Decizie nr. 1.110 din 8 septembrie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia Miu - prim-magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Fotbal Club U Craiova" - S.A. în Dosarul nr. 9.917/99/2008 al Tribunalului Iaşi - Comercial faliment.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 16 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 9.917/99/2008, Tribunalul Iaşi - Comercial faliment a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Fotbal Club U Craiova" - S.A. într-o cauză având ca obiect o cerere de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că prevederile criticate încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece reglementează revizuirea unei sentinţe doar în limita "aspectelor ce ţin de admisibilitatea cererii de revizuire şi a faptelor pe care se întemeiază fără a raporta actul nou la probele administrate în cauză în ciclul procesual anterior", astfel încât judecătorul nu poate examina toate aspectele avute în vedere de instanţele ce s-au pronunţat anterior.

Tribunalul Iaşi - Comercial faliment apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază."

Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie care garantează părţilor dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, urmând să fie respinsă ca atare. Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia sa nr. 247 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 17 martie 2009, Curtea Constituţională a statuat că prevederile criticate nu încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie. În considerentele acelei decizii, Curtea a statuat că "revizuirea este o cale extraordinară de atac, fiind admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de art. 322 din Codul de procedură civilă. Raţiunea reglementării instituţiei revizuirii se întemeiază tocmai pe recunoaşterea de către legiuitor a situaţiei că şi o hotărâre judecătorească poate fi greşită, nu neapărat din motive imputabile instanţei de judecată, ipoteză în care trebuie să se dea posibilitatea reformării acesteia.

Competenţa instanţei de revizuire de a schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată este dată tocmai de scopul urmărit de legiuitor, şi anume de a se corecta hotărârea respectivă. Astfel, Curtea observă că aceasta nu declanşează un litigiu nou, ci reprezintă o fază procesuală a aceleiaşi cauze şi, în aceste condiţii, instanţa în cauză trebuie să lămurească şi aspectele ce au incidenţă asupra fondului cauzei ca urmare a admiterii revizuirii.

Faptul că legiuitorul a prevăzut în art. 326 alin. 1 din Codul de procedură civilă că cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată (art. 112 din Codul de procedură civilă) nu poate fi înţeles în sensul că ne aflăm din nou într-o fază iniţială proprie cererii de chemare în judecată, această prevedere precizând doar în mod clar cadrul procesual.

Curtea reţine că, în timp ce acţiunea iniţială urmăreşte realizarea unui drept al reclamantului bazat pe motivele de fapt şi de drept, cererea de revizuire urmăreşte reformarea hotărârii definitive şi irevocabile, tocmai pentru motivele prevăzute de art. 322 din Codul de procedură civilă.

De altfel, judecarea revizuirii se desfăşoară numai în cadrul procesual conturat în etapele procesuale anterioare. Astfel, instanţa de revizuire va putea admite cererea de revizuire doar dacă aceasta se întemeiază pe prevederile art. 322 din Codul de procedură civilă. Cazurile de revizuire sunt redactate în mod clar, sunt previzibile, precise şi neechivoce, astfel încât instanţa de judecată are posibilitatea, în mod obiectiv, de a le interpreta şi aplica; de asemenea, norma legală în cauză, satisfăcând exigenţele mai sus arătate, permite părţilor să îşi regleze comportamentul procesual în funcţie de aceasta."

Considerentele acelei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, care să impună schimbarea jurisprudenţei.

Faţă de cele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă, ridicată de Societatea Comercială "Fotbal Club U Craiova" - S.A. în Dosarul nr. 9.917/99/2008 al Tribunalului Iaşi - Comercial faliment.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie 2009.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Prim-magistrat-asistent,

Claudia Miu