Decizia nr. 6 din 30 ianuarie 2024

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 46 alin. (12) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepție ridicată de Societatea Trans Mikla - S.R.L. din Jimbolia, județul Timiș, în Dosarul nr. 8.761/325/2018 al Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.577D/2019.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că textul de lege criticat întrunește exigențele calitative deduse din prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, neputând fi reținute criticile referitoare la pretinsa lipsă de precizie și de claritate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Decizia civilă nr. 1.137/A din 18 iulie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 8.761/325/2018, Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 46 alin. (12) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepție ridicată de Societatea Trans Mikla - S.R.L. din Jimbolia, județul Timiș, într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de stabilire și sancționare a unei contravenții.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că sintagma „sau a altora asemenea“ din textul legal criticat nu corespunde cerințelor de claritate și calitate a legii impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece nu este precizat care amenajări rutiere intră sub incidența legii. Pentru ca textul să fie constituțional, să se bucure de predictibilitatea necesară, legiuitorul ar fi trebuit să explice printr-o enumerare sau prin precizarea unor criterii care să fie avute în vedere pentru constatarea calității de amenajare rutieră pentru a cărei utilizare sunt necesare acordul prealabil și autorizația de amplasare și/sau de acces în zona drumului public, emise de administratorul drumului. În lipsa enumerării și în lipsa enunțării criteriilor menționate, legiuitorul a dat libertate necenzurabilă autorității administrative - Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. -, de a aprecia, în conformitate cu propriile raționamente și concepții, care dintre amenajările rutiere sunt supuse acordului și autorizării prealabile. Altfel spus, legiuitorul a lăsat la liberul arbitru al Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. însăși stabilirea, de la caz la caz și de la persoană la persoană, de o manieră necenzurabilă de către instanțe, a respectivei calități. Arată că, în speță, organul constatator a apreciat că accesul rutier și podețul fac parte din categoria amenajărilor rutiere pentru a căror utilizare este nevoie de acord și autorizare prealabilă.

6.Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, apreciind că prevederile art. 46 alin. (12) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 corespund cerințelor de claritate și calitate a legii impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 46 alin. (12) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, potrivit cărora „(12) Utilizarea căilor de acces, a refugiilor auto, a platformelor carosabile sau a altora asemenea, fără acordul prealabil și autorizația de amplasare și/sau de acces în zona drumului public, emise de administratorul drumului, este interzisă deținătorilor obiectivelor deservite de aceste amenajări“.

11.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție privind legalitatea, în componenta referitoare la calitatea legii.

12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în ceea ce privește aspectele referitoare la criteriile de claritate, precizie și previzibilitate pe care un text de lege trebuie să le îndeplinească, a statuat, în jurisprudența sa, că autoritatea legiuitoare are obligația de a edicta norme care să respecte aceste trăsături. În acest sens, potrivit art. 8 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, „textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce“, iar, potrivit art. 36 alin. (1) din aceeași lege, „actele normative trebuie redactate într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie“. Deși normele de tehnică legislativă nu au valoare constituțională, Curtea a constatat că, prin reglementarea acestora, legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației, precum și conținutul și forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislații care respectă principiul securității raporturilor juridice, având claritatea și previzibilitatea necesare (a se vedea Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012, sau Decizia nr. 271 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 920 din 20 septembrie 2022, paragrafele 17 și 18).

13.Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, în evaluarea noțiunii de previzibilitate trebuie avută în vedere și întinderea acesteia, care depinde, într-o mare măsură, de caracterul necondiționat și suficient de precis al normei, de conținutul textului respectiv, de domeniul la care se referă și, de asemenea, de numărul și de calitatea destinatarilor săi (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 14 iulie 1994, pronunțată în Cauza C-91/92, Paola Faccini Dori împotriva Recreb SRL, paragrafele 14, 17 și 18).

14.De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilității legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Este, în special, cazul profesioniștilor, care sunt obligați să dea dovadă de o mare prudență în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se așteaptă din partea lor să acorde o atenție specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 35, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi srl și alții împotriva Italiei, paragraful 109).

15.Având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a observat că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 404 din 4 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1046 din 17 noiembrie 2023, paragraful 31).

16.Aplicând aceste considerente de principiu cu privire la art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta privind calitatea legii, astfel cum au fost dezvoltate în jurisprudența instanței de contencios constituțional și a Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea observă că înțelesul sintagmei „sau a altora asemenea“ din cuprinsul art. 46 alin. (12) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 poate fi determinat de la caz la caz, utilizarea acestei sintagme permițând adaptarea multitudinii de situații concrete ce pot apărea în practică la finalitatea actului normativ din care face parte textul de lege criticat, respectiv siguranța circulației și asigurarea funcționalității drumului public. Mai mult, stabilirea sferei de aplicare a prevederilor legale supuse controlului de constituționalitate se realizează inclusiv prin coroborare cu dispozițiile art. 2 alin. (3) din ordonanța menționată, potrivit cărora „Fac parte integrantă din drum: ampriza și zonele de siguranță, suprastructura și infrastructura drumului, podurile, podețele, șanțurile, rigolele, viaductele, pasajele denivelate, zonele de sub pasajele rutiere, tunelurile și alte lucrări de artă, construcțiile de apărare, protecție și consolidare, trotuarele, pistele pentru cicliști, locurile de parcare, oprire și staționare, stațiile de taxare, bretelele de acces, drumurile tehnologice amenajate pentru întreținerea autostrăzilor, indicatoarele de semnalizare rutieră și alte dotări pentru siguranța circulației, sistemele inteligente de transport și instalațiile aferente, spațiile de serviciu sau control, spațiile cuprinse în triunghiul de vizibilitate din intersecții, spațiile cuprinse între autostradă și/sau drum și bretelele de acces, sistemele pentru protecția mediului, terenurile și plantațiile din zona drumului și perdelele de protecție, mai puțin zonele de protecție.“17. În consecință, Curtea constată că nu poate fi reținută critica formulată de autoarea excepției prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, din perspectiva preciziei și previzibilității, ca exigențe calitative pe care trebuie să le întrunească prevederile legale, întrucât destinatarul legii are posibilitatea de a avea reprezentarea conținutului normativ al acesteia și, implicit, a consecințelor nerespectării prescripțiilor sale referitoare la utilizarea căilor de acces, a refugiilor auto, a platformelor carosabile sau a altora asemenea, fără acordul prealabil și autorizația de amplasare și/sau de acces în zona drumului public, emise de administratorul drumului.

18.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Trans Mikla - S.R.L. din Jimbolia, județul Timiș, în Dosarul nr. 8.761/325/2018 al Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 46 alin. (12) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 30 ianuarie 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbățeanu