Decizie nr. 120 din 19 februarie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 273 şi art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Vasile Didilă şi Vasile Răducan în Dosarul nr. 2.273/99/2007 al Tribunalului Iaşi - Secţia penală.

La apelul nominal răspunde Vasile Didilă, asistat de apărătorul ales, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.457 D/2007 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Ion Sandu în Dosarul nr. 9.951/281/2007 al Judecătoriei Ploieşti.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.504 D/2007 şi nr. 1.536 D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Virgil Manea în Dosarele nr. 3.881/105/2007 al Tribunalului Prahova - Secţia penală şi nr. 5.470/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.

Curtea, având în vedere identitatea parţială dintre obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Apărătorul autorului excepţiei de neconstituţionalitate Vasile Didilă arată că nu se opune conexării.

Reprezentantul Ministerului Public este, de asemenea, de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.457 D/2007, nr. 1.504 D/2007 şi nr. 1.536 D/2007 la Dosarul nr. 1.446 D/2007, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul autorului excepţiei de neconstituţionalitate Vasile Didilă solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, considerând că dispoziţiile de lege criticate îngrădesc accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând referire şi la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin Încheierile din 4 octombrie 2007, 9 octombrie 2007, 23 octombrie 2007 şi 19 octombrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 2.273/99/2007, nr. 9.951/281/2007, nr. 3.881/105/2007 şi nr. 5.470/1/2007, Tribunalul Iaşi - Secţia penală, Judecătoria Ploieşti, Tribunalul Prahova - Secţia penală şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 273 şi art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Vasile Didilă şi Vasile Răducan, Ion Sandu şi Constantin Virgil Manea în dosarele menţionate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia Vasile Didilă şi Vasile Răducan susţin că textele de lege criticate încalcă dispoziţiile art. 11, 16, 20 şi art. 21 din Constituţie, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Referitor la cuprinsul art. 273 din Codul de procedură penală, arată că acesta trebuia redactat numai în forma prevăzută în alin. 1^1 , şi nu în forma alin. 1. Consideră că textul este neconstituţional, întrucât lasă la latitudinea anchetatorului să aprecieze ceea ce a hotărât alt anchetator, acest act fiind în fapt un act de judecată şi împotriva rezoluţiei de redeschidere a urmăririi penale ar trebui să se poată face plângere la o instanţă de judecată, astfel nefiind îngrădit accesul liber la justiţie. De asemenea, consideră că dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală conduc la o restrângere a accesului la justiţie, întrucât există posibilitatea depăşirii unor termene rezonabile de soluţionare a cauzei. S-a mai precizat că prin limitările acestor texte de lege se creează o inegalitate în faţa legii a cetăţenilor, raportat la poziţia lor de parte vătămată sau învinuit, încălcându-se art. 21 din Constituţie.

Autorul excepţiei Ion Sandu, susţine că dispoziţiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, deoarece "justiţiabilul are dreptul să formuleze petiţii, pentru care statul impune anumite obligaţii, iar soluţiile privind astfel de plângeri sunt nelegale", ceea ce contravine prevederilor art. 21 din Constituţie, precum şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

De asemenea, autorul excepţiei Constantin Virgil Manea susţine că prevederile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală contravin dispoziţiilor art. 16 şi art. 21 din Constituţie, deoarece "îngrădesc accesul la justiţie al părţilor aflate în proces". Autorul excepţiei a înţeles să formuleze excepţia nemulţumit fiind de soluţia dispusă prin rezoluţia atacată, respectiv aceea de neîncepere a urmăririi penale.

Tribunalul Iaşi - Secţia penală, Judecătoria Ploieşti, Tribunalul Prahova - Secţia penală şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală au considerat că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, ale cărei considerente sunt, în opinia sa, valabile şi în prezenta cauză.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 273, cu denumirea marginală Reluarea în caz de redeschidere a urmăririi, şi ale art. 278^1 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 138 şi 139 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006.

Examinând excepţia, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 273 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere principiului constituţional al egalităţii în drepturi, deoarece sensul art. 16 alin. (1) din Constituţie este garantarea egalităţii în drepturi între cetăţeni în faţa legii şi a autorităţilor publice, iar nu între cetăţeni şi autorităţile publice. Or, procurorul care dispune reluarea urmăririi penale, în condiţiile art. 273 din Codul de procedură penală, acţionează în calitate de reprezentant al unei autorităţi publice, şi anume Ministerul Public.

În situaţia în care procurorul dispune asupra redeschiderii urmăririi penale, pentru motivele arătate în ordonanţă, urmează ca, ulterior, după efectuarea actelor de urmărire dispuse, să se pronunţe o nouă soluţie de către organul de urmărire penală, împotriva căreia persoana ce se consideră vinovată are posibilitatea de a face plângere. Depăşirea, eventual, al unui termen rezonabil în cursul urmăririi penale nu poate fi considerată o îngrădire a accesului liber la justiţie, în sensul art. 21 din Constituţie, ci poate face obiectul unei alte plângeri. Îngrădirea accesului liber la justiţie, în sensul dispoziţiilor cuprinse în Constituţie şi al prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale presupune împiedicarea efectivă şi expresă a cetăţenilor la justiţie în anumite situaţii, ori în ceea ce priveşte articolele din Codul de procedură penală, invocate ca fiind neconstituţionale, această condiţie nu este îndeplinită.

Nu pot fi reţinute nici susţinerile autorilor excepţiei Vasile Didilă şi Vasile Răducan privind contrarietatea dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală cu cele ale art. 21 din Legea fundamentală pe motiv că acestea nu reglementează posibilitatea persoanei interesate de a ataca în faţa instanţei ordonanţa prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Sub acest aspect se observă că autorii excepţiei solicită în realitate completarea prevederilor de lege criticate, în sensul de a se permite atacarea la instanţele judecătoreşti nu doar a rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, ci şi a altor acte sau măsuri ale procurorului, precum, în speţa de faţă, ordonanţa prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale, ceea ce este contrar atât dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, în conformitate cu care, în exercitarea controlului, "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederea supusă controlului", cât şi prevederilor constituţionale cuprinse în art. 61 alin. (1), potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării".

În ceea ce priveşte susţinerile autorilor excepţiei Ion Sandu şi Constantin Virgil Manea, Curtea constată că s-a pronunţat, în jurisprudenţa sa, prin numeroase decizii, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, statuând, în mod constant, că acestea nu încalcă egalitatea în drepturi, liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ci dau expresie acestor garanţii constituţionale. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 598 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.128 din 14 decembrie 2005, Decizia nr. 232 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 20 aprilie 2007, Decizia nr. 405 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 4 august 2005, Decizia nr. 66 din 3 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 17 februarie 2005, şi Decizia nr. 141 din 21 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 16 martie 2006, ale căror considerente îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii.

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 273 şi art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Vasile Didilă şi Vasile Răducan în Dosarul nr. 2.273/99/2007 al Tribunalului Iaşi - Secţia penală, de Ion Sandu în Dosarul nr. 9.951/281/2007 al Judecătoriei Ploieşti şi de Constantin Virgil Manea în dosarele nr. 3.881/105/2007 al Tribunalului Prahova - Secţia penală şi nr. 5.470/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 februarie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu