Decizia nr. 584 din 23 septembrie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor anexei nr. VIII capitolul I subcapitolul A punctul II - Salarii pentru personalul din unitățile teritoriale lit. a) și b) în raport cu subcapitolul A punctul I - Salarii pentru administrația publică centrală lit. c) și d) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Teritorial APIA - Bistrița-Năsăud pentru membra sa Elisabeta Maria Barta în Dosarul nr. 538/112/2018 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 202D/2019.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 203D/2019-nr. 206D/2019, nr. 1.269D/2019-nr. 1.274D/2019 și nr. 2.204D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de Sindicatul Teritorial APIA - BistrițaNăsăud pentru membrii săi Carmen Mihăianu, Viorica Oltean, Petru Taran, Livia Vlad, Sofita Cherecheș, Maria Seica, Gabriel Horațiu, Violeta Rusu, Valer Rusu și Lucia Ioana Ignat în dosarele nr. 557/112/2018, nr. 561/112/2018, nr. 590/112/2018, nr. 592/112/2018, nr. 543/112/2018, nr. 588/112/2018, nr. 574/112/2018, nr. 579/112/2018, nr. 578/112/2018 și nr. 568/112/2018 ale Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, precum și de Gheorghe Iuroaea și alții în Dosarul nr. 2.605/121/2018 al Tribunalului Galați - Secția contencios administrativ și fiscal.

4.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5.Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 203D/2019-nr. 206D/2019, nr. 1.269D/2019-nr. 1.274D/2019 și nr. 2.204D/2019 la Dosarul nr. 202D/2019, care a fost primul înregistrat.

6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, de exemplu Decizia nr. 38 din 19 ianuarie 2021.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

7.Prin încheierile din 11 decembrie 2018, pronunțate în dosarele nr. 538/112/2018, nr. 557/112/2018, nr. 561/112/2018, nr. 590/112/2018 și nr. 592/112/2018, precum și prin încheierile din 12 februarie 2019, pronunțate în dosarele nr. 543/112/2018, nr. 588/112/2018, nr. 574/112/2018, nr. 579/112/2018, nr. 578/112/2018 și nr. 568/112/2018, Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor anexei nr. VIII capitolul I subcapitolul A punctul II - Salarii pentru personalul din unitățile teritoriale lit. a) și b) în raport cu subcapitolul A punctul I - Salarii pentru administrația publică centrală lit. c) și d) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Teritorial APIA - Bistrița-Năsăud pentru membrii săi.

8.Prin Sentința civilă nr. 405 din 5 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.605/121/2018, Tribunalul Galați - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din anexa VIII capitolul I subcapitolul A pct. I lit. c și d) și din anexa VIII capitolul A pct. II lit. a) și b) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Iuroaea și alții.

9.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt discriminatorii, creând o diferență de tratament nejustificată în mod obiectiv și rezonabil în ceea ce privește remunerarea între funcționarii publici din administrația publică centrală și funcționarii publici din unitățile teritoriale. În acest sens, arată că, în materie de salarizare, existența unor situații analoage sau comparabile trebuie analizată în raport cu atribuțiile de serviciu ale diferitelor categorii de personal, care sunt diferențiate atât din punctul de vedere al funcției, cât și din punctul de vedere al reglementărilor privind organizarea, cu incidență în ceea ce privește condițiile necesare pentru ocuparea unei anumite funcții, conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora.

10.Două fișe de post identice în ceea ce privește atribuțiile, respectiv condițiile de încadrare (nivel de calificare, specializări, abilități, vechime în muncă și în specialitate, condiții de muncă) nu justifică salariul diferențiat. Invocarea principiului negocierii salariului și a principiului confidențialității acestuia ar fi înlăturată tocmai de dovada acestor fișe de post, prin care s-ar constata în mod neîndoielnic încălcarea principiului egalității de tratament în domeniul salarizării, cu precizarea că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, așa cum dispune art. 272 din Codul muncii.

11.Criteriile de acordare a salariului trebuie să fie legate de cantitatea și calitatea prestării muncii, așa cum dispune art. 159 alin. (1) din Codul muncii.

12.În susținerea criticilor formulate, autorii excepției invocă cele reținute de Curtea Constituțională cu privire la încălcarea prevederilor art. 16 din Constituție, în sensul că „violarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă“ (Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995). De asemenea, amintesc cele reținute de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Hotărârea din 8 aprilie 1976, pronunțată în Cauza Gabrielle Defrenne împotriva Société anonyme belge de navigation aérienne Sabena, privind interpretarea art. 119 din Tratatul CEE (art. 141 privind Tratatul CE), în sensul că principiul remunerării egale din art. 119 este susceptibil de a fi invocat în fața instanțelor naționale, iar acestea au datoria de a asigura protecția drepturilor pe care această dispoziție le-o conferă justițiabililor, în special în cazul discriminărilor care își au originea în mod direct în dispoziții legislative sau convenții colective de muncă, precum și în cazul unei remunerări inegale pentru muncă egală atunci când aceasta este realizată în aceeași instituție sau în același serviciu, privat sau public.

13.În critica de neconstituționalitate formulată, autorii excepției susțin că sunt încălcate și prevederile art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât funcționarii publici din unitățile teritoriale aveau speranța legitimă a unei remunerări nediscriminatorii, iar dreptul lor a fost încălcat fără a se menține un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei.

14.Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, amintește că, așa cum s-a statuat în jurisprudența Curții Constituționale, principiul egalității nu înseamnă uniformitate. Astfel, dacă unor situații egale trebuie să le corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit, iar încălcarea principiului egalității și nediscriminării are loc atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă și rezonabilă. Opțiunea legiuitorului cu privire la edictarea unor norme de drept material este conformă cu dispozițiile art. 16 din Constituție, întrucât posturile din administrația publică centrală prezintă particularitățile lor față de cele din administrația teritorială.

15.Tribunalul Galați - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază, de asemenea, că dispozițiile de lege criticate nu contravin principiului constituțional al egalității în drepturi, întrucât se aplică în egală măsură tuturor celor ce se află în ipoteza normei, neputându-se reține o pretinsă discriminare prin efectuarea unei comparații între funcționarii ce ocupă funcții publice de stat și cei care ocupă funcții publice teritoriale.

16.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

17.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

18.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

19.Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit actelor de sesizare, îl constituie dispozițiile anexei nr. VIII capitolul I subcapitolul A punctul II - Salarii pentru personalul din unitățile teritoriale lit. a) și b) în raport cu subcapitolul A punctul I - Salarii pentru administrația publică centrală lit. c) și d) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. În realitate, Curtea constată că sunt avute în vedere dispozițiile capitolului I litera A pct. II lit. a) și b) din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și dispozițiile capitolului I litera A pct. I lit. c) și d) din anexa nr. VIII la aceeași lege. Dispozițiile capitolului I litera A pct. II lit. a și b) din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează salarizarea funcționarilor publici din unitățile teritoriale pentru funcțiile publice de conducere, respectiv funcțiile publice generale de execuție, în timp ce dispozițiile capitolului I litera A pct. I lit. c) și d) din anexa nr. VIII la aceeași lege reglementează salarizarea funcționarilor publici din administrația centrală pentru funcțiile publice de conducere, respectiv funcțiile publice de execuție.

20.Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 16 din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor. De asemenea, invocă încălcarea prevederilor privind proprietatea cuprinse în art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

21.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate în raport cu prevederile art. 16 din Constituție și potrivit unor critici similare celor invocate în prezenta cauză. Prin Decizia nr. 850 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020, Decizia nr. 526 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 974 din 22 octombrie 2020, și Decizia nr. 714 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 1 februarie 2021, Curtea a respins ca neîntemeiate criticile de neconstituționalitate reținând, în esență, că instituirea prin prevederile de lege criticate a unor reguli diferite aplicabile diferitelor categorii de personal plătit din fonduri publice nu constituie o discriminare. Opțiunea legiuitorului pentru stabilirea unui tratament juridic diferențiat sub aspectul salarizării între funcționarii publici din administrația publică centrală și cei din unitățile teritoriale este justificată, având în vedere că atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate pot fi diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții similare. Prin urmare, existența unor diferențe în ceea ce privește salarizarea este în mod obiectiv justificată, legiuitorul urmărind eliminarea dezechilibrelor și a disfuncționalităților existente în sistemul public de salarizare. Astfel, a arătat Curtea, prevederile art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie principiul ierarhizării sistemului de salarizare, atât pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate, iar cele ale art. 6 lit. h) din legea-cadru consacră principiul sustenabilității financiare, în sensul stabilirii nivelului de salarizare pentru personalul bugetar, astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat. În concluzie, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate reprezintă expresia opțiunii legiuitorului în materia personalului plătit din fonduri publice, justificată în raport cu situația diferită a celor două categorii de personal vizate de ipotezele normelor juridice, fără a încălca principiul egalității în drepturi, prevăzut de art. 16 din Constituție.

22.Curtea constată că nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, astfel că soluțiile și considerentele deciziilor Curții Constituționale mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

23.Cât privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care nu a mai fost analizată anterior de Curtea Constituțională, Curtea reține că autorii excepției, care sunt funcționari publici în cadrul unei unități administrativ-teritoriale, invocă încălcarea speranței legitime de a obține o remunerare egală cu cea a funcționarilor publici din administrația centrală.

24.Față de aceste critici, Curtea constată că, potrivit celor statuate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea prevederilor art. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pentru ca o „așteptare“ să fie „legitimă“, aceasta trebuie să aibă o natură mai concretă decât o simplă speranță și să se bazeze pe o prevedere legală sau pe un act juridic, precum o hotărâre judecătorească, care să aibă legătură cu dreptul patrimonial în cauză (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 28 septembrie 2004, pronunțată în Cauza Kopecký împotriva Slovaciei).

25.Curtea observă însă că speranța invocată de autorii excepției în prezenta cauză nu se întemeiază pe dispozițiile de lege criticate, ci pe așteptarea lor ca reglementarea să fi avut un conținut diferit, care să prevadă o remunerare diferită.

26.În jurisprudența Curții Constituționale, precum și a Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că dreptul de proprietate al angajatului în privința salariului vizează numai sumele certe, lichide și exigibile, dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale neimplicând un drept la dobândirea proprietății. De asemenea, nu pot fi considerate un bun, în sensul Convenției, câștigurile viitoare, decât la momentul la care sunt percepute ori există deja o creanță executorie (în acest sens, sunt, spre exemplu, deciziile Curții Constituționale nr. 1.144 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 12 octombrie 2011, și nr. 816 din 21 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, și hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 31 mai 2011, pronunțată în Cauza Maggio și alții contra Italiei, și din 26 septembrie 2020, pronunțată în Cauza King și alții contra Regatului Unit).

27.Prin urmare, Curtea constată că așteptările autorilor excepției nu pot fi apreciate ca reprezentând o „speranță legitimă“ în sensul art. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, acestea nefiind întemeiate pe existența unei dispoziții legale, a unei hotărâri judecătorești ori a unui alt temei juridic, astfel că susținerile privind încălcarea prevederilor convenționale care consacră dreptul de proprietate sunt neîntemeiate.

28.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Teritorial APIA - Bistrița-Năsăud pentru membrii săi Elisabeta Maria Barta, Carmen Mihăianu, Viorica Oltean, Petru Taran, Livia Vlad, Sofita Cherecheș, Maria Seica, Gabriel Horațiu, Violeta Rusu, Valer Rusu și Lucia Ioana Ignat în dosarele nr. 538/112/2018, nr. 557/112/2018, nr. 561/112/2018, nr. 590/112/2018, nr. 592/112/2018, nr. 543/112/2018, nr. 588/112/2018, nr. 574/112/2018, nr. 579/112/2018, nr. 578/112/2018 și nr. 568/112/2018 ale Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, precum și de Gheorghe Iuroaea și alții în Dosarul nr. 2.605/121/2018 al Tribunalului Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile capitolului I litera A pct. II lit. a) și b) din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale capitolului I litera A pct. I lit. c) și d) din anexa nr. VIII la aceeași lege sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 septembrie 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea