Decizie nr. 544 din 7 iunie 2007

Ion Predescu - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Adrian Jipa în Dosarul nr. 5.395/30/2006 (număr în format vechi 5.162/2006) al Tribunalului Timiş - Secţia penală.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curţii că la dosarul cauzei partea Direcţia Regională Vamală Timişoara a depus note scrise prin care susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarele nr. 85D/2007, nr. 121D/2007, nr. 455D/2007, nr. 540D/2007, nr. 547D/2007 şi nr. 580D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Ioan Popan şi Ana Dobre în Dosarele nr. 5.075/111/2006 şi, respectiv, nr. 5.118/111/2006 ale Tribunalului Bihor - Secţia penală, de George Oprişan şi Eugen Mihai Mereuţă în dosarele nr. 12.757/2005 şi, respectiv, nr. 2.491/180/2006 (număr vechi 5.384/2006) ale Judecătoriei Bacău şi de Marioara Lazau şi Adrian Laurian Dobai în dosarele nr. 5.017/R/2006 şi, respectiv, nr. 1.676/R/2006 ale Judecătoriei Oradea.

La apelul nominal răspunde partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin consilier juridic Oana Scrobotă, constatându-se lipsa autorilor excepţiei şi a celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că în Dosarul nr. 121D/2007 autorul excepţiei, George Oprişan, a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât se află în imposibilitate de prezentare.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că cererea nu este dovedită.

Constatând că adeverinţa medicală anexată cererii este ilizibilă, Curtea apreciază că cererea este insuficient probată, motiv pentru care o respinge.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Partea prezentă, prin consilier, şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 85D/2007, nr. 121D/2007, nr. 455D/2007, nr. 540D/2007, nr. 547D/2007 şi nr. 580D/2007 la Dosarul nr. 78D/2007, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente. Reprezentantul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală solicită respingerea excepţiei ca nefondată, depunând, în acest sens, şi note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că asupra prevederilor criticate Curtea Constituţională s-a pronunţat prin numeroase decizii, constatând constituţionalitatea acestora.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierile din 15 ianuarie 2007, 17 ianuarie 2007, 20 noiembrie 2006, 27 februarie 2007, 28 martie 2007, 26 martie 2007 şi 2 aprilie 2007, pronunţate de Tribunalul Timiş - Secţia penală în Dosarul nr. 5.395/30/2006 (număr vechi 5.162/2006), de Tribunalul Bihor - Secţia penală în dosarele nr. 5.075/111/2006 şi nr. 5.118/111/2006, de Judecătoria Bacău în dosarele nr. 12.757/2005 şi nr. 2.491/180/2006 (număr vechi 5.384/2006) şi de Judecătoria Oradea în dosarele nr. 5.017/R/2006 şi 1.676/R/2006, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi, respectiv, ale art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Excepţia a fost ridicată de Adrian Jipa, Ioan Popan, Ana Dobre, George Oprişan, Eugen Mihai Mereuţă, Marioara Lazau şi, respectiv, Adrian Laurian Dobai în procese având ca obiect cauze penale.

În motivările excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în primul rând, că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Se arată că din interpretarea textului constituţional rezultă că legea penală mai favorabilă se aplică retroactiv, pentru toate infracţiunile comise înainte de intrarea sa în vigoare, indiferent de stadiul procesual în care se află judecarea acestora. Or, limitarea impusă de prevederile de lege criticate, referitoare la reducerea sau chiar înlocuirea pedepsei închisorii numai pentru inculpaţii care achită prejudiciul până la primul termen de judecată, contravine atât dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, pentru motivele mai sus arătate, cât şi celor referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la egalitatea de tratament. Aceasta, deoarece se creează o discriminare între inculpaţii faţă de care procesul penal s-a desfăşurat cu celeritate şi care, depăşind primul termen de judecată, nu mai pot beneficia de legea mai favorabilă, pe de o parte, şi cei care s-au sustras de la efectuarea cercetărilor şi de la punerea în mişcare a acţiunii penale sau au tergiversat cursul acestora, dar care beneficiază de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, pe de altă parte. Totodată, se mai susţine că este afectat principiul referitor la înfăptuirea justiţiei, întrucât prejudiciul ce urmează a fi recuperat este stabilit de procuror, iar nu de judecător. În plus, se arată că, pentru a putea beneficia de cauza de impunitate, inculpatul este pus în situaţia de a acoperi, anticipat pronunţării hotărârii, o pagubă. Or, sub aspect subiectiv această conduită echivalează cu o recunoaştere implicită a comiterii infracţiunii şi, pe cale de consecinţă, presupune stabilirea apriorică a unei vinovăţii. De asemenea, se mai susţine că, prin condiţionarea aplicării cauzei de nepedepsire sau de reducere a pedepsei de acceptarea şi acoperirea unui cuantum al prejudiciului stabilit de organele de urmărire penală, pagubă care nu poate fi contestată în faţa judecătorului, este afectat liberul acces la justiţie şi dreptul la apărare. În fine, se mai formulează o critică de neconstituţionalitate prin raportare la prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie.

Judecătoria Bacău, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 2.491/180/2006 (5.384/2006) şi Judecătoria Oradea în Dosarul nr. 5.017/R/2006 apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Tribunalul Timiş - Secţia penală, Tribunalul Bihor - Secţia penală, precum şi Judecătoria Bacău în Dosarul nr. 12.757/2005 şi Judecătoria Oradea în dosarul nr. 1.676/R/2006 consideră că excepţia este întemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, în punctele de vedere exprimate în dosarele Curţii Constituţionale nr. 78D/2007, nr. 85D/2007, nr. 121D/2007 şi nr. 455D/2007, consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată nu este întemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate nu sunt de natură să vină în contradicţie cu niciunul dintre textele din Legea fundamentală la care autorii excepţiei şi-au raportat criticile de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticat raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005. Deşi în Dosarele Curţii Constituţionale nr. 85D/2007, nr. 121D/2007, nr. 455D/2007, nr. 540D/2007, nr. 547D/2007 şi nr. 580D/2007 în încheierile de sesizare s-au reţinut, ca obiect al excepţiei, dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005, din motivarea acesteia rezultă că, în realitate, autorii excepţiei vizează doar dispoziţiile alin. (1) al art. 10 din legea menţionată, care au următorul cuprins: "(1) În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar."

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi de lege contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 15 alin. (2) potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) şi (2) care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 care garantează dreptul de acces liber la justiţie - în special dispoziţiile alin. (3) al acestui articol privitor la dreptul părţilor la un proces echitabil -, art. 23 alin. (11) care instituie prezumţia de nevinovăţie, art. 24 care garantează dreptul la apărare, art. 73 alin. (3) lit. h) potrivit căruia infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora se reglementează prin lege organică şi art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, cu motivări asemănătoare şi prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie ca şi în prezenta cauză. Prin mai multe decizii, printre care Decizia nr. 529 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 664 din 2 august 2006, Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, şi Decizia nr. 276 din 22 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2007, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate, pentru argumentele acolo reţinute.

Cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea, în cauza de faţă neintervenind elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în această materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Adrian Jipa în Dosarul nr. 5.395/30/2006 (număr în format vechi 5.162/2006) al Tribunalului Timiş - Secţia penală, de Ioan Popan şi Ana Dobre în Dosarele nr. 5.075/111/2006 şi, respectiv, nr. 5.118/111/2006 ale Tribunalului Bihor - Secţia penală, de George Oprişan şi Eugen Mihai Mereuţă în Dosarele nr. 12.757/2005 şi, respectiv, nr. 2.491/180/2006 (număr vechi 5.384/2006) ale Judecătoriei Bacău şi de Marioara Lazau şi Adrian Laurian Dobai în dosarele nr. 5.017/R/2006 şi, respectiv, nr. 1.676/R/2006 ale Judecătoriei Oradea.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu