Decizie nr. IV din 23 iunie 2003

Sub preşedinţia vicepreşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, Lidia Barbulescu,

s-a luat în examinare recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 68 alin. (1) lit. b) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, privind posibilitatea primarului de a ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, hotărârile adoptate de consiliul local pe care le considera ilegale.

Ministerul Public a fost reprezentat de procurorul Paula Pantea.

Procurorul a susţinut recursul în interesul legii astfel cum a fost formulat, cerând să se decidă în sensul că primarul nu are calitatea procesuala activa de a ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, hotărârile adoptate de consiliul local.

CURTEA,

asupra recursului în interesul legii de faţa, în baza lucrărilor din dosar, constata următoarele:

În aplicarea dispoziţiilor art. 68 alin. (1) lit. b) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, instanţele de judecată nu au un punct de vedere unitar cu privire la problema dacă primarul are calitatea procesuala de a ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, hotărârile consiliului local pe care le considera nelegale.

Astfel, unele instanţe au hotărât ca primarul are calitate procesuala activa, în temeiul dispoziţiilor art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, considerând ca prevederile art. 68 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora primarul, în situaţia în care apreciază ca o hotărâre a consiliului local este ilegala, îl sesizează pe prefect în termen de 3 zile de la adoptare, nu se referă la o procedură judiciară.

Alte instanţe, dimpotriva, au decis respingerea cererii de anulare a hotărârii consiliului local formulate de primar, motivand ca acesta nu are calitate procesuala activa deoarece, potrivit art. 27 şi 135 din Legea nr. 215/2001, numai prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, hotărârile consiliului local pe care le considera nelegale.

Aceste din urma instanţe au procedat legal.

Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, "competentele şi atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale se stabilesc numai prin lege", iar "aceste competente sunt depline şi exclusive, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege".

În raport cu aceste dispoziţii, prevederile art. 68 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege, în sensul că primarul "asigura aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local", precum şi ca "în situaţia în care apreciază ca o hotărâre este ilegala, în termen de 3 zile de la adoptare îl sesizează pe prefect", nu pot avea decât semnificatia ca primarul nu are la dispoziţie o alta modalitate de a ataca o hotărâre pe care o considera ilegala decât aceea de a-l sesiza pe prefect despre ilegalitatea observata.

A da o alta interpretare prevederii menţionate ar insemna să se încalce principiul legalităţii competentelor şi atribuţiilor stabilit în art. 5 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, prin care se subliniaza ca "autonomia locală conferă autorităţilor publice locale dreptul ca, în limitele legii, să aibă iniţiative în toate domeniile, cu excepţia celor care sunt date în mod expres în competenţa altor autorităţi publice".

Or, prin art. 27 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 se prevede că "prefectul poate ataca, în total sau în parte, în faţa instanţei de contencios administrativ, hotărârile adoptate de consiliul local sau de consiliul judeţean, precum şi dispoziţiile emise de primar sau de preşedintele consiliului judeţean, în cazul în care considera aceste acte sau prevederi din ele ca fiind ilegale".

Faţa de aceasta dispoziţie imperativa, de natura a inlatura orice indoiala în legătură cu lipsa de calitate a primarului de a exercita acţiunea în contencios administrativ împotriva hotărârilor ce se adoptă de consiliul local, se impune a se retine ca, sub aspectul menţionat, competenţa să se limitează la sesizarea prefectului cu privire la ilegalitatea unor astfel de hotărâri.

De altfel, din coroborarea dispoziţiilor înscrise în art. 46 şi în art. 71 alin. (1) cu cele ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, rezultă ca actele emise de consiliul local şi de primar au caracter independent, nici una dintre aceste autorităţi neputând exercita direct o cale de atac împotriva actului celeilalte autorităţi simetrice, singura autoritate publică investită cu acest atribut fiind prefectul.

Reiese deci ca primarul nu are calitatea de a exercita o cale de atac directa împotriva hotărârilor consiliului local pe care le apreciază ca fiind ilegale, singura sa posibilitate de a interveni pentru anularea sau remedierea acestor hotărâri fiind sesizarea pe care o poate adresa prefectului în temeiul art. 68 alin. (1) lit. b) din legea menţionată.

Evident, în conformitate cu prevederile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, "primarul reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie".

Faţa de aceasta reglementare, primarul are dreptul sa acţioneze şi poate fi chemat în justiţie ca reprezentant al persoanei de drept public, respectiv comuna sau oraşul, fie singur, fie alături de consiliul local.

Dispoziţiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, care îşi au aplicabilitate numai în ceea ce priveşte raporturile dintre persoanele fizice sau juridice cu autorităţile publice, nu pot conferi primarului, ca autoritate executivă a persoanei de drept public, comuna sau oraşul, atributia de a contesta actele adoptate de consiliul local în calitate de autoritate deliberativa a aceleiaşi persoane de drept public.

Ca urmare, atributia de a ataca hotărârile adoptate de consiliul local revine, asa cum se prevede expres prin art. 27 alin. (1) şi art. 135 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, numai prefectului, iar primarul are doar posibilitatea, reglementată prin art. 68 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege, de a-l sesiza pe prefect, în termen de 3 zile de la adoptarea hotărârii consiliului local, în cazul în care apreciază ca aceasta este ilegala.

În consecinţa, în temeiul art. 26 lit. b) din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 şi al art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili ca primarul nu are calitatea de a ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, hotărârile adoptate de consiliul local.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie.

În aplicarea dispoziţiilor art. 68 alin. (1) lit. b), cu referire la art. 27 alin. (1), art. 46 şi la art. 71 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, stabileşte ca primarul nu are calitatea de a ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, hotărârile adoptate de consiliul local.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 23 iunie 2003.

VICEPREŞEDINTELE CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE,

LIDIA BARBULESCU

Prim-magistrat-asistent,

Ioan Raileanu

────────────────