Decizie nr. 27 din 12 ianuarie 2010

Acsinte Gaspar - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322, art. 325 şi art. 326 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihaela Almăşan în Dosarul nr. 379/57/2009 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 379/57/2009, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322, art. 325 şi art. 326 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihaela Almăşan în cadrul soluţionării unei cereri de revizuire a unei decizii comerciale a Curţii de Apel Alba Iulia.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece, prin procedura pe care o reglementează, nu asigură executarea într-un termen rezonabil a hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercială şi-a exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 322, art. 325 şi art. 326 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins:

–Art. 322: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:

1.dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;

2.dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

3.dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă;

4.dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii ori dacă un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă în acea cauză; În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii.

5.dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

6.dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruţii, incapabilii sau cei puşi sub curatelă sau consiliul judiciar nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să-i apere;

7.dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. În cazul când una dintre instanţe este Curtea Supremă de Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă;

8.dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.

9.dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate;";

–Art. 325: "Instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiţia dării unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.";

–Art. 326: "Cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată.

Întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată.

Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în faţa legii, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti, precum şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 326 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 1.110 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 9 octombrie 2009, reţinând că raţiunea reglementării instituţiei revizuirii se întemeiază tocmai pe recunoaşterea de către legiuitor a situaţiei că şi o hotărâre judecătorească poate fi greşită, nu neapărat din motive imputabile instanţei de judecată, ipoteză în care trebuie să se dea posibilitatea reformării acesteia. Competenţa instanţei de revizuire de a schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată este dată tocmai de scopul urmărit de legiuitor, şi anume de a se corecta hotărârea respectivă. Astfel, aceasta nu declanşează un litigiu nou, ci reprezintă o fază procesuală a aceleiaşi cauze şi, în aceste condiţii, instanţa în cauză trebuie să lămurească şi aspectele ce au incidenţă asupra fondului cauzei ca urmare a admiterii revizuirii.

Cu acelaşi prilej, Curtea a mai statuat că judecarea revizuirii se desfăşoară numai în cadrul procesual conturat în etapele procesuale anterioare. Astfel, instanţa de revizuire va putea admite cererea de revizuire doar dacă aceasta se întemeiază pe prevederile art. 322 din Codul de procedură civilă. Cazurile de revizuire sunt redactate în mod clar, sunt previzibile, precise şi neechivoce, astfel încât instanţa de judecată are posibilitatea, în mod obiectiv, de a le interpreta şi aplica; de asemenea, norma legală în cauză, satisfăcând exigenţele mai sus arătate, permite părţilor să îşi regleze comportamentul procesual în funcţie de aceasta.

Întrucât în cauza de faţă nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii

Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

În consecinţă, Curtea constată că dispoziţiile din Codul de procedură civilă care reglementează calea extraordinară de atac a revizuirii nu pot contraveni, prin ele însele, prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.

Cât priveşte celelalte dispoziţii constituţionale invocate de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că acestea nu au legătură cu cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322, art. 325 şi art. 326 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihaela Almăşan în Dosarul nr. 379/57/2009 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2010.

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean