privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative (actualizată până la data de 31 mai 2004
Parlamentul României adopta prezenta lege.
DISPOZIŢII GENERALE
Activitatea de legiferare
(1)Reglementarea relaţiilor sociale prin lege şi prin celelalte categorii de acte normative se realizează cu respectarea principiilor generale de legiferare proprii sistemului dreptului românesc.
(2)Actele normative se iniţiază, se elaborează, se adoptă şi se aplică în conformitate cu prevederile Constituţiei României, cu dispoziţiile prezentei legi, precum şi cu principiile ordinii de drept.
Tehnica legislativă
(1)Tehnica legislativă asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ.
(2)Normele de tehnica legislativă definesc părţile constitutive ale actului normativ, structura, forma şi modul de sistematizare a conţinutului acestuia, procedeele tehnice privind modificarea, completarea, abrogarea, publicarea şi republicarea actelor normative, precum şi limbajul şi stilul actului normativ.
Respectarea normelor de tehnica legislativă
(1)Normele de tehnica legislativă sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege de către Guvern şi a propunerilor legislative aparţinând deputaţilor, senatorilor sau cetăţenilor, în cadrul exercitării dreptului la iniţiativa legislativă, la elaborarea şi adoptarea ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului, precum şi la elaborarea şi adoptarea actelor normative ale celorlalte autorităţi cu asemenea atribuţii.
(2)Normele de tehnica legislativă se aplică, în mod corespunzător, şi la elaborarea şi adoptarea proiectelor de ordine, instrucţiuni şi de alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate, precum şi la elaborarea şi adoptarea actelor cu caracter normativ emise de autorităţile administraţiei publice locale.
Alin. (1) al art. 3 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 189 din 20 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 463 din 24 mai 2004.
Ierarhia actelor normative
(1)Actele normative se elaborează în funcţie de ierarhia lor, de categoria acestora şi de autoritatea publică competenţa să le adopte.
(2)Categoriile de acte normative şi normele de competenţa privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituţie şi prin celelalte legi.
(3)Actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.
Iniţierea actelor normative
(1)Proiectele de legi se elaborează ca urmare a exercitării, potrivit Constituţiei, a dreptului de iniţiativa legislativă.
(2)Proiectele celorlalte categorii de acte normative se elaborează de autorităţile competente să le initieze, potrivit legii.
Conţinutul şi fundamentarea soluţiilor legislative
(1)Proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente şi posibile care să conducă la o cat mai mare stabilitate şi eficienta legislativă. Soluţiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român şi cerinţele corelării cu ansamblul reglementărilor interne, precum şi ale armonizării legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitara şi cu tratatele internaţionale la care România este parte.
(2)Pentru fundamentarea noii reglementări se va porni de la dezideratele sociale prezente şi de perspectiva, precum şi de la insuficientele legislaţiei în vigoare.
(3)Proiectele de acte normative se supun spre adoptare însoţite de o expunere de motive, o nota de fundamentare sau un referat de aprobare.
Forma de redactare a actelor normative
(1)Proiectele de legi, propunerile legislative şi celelalte proiecte de acte normative se redactează în forma prescriptiva proprie normelor juridice.
(2)Prin modul de exprimare actul normativ trebuie să asigure dispoziţiilor sale un caracter obligatoriu.
(3)Dispoziţiile cuprinse în actul normativ pot fi, după caz, imperative, supletive, permisive, alternative, derogatorii, facultative, tranzitorii, temporare, de recomandare sau altele asemenea; aceste situaţii trebuie să rezulte expres din redactarea normelor.
(4)Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce. Nu se folosesc termeni cu incarcatura afectiva. Forma şi estetica exprimarii nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia şi claritatea dispoziţiilor.
Avizarea proiectelor
(1)În cazurile prevăzute de lege, în faza de elaborare a proiectelor de acte normative initiatorul trebuie să solicite avizul autorităţilor interesate în aplicarea acestora, în funcţie de obiectul reglementării.
(2)După elaborarea lor şi încheierea procedurii de avizare prevăzute la alin. (1), proiectele de legi, propunerile legislative, precum şi proiectele de ordonanţe şi de hotărâri cu caracter normativ ale Guvernului se supun în mod obligatoriu avizării Consiliului Legislativ.
(3)Procedura de avizare şi obiectul avizului Consiliului Legislativ sunt prevăzute în legea sa organică şi în regulamentul sau de organizare şi funcţionare.
Avizul Consiliului Legislativ
(1)Avizul Consiliului Legislativ se formulează şi se transmite în scris. El poate fi: favorabil, favorabil cu obiecţii sau propuneri ori negativ.
(2)Avizele favorabile care cuprind obiecţii sau propuneri, precum şi cele negative se motiveaza şi pot fi însoţite de documentele sau de informaţiile pe care se sprijină.
(3)Avizul Consiliului Legislativ este un aviz de specialitate şi are caracter consultativ.
(4)Observaţiile şi propunerile Consiliului Legislativ privind respectarea normelor de tehnica legislativă vor fi avute în vedere la definitivarea proiectului de act normativ. Neacceptarea acestora trebuie motivată în cuprinsul actului de prezentare a proiectului sau într-o nota insotitoare.
Publicarea actelor normative
(1)În vederea intrării lor în vigoare legile şi celelalte acte normative adoptate de Parlament, ordonanţele şi hotărârile Guvernului, actele normative ale autorităţilor administrative autonome, precum şi ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de organele administraţiei publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) Legile se publică imediat după promulgare, însoţite de actul prin care au fost promulgate. Celelalte acte cu caracter normativ, adoptate de Parlament, se publică sub semnatura preşedinţilor celor două Camere.
(3)Ordonanţele şi hotărârile Guvernului se publică numai după ce au fost semnate de primul-ministru şi contrasemnate de miniştrii care au obligaţia să le pună în executare.
(4)Celelalte acte normative se publică după ce au fost semnate de emitent.
Intrarea în vigoare a actelor normative
(1)Legile şi ordonanţele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor. Termenul de 3 zile se calculează pe zile calendaristice, începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, şi expira la ora 24,00 a celei de-a treia zi de la publicare.
(2)Ordonanţele de urgenta ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiţia depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară.
(3)Actele normative prevăzute la art. 10 alin. (1), cu excepţia legilor şi a ordonanţelor, intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară. Atunci când nu se impune ca intrarea în vigoare să se producă la data publicării, în cuprinsul acestor acte normative trebuie să se prevadă ca ele intră în vigoare la o dată ulterioară stabilită prin text.
Art. 10^1 a fost introdus de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 189 din 20 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 463 din 24 mai 2004.
SISTEMATIZAREA ŞI UNIFICAREA LEGISLAŢIEI
Integrarea proiectului în ansamblul legislaţiei
Actul normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislaţiei, scop în care:
a)proiectul de act normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de acelaşi nivel, cu care se afla în conexiune;
b)proiectul de act normativ, întocmit pe baza unui act de nivel superior, nu poate depăşi limitele competentei instituite prin acel act şi nici nu poate contraveni principiilor şi dispoziţiilor acestuia;
c)proiectul de act normativ trebuie să fie corelat cu reglementările comunitare şi cu tratatele internaţionale la care România este parte.
Unicitatea reglementării în materie
(1)Reglementările de acelaşi nivel şi având acelaşi obiect se cuprind, de regula, într-un singur act normativ.
(2)Un act normativ poate cuprinde reglementări şi din alte materii conexe numai în măsura în care sunt indispensabile realizării scopului urmărit prin acest act.
Reglementări speciale şi derogatorii
(1)O reglementare din aceeaşi materie şi de acelaşi nivel poate fi cuprinsă într-un alt act normativ, dacă are caracter special faţă de actul ce cuprinde reglementarea generală în materie.
(2)Caracterul special al unei reglementări se determina în funcţie de obiectul acesteia, circumstantiat la anumite categorii de situaţii, şi de specificul soluţiilor legislative pe care le instituie.
(3)Reglementarea este derogatorie dacă soluţiile legislative referitoare la o situaţie anume determinata cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urma pastrandu-şi caracterul sau general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri.
Evitarea paralelismelor
(1)În procesul de legiferare este interzisă instituirea aceloraşi reglementări în mai multe articole sau alineate din acelaşi act normativ ori în doua sau mai multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere.
(2)În cazul existenţei unor paralelisme acestea vor fi inlaturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.
(3)Se supun procesului de concentrare în reglementări unice şi reglementările din aceeaşi materie dispersate în legislaţia în vigoare.
(4)Într-un act normativ emis pe baza şi în executarea altui act normativ de nivel superior nu se utilizează reproducerea unor dispoziţii din actul superior, fiind recomandabila numai indicarea textelor de referinţa. În asemenea cazuri preluarea unor norme în actul inferior poate fi facuta numai pentru dezvoltarea ori detalierea soluţiilor din actul de baza.
Alin. (1) al art. 14 a fost modificat de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 189 din 20 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 463 din 24 mai 2004.
Asanarea legislaţiei
În vederea asanarii legislaţiei active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispoziţiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizata.
Sistematizarea şi concentrarea legislaţiei în coduri
În vederea sistematizării şi concentrarii legislaţiei, reglementările dintr-un anumit domeniu sau dintr-o anumită ramura de drept, subordonate unor principii comune, pot fi reunite într-o structura unitară, sub forma de coduri.
Încorporarea actelor normative în codexuri pe materii
(1)Pe măsura consolidării sistemului legislativ, reglementările legale în vigoare privind acelaşi domeniu sau domenii conexe, cuprinse în legi, ordonanţe şi hotărâri ale Guvernului, pot fi încorporate prin alaturarea textelor acestora într-o structura omogenă, prezentată sub forma de codex, care să înlesnească cunoaşterea şi aplicarea lor.
(2)Codexul se elaborează de Consiliul Legislativ, din proprie iniţiativă sau la solicitarea unuia dintre birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului ori a Guvernului.
(3)Consiliul Legislativ stabileşte denumirea actului rezultat din încorporare, structura şi succesiunea dispoziţiilor legale avute în vedere, cu specificarea actelor normative din care provin şi a elementelor necesare de identificare. În cadrul operaţiunii de încorporare în codexuri actele normative incluse vor fi prezentate prin luarea în considerare a tuturor modificărilor şi completărilor ulterioare, a abrogarilor parţiale, exprese ori implicite, precum şi prin actualizarea denumirilor instituţiilor şi localităţilor.
Alin. (2) al art. 17 a fost modificat de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 189 din 20 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 463 din 24 mai 2004.
ELABORAREA ACTELOR NORMATIVE
Documentarea
Activitatea de documentare
(1)Elaborarea proiectelor documentare de acte normative trebuie precedată, în funcţie de importanţa şi complexitatea acestora, de o activitate de documentare şi analiza ştiinţifică, pentru cunoaşterea temeinica a realitatilor economico-sociale care urmează să fie reglementate, a istoricului legislaţiei din acel domeniu, precum şi a reglementărilor similare din legislaţia străină, în special a ţărilor Uniunii Europene.
(2)Iniţiatorii proiectelor de acte normative pot solicita, pentru documentarea lor legislativă, informaţii suplimentare de la Consiliul Legislativ şi alte autorităţi sau instituţii cu atribuţii de informare în materia respectiva.
Art. 18 a fost modificat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 189 din 20 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 463 din 24 mai 2004.
Jurisprudenta şi doctrina juridică
În activitatea de documentare pentru fundamentarea proiectului de act normativ se vor examina practica Curţii Constituţionale în acel domeniu, practica instanţelor judecătoreşti în aplicarea reglementărilor în vigoare, precum şi doctrina juridică în materie.
Raportul cu legislaţia comunitara şi cu tratatele internaţionale
(1)Soluţiile legislative legislaţia preconizate prin noua reglementare comunitara trebuie să aibă în vedere reglementările şi cu tratatele în materie ale Uniunii Europene, internaţionale asigurând compatibilitatea cu acestea.
(2)Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte dispoziţiile cuprinse în tratatele internaţionale la care România este parte.
(3)Când este cazul, se vor face propuneri de modificare şi completare a actelor normative interne ale căror dispoziţii nu sunt concordante cu cele ale actelor internaţionale la care România este parte sau nu asigura compatibilitatea cu dreptul comunitar.
Art. 20 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 189 din 20 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 463 din 24 mai 2004.
Alegerea soluţiilor legislative şi definirea conceptelor
Stabilirea soluţiilor legislative
(1)Pentru alegerea unor soluţii judicioase şi durabile se pot elabora mai multe variante posibile, evaluandu-se efectele previzibile ale soluţiilor preconizate.
(2)Soluţiile legislative avute în vedere trebuie să prezinte suplete pentru a realiza imbinarea caracterului de stabilitate a reglementării cu cerinţele de perspectiva ale dezvoltării sociale.
Sfera de cuprindere a soluţiilor preconizate
(1)Soluţiile legislative preconizate prin proiectul de act normativ trebuie să acopere întreaga problematica a relaţiilor sociale ce reprezintă obiectul de reglementare pentru a se evita lacunele legislative.
(2)Pentru ca soluţiile să fie pe deplin acoperitoare se vor lua în considerare diferitele ipoteze ce se pot ivi în activitatea de aplicare a actului normativ, folosindu-se fie enumerarea situaţiilor avute în vedere, fie formulari sintetice sau formulari-cadru de principiu, aplicabile oricăror situaţii posibile.
Determinarea conceptelor şi noţiunilor
În cadrul soluţiilor legislative preconizate trebuie să se realizeze o configurare explicita a conceptelor şi noţiunilor folosite în noua reglementare, care au un alt înţeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înţelegerea lor corecta şi a se evita interpretarile gresite.
Soluţii pentru situaţii tranzitorii
Proiectul de act normativ trebuie să cuprindă soluţii legislative pentru situaţii tranzitorii, în cazul în care prin noua reglementare sunt afectate raporturi sau situaţii juridice născute sub vechea reglementare, dar care nu şi-au produs în întregime efectele până la data intrării în vigoare a noii reglementări.
Elaborarea codurilor şi a altor legi complexe
Teze prealabile
(1)În cazul proiectelor de coduri sau al altor legi complexe, anume determinate, la iniţiativa Parlamentului ori a Guvernului se pot constitui la Consiliul Legislativ sau sub coordonarea acestuia comisii de specialitate pentru elaborarea proiectelor respective.
(2)În cazul proiectelor de coduri şi al altor legi complexe, care interesează domeniul de activitate al justiţiei, comisiile de elaborare se instituie de Ministerul Justiţiei. În componenta comisiei constituite se include un reprezentant al Consiliului Legislativ, desemnat de preşedintele acestuia.
(3)Comisiile de specialitate vor întocmi, pe baza unor studii şi documentari ştiinţifice, teze prealabile care să reflecte conceptia generală, principiile, noile orientări şi principalele soluţii ale reglementărilor preconizate.
(4)Înainte de definitivarea tezelor, concluziile studiilor, cuprinzând liniile directoare ale conceptiei de ansamblu a viitoarei reglementări, se înaintează, pentru exprimarea punctului de vedere, ministerelor şi celorlalte autorităţi publice interesate.
Aprobarea tezelor prealabile
Tezele prealabile, definitivate potrivit prevederilor art. 25, se supun aprobării Guvernului. După aprobarea tezelor de către Guvern comisia de elaborare va proceda la redactarea textului viitorului act normativ.
Adoptarea codurilor şi a legilor complexe
Proiectul de act normativ întocmit în condiţiile prevăzute la art. 25 şi 26, însoţit de un raport, va fi înaintat Parlamentului sau, după caz, Guvernului, pentru declanşarea procedurii legislative.
Motivarea proiectelor de acte normative
Instrumentele de prezentare şi motivare
(1)Proiectele de acte normative trebuie însoţite de următoarele documente de motivare:
a)expuneri de motive - în cazul proiectelor de legi şi al propunerilor legislative;
b)note de fundamentare - în cazul ordonanţelor şi al hotărârilor Guvernului; ordonanţele care trebuie supuse aprobării Parlamentului, potrivit legii de abilitare, precum şi ordonanţele de urgenta se transmit Parlamentului însoţite de expunerea de motive la proiectul legii de aprobare a acestora;
c)referate de aprobare - pentru celelalte acte normative.
(2)Expunerile de motive, notele de fundamentare şi referatele de aprobare constituie instrumentele de prezentare şi motivare ale noilor reglementări propuse.
Cuprinsul motivarii
(1)Motivarea actelor normative se referă, în principal, la:
a)cerinţele care reclama intervenţia normativa, cu referire specială la insuficientele reglementărilor în vigoare, la existenta unor neconcordante legislative sau a unui vid legislativ;
b)principiile de baza şi finalitatea reglementării propuse, cu evidentierea elementelor noi;
c)efectele avute în vedere, în funcţie de obiectul reglementării;
d)implicatiile pe care noua reglementare le are asupra legislaţiei în vigoare;
e)implicatiile asupra legislaţiei interne, în cazul ratificării sau aprobării unor tratate ori acorduri internaţionale, precum şi măsurile de adaptare necesare;
f)fazele parcurse în pregătirea proiectului şi rezultatele obţinute, evidentiindu-se studiile, cercetările, evaluarile statistice, specialiştii consultaţi, preocuparile de armonizare legislativă;
g)pentru ordonanţele de urgenta vor fi prezentate distinct elementele obiective ale situaţiei extraordinare care impune reglementare imediata, nefiind suficienta utilizarea procedurii parlamentare de urgenta, precum şi eventualele consecinţe care s-ar produce în lipsa luării măsurilor legislative propuse.
(2)Pentru fiecare proiect de act normativ, motivarea trebuie să cuprindă o menţiune expresă cu privire la compatibilitatea acestuia cu reglementările comunitare în materie, determinarea exactă a acestora şi, dacă este cazul, măsurile viitoare de armonizare care se impun.
(3)În situaţia în care reglementarea propusă se elaborează în executarea unui act normativ, motivarea trebuie să cuprindă referiri la actul pe baza şi în executarea căruia se emite.
(4)Documentele de motivare a proiectelor de acte normative trebuie să cuprindă obligatoriu referiri la avizul Consiliului Legislativ şi, după caz, al Consiliului Suprem de Apărare a Tarii, Curţii de Conturi sau Consiliului Economic şi Social.
Litera g) a alin. (1) al art. 29 a fost modificată pct. 7 al art. I din de LEGEA nr. 189 din 20 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 463 din 24 mai 2004.
Alin. (2), (30 şi (4) ale art. 29 au fost modificate de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 189 din 20 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 463 din 24 mai 2004.
Redactarea motivarii
(1)Documentele de motivare se redactează într-un stil explicativ, clar, folosindu-se terminologia proiectului de act normativ pe care îl prezintă.
(2)Motivarea trebuie să se refere la forma finala a proiectului de act normativ; dacă pe parcurs s-au adus unele modificări proiectului, ca urmare a propunerilor şi observaţiilor primite de la organele de avizare, motivarea iniţială trebuie reconsiderata în mod corespunzător.
Semnarea instrumentelor de prezentare şi motivare
(1)Expunerile de motive la proiectele de legi pentru care iniţiativa legislativă se exercită de Guvern, precum şi expunerile de motive la proiectele de legi de aprobare a unor ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă se semnează de primul-ministru după adoptarea formei finale a proiectului în şedinţa a Guvernului.
(2)Expunerile de motive la propunerile legislative întocmite de deputaţi sau de senatori se semnează de iniţiatorii respectivi.
(3)În cazul în care iniţiativa legislativă este exercitată de cetăţeni, expunerea de motive trebuie însoţită de punctul de vedere al Curţii Constituţionale, întocmit potrivit prevederilor art. 146 lit. j) din Constituţia României, republicată.
(4)Notele de fundamentare la proiectele de ordonanţe şi de hotărâri ale Guvernului se semnează de ministrul sau de miniştrii initiatori, precum şi de cei care le-au avizat.
(5)Expunerile de motive la legi şi notele de fundamentare la ordonanţe şi hotărâri ale Guvernului, elaborate de initiator, se publică împreună cu actul normativ în cauza în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau se prezintă pe Internet de către autoritatea emitenta. Dacă în cursul dezbaterilor parlamentare proiectul de lege sau propunerea legislativă a suferit modificări de fond, expunerea de motive va fi refăcută, după promulgarea legii, de către initiator, la sesizarea secretarului general al Camerei Deputaţilor.
Alin. (5) al art. 31 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 6 din 20 februarie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 114 din 24 februarie 2003.
Alin. (3), (4) şi (5) ale art. 31 au fost modificate de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 189 din 20 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 463 din 24 mai 2004.
REDACTAREA ACTELOR NORMATIVE
Sistematizarea ideilor în text
Pentru asigurarea unei succesiuni logice a soluţiilor legislative preconizate şi realizarea unei armonii interioare a actului normativ redactarea textului proiectului trebuie precedată de întocmirea unui plan de grupare a ideilor în funcţie de conexiunile şi de raportul firesc dintre ele, în cadrul conceptiei generale a reglementării.
Stilul actelor normative
(1)Actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea stricta a regulilor gramaticale şi de ortografie.
(2)Este interzisă folosirea neologismelor, dacă exista un sinonim de larga răspândire în limba română. În cazurile în care se impune folosirea unor termeni şi expresii străine, se va alătură, după caz, corespondentul lor în limba română.
(3)Termenii de specialitate pot fi utilizaţi numai dacă sunt consacrati în domeniul de activitate la care se referă reglementarea.
(4)Redactarea textelor se face prin folosirea cuvintelor în înţelesul lor curent din limba română moderna, cu evitarea regionalismelor. Redactarea este subordonata dezideratului înţelegerii cu usurinta a textului de către destinatarii acestuia.
Alin. (1) al art. 33 a fost modificat de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 189 din 20 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 463 din 24 mai 2004.
Unitatea terminologica
(1)În limbajul normativ aceleaşi notiuni se exprima numai prin aceiaşi termeni.
(2)Dacă o notiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea înţelesuri diferite, semnificatia acestuia în context se stabileşte prin actul normativ ce le instituie, în cadrul dispoziţiilor generale sau într-o anexa destinată lexicului respectiv, şi devine obligatoriu pentru actele normative din aceeaşi materie.
(3)Exprimarea prin abrevieri a unor denumiri sau termeni se poate face numai prin explicitare în text, la prima folosire.
Exprimarea conţinutului normativ
(1)Textul articolelor trebuie să aibă caracter dispozitiv, să prezinte norma instituită fără explicaţii sau justificări.
(2)În redactarea actului normativ, de regula, verbele se utilizează la timpul prezent, forma afirmativa, pentru a se accentua caracterul imperativ al dispoziţiei respective.
(3)Utilizarea unor explicaţii prin norme interpretative este permisă numai în măsura în care ele sunt strict necesare pentru înţelegerea textului. Nu este permisă prezentarea unor explicaţii prin folosirea parantezelor.
Referirea la alt act normativ
(1)Referirea într-un act normativ la alt act normativ se face prin precizarea categoriei juridice a acestuia, a numărului sau, a titlului şi a datei publicării acelui act sau numai a categoriei juridice şi a numărului, dacă astfel orice confuzie este exclusa.
(2)Referirea la un tratat internaţional trebuie să cuprindă atât denumirea completa a acestuia, cat şi a actului de ratificare sau de aprobare.
STRUCTURA ACTULUI NORMATIV
Părţile constitutive ale actului normativ
Părţile constitutive ale actului normativ
Actul normativ are constitutive următoarele părţi constitutive: titlul şi, ale actului dacă este cazul, preambulul, formula normativ introductivă, partea dispozitiva, formula de atestare a autenticităţii actului.
Art. 37 a fost modificat de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 189 din 20 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 463 din 24 mai 2004.
Titlul actului normativ
(1)Titlul actului normativ cuprinde denumirea generica a actului, în funcţie de categoria sa juridică şi de autoritatea emitenta, precum şi obiectul reglementării exprimat sintetic.
(2)Categoria juridică a actului normativ este determinata de regimul competentelor stabilit prin Constituţie, legi şi prin alte acte normative prin care se acordă prerogative de reglementare juridică autorităţilor publice.
(3)Autoritatea publică este aceea investită prin Constituţie sau printr-un alt act normativ.
(4)Se interzice ca denumirea proiectului unui act normativ să fie aceeaşi cu cea a altui act normativ în vigoare.
(5)În cazul actelor normative prin care se modifica ori se completează un alt act normativ, titlul actului va exprima operaţiunea de modificare sau de completare a actului normativ avut în vedere.
(6)Ca element de identificare, titlul se întregeşte, după adoptarea actului normativ, cu un număr de ordine, la care se adauga anul în care a fost adoptat acesta.
Formula introductivă
(1)Formula introductivă consta într-o propozitie care cuprinde denumirea autorităţii emitente şi exprimarea hotărârii de luare a deciziei referitoare la emiterea sau adoptarea actului normativ respectiv.
(2)În cazul legilor formula introductivă este următoarea: "Parlamentul României adopta prezenta lege." (3) Pentru actele Guvernului formula introductivă este: "În temeiul art. 108 din Constituţie, republicată, Guvernul României adopta prezenta hotărâre" sau, după caz, "ordonanţa". La ordonanţe se face referire şi la legea de abilitare. La ordonanţele de urgenta, formula introductivă este: "În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţie, republicată, Guvernul României adopta prezenta ordonanţă de urgenţă". La hotărârile date în executarea expresă a unor legi se adauga şi temeiul din legea respectiva.
(4)La celelalte categorii de acte normative formula introductivă cuprinde autoritatea emitenta, denumirea generica a actului, în funcţie de natura sa juridică, precum şi temeiurile juridice pe baza şi în executarea cărora actul a fost emis.
Alin. (3) şi (4) ale art. 39 au fost modificate de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 189 din 20 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 463 din 24 mai 2004.
Preambulul
(1)Preambulul enunta, în sinteza, scopul şi, după caz, motivarea reglementării. El nu poate cuprinde nici directive, nici reguli de interpretare. Preambulul preceda formula introductivă.
(2)Includerea preambulului în cuprinsul actului normativ se apreciază de la caz la caz.
(3)La ordonanţele de urgenta preambulul este obligatoriu şi cuprinde prezentarea elementelor de fapt şi de drept ale situaţiei extraordinare ce impune recurgerea la aceasta cale de reglementare.
(4)În cazul actelor normative ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale administraţiei publice locale, în preambul se menţionează şi avizele prevăzute de lege.
Art. 40 a fost modificat de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 189 din 20 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 463 din 24 mai 2004.
Partea dispozitiva
Partea dispozitiva a actului normativ reprezintă conţinutul propriu-zis al reglementării, alcătuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia.
Menţiunea
(1)În situaţia actelor privind normative care transpun direct norme transpunerea comunitare în dreptul intern, după normelor partea dispozitiva a acestora se face comunitare o menţiune care să cuprindă elementele de identificare a actului comunitar care a fost preluat, după modelul următor: "Prezenta/prezentul... (se menţionează tipul actului normativ) transpune Directiva nr. .../... privind ..., publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. .../..." (2) Dacă printr-un act normativ se transpune doar parţial un act comunitar, menţiunea prevăzută la alin. (1) trebuie să specifice în detaliu textele (secţiuni/articole/paragrafe, după caz) transpuse.
Art. 41^1 a fost introdus de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 189 din 20 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 463 din 24 mai 2004.
Atestarea autenticităţii actului normativ
(1)Actul normativ adoptat se semnează de reprezentantul legal al emitentului, se datează şi se numeroteaza.
(2)Data legii este aceea la care i se da număr, după promulgare. Pentru actele normative ale Parlamentului, care, potrivit legii, nu se supun promulgării, data actului este aceea a adoptării.
(3)Actele Guvernului poarta data şedinţei Guvernului în care actul a fost aprobat. Data celorlalte acte normative este aceea la care au fost semnate.
(4)Numerotarea actelor normative se face în ordinea datarii lor, separat pe fiecare an calendaristic.
(5)La legi este obligatoriu ca în finalul actului să se facă menţiunea despre îndeplinirea dispoziţiei constituţionale privind legalitatea adoptării de către cele două Camere ale Parlamentului.
(6)Formula de atestare a legalităţii adoptării proiectului de lege, utilizata de fiecare Cameră, în ordinea adoptării, este:
a)"Acest proiect de lege a fost adoptat de Camera Deputaţilor/Senat în şedinţa din..., cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) sau, după caz, art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată." - în cazul în care Camera Deputaţilor/Senatul adoptă proiectul de lege sau propunerea legislativă, cu sau fără amendamente;
b)"Acest proiect de lege se considera adoptat de Camera Deputaţilor/Senat în forma iniţială, în condiţiile art. 75 alin. (2) teza a III-a sau ale art. 115 alin. (5) teza a III-a, după caz, din Constituţia României, republicată." în cazul în care se depăşeşte termenul prevăzut pentru adoptare.
(7)Formula de atestare a legalităţii adoptării legii va avea următorul cuprins: Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) sau (2), după caz, din Constituţia României, republicată.
(8)În cazul în care legea este adoptată în şedinţa comuna a celor două Camere, formula de atestare a legalităţii adoptării acesteia va avea următorul cuprins:
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 65 alin. (2) şi ale art. 76 alin. (1) sau (2), ori art. 148 alin. (1) sau art. 149, după caz, din Constituţia României, republicată.
(9)În cazul legilor de revizuire a Constituţiei României, formula de atestare a legalităţii adoptării acestora va avea următorul cuprins: Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, cu respectarea prevederilor art. 151 alin. (1) sau alin. (2), după caz, din Constituţia României, republicată.
(10)Formula de atestare este urmată de semnăturile preşedinţilor celor două Camere sau ale vicepreşedinţilor care au condus şedinţele.
Alin. (6) al art. 42 a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 189 din 20 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 463 din 24 mai 2004.
Alin. (7), (8), (9) şi (10) ale art. 42 au fost introduse de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 189 din 20 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 463 din 24 mai 2004.
Articolul, elementul structural de baza al părţii dispozitive
(1)Elementul structural de baza al părţii dispozitive îl constituie articolul. Articolul cuprinde, de regula, o singura dispoziţie normativa aplicabilă unei situaţii date.
(2)Structura articolului trebuie să fie echilibrata, abordand exclusiv aspectele juridice necesare contextului reglementării.
(3)Articolul se exprima în textul legii prin abrevierea "art.". Articolele se numeroteaza în continuare, în ordinea din text, de la începutul până la sfârşitul actului normativ, cu cifre arabe. Dacă actul normativ cuprinde un singur articol, acesta se va defini prin expresia "Articol unic".
(4)În cazul actelor normative care au ca obiect modificări sau completări ale altor acte normative, articolele se numeroteaza cu cifre române, pastrandu-se numerotarea cu cifre arabe pentru textele modificate sau completate.
(5)La coduri şi la legi de mare întindere, articolele vor fi prevăzute cu denumiri marginale, exprimand sintetic obiectul lor; acestea nu au semnificaţie proprie în conţinutul reglementării.
Alineatul
(1)În cazul în care din dispoziţia normativa primara a unui articol decurg, în mod organic, mai multe ipoteze juridice, acestea vor fi prezentate în alineate distincte, asigurându-se articolului o succesiune logica a ideilor şi o coerenta a reglementării.
(2)Alineatul, ca subdiviziune a articolului, este constituit, de regula, dintr-o singura propozitie sau fraza, prin care se reglementează o ipoteza juridică specifică ansamblului articolului; dacă dispoziţia nu poate fi exprimată într-o singura propozitie sau fraza, se pot adauga noi propozitii sau fraze, separate prin punct şi virgula. Alineatul se evidenţiază printr-o uşoară retragere de la alinierea textului pe verticala.
(3)Dacă în cuprinsul unui articol se utilizează un termen sau o expresie care are în contextul actului normativ un alt înţeles decât cel obişnuit, înţelesul specific al acesteia trebuie definit în cadrul unui alineat subsecvent. În cazul în care frecventa unor astfel de termeni şi expresii este mare, actul normativ trebuie să cuprindă în structura sa un grupaj de definiţii sau o anexa cu un index de termeni.
(4)În actele normative cu o anumită întindere, dacă un articol are doua sau mai multe alineate, acestea se numeroteaza la începutul fiecăruia cu cifre arabe cuprinse în paranteza. Pentru claritatea, concizia şi caracterul unitar al textului unui articol se recomanda ca acesta sa nu fie format dintr-un număr prea mare de alineate.
Enumerarile în text
(1)Dacă textul unui articol sau alineat conţine enumerari prezentate distinct, acestea se identifica prin utilizarea literelor alfabetului românesc şi nu prin liniute sau alte semne grafice.
(2)O enumerare distinctă, marcată cu o litera, nu poate cuprinde, la rândul ei, o alta enumerare şi nici alineate noi.
(3)Dacă ipoteza marcată cu o litera necesita o dezvoltare sau o explicare separată, aceasta se va face printr-un alineat distinct care să urmeze ultimei enumerari.
Trimiterea la alte acte normative
(1)În cazul în care o norma este complementara altei norme, pentru evitarea repetarii în text a acelei norme se va face trimitere la articolul, respectiv la actul normativ care o conţine. Nu poate fi facuta, de regula, o trimitere la o alta norma de trimitere.
(2)Dacă norma la care se face trimitere este cuprinsă în alt act normativ, este obligatorie indicarea titlului acestuia, a numărului şi a celorlalte elemente de identificare.
(3)Trimiterea la normele unui alt act normativ se poate face la întregul sau conţinut ori numai la o subdiviziune, precizată ca atare. Când actul ce face obiect de trimitere a fost modificat, completat ori republicat, se face menţiune şi despre aceasta.
(4)La modificarea, completarea şi abrogarea dispoziţiei la care s-a făcut trimitere, în actul de modificare, completare sau abrogare trebuie avută în vedere situaţia juridică a normei de trimitere.Secţiunea a 2-a Sistematizarea conţinutului actului normativ
Sistematizarea conţinutului actului normativ
Sistematizarea conţinutului actului normativ
(1)Conţinutul proiectului de act normativ se sistematizeaza în următoarea ordine de prezentare a ideilor:
a)dispoziţii generale sau principii generale;
b)dispoziţii privind fondul reglementării;
c)dispoziţii tranzitorii;
d)dispoziţii finale.
(2)În cazul unor reglementări de mica întindere se poate redacta textul fără a se marca distinct elementele prevăzute la alin. (1), urmând însă aceasta ordine de prezentare.
(3)În cadrul structurii prevăzute la alin. (1) articolele pot fi grupate pe capitole, care se pot împărţi în secţiuni, iar acestea, după caz, în paragrafe. La coduri şi la alte legi de mare întindere, capitolele pot fi grupate - în ordine ascendenta - în titluri şi, după caz, în părţi, care, la rândul lor, se pot constitui în cărţi; gruparea se face, în toate cazurile, în funcţie de legătură organică dintre reglementările pe care le cuprind.
Dispoziţiile generale
Dispoziţiile generale cuprind prevederi care orienteaza întreaga reglementare, determina obiectul şi principiile acesteia. Ele se grupează în primul capitol şi nu se reiau în restul reglementării, în afară de cazul în care sunt strict necesare pentru înţelegerea unor dispoziţii cu care formează un tot unitar.
Dispoziţiile de fond
(1)Dispoziţiile de fond cuprind reglementarea propriu-zisa a relaţiilor sociale ce fac obiectul actului normativ.
(2)Succesiunea şi gruparea dispoziţiilor de fond cuprinse în actul normativ se fac în ordinea logica a desfăşurării activităţii reglementate, asigurându-se ca prevederile de drept material sa preceada pe cele de ordin procedural, iar în caz de instituire de sancţiuni, aceste norme să fie plasate înaintea dispoziţiilor tranzitorii şi finale.
(3)Textele care reglementează similar ipoteze cuprinse în mai multe subdiviziuni ale actului normativ pot fi grupate în structuri distincte, denumite "dispoziţii comune".
Dispoziţiile tranzitorii
(1)Dispoziţiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ.
(2)Dispoziţiile tranzitorii trebuie să asigure, pe o perioadă determinata, corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ sa decurgă firesc şi sa evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive.
Dispoziţiile finale
(1)Dispoziţiile finale finale cuprind măsurile necesare pentru punerea în aplicare a actului normativ, data intrării în vigoare a acestuia conform art. 10^1, implicatiile asupra altor acte normative, ca: abrogări, modificări, completări, precum şi dispoziţia de republicare, dacă este cazul.
(2)La actul normativ cu caracter temporar se prevede şi perioada de aplicare sau data încetării aplicării sale.
(3)Pentru legile prevăzute de art. 115 alin. (8) din Constituţia României, republicată, în cadrul dispoziţiilor finale se prevăd, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei.
Art. 51 a fost modificat de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 189 din 20 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 463 din 24 mai 2004.
Numerotarea şi denumirea capitolelor şi a celorlalte grupări de articole
(1)Capitolele, titlurile, părţile şi cărţile se numeroteaza cu cifre române, în succesiunea pe care o au în structura din care fac parte. Secţiunile şi paragrafele se numeroteaza cu cifre arabe.
(2)Titlurile, capitolele şi secţiunile se denumesc prin exprimarea sintetică a reglementărilor pe care le cuprind.
Anexele
(1)La redactarea textului unui proiect de act normativ se pot folosi, ca părţi componente ale acestuia, anexe care conţin prevederi ce cuprind exprimari cifrice, desene, tabele, planuri sau altele asemenea.
(2)Pot constitui anexe la un act normativ reglementările ce trebuie aprobate de autoritatea publică competenţa, cum sunt: regulamente, statute, metodologii sau norme cu caracter predominant tehnic.
(3)Anexa trebuie să aibă un temei-cadru în corpul actului normativ şi să se refere exclusiv la obiectul determinat prin textul de trimitere.
(4)Textul-cadru de trimitere trebuie să facă, în finalul sau, menţiunea ca anexa face parte integrantă din actul normativ; dacă sunt mai multe anexe, în finalul actului normativ se include un articol distinct, cuprinzând aceeaşi menţiune, însoţită de nominalizarea expresă a tuturor anexelor.
(5)Titlul anexei cuprinde exprimarea sintetică a ideii din textul de trimitere.
(6)Dacă sunt mai multe anexe, acestea se numeroteaza cu cifre arabe, în ordinea în care au fost enunţate în textul proiectului.
MODIFICAREA, COMPLETAREA, ABROGAREA ŞI ALTE EVENIMENTE LEGISLATIVE
Evenimentele legislative
(1)După intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenţei acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea.
(2)Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de acelaşi nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar şi prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementează o anumită problematica, iar ca măsura conexă dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor două acte normative interferente.
Modificarea
(1)Modificarea unui act normativ consta în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia şi în redarea lor într-o noua formulare.
(2)Pentru exprimarea normativa a intentiei de modificare a unui act normativ se nominalizeaza expres textul vizat, cu toate elementele de identificare necesare, iar dispoziţia propriu-zisa se formulează utilizându-se sintagma "se modifica şi va avea următorul cuprins:", urmată de redarea noului text.
(3)Procedeul de a se menţiona generic, în finalul unui act normativ, ca un alt act normativ conex sau texte din acel act "se modifica corespunzător" trebuie evitat. De asemenea, nu se utilizează, pentru a exprima o modificare, redarea doar a unor fragmente ori sintagme dintr-un text. Modificarea trebuie să cuprindă în întregime textul vizat, cuprins în articol, alineat sau în elementul marcat al unei enumerari.
Completarea
(1)Completarea actului normativ consta în introducerea unor dispoziţii noi, cuprinzând soluţii legislative şi ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adauga elementelor structurale existente, prin utilizarea unei formule de exprimare cum ar fi: "După articolul
se introduce un nou articol,
..., cu următorul cuprins:".
(2)Dacă actul de completare nu dispune renumerotarea actului completat, structurile, inclusiv articolele sau alineatele nou-introduse, vor dobândi numărul structurilor corespunzătoare celor din textul vechi, după care se introduc, însoţite de un indice cifric, pentru diferentiere.
Condiţiile de fond pentru modificarea şi completarea actelor normative
(1)Modificarea sau completarea unui act normativ este admisă numai dacă nu se afectează conceptia generală ori caracterul unitar al acelui act sau dacă nu priveşte întreaga ori cea mai mare parte a reglementării în cauza; în caz contrar actul se înlocuieşte cu o noua reglementare, urmând să fie în întregime abrogat.
(2)Prevederile modificate sau care completează actul normativ trebuie să se integreze armonios în actul supus modificării ori completării, asigurându-se unitatea de stil şi de terminologie, precum şi succesiunea normală a articolelor.
Efectele dispoziţiilor de modificare şi de completare
Dispoziţiile de modificare şi de completare se incorporeaza, de la data intrării lor în vigoare, în actul de baza, identificandu-se cu acesta. Intervenţiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de baza.
Norma derogatorie
Pentru instituirea unei norme derogatorii se va folosi formula "prin derogare de la ...", urmată de menţionarea reglementării de la care se deroga. Derogarea se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel puţin egal cu cel al reglementării de baza.
Abrogarea
(1)Prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de acelaşi nivel sau de nivel superior, trebuie abrogate. Abrogarea poate fi totală sau parţială.
(2)În cazul unor abrogări parţiale intervenite succesiv, ultima abrogare se va referi la întregul act normativ, nu numai la textele rămase în vigoare.
(3)Abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repuna în vigoare actul normativ iniţial. Fac excepţie prevederile din ordonanţele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare şi au fost respinse prin lege de către Parlament.
(4)Dacă o norma de nivel inferior, cu acelaşi obiect, nu a fost abrogată expres de actul normativ de nivel superior, aceasta obligaţie îi revine autorităţii care a emis prima actul.
(5)Abrogarile parţiale sunt asimilate modificărilor de acte normative, actul normativ abrogat parţial rămânând în vigoare prin dispoziţiile sale neabrogate.
Alin. (3) al art. 60 a fost modificat de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 189 din 20 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 463 din 24 mai 2004.
Condiţiile de forma şi de fond ale abrogării
(1)Abrogarea poate fi dispusă, de regula, printr-o dispoziţie distinctă în finalul unui act normativ care reglementează o anumită problematica, dacă aceasta afectează dispoziţii normative anterioare, conexe cu ultima reglementare.
(2)În cadrul operaţiunilor de sistematizare şi unificare a legislaţiei se pot elabora şi adopta acte normative de abrogare distincte, având ca obiect exclusiv abrogarea mai multor acte normative.
(3)În vederea abrogării, dispoziţiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile şi apoi cu celelalte acte normative, prin menţionarea tuturor datelor de identificare a acestora.
Suspendarea actului normativ
(1)În cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de acelaşi nivel sau de nivel superior. În aceasta situaţie se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum şi durata ei determinata.
(2)La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziţia afectată de suspendare reintra de drept în vigoare.
(3)Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziţiei suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziţii exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării.
Evenimentele legislative implicite
(1)În cazuri deosebite, în care la elaborarea şi adoptarea unei reglementări nu a fost posibila identificarea tuturor normelor contrare, se poate prezuma ca acestea au făcut obiectul modificării, completării ori abrogării lor implicite.
(2)În cadrul atribuţiilor sale Consiliul Legislativ are obligaţia sa identifice toate dispoziţiile legale care au suferit evenimentele legislative implicite şi sa propună Parlamentului şi, respectiv, Guvernului măsurile necesare de modificare, completare sau abrogare expresă a acestora.
(3)Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziţii nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres.
Actele normative cu aplicare limitată
(1)Actele normative pot avea aplicare limitată în timp, în spaţiu sau privind obiectul reglementării.
(2)Prin acte normative ulterioare se poate prelungi, extinde sau restrânge durata actelor normative temporare, precum şi a celor cu aplicare limitată în spaţiu sau privind obiectul reglementării.
(3)Dispoziţia de prelungire a termenului de aplicare a actului normativ temporar trebuie să intervină înainte de expirarea termenului şi sa indice, când este cazul, noul termen.
Interpretarea legală
(1)Intervenţiile legislative pentru clarificarea sensului unor norme legale se realizează printr-un act normativ interpretativ de acelaşi nivel cu actul vizat, prin dispoziţii interpretative cuprinse într-un nou act normativ sau prin modificarea dispoziţiei al carei sens trebuie clarificat.
(2)Interpretarea legală intervenita potrivit alin. (1) poate confirma sau, după caz, infirma ori modifica interpretarile judiciare, arbitrale sau administrative, adoptate până la acea data, cu respectarea drepturilor câştigate.
Republicarea
(1)Actul normativ modificat sau completat în mod substanţial se republică având la baza dispoziţia cuprinsă în actul de modificare, respectiv de completare.
(2)În vederea republicarii actului normativ se realizează integrarea prevederilor modificate sau a celor de completare în ansamblul reglementării, actualizandu-se denumirile schimbate între timp, cum ar fi cele ale unor instituţii sau localităţi, dându-se, atunci când s-a dispus expres, o noua numerotare articolelor, alineatelor, capitolelor şi celorlalte structuri ale actului.
(3)Republicarea legilor, a ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului se face în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija autorităţii publice care a emis actul de modificare, respectiv de completare. Republicarea se face în cel mult 45 de zile de la data publicării actului care a dispus această măsură. Transmiterea formei republicabile a actului pentru obţinerea avizului Consiliului Legislativ se face în termen de 30 de zile de la data publicării actului care a dispus republicarea. În cazul codurilor, termenele se prelungesc cu 15 zile.
(4)Republicarea actelor normative modificate sau completate prin ordonanţe ale Guvernului se face după aprobarea acestora din urma prin lege, pentru a nu se crea eventuale discrepanţe cu actul de aprobare, în cazul în care acesta aduce alte modificări ordonanţei supuse aprobării.
(5)Legile, precum şi ordonanţele şi hotărârile Guvernului se republică cu avizul Consiliului Legislativ asupra noului text, la sesizarea secretarului general al Camerei Deputaţilor sau, după caz, al Secretariatului General al Guvernului.
Alin. (3) al art. 66 a fost modificat de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 189 din 20 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 463 din 24 mai 2004.
Rectificari
(1)În cazul în care după publicarea actului normativ se descoperă erori materiale în cuprinsul sau, se procedează la publicarea unei note cuprinzând rectificările necesare.
(2)Se interzice modificarea prevederilor unor acte normative prin recurgerea la operaţiunea de rectificare, care trebuie limitată numai la erorile materiale.
(3)Rectificarea se face la cererea organului emitent, cu avizul Consiliului Legislativ.
NORME PRIVIND PREGĂTIREA ŞI ELABORAREA PROIECTELOR DE ACTE NORMATIVE PRIN CARE SE RATIFICA SAU SE APROBA ÎNŢELEGERI INTERNAŢIONALE
Actele de ratificare, aprobare
(1)Pentru ratificarea tratatelor internaţionale încheiate de România se întocmesc, potrivit Constituţiei şi legii în materie, proiecte de legi.
(2)În cazul acordurilor, convenţiilor şi al altor înţelegeri internaţionale, pentru care competenţa de aprobare revine, potrivit legii, Guvernului, se vor elabora proiecte de hotărâri.
(3)Proiectul de lege sau de hotărâre se supune spre adoptare, însoţit de textul actului internaţional în limba originala şi în traducere oficială sau autorizata.
(4)Textele actelor cu caracter internaţional ce se supun ratificării sau aprobării se vor ştampila pe fiecare pagina, iar pe ultima pagina se va atesta, prin semnatura persoanei autorizate şi prin aplicarea ştampilei, conformitatea documentului cu originalul.
Aplicarea normelor de tehnica legislativă
Normele de tehnica legislativă sunt aplicabile în mod corespunzător şi proiectelor de acte normative prin care se ratifica sau se aproba tratate sau alte înţelegeri internaţionale.
Titlul actului
Titlul proiectului de act normativ va cuprinde denumirea integrală a înţelegerii internaţionale, data şi locul semnării acesteia; în funcţie de situaţie, prin titlu se exprima ideea de ratificare, aderare sau aprobare a înţelegerii internaţionale respective.
Ratificarea ori aprobarea mai multor tratate sau înţelegeri printr-un singur act
În cazul în care doua sau mai multe înţelegeri internaţionale se ratifica sau se aproba printr-un singur act, măsura ratificării ori aprobării se va exprima, pentru fiecare înţelegere, printr-un articol distinct.
Publicarea actelor de ratificare sau de aprobare
Actele de ratificare sau de aprobare se publică însoţite de textele tratatelor internaţionale ratificate şi ale înţelegerilor aprobate.
NORME CU PRIVIRE LA ORDINELE, INSTRUCŢIUNILE ŞI CELELALTE ACTE NORMATIVE EMISE DE CONDUCĂTORII MINISTERELOR ŞI AI ALTOR ORGANE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE DE SPECIALITATE SAU DE AUTORITĂŢILE ADMINISTRATIVE AUTONOME
Actele date în executarea unui act normativ
Ordinele cu caracter executarea unui normativ, instrucţiunile şi alte asemenea act normativ acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului. În formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 39 alin. (4).
Art. 73 a fost modificat de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 189 din 20 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 463 din 24 mai 2004.
Sfera reglementării
Ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora.
Termenul de emitere
Ordinele şi instrucţiunile se vor elabora în termenul prevăzut de actul superior sau, după caz, într-un termen util care să facă posibila aducerea lor la îndeplinire.
NORME CU PRIVIRE LA ACTELE NORMATIVE ADOPTATE DE AUTORITĂŢILE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE
Obiectul de reglementare
Actele normative ale autorităţilor administraţiei publice locale se adoptă ori se emit pentru reglementarea unor activităţi de interes local, în limitele stabilite prin Constituţie şi prin lege şi numai în domeniile în care acestea au atribuţii legale.
Subordonarea faţă de actele de nivel superior
(1)La elaborarea proiectelor de hotărâri, ordine sau dispoziţii se va avea în vedere caracterul lor de acte subordonate legii, hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului şi altor acte de nivel superior.
(2)Reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor locale şi ale consiliilor judeţene, precum şi cele cuprinse în ordinele prefecţilor sau în dispoziţiile primarilor nu pot contraveni Constituţiei şi reglementărilor din actele normative de nivel superior.
Alin. (2) al art. 77 a fost modificat de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 189 din 20 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 463 din 24 mai 2004.
Temeiul legal
În formula introductivă a proiectului de act normativ adoptat sau emis de autorităţile administraţiei publice locale se menţionează, pe lângă temeiurile juridice, prevăzute la art. 39 alin. (4), şi temeiul legal din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 78 a fost modificat de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 189 din 20 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 463 din 24 mai 2004.
Publicarea
În vederea intrării lor în vigoare, actele normative adoptate de autorităţile administraţiei publice locale se aduc la cunoştinţa publică, în condiţiile Legii nr. 215/2001, prin afişare în locuri autorizate şi prin publicare într-un cotidian local de mare tiraj.
Art. 79 a fost modificat de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 189 din 20 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 463 din 24 mai 2004.
DISPOZIŢII FINALE
Regulamentele proprii de aplicare
Parlamentul, Guvernul şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale stabilesc, în aplicarea normelor de tehnica legislativă prevăzute în prezenta lege, regulamente proprii cuprinzând măsurile metodologice, organizatorice, termenele şi circulaţia proiectelor de acte normative în cadrul sferei lor de competenţa.
Abrogarea
La data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Decretul nr. 16/1976 pentru aprobarea Metodologiei generale de tehnica legislativă privind pregătirea şi sistematizarea proiectelor de acte normative, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 14 din 13 februarie 1976.
Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 8 februarie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
MIRCEA IONESCU-QUINTUS
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 29 februarie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI
DEPUTAŢILOR,
BOGDAN NICULESCU-DUVAZ
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
Citiți o versiune anterioară, valabilă între 31 mai 2004 și 25 aug. 2004.
Deschide forma actuală