Decizie nr. 650 din 10 iunie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 şi art. 41 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, excepţie ridicată de Miron Morar în Dosarul nr. 59/43/2006 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic Valentina Carmen Dachin, cu delegaţie la dosar, pentru partea Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Preşedintele acordă cuvântul consilierului juridic al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât, atâta vreme cât nu este interzis accesul la justiţie, procedura disciplinară este constituţională. Depune şi concluzii scrise în acest sens.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece hotărârile Consiliului uniunii pot fi atacate la instanţa de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 59/43/2006, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 şi art. 41 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Miron Morar în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni disciplinare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât termenul de 10 zile de la comunicare, în care se poate ataca hotărârea consiliului de disciplină, nu este rezonabil şi este insuficient pentru exercitarea dreptului la apărare. Totodată, organele prevăzute de textele menţionate - Consiliul de disciplină şi Consiliul uniunii - nu îndeplinesc condiţiile specifice unor tribunale independente şi imparţiale, iar procedura în faţa acestora reprezintă o procedură specială administrativă cu caracter jurisdicţional. De asemenea, exercitarea dreptului la apărare este limitată prin faptul că nu se prevede termenul în care partea interesată se poate adresa instanţei judecătoreşti pentru a ataca hotărârea Consiliului uniunii. Invocă, în acest sens, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în condiţiile în care hotărârile Consiliului uniunii pot fi atacate la instanţele judecătoreşti competente.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece procedura disciplinară desfăşurată în faţa organelor de jurisdicţie prevăzute de lege nu limitează nici accesul la justiţie şi nici exercitarea dreptului la apărare al persoanelor interesate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 şi ale art. 41 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995, având următorul conţinut:

–Art. 40: "Acţiunea disciplinară se exercită de Colegiul director şi se judecă de Consiliul de disciplină. Pentru suspendarea din funcţie sau excluderea din profesie este obligatorie o cercetare prealabilă, care se efectuează de către Colegiul director.

Audierea celui în cauză este obligatorie, acesta fiind îndreptăţit să ia cunoştinţă de conţinutul dosarului şi să-şi formuleze apărarea.

Consiliul de disciplină citează părţile şi pronunţă o hotărâre motivată, care se comunică acestora.

Împotriva hotărârii părţile pot face contestaţie la Consiliul uniunii, în termen de 10 zile de la comunicare.

Hotărârea Consiliului uniunii poate fi atacată la instanţa judecătorească competentă, civilă sau de contencios administrativ, după caz.

Hotărârea definitivă se comunică şi Ministerului Justiţiei. Procedura judecării abaterilor disciplinare se stabileşte prin regulament.";

–Art. 41: "Sancţiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea faptelor şi constau în:

a)observaţie scrisă;

b)amendă de la 50.000 lei la 200.000 lei, care se face venit la bugetul Camerei Notarilor Publici. Neachitarea în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii atrage suspendarea de drept a notarului public până la achitarea sumei.

Hotărârea definitivă constituie titlu executoriu;

c)suspendarea din funcţie pe o durată de maximum 6 luni;

d)excluderea din profesie."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă, în susţinerea acesteia, prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti şi ale art. 6 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, referitoare la egalitatea în faţa tribunalelor şi curţilor de justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor de lege criticate, pentru abaterile săvârşite de către notarii publici, acţiunea disciplinară se exercită de Colegiul director şi se judecă de Consiliul de disciplină. Pentru suspendarea din funcţie sau excluderea din profesie este obligatorie o cercetare prealabilă, care se efectuează de către Colegiul director, care pronunţă o hotărâre motivată, ce se comunică părţilor, iar împotriva acesteia se poate face contestaţie la Consiliul uniunii, în termen de 10 zile de la comunicare, iar hotărârea Consiliului uniunii poate fi atacată la instanţa judecătorească competentă.

Susţinerile autorului excepţiei în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece termenul de 10 zile de la comunicare, în care se poate ataca hotărârea consiliului de disciplină, nu este rezonabil şi este insuficient pentru exercitarea dreptului la apărare, sunt nefondate. Astfel, potrivit prevederilor art. 21 alin.

(3)din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, "termenul rezonabil" se referă la caracterul rezonabil al duratei unei proceduri judiciare, iar nu la termenul în care o parte poate formula o anumită cale de atac. Pe de altă parte, legiuitorul este liber să stabilească termenul în care părţile acţiunii disciplinare pot face contestaţie la Consiliul uniunii, fără a contraveni în acest mod dreptului la apărare, cu atât mai mult cu cât termenul curge de la comunicarea hotărârii, fiind astfel respectate prevederile art. 24 din Constituţie.

În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei referitoare la caracterul neconstituţional al organelor care judecă acţiunea disciplinară, Curtea constată că nici acestea nu pot fi primite, deoarece atât Consiliul de disciplină, cât şi Consiliul uniunii sunt organisme profesionale, cu competenţe în domeniul răspunderii disciplinare a notarilor publici - care constituie o profesie liberală. Astfel, potrivit art. 27 din Legea nr. 36/1995, notarii publici se constituie în Uniunea Naţională a Notarilor Publici, organizaţie profesională cu personalitate juridică, care îşi alege un consiliu de conducere şi alte organe stabilite prin statutul propriu.

Curtea constată că procedura judecării abaterilor disciplinare nu trebuie confundată cu o jurisdicţie specială administrativă, care, în conformitate cu art. 21 alin. (4) din Constituţie, este gratuită şi facultativă. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, jurisdicţia administrativă specială este "activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în materie, competenţa de soluţionare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialităţii, asigurării dreptului la apărare şi independenţei activităţii administrativ-jurisdicţionale", iar actul administrativ este "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice;". Prin urmare, în cauza de faţă ne aflăm în domeniul unei proceduri disciplinare, iar nu al unei proceduri jurisdicţionale speciale administrative.

Totodată, cu privire la natura juridică a contestaţiilor privitoare la măsurile disciplinare ce pot fi aplicate de către ordinele profesionale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că în numeroase state ale Consiliului Europei abaterile disciplinare sunt de competenţa acestor ordine, iar o asemenea atribuire de competenţă nu este contrară dispoziţiilor Convenţiei, care impune, totuşi, unul din următoarele sisteme: sau jurisdicţiile ordinelor îndeplinesc exigenţele art. 6 paragraful 1 din Convenţie, sau ele nu le îndeplinesc şi atunci legea naţională permite accesul la o instanţă judecătorească care prezintă toate garanţiile dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei de către un tribunal independent şi imparţial. (cauzele Albert et Le Compte contra Belgiei, 1983 şi Bryan contra Marii Britanii, 1995.) Astfel, în cauza de faţă, părţile pot ataca hotărârea Consiliului uniunii la instanţele judecătoreşti, potrivit art. 40 alin. (6) din Legea nr. 36/1995.

Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 53 din Constituţie, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reţinută, întrucât nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi, astfel încât nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constituţională.

De asemenea, Curtea observă că reglementări similare privind competenţa de soluţionare a abaterilor disciplinare ale membrilor profesiilor liberale se regăsesc în ceea ce îi priveşte pe avocaţi (potrivit art. 71 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, anchetarea abaterii şi exercitarea acţiunii disciplinare sunt de competenţa consiliului baroului, iar potrivit art. 72, în cadrul fiecărui barou se organizează şi funcţionează o comisie de disciplină care judecă, în primă instanţă şi în complet de 3 membri, abaterile disciplinare săvârşite de avocaţii din acel barou, iar recursul declarat împotriva deciziei disciplinare a Comisiei centrale de disciplină, ca instanţă de fond, este judecat de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România constituit ca instanţă disciplinară în plenul său, în afară de persoana implicată în cauză), pe executorii judecătoreşti (potrivit art. 45 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, acţiunea disciplinară se exercită de ministrul justiţiei sau de Colegiul director al Camerei executorilor judecătoreşti şi se judecă de Consiliul de disciplină al acesteia, format din 3 membri aleşi de adunarea generală a Camerei executorilor judecătoreşti, pe o perioadă de 3 ani, iar împotriva hotărârii Consiliului de disciplină al Camerei executorilor judecătoreşti părţile pot face contestaţie la Comisia superioară de disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, care judecă în complet de 5 membri) etc.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 şi art. 41 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, excepţie ridicată de Miron Morar în Dosarul nr. 59/43/2006 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iunie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean