Ordonanţă de urgenţă nr. 88 din 29 septembrie 2010

În contextul menţinerii crizei economico-financiare actuale din România care a afectat şi afectează în continuare mediul de afaceri,

ţinând cont că această criză afectează fluxul de lichidităţi ale operatorilor economici, care la rândul său generează efecte negative majore, precum blocajele financiare, insolvenţa, cu afectarea supravieţuirii operatorilor economici şi pierderea a numeroase locuri de muncă,

în vederea creării premiselor relansării economice prin reducerea poverii fiscale din sarcina contribuabilului şi reglementarea cadrului legal privind calculul accesoriilor creanţelor fiscale astfel încât să se realizeze atât o diminuare a nivelului dobânzii datorate pentru plata cu întârziere a obligaţiilor de plată, cât şi o reducere a cazurilor în care se datorează şi se calculează creanţe fiscale accesorii,

având în vedere necesitatea consolidării raportului drepturi/obligaţii dintre contribuabil şi organul fiscal, clădirii unei relaţii de încredere şi cooperare şi îmbunătăţirii, pe această bază, a conformării voluntare în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale,

în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Articolul I

Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1.Articolul 116 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Articolul 116Compensarea

(1)Prin compensare se sting creanţele statului sau unităţilor administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, cu condiţia ca respectivele creanţe să fie administrate de aceeaşi autoritate publică.

(2)Creanţele fiscale ale debitorului se compensează cu obligaţii datorate aceluiaşi buget, urmând ca din diferenţa rămasă să fie compensate obligaţiile datorate altor bugete, în mod proporţional, cu respectarea condiţiilor prevăzute la alin. (1).

(3)Creanţele fiscale rezultate din raporturi juridice vamale se compensează cu creanţele fiscale ale debitorului reprezentând sume de restituit de aceeaşi natură. Eventualele diferenţe rămase se compensează cu alte obligaţii fiscale ale debitorului, în ordinea prevăzută la alin. (2).

(4)Dacă legea nu prevede altfel, compensarea operează de drept la data la care creanţele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide şi exigibile.

(5)În sensul prezentului articol, creanţele sunt exigibile:

a)la data scadenţei, potrivit art. 111;

b)la termenul prevăzut de lege pentru depunerea decontului cu suma negativă de TVA cu opţiune de rambursare, în limita sumei aprobate la rambursare prin decizia emisă de organul fiscal potrivit legii;

c)la data comunicării, potrivit legii, a unei decizii de soluţionare a cererii de restituire a accizei sau taxei pe valoarea adăugată, după caz;

d)la data comunicării deciziei, pentru obligaţiile fiscale principale, precum şi pentru obligaţiile fiscale accesorii stabilite de organele competente prin decizie;

e)la data depunerii la organul fiscal a declaraţiilor fiscale rectificative, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de contribuabil;

f)la data comunicării actului de individualizare a sumei, pentru obligaţiile de plată de la buget;

g)la data primirii, în condiţiile legii, de către organul fiscal a titlurilor executorii emise de alte instituţii, în vederea executării silite.

(6)Compensarea se constată de către organul fiscal competent, la cererea debitorului sau din oficiu. Dispoziţiile art. 115 privind ordinea stingerii datoriilor sunt aplicabile în mod corespunzător.

(7)Organul fiscal competent comunică debitorului decizia cu privire la efectuarea compensării, în termen de 7 zile de la data efectuării operaţiunii.

2.La articolul 120, alineatul (7) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(7)Nivelul dobânzii de întârziere este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale.

3.Articolul 122 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Articolul 122Dobânzi şi penalităţi de întârziere în cazul compensării

În cazul creanţelor fiscale stinse prin compensare, dobânzile şi penalităţile de întârziere sau majorările de întârziere, după caz, se calculează până la data prevăzută la art. 116 alin. (4).

4.La articolul 136, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(1)În cazul în care debitorul nu îşi plăteşte de bunăvoie obligaţiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, procedează la acţiuni de executare silită, potrivit prezentului cod, cu excepţia cazului în care există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluţionare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanţa fiscală datorată de debitor.

5.La articolul 148, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu următorul cuprins:

(2^1)Executarea silită se suspendă şi în cazul în care, ulterior începerii executării silite, se depune o cerere de restituire/rambursare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanţa fiscală pentru care s-a început executarea silită. În acest caz, executarea silită se suspendă la data depunerii cererii.

Articolul II

(1)Prevederile art. I pct. 1 şi 3 se aplică creanţelor care îndeplinesc condiţiile de exigibilitate prevăzute la art. 116 alin. (4) după data de 1 noiembrie 2010. (2) Prevederile art. I pct. 1 şi 3 se aplică creanţelor care la data de 1 noiembrie 2010 nu au fost stinse, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a)o creanţă îndeplineşte condiţiile de exigibilitate prevăzute la art. 116 alin. (4) la data de 1 noiembrie 2010, iar a doua creanţă îndeplineşte condiţiile de exigibilitate prevăzute la art. 116 alin. (4) după data de 1 noiembrie 2010. În acest caz compensarea operează cu data la care a doua creanţă îndeplineşte condiţiile de exigibilitate;

b)ambele creanţe îndeplinesc condiţiile de exigibilitate prevăzute la art. 116 alin. (4) la data de 1 noiembrie 2010. În acest caz compensarea operează cu data de 1 noiembrie 2010. (3) Executarea silită se suspendă de drept şi în cazul în care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluţionare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanţa fiscală datorată de debitor. În acest caz executarea silită se suspendă la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Articolul III

Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data de 1 octombrie 2010, cu excepţia art. I pct. 1 şi 3, care intră în vigoare la data de 1 noiembrie 2010.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor publice,

Gheorghe Ialomiţianu

Ministrul administraţiei şi internelor,

Constantin Traian Igaş

Bucureşti, 29 septembrie 2010.

Nr. 88.