierarhii pensionaţi sau retraşi, Sfântul Sinod va reglementa drepturile acestora în conformitate cu prevederile statutare şi regulamentare bisericeşti.
E. Dispoziţii privind stemele şi sigiliile eparhiale
Patriarhia Română are propriul drapel în următoarea descriere: formă dreptunghiulară, lăţimea fiind egală cu două treimi din lungimea sa; culoarea de fond este albă; în centru se află imprimată stema Patriarhiei în descrierea aprobată.
(1)Stema Patriarhiei, precum şi stemele mitropoliilor, arhiepiscopiilor şi episcopiilor din ţară şi din afara graniţelor ţării se aprobă de Sfântul Sinod.
(2)Stema mitropoliei este comună cu stema arhiepiscopiei în care îşi are reşedinţa.
(1)Fiecare eparhie are propriul sigiliu pe care este reprezentată stema înconjurată de denumirea acesteia, înscrisă la art. 6 din prezentul statut.
(2)Sigiliul mitropoliei este comun cu sigiliul Arhiepiscopiei în care îşi are reşedinţa.
(3)Sfântul Sinod are un sigiliu aflat în păstrarea Cancelariei Sfântului Sinod, care se aplică pe documentele semnate de Patriarh în calitate de preşedinte al organismelor centrale deliberative, executive şi administrative, pe tomosurile sinodale, pe gramatele şi actele sinodale şi patriarhale.
(4)Organismele centrale administrative şi Institutul Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române cu sectoarele lor, Administraţia eparhială şi Cancelaria eparhială cu sectoarele lor administrative, protopopiatele, parohiile şi mânăstirile au propriile sigilii, cu aprobarea autorităţii superioare bisericeşti.
F. Dispoziţii privind Buletinul Oficial şi revistele centrale bisericeşti
(1)Patriarhia Română publică următoarele reviste şi periodice centrale bisericeşti: Revista "Biserica Ortodoxă Română", Buletinul Oficial al Patriarhiei Române; Revista "Ortodoxia" pentru problemele teologice de ordin interortodox, interconfesional si interreligios; Revista "Studii teologice" a facultăţilor de teologie ortodoxă; Revista "Vestitorul Ortodoxiei"; Revista "Chemarea Credinţei" şi cotidianul "Ziarul Lumina".
(2)Abonarea la revistele centrale bisericeşti, prevăzute la alineatul precedent, este obligatorie pentru toate unităţile de cult ale Patriarhiei Române.
G. Dispoziţii privind incompatibilităţi în organismele de conducere
În întreaga Biserică Ortodoxă Română nimeni nu poate fi în acelaşi timp:
a)membru al Consiliului eparhial şi al Consistoriului eparhial;
b)vicar administrativ eparhial, consilier eparhial, inspector eparhial, secretar eparhial, protopop şi membru ales al Adunării eparhiale;
c)vicar administrativ eparhial, consilier eparhial, inspector eparhial, secretar eparhial, protopop şi membru al consistoriilor bisericeşti;
d)nu pot fi aleşi membri ai Consistoriului disciplinar protopopesc, ai Consistoriului eparhial şi ai Consistoriului mitropolitan cei ce sunt înrudiţi între ei sau cu chiriarhul respectiv, până la al patrulea grad de sânge şi al doilea de cuscrie;
e)salariat în administraţia şi controlul bisericesc eparhial şi membru în organismele bisericeşti de disciplină.
Niciun preot, diacon sau mirean, membru al vreunui organism bisericesc deliberativ, executiv, administrativ, de control şi de disciplină bisericească nu poate lua parte la soluţionarea următoarelor cauze:
a)a cauzei proprii sau a celor ce le pot aduce pagube ori câştig personal;
b)a cauzelor rudeniilor, până la al patrulea grad de sânge sau al doilea de cuscrie;
c)a cauzelor părinţilor sau copiilor adoptivi, precum şi a cauzelor celor ce stau sub tutoratul sau curatela lor;
d)a cauzelor la care au fost martori, procuratori, experţi sau pe care le-au anchetat;
e)a cauzelor la a căror decidere au luat odată parte într-o instanţă inferioară.
Dispoziţii finale
(1)Prezentul statut, aprobat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pe temeiul principiilor şi dispoziţiilor generale, cuprinse în Sfintele canoane ale Bisericii Ortodoxe, pentru a determina modalităţile după care Patriarhia Română îşi reglementează, conduce şi administrează lucrarea sa religioasă, misionar-pastorală, cultural-educativă, social-filantropică, fundaţională şi patrimonială, este şi rămâne obligatoriu pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română din ţară şi din afara graniţelor ţării.
(2)Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române se aplică prin regulamente specifice de activitate care au aceeaşi autoritate canonică şi juridică cu cea a prezentului statut. Regulamentele specifice diverselor domenii de activitate ale Bisericii sunt aprobate de Sfântul Sinod.
Sfântul Sinod aprobă şi modifică prezentul statut cu două treimi din numărul membrilor prezenţi.
Prezentul statut pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române a fost aprobat de Sfântul Sinod la data de 28 noiembrie 2007 şi intră în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii de Guvern pentru recunoaşterea acestuia.
La data intrării în vigoare a prezentului statut pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, se abrogă Statutul votat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 19-20 octombrie 1948 şi recunoscut prin Decretul nr. 233 din 23 februarie 1949 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, cu toate modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
Până la elaborarea şi aprobarea noilor regulamente, rămân în vigoare prevederile actualelor regulamente, în măsura în care acestea nu contravin prezentului statut.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
Citiți o versiune anterioară, valabilă între 20 feb. 2008 și 10 ian. 2020.
Deschide forma actuală