Lege
Lege Nr. 16 din 5 aprilie 1994
Legea arendării
- Emitent
- Parlamentul
- Publicat în
- Monitorul Oficial nr. 91 din 7 aprilie 1994
Textul actului · 26 de articole
100%
Legea arendării
Parlamentul României adopta prezenta lege.
Bunurile agricole pot fi arendate în condiţiile legii.
Prin bunuri agricole care pot fi arendate se înţelege terenuri cu destinaţie agricolă, şi anume: terenuri agricole productive - arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, arbustii fructiferi, plantaţiile de hamei şi duzi -, păşunile împădurite, terenurile ocupate cu construcţii şi instalaţii agrozootehnice, amenajări piscicole şi de îmbunătăţiri funciare, drumurile tehnologice, platformele şi spaţiile de depozitare care servesc nevoilor producţiei agricole şi terenurile neproductive care pot fi amenajate şi folosite pentru producţia agricolă, precum şi animalele, construcţiile de orice fel, maşinile, utilajele şi alte asemenea bunuri destinate exploatării agricole.
Prin arendare se înţelege contractul încheiat între proprietar, uzufructuar sau alt deţinător legal de bunuri agricole şi arendaş, cu privire la exploatarea bunurilor agricole, pe o durată determinata şi la un preţ stabilite de părţi.
Arendarea se face prin contract scris încheiat între proprietar, uzufructuar sau alt deţinător legal de bunuri agricole pe de o parte şi arendaş pe de altă parte. Părţile contractante pot fi persoane fizice sau juridice.
Arendaşul, persoana fizica, trebuie să fie cetăţean român cu domiciliul în România, să prezinte garanţiile solicitate de arendator.
Arendaşul, persoana juridică, trebuie să aibă naţionalitate română, sediul în România şi obiect de activitate exploatarea bunurilor agricole.
Regiile autonome, institutele şi staţiunile de cercetare şi producţie agricolă, societăţile comerciale şi alte unităţi care au în patrimoniu sau în administrare terenuri proprietate de stat nu pot da în arenda bunurile agricole prevăzute la art. 1 alin. 2 din prezenta lege.
Agenţii economici cu capital majoritar de stat prestatori de servicii, rezultaţi din transformarea fostelor staţiuni de mecanizare a agriculturii, nu pot lua în arenda terenuri agricole.
Orice act de arendare făcut cu încălcarea prevederilor prezentului articol este nul.
Contractul de arendare va cuprinde:
a)părţile contractante şi domiciliul sau sediul acestora; b) obiectul contractului, complet şi precis determinat; obiectul contractului trebuie să cuprindă descrierea amănunţită a tuturor bunurilor agricole arendate, inventarul acestora şi planul de situaţie al terenurilor; c) obligaţiile fiecăreia dintre părţi, expres şi complet menţionate; d) durata arendării; e) arenda, modalităţile şi termenele de plată a acesteia; f) răspunderile fiecărei părţi; orice suprafaţa de teren sau orice alt bun agricol ce se va retine de către proprietar, uzufructuar sau deţinător legal se vor specifică separat în contract; g) alte clauze convenite de părţi şi permise de lege.
Contractul de arendare se întocmeşte în scris, cîte un exemplar pentru fiecare parte şi un exemplar care se depune la consiliul local în a cărui raza teritorială se afla bunurile arendate, în termen de 15 zile de la data încheierii. Acesta se înregistrează într-un registru special, ţinut de secretarul consiliului local.
Când bunurile arendate sunt situate în raza teritorială a mai multor consilii locale, înregistrarea şi depunerea contractului se fac la fiecare consiliu local în a cărui raza teritorială este situat bunul arendat.
Taxele de redactare şi înregistrare a contractului de arenda sunt în sarcina arendaşului.
Sunt valabile şi opozabile numai contractele de arendare încheiate în scris şi înregistrate la consiliul local, în condiţiile prezentei legi.
Durata arendării trebuie să prevadă data la care începe şi data la care încetează, conform contractului.
Durata arendării nu poate fi mai mica de 5 ani.
În cazul plantaţiilor de viţă de vie, de pomi, de arbuşti fructiferi, de hamei şi duzi în declin, durata arendării poate fi mai mica de 5 ani în funcţie de starea plantaţiei şi, respectiv, de durata de exploatare rămasă.
Pentru suprafeţele de teren mai mici de 1 ha, a căror dare în arenda este justificată de lipsa temporară a mijloacelor de producţie materiale şi financiare, de absenta din localitate sau de motive de sănătate, durata arendării poate fi sub 5 ani.
Cel care da în arenda este obligat sa predea bunurile arendate la termenul şi în condiţiile stabilite, sa garanteze pe arendaş de evicţiune totală sau parţială şi să execute toate celelalte obligaţii asumate prin contract.
Arendaşul are obligaţia de a folosi bunurile arendate, ca un bun proprietar, în condiţiile stabilite, de a menţine potenţialul productiv al bunurilor arendate, de a le restitui la încetarea contractului, de a plati arenda la termenele şi în modalităţile stabilite, precum şi de a executa toate obligaţiile contractuale.
Cel care da în arenda are dreptul de a controla oricând modul în care arendaşul administrează bunurile arendate.
La încetarea contractului, se poate recunoaşte arendaşului, prin hotărâre judecătorească, un drept de retenţie cu privire la contrapretentiile sale faţă de cealaltă parte, izvorite din contract.
Arendaşul, persoana fizica, are drept de preemptiune înaintea statului, în cazul înstrăinării prin vînzare a terenurilor agricole din extravilan, arendate.
Dreptul de preemptiune se exercită în condiţiile legii.
Impozitele şi taxele datorate, potrivit legii, pentru bunurile agricole arendate sunt în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau deţinătorului legal.
Arendaşul este considerat agricultor; impozitele datorate de el pe veniturile realizate din exploatarea bunurilor agricole arendate se plătesc potrivit dispoziţiilor legale.
Arendaşul, în calitate de producător agricol, beneficiază de facilităţile de creditare şi impozitare prevăzute de actele normative în vigoare.
Contractul de arendare poate fi reînnoit potrivit înţelegerii părţilor şi cu respectarea prevederilor prezentei legi.
Fiecare parte contractantă este obligată sa încunoştiinţeze în scris pe cealaltă parte, cu cel puţin 1 an înainte de expirarea contractului, despre intenţia sa de a reînnoi sau de a nu reînnoi contractul de arendare.
Prin acordul părţilor, contractul de arendare poate să înceteze şi înainte de a ajunge la termen.
Plata arendei se face în natura, în bani sau în natura şi în bani, potrivit înţelegerii părţilor contractante, şi se executa la termenele şi locul stabilite în contract.
Elementele de stabilire a arendei pentru fiecare categorie de folosinţă a terenului pot fi: suprafaţa, potenţialul de producţie, structura parcelara, relieful şi gradul de accesibilitate a mecanizarii, posibilităţile de acces, distanta faţă de locurile de depozitare, industrializare sau comercializare, starea clădirilor, amenajările de îmbunătăţiri funciare sau alte dotări.
În cazul terenurilor plantate cu viţă de vie, pomi, arbuşti fructiferi, hamei şi duzi, arenda se poate stabili tinindu-se seama şi de tipul de plantaţie, vârsta, soi, starea tehnica şi biologica.
În cazul efectivelor de animale, arenda se poate stabili în funcţie de specie, rasa, vârsta, starea biologica, potenţialul de producţie şi starea sanitară-veterinara a acestora.
Arenda în natura se stabileşte într-o cantitate determinata de produse agricole, cuprinsă între un minim şi un maxim de producţie.
Produsele prin care se plăteşte arenda se stabilesc de părţi în funcţie de specificul activităţii agricole şi de zona respectiva.
Termenele şi locul de plată a arendei în natura se stabilesc de părţi, tinindu-se seama de felul produselor şi de specificul obţinerii lor.
Arenda în bani va consta din echivalentul în lei al produselor stabilite conform prevederilor art. 15 din prezenta lege şi se va plati la termenele stabili te şi la preţurile practicate pe piaţa locală la data plăţii.
Arenda convenită în natura şi în bani se va stabili şi se va achită potrivit prevederilor art. 15 şi 16 din prezenta lege.
Funcţionarii publici şi salariaţii din conducerile administrative ale regiilor autonome cu profil agricol, ale institutelor şi staţiunilor de cercetare şi producţie agricolă, ale societăţilor comerciale agricole pe acţiuni şi ale altor unităţi care au în patrimoniu sau în administrare terenuri agricole proprietate de stat nu pot lua în arenda bunurile agricole prevăzute la art. 1 din prezenta lege.
Normele metodologice orientative de calcul al arendei se elaborează de către Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii şi se publică în Monitorul Oficial al României.
Arendaşul poate schimba categoria de folosinţă a terenului arendat numai cu acordul prealabil dat în scris de către proprietar şi cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
În contractul de arendare, de comun acord, părţile contractante pot stabili cazurile şi limitele suportării daunelor produse de calamitati naturale.
De asemenea, de comun acord pot sa prevadă suportarea pierderilor totale sau parţiale ale bunurilor arendate ca urmare a unor cazuri fortuite sau de forta majoră.
Nu sunt permise oficii de arendasi.
Subarendarea totală sau parţială este interzisă.
Orice act de subarendare este nul.
Salariaţii permanenţi sau sezonieri folosiţi de arendasi se bucura de toate drepturile şi de protecţia socială prevăzute de legislaţia muncii în vigoare.
Contractele de arendare încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi sunt nule sau anulabile.
Oricare dintre părţile contractante poate cere în justiţie rezilierea contractului de arendare pentru cauze de neîndeplinire a obligaţiilor de către cealaltă parte, în condiţiile legii.
Litigiile sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti sau pot fi soluţionate, cu acordul părţilor, şi prin arbitraj.
Părţile contractante au la dispoziţie toate mijloacele juridice pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime contractuale, în legătură cu bunurile arendate.
Persoanele fizice, cărora le-a fost stabilită calitatea de acţionar în baza prevederilor art. 36 din Legea nr. 18/1991, pot opta în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a prezentei legi pentru calitatea de locator, în condiţiile legii.
Contractul de locaţiune se încheie, pentru perioada minima de arendare prevăzută la art. 7 alin. 2, între societatea comercială care deţine terenul în cauza şi persoana fizica care a optat pentru calitatea de locator, începând cu primul an agricol ulterior înregistrării opţiunii scrise.
Până la expirarea perioadei prevăzute la art. 7 alin. 2, comisia judeteana va emite titlu de proprietate asupra terenului în echivalent arabil şi va pune în posesie persoanele îndreptăţite, în sole compacte, situate în limita perimetrului actual, stabilite pe ferme şi localităţi.
După expirarea perioadei minime de arendare, prevăzută la art. 7 alin. 2, persoanele îndreptăţite potrivit alin. 1 pot exploata terenurile în mod liber, în calitate de proprietar.
Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile legislaţiei civile, în măsura în care acestea nu sunt contrare prezentei legi.
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi Senat în şedinţa comuna din 16 martie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI
EUGEN DIJMARESCU
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NASTASE
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.