Ordin nr. 41 din 22 februarie 2006

Vazand Referatul de aprobare nr. 21.136 din 14 februarie 2006, întocmit de Direcţia generală sanitară veterinara din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (3) şi al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 130/2006 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia,

preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emite următorul ordin:

Articolul 1

Se aprobă Norma sanitară veterinara privind asistenţa mutuala între autorităţile administrative ale statelor membre ale Uniunii Europene şi cooperarea acestora cu Comisia Europeană în scopul asigurării aplicării corecte a legislaţiei din domeniile veterinar şi zootehnic, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Articolul 2

Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor, institutele veterinare centrale şi direcţiile sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Articolul 3

La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abroga Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 631/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind asistenţa mutuala între autoritatea veterinara centrala a României şi autorităţile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene şi cooperarea acestora cu Comisia Europeană, în scopul asigurării aplicării corecte a legislaţiei din domeniile veterinar şi zootehnic, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 şi 145 bis din 6 martie 2003.

Articolul 4

Prezentul ordin transpune Directiva Consiliului 89/608/CEE care stabileşte regulile privind asistenţa mutuala între autorităţile administrative ale statelor membre şi cooperarea acestora cu Comisia Europeană în scopul asigurării aplicării corecte a legislaţiei din domeniile veterinar şi zootehnic, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 351 din 2 decembrie 1989, p. 34.

Articolul 5

Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intră în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană.

Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare

şi pentru Siguranţa Alimentelor,

Ion Agafitei

Bucureşti, 22 februarie 2006.

Nr. 41.

Anexa

NORMA SANITARĂ VETERINARA

privind asistenţa mutuala între autorităţile administrative ale statelor membre ale Uniunii Europene şi cooperarea acestora cu Comisia Europeană în scopul asigurării aplicării corecte a legislaţiei din domeniile veterinar şi zootehnic

Articolul 1

Prezenta norma sanitară veterinara stabileşte căile prin care autoritatea veterinara centrala a României, responsabilă cu monitorizarea legislaţiei din domeniile veterinar şi zootehnic, trebuie să coopereze cu autorităţile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene şi cu departamentele de profil ale Comisiei Europene, pentru a se asigura conformitatea cu o astfel de legislaţie.

Articolul 2

(1)În scopurile prezentei norme sanitare veterinare, expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:

a)legislaţia din domeniul veterinar - toate prevederile comunitare şi prevederile care contribuie la aplicarea regulilor comunitare care reglementează sănătatea animalelor, sănătatea publică, în raport cu domeniul veterinar, inspecţia sănătăţii animalelor, carnea şi alte produse de origine animala, protecţia animalelor şi celelalte corelate cu acestea;

b)legislaţia din domeniul zootehnic - toate prevederile comunitare şi prevederile care contribuie la aplicarea regulilor comunitare referitoare la domeniul zootehnic;

c)autoritate solicitanta - autoritatea veterinara centrala a unui stat membru al Uniunii Europene sau a României, care formulează o cerere de asistenţa;

d)autoritate solicitată - autoritatea veterinara centrala a unui stat membru al Uniunii Europene sau a României, căreia îi este adresată o cerere de asistenţa.

(2)Autoritatea veterinara centrala a României şi a fiecărui stat membru al Uniunii Europene trebuie să comunice statelor membre ale Uniunii Europene şi Comisiei Europene o lista a autorităţilor competente la care se referă art. 1, pentru fiecare domeniu.

Articolul 3

(1)Obligaţia de a furniza asistenţa stabilită de prezenta norma sanitară veterinara nu se referă la furnizarea informaţiilor sau documentelor obţinute de autorităţile competente la care se referă art. 1, în baza competentelor exercitate de acestea la cererea autorităţii judiciare.

(2)Totuşi, în cazul unei cereri de asistenţa, astfel de informaţii sau documente trebuie furnizate, fără să se prejudicieze art. 14, în toate cazurile în care autoritatea judiciară care trebuie consultata în acest scop îşi da acordul.

Titlul IAsistenţa la cerere

Articolul 4

(1)La cererea autorităţii solicitante, care trebuie să fie motivată corespunzător, autoritatea solicitată trebuie să comunice acesteia toate informaţiile, atestarile, documentele sau copiile legalizate ale acestora, pe care le are în posesie sau pe care le poate obţine conform alin. (2) şi care sunt de asemenea natura încât să-i permită sa controleze faptul ca prevederile stabilite în legislaţia din domeniile veterinare şi zootehnice au fost respectate, să poată efectua orice ancheta relevanta cu privire la acuratetea faptelor notificate de autoritatea solicitanta şi sa o informeze cu privire la rezultatul acestor anchete, incluzând informaţiile care au fost necesare pentru acestea.

(2)Pentru a se obţine aceste informaţii, autoritatea solicitată sau autoritatea administrativă căreia i s-a adresat trebuie să acţioneze ca şi cum aceasta ar acţiona în contul sau sau la cererea unei alte autorităţi din propria ţara.

Articolul 5

(1)La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată trebuie, respectând reglementările în vigoare din România sau din statul membru al Uniunii Europene în care este situata, sa notifice autorităţii solicitante sau sa îi fi notificat toate mijloacele sau deciziile elaborate de către autorităţile competente referitoare la aplicarea legislaţiei în domeniul veterinar sau zootehnic.

(2)Cererile de notificare care menţionează obiectul actului sau deciziei ce urmează să fie notificată trebuie, la cererea autorităţii solicitate, să fie însoţite de o traducere în limba oficială sau într-una dintre limbile oficiale ale statului membru al Uniunii Europene în care aceasta autoritate îşi are sediul.

Articolul 6

La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată trebuie să menţină o supraveghere sau sa organizeze o astfel de supraveghere ce trebuie ţinuta sau trebuie reintarita în domeniul sau operational în care astfel de nereguli sunt suspectate, în special:

a)cu privire la unităţi;

b)cu privire la locurile unde au fost constituite depozitele de mărfuri;

c)cu privire la mijlocele de transport.

Articolul 7

La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată trebuie să îi furnizeze orice informaţie relevanta aflată în posesia sa sau pe care o obţine în concordanta cu prevederile art. 4 alin. (2), în special sub forma de rapoarte sau alte documente ori copii certificate sau extrase din aceste rapoarte ori documente, referitoare la operaţiunile detectate efectiv şi care sunt considerate de autoritatea solicitanta ca fiind contrare legislaţiei din domeniul veterinar sau zootehnic.

Titlul IIAsistenţa benevolă

Articolul 8

(1)Autorităţile competente ale fiecărui stat membru al Uniunii Europene trebuie, conform alin. (2), să asigure benevol supravegherea autorităţilor competente ale altor state membre ale Uniunii Europene, fără o cerere prealabilă a acestora din urma.

(2)Atunci când autorităţile competente ale fiecărui stat membru al Uniunii Europene considera util, în legătură cu respectarea legislaţiei din domeniul veterinar sau zootehnic, acestea trebuie:

a)în măsura în care este posibil, sa menţină supravegherea la care se referă art. 6 sau sa organizeze o astfel de supraveghere;

b)sa comunice, cat de curând posibil, autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în cauza toate informaţiile disponibile, în special sub forma de rapoarte şi alte documente ori copii sau extrase din astfel de rapoarte sau documente, referitoare la operaţiunile care sunt sau care par a fi contrare legislaţiei din domeniile veterinar şi zootehnic şi îndeosebi mijloacele sau metodele utilizate pentru efectuarea acestor operaţiuni.

Titlul IIIPrevederi finale

Articolul 9

(1)Autorităţile competente ale fiecărui stat membru al Uniunii Europene trebuie să comunice Comisiei Europene, de îndată ce intră în posesia lor:

a)orice informaţii pe care le considera utile, referitoare la:

(i)mărfurile care au fost sau sunt suspectate de a fi făcut obiectul tranzacţiilor contrare legislaţiei din domeniul veterinar sau zootehnic;

(îi) metodele sau procesele utilizate ori presupuse a fi fost utilizate, ce contravin acestei legislaţii;

b)orice informaţii privind deficientele sau lacunele legislaţiei menţionate, a carei aplicare le-a relevat sau sugerat.

(2)Comisia Europeană comunică autorităţilor competente ale fiecărui stat membru al Uniunii Europene, de îndată ce dispune de acestea, orice informaţii de natura să permită respectarea legislaţiei din domeniile veterinar şi zootehnic.

Articolul 10

(1)Atunci când autorităţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene devin constiente de operaţiunile care sunt sau care par a fi contrare regulilor din domeniul veterinar ori zootehnic şi care prezintă un interes special la nivel naţional, şi îndeosebi:

a)atunci când acestea au sau ar putea avea ramificatii în statele membre ale Uniunii Europene; ori b) atunci când autorităţile menţionate considera drept probabil să se fi efectuat operaţiuni similare în statele membre ale Uniunii Europene, aceste autorităţi trebuie să comunice Comisiei Europene cat de repede posibil, fie din proprie iniţiativă, fie la cererea motivată a Comisiei Europene, toate informaţiile relevante, sub forma de documente, copii sau extrase din documente, după caz, necesare pentru a se determina faptele, astfel încât să permită Comisiei Europene sa coordoneze acţiunile întreprinse de statele membre ale Uniunii Europene.

(2)Atunci când comunicările la care se referă alin. (1) releva cazuri ce pot crea riscuri pentru sănătatea publică, în absenta unor metode de prevenire informaţiile în cauza pot, după contactul între părţile implicate şi Comisia Europeană, să facă obiectul unei instiintari motivate a publicului.

(3)Informaţiile referitoare la persoanele fizice şi juridice trebuie comunicate, asa cum este prevăzut la alin. (1), numai în măsura strict necesară, pentru a permite să fie constatate operaţiunile care sunt contrare legislaţiei din domeniile veterinar şi zootehnic.

(4)Atunci când autorităţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene fac uz de prevederile alin. (1), nu este necesar ca acestea sa comunice informaţiile prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. b) şi la art. 9 autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în cauza.

Articolul 11

În scopul aplicării prezentei norme sanitare veterinare, autoritatea veterinara centrala a României trebuie să ia toate măsurile necesare pentru:

a)a asigura o coordonare interna armonioasă între autorităţile competente la care se referă art. 1;

b)a stabili, în cadrul relaţiilor lor reciproce, o cooperare directa între autorităţile pe care le împuternicesc în mod special în acest scop.

Articolul 12

(1)Prezenta norma sanitară veterinara nu trebuie să oblige autoritatea veterinara centrala a României şi autorităţile centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene să-şi acorde reciproc asistenţa, astfel încât sa nu tulbure liniştea publică sau orice alte interese fundamentale ale României ori ale statelor membre ale Uniunii Europene în cauza.

(2)Orice refuz de a acorda asistenţa trebuie motivat temeinic.

Articolul 13

Furnizarea documentelor prevăzute de prezenta norma sanitară veterinara poate fi înlocuită cu furnizarea de informaţii computerizate produse în orice formă, pentru acelaşi scop.

Articolul 14

(1)Orice informaţii comunicate sub orice fel de forma, conform prezentei norme sanitare veterinare, trebuie să aibă un caracter confidenţial. Acestea trebuie reglementate de obligaţia secretului profesional şi trebuie să beneficieze de aceeaşi protecţie ca şi informaţiile în baza legislaţiei naţionale a României sau a statului membru al Uniunii Europene care le-a primit, precum şi dispoziţiile corespunzătoare care se aplică organismelor comunitare.

(2)Informaţiile la care se referă alin. (1) nu pot fi trimise în special altor persoane decât cele din România sau statele membre ale Uniunii Europene ori din cadrul instituţiilor comunitare ale căror sarcini implica posibilitatea ca acestea să aibă acces la ele. Puţine dintre acestea pot fi folosite în alte scopuri decât cele prevăzute de prezenta norma sanitară veterinara, în afară de cazul în care autoritatea care le furnizează a fost de acord în mod expres şi în măsura în care prevederile în vigoare în România sau în statul membru al Uniunii Europene în care este situata autoritatea care le-a primit nu fac obiectul acestei comunicări sau utilizări.

(3)Informaţiile furnizate în baza prezentei norme sanitare veterinare trebuie să fie comunicate numai autorităţii solicitante, în măsura în care nu contravin reglementărilor în vigoare din România sau legislaţiei autorităţii solicitate.

(4)Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca informaţiile obţinute în baza planului de asistenţa mutuala rămân confidenţiale chiar şi după încheierea unui subiect.

(5)Prevederile alin. (1) nu trebuie să împiedice utilizarea informaţiilor obţinute conform prezentei norme sanitare veterinare în orice acţiuni sau procedee juridice instituite ulterior esecului de conformare cu legislaţia privind problemele veterinare şi zootehnice, cu privire la sau pentru prevenirea şi detectarea unor nereguli păgubitoare pentru fondurile din România sau pentru cele comunitare.

(6)Autoritatea veterinara centrala a României şi autorităţile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene care au furnizat aceste informaţii trebuie informate imediat despre o astfel de utilizare.

Articolul 15

Autoritatea veterinara centrala a României şi autorităţile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene trebuie să comunice Comisiei Europene acordurile bilaterale de asistenţa mutuala între administraţiile veterinare centrale încheiate cu ţările terţe.

Articolul 16

Autoritatea veterinara centrala a României renunţa la pretenţiile de rambursare a cheltuielilor implicate conform prezentei norme sanitare veterinare, cu excepţia, când este cazul, a taxelor plătite experţilor.

Articolul 17

Prezenta norma sanitară veterinara nu trebuie să afecteze aplicarea în România a regulilor privind asistenţa mutuala în probleme penale.