Decizie nr. 154 din 27 februarie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994 şi ale art. 4, art. 14, art. 15, art. 19 şi art. 24 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Leader Internaţional" - S.A. din Constanţa în dosarele nr. R5.549/2006 şi nr. R12.199/2005 ale Judecătoriei Constanţa şi în dosarele nr. 2.615/2004, nr. 2.609/2004, nr. 2.611/2004 şi nr. 2.608/2004 ale Tribunalului Constanţa - Secţia civilă.

La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin avocat Ion Creţu, părţile Dumitru Doroş, Rodica Şuşnea şi Cristian Răzvan Martinez, reprezentate de avocat Mihaela Cibotaru. De asemenea, sunt prezente, personal, părţile Ecaterina Grosu, Nicolae Scripcariu şi Gheorghe Scripcariu Ochiai, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.047D/2006, nr. 2.049D/2006, nr. 2.366D/2006, nr. 2.367D/2006, nr. 2.389D/2006 şi nr. 143D/2007 au acelaşi obiect, Curtea pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.049D/2006, nr. 2.366D/2006, nr. 2.367D/2006, nr. 2.389D/2006 şi nr. 143D/2007 la Dosarul nr. 2.047D/2006, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei, susţinând oral aceleaşi motive de neconstituţionalitate pe care le-a invocat în faţa instanţei de judecată. Depune note scrise în acest sens.

Avocata Mihaela Cibotaru solicită respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la prevederile art.14, 15 şi 19 din Legea nr. 1/2000, acestea fiind în prezent abrogate, şi ca neîntemeiată în privinţa prevederilor art. 38 din Legea nr. 18/1991, ale art. 25 din Legea nr. 16/1994 şi ale art. 4 şi 24 din Legea nr. 1/2000. Astfel, arată că măsurile reparatorii şi restabilirea legalităţii dispuse prin legile fondului funciar au un scop reparatoriu. Faptul că autorul excepţiei nu are vocaţie la reconstituire nu poate duce la concluzia că îi sunt încălcate drepturile constituţionale, întrucât nu a suferit niciun prejudiciu în perioada comunistă, pretinsele abuzuri săvârşite de către comisiile de aplicare a acestor legi fiind supuse controlului judecătoresc. Depune în acest sens note scrise.

Părţile Ecaterina Grosu, Nicolae Scripcariu şi Gheorghe Scripcariu Ochiai solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 14, 15 şi 19 din Legea nr. 1/2000, deoarece aceste texte sunt abrogate, precum şi a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 24 din aceeaşi lege, întrucât acest text nu are legătură cu speţa dedusă judecăţii. În ce priveşte art. 38 din Legea nr. 18/1991, art. 25 din Legea nr. 16/1994 şi art. 4 din Legea nr. 1/2000, arată că aceste prevederi de lege nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, astfel că solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Judecătoria Constanţa, prin încheierile din 11 iulie 2006 şi din 21 iulie 2006, pronunţate în dosarele nr. R5.549/2006 şi nr. R12.199/2005, şi Tribunalul Constanţa - Secţia civilă, prin încheierile din 13 noiembrie 2006, pronunţate în dosarele nr. 2.615/2004, nr. 2.609/2004, nr. 2.611/2004 şi nr. 2.608/2004, au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în temeiul art. VII din Legea nr. 169/1997; art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994, cu modificările şi completările ulterioare; art. 14, art. 15 şi art. 19 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, nemodificată; art. 19 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2001; art. 19 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 400/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2001; art. 4 şi art. 24 din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cele aduse de Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente".

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece "prin aceste texte s-a realizat o expropriere forţată a proprietarilor investiţiilor aflate pe terenurile agricole" şi o "decapitalizare brutală şi neconstituţională a societăţilor comerciale". Se mai susţine că prin textele criticate "s-a instituit un regim privilegiat pentru persoanele beneficiare ale legilor fondului funciar" şi că "prin reconstituirea dreptului de proprietate pe terenurile care se aflau în exploatarea societăţilor comerciale s-a realizat o expropriere a investiţiilor de pe aceste terenuri, care în majoritatea cazurilor aveau o valoare mai mare decât a terenului, fără ca în prealabil să se acorde o dreaptă şi prealabilă despăgubire".

Judecătoria Constanţa apreciază că excepţia este neîntemeiată, deoarece prin textele criticate sunt reglementate unele dispoziţii în materia restituirii fondului funciar, fără ca prin aceasta să se aducă atingere dreptului de proprietate al persoanelor juridice asupra investiţiilor făcute.

Tribunalul Constanţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că actele normative criticate au un caracter reparatoriu în materia proprietăţii şi nu contravin principiului constituţional al egalităţii în faţa legii. Referitor la invocarea dispoziţiilor constituţionale privind proprietatea privată, instanţa apreciază că aceste susţineri vizează interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate vizând prevederile art. 14, 15 şi 19 din Legea nr. 1/2001 este inadmisibilă, întrucât aceste prevederi au fost abrogate. În ce priveşte celelalte prevederi de lege criticate, apreciază că acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece ele reglementează proceduri şi etape aplicate în domeniul reconstituirii dreptului de proprietate pentru persoanele fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acţionar în temeiul art. 37 din Legea nr. 18/1991, pentru persoanele cărora li s-au stabilit drepturi la institutele şi staţiunile de cercetare agricole şi la regiile autonome cu profil agricol, precum şi persoanelor care au calitatea de locator potrivit art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994.

Avocatul Poporului arată că excepţia referitoare la prevederile art. 14, art. 15 şi art. 19 din Legea nr. 1/2000 este inadmisibilă, întrucât aceste prevederi au fost abrogate prin Legea nr. 247/2005, iar în ce priveşte celelalte texte de lege criticate, consideră că sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauză de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 15 ianuarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare; art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 7 aprilie 1994, modificată şi completată prin articolul unic din Legea nr. 58/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 21 iunie 1995; art. 4, 14, 15 şi 19 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

I. Art. 14 din Legea nr. 1/2000 a fost abrogat prin art. I pct. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea şi completarea Legii nr. 1/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 29 iunie 2001. De asemenea, art. 15 şi 19 din aceeaşi lege au fost abrogate prin art. I pct. 19 al titlului VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.

În consecinţă, potrivit art. 29 alin. (1), coroborat cu alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14, 15 şi 19 din Legea nr. 1/2000 este inadmisibilă.

II. Cât priveşte art. 24 din Legea nr. 1/2000, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi a fost ridicată într-o cauză civilă având ca obiect anularea unor titluri de proprietate emise de comisiile de aplicare a legilor fondului funciar în favoarea foştilor proprietari. Aceste titluri de proprietate privesc însă terenuri agricole, or, textul de lege criticat reglementează reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.

De aceea, având în vedere prevederile art. 29 alin. (1) coroborate cu alin. (6) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a art. 24 din Legea nr. 1/2000 este inadmisibilă.

III. În continuare, Curtea examinează pe fond următoarele prevederi de lege:

–Art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, având următoarea redactare: "(1) Persoanele fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acţionar în temeiul art. 37, persoanele cărora li s-au stabilit drepturi la institutele şi staţiunile de cercetare agricole şi la regiile autonome cu profil agricol, potrivit Legii nr. 46/1992, precum şi persoanele care au calitatea de locatori, potrivit art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru diferenţa de peste 10 ha de familie, până la limita suprafeţei prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, indiferent dacă reconstituirea urmează să se facă în mai multe localităţi sau de la autori diferiţi, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9 din prezenta lege.

(2)Persoanele prevăzute la alin. (1), cărora li s-a stabilit dreptul în acţiuni, în limita suprafeţei de până la 10 ha în echivalent arabil, pot face cerere, în cazul în care prin aplicarea coeficientului de echivalare, prevăzut în regulamentul aprobat de Hotărârea Guvernului nr. 131/1991, suprafaţa de teren putea depăşi, ca echivalenţă, 10 ha teren arabil, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (3) - (9).";

–Art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994, care prevede: "(1)Persoanele fizice, cărora le-a fost stabilită calitatea de acţionar în baza prevederilor art. 36 din Legea nr. 18/1991, pot opta, până la data de 1 octombrie 1995, pentru calitatea de locator, în condiţiile legii.

(2)Societăţile comerciale agricole vor încunoştinţa în scris, până la data de 1 septembrie 1995, pe acţionarii care nu şi-au manifestat opţiunea în sensul prevederilor alin. 1, despre termenul limită pentru comunicarea opţiunii.

(3)Contractul de locaţiune se încheie, pentru perioada minimă de arendare prevăzută la art. 7 alin. 2, între societatea comercială care deţine terenul în cauză şi persoana fizică care a optat pentru calitatea de locator, începând cu primul an agricol ulterior înregistrării opţiunii scrise.

(4)Până la expirarea perioadei prevăzute la art. 7 alin. 2, comisia judeţeană va emite titlu de proprietate asupra terenului în echivalent arabil şi va pune în posesie persoanele îndreptăţite, în sole compacte, situate în limita perimetrului actual, stabilite pe ferme şi localităţi.

(5)După expirarea perioadei minime de arendare, prevăzut la art. 7 alin. 2, persoanele îndreptăţite potrivit alin. 1 pot exploata terenurile în mod liber, în calitate de proprietar.";

–Art. 4 din Legea nr. 1/2000, aşa cum a fost modificat prin art. I pct. 4, 5 şi 6 din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu următorul conţinut: "(1) Pentru terenurile din extravilanul localităţilor, foste proprietăţi ale persoanelor fizice şi juridice, care au trecut în proprietatea statului şi pe care se găsesc instalaţii hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroamelioraţii, pe care se desfăşoară activităţi miniere de exploatare sau operaţiuni petroliere de dezvoltare-explorare şi exploatare, se restituie, în condiţiile legii, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora suprafeţe echivalente constituite din rezerva existentă la comisiile locale, iar în situaţia în care aceste suprafeţe sunt insuficiente, din domeniul privat al statului, din aceeaşi localitate sau din alte localităţi, acceptate de foştii proprietari. În cazurile în care compensarea nu este posibilă se vor acorda despăgubiri foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, în condiţiile legii.

(1^1)Pentru terenurile foştilor proprietari persoane fizice sau juridice, inclusiv cooperative piscicole sau alte forme asociative prevăzute la art. 26 alin. (l), pe care s-au aflat, la data deposedării, amenajări piscicole, sere sau plantaţii de hamei, de duzi, plantaţii viticole sau pomicole, în prezent proprietatea statului, restituirea se face pe vechile amplasamente, cu obligaţia de a le menţine destinaţia şi, acolo unde este cazul, unitatea şi funcţionalitatea.

(1^2)Pentru terenurile menţionate mai sus, pe care s-au efectuat de către stat investiţii, neamortizate până la intrarea în vigoare a prezentei legi, foştii proprietari pot opta pentru reconstituirea pe vechiul amplasament, cu obligaţia de a plăti statului, în termen de 10 ani, contravaloarea neamortizată a investiţiei, dacă aceasta reprezintă mai mult de 30% din valoarea totală a investiţiei la data intrării în vigoare a acestei legi, sau să primească terenuri pe alte amplasamente, acceptate de aceştia, de aceeaşi categorie de folosinţă cu terenul pe care l-au predat ori despăgubiri.

(1^3)Pentru terenurile preluate de stat de pe care investiţiile au fost vândute cu respectarea legii, foştii proprietari pot opta pentru alt amplasament, acceptat de aceştia, sau pentru despăgubiri plătite fie de către investitor, fie de către stat.

(1^4)În cazul opţiunii pentru despăgubiri plătite de investitori, foştii proprietari vor conveni cu investitorii, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi sau de la data validării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, preţul terenului 1 , care nu poate fi mai mic decât valoarea sa de piaţă, şi termenul de plată, care nu poate fi mai mare de 3 ani.

(1^5)Acordul va fi înregistrat la comisia judeţeană care a validat cererea de reconstituire şi devine titlu executoriu pentru plata preţului dacă investitorul nu îşi respectă obligaţia de plată în termenul convenit. Din momentul înregistrării acordului, opţiunea părţilor este definitivă şi părţile nu mai pot opta pentru alte forme de reconstituire şi, respectiv, despăgubire. Proprietarii se vor putea adresa statului, în condiţiile dispoziţiilor legale privind acordarea de despăgubiri de către acesta, doar pentru acoperirea valorii investiţiilor preluate de stat odată cu terenul pe care l-au avut în proprietate.

(1^6)Până la efectuarea plăţii, proprietarul investiţiei va plăti fostului proprietar al terenului o sumă, convenită de părţi, care nu poate fi mai mică decât redevenţa plătită statului la momentul acordului şi nu va putea înstrăina în niciun mod investiţia sa, sub sancţiunea nulităţii absolute.

(1^7)Proprietarii investiţiilor dobândesc dreptul de proprietate asupra terenului în momentul achitării integrale a contravalorii terenului.

(1^8)În situaţia în care nu se optează pentru despăgubiri plătite de către investitor, sau în situaţia în care fostul proprietar şi investitorul nu ajung la un acord în termenul menţionat la alin. (1^4), fostul proprietar va primi teren pe alt amplasament, acceptat de acesta, sau despăgubiri de la stat atât pentru teren, cât şi pentru investiţiile dovedite la data preluării terenului, în condiţiile legii.

(1^9)În cazul realizării acordului prevăzut la alin. (1^4), pentru investiţiile dovedite la data preluării terenului, fostul proprietar primeşte despăgubiri de la stat, în condiţiile legii.

(2)În cazul în care investiţiile pentru care suprafaţa de teren a fost preluată de stat nu au fost executate sau se află în stadiu de proiect, suprafaţa preluată se restituie, la cerere, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, pe vechiul amplasament."

Textele constituţionale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (4) - Dreptul de proprietate privată, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 135 alin. (5) referitor la inviolabilitatea proprietăţii private.

Textele de lege criticate reglementează modalităţile şi etapele de reconstituire a dreptului de proprietate pentru persoanele cărora li s-a stabilit calitatea de acţionar în baza art. 37 din Legea nr. 18/1991, pentru persoanele cărora li s-au stabilit drepturi la institutele şi staţiunile de cercetare agricole şi la regiile cu profil agricol, potrivit Legii nr. 46/1992, precum şi pentru persoanele care au calitatea de locator, potrivit art. 25 din Legea nr. 16/1994. De asemenea, textele criticate reglementează situaţiile în care pe terenul ce face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate se află investiţii, precum şi modalităţile de plată a investiţiilor neamortizate.

Autorul excepţiei critică aceste prevederi, susţinând că sunt neconstituţionale, întrucât instituie un regim privilegiat pentru persoanele beneficiare ale legilor din domeniul funciar, în detrimentul proprietarilor investiţiilor aflate pe acele terenuri. În speţă, acesta, în anul 2001, în urma unei licitaţii organizate de A.V.A.S., a cumpărat serele fostei Societăţi Comerciale "Prosper" - S.A. Constanţa, ce ocupă o suprafaţă de 36,4 ha, şi a făcut investiţii în valoare de 100 de miliarde lei vechi, fiind nemulţumit de faptul că terenurile pe care se află aceste sere au fost restituite foştilor proprietari şi că valoarea investiţiilor efectuate este cu mult mai mare decât valoarea terenurilor restituite.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că în domeniul legilor fondului funciar legiuitorul a optat pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, dacă acestea sunt libere. Astfel, Legea nr. 1/2000, în art. 2 alin. (1), prevede că "în aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea sunt libere".

Analizând dispoziţiile de lege criticate, Curtea constată că prin măsurile privind reconstituirea dreptului de proprietate din domeniul funciar, stabilite de Legea nr. 247/2005, legiuitorul a rămas consecvent politicii de reconstituire a terenurilor pe vechile amplasamente, cu excepţiile prevăzute de lege. Aceste măsuri au ca finalitate, aşa cum rezultă din expunerea de motive la această lege, "soluţionarea definitivă a problemei proprietăţii în sensul reparării unei mari nedreptăţi istorice". Prin instituirea acestor reglementări, legiuitorul a avut, de asemenea, în vedere respectarea principiului restitutio în integrum, în deplină concordanţă cu principiul garantării proprietăţii prevăzut la art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, potrivit căruia: "Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular."

De altfel, Curtea observă că aspectele invocate de autorul excepţiei se referă de fapt la o soluţie legislativă ce ţine de competenţa exclusivă a legiuitorului, iar în ce priveşte posibilele dificultăţi în aplicarea prevederilor de lege criticate, Curtea constată, de asemenea, că acestea excedează contenciosului constituţional, fiind de competenţa instanţelor de judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14, art. 15, art. 19 şi art. 24 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Leader Internaţional" - S.A. din Constanţa în dosarele nr. R5.549/2006 şi nr. R12.199/2005 ale Judecătoriei Constanţa şi în dosarele nr. 2.615/2004, nr. 2.609/2004, nr. 2.611/2004 şi nr. 2.608/2004 ale Tribunalului Constanţa - Secţia civilă.

2.Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, ale art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994 şi ale art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de acelaşi autor în aceleaşi dosare.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 februarie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu