Decizie nr. 547 din 12 iulie 2016

Valer Dorneanu - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, excepţie ridicată de Gheorghe Sorin Florea în Dosarul nr. 13.420/3/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.515 D/2015.

2.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 7 iulie 2016, în prezenţa autorului excepţiei şi a reprezentatului Ministerului Public, Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 12 iulie 2016, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3.Prin Decizia civilă nr. 4.039/2015 din 10 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 13.420/3/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 73 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, excepţie ridicată de Gheorghe Sorin Florea într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs declarat împotriva unei sentinţe civile de respingere a unei cereri prin care autorul excepţiei a contestat notele şi calificativul obţinute în urma evaluării profesionale realizate potrivit Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 300/2004.

4.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că răspunderea disciplinară a cadrelor militare trebuie reglementată, potrivit art. 73 alin. (3) lit. t) coroborat cu art. 118 alin. (2) din Constituţie, prin lege organică. Or, dispoziţiile art. 73 din Legea nr. 80/1995 nu numai că nu reglementează procedura disciplinară prealabilă, aplicarea sancţiunilor disciplinare sau activitatea consiliului de disciplină, ci deleagă reglementarea acestor aspecte juridice importante ministrului de resort, care este abilitat să adopte ordine. Aşadar, se ajunge la situaţia în care chestiuni esenţiale, ce vizează executarea şi/sau încetarea raporturilor de serviciu, să fie reglementate prin acte administrative care, de altfel, în prezenta cauză, nici nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României (respectiv prin Ordinele ministrului administraţiei şi internelor nr. 300/2004 şi nr. 400/2004). Se susţine că acest aspect este de natură să confere un caracter iluzoriu posibilităţilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate de a se apăra în mod eficient. Se arată că, în aceste condiţii, persoana cercetată disciplinar nu cunoaşte regulile desfăşurării procedurii care îi este aplicată. Se mai susţine că delegarea atribuţiei de a stabili astfel de norme unui membru al Guvernului, prin emiterea unor acte cu caracter administrativ, determină o stare de incertitudine juridică, întrucât acest gen de acte este supus, de regulă, în timp, unor modificări succesive. Totodată, se arată că art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie prevede că regimul general privind raporturile de muncă se reglementează prin lege organică. Se susţine încălcarea, prin textul criticat, atât a principiului separaţiei puterilor în stat, prevăzut la art. 1 alin. (4) din Constituţie, prin delegarea unei competenţe ce aparţine în mod exclusiv legiuitorului către membri ai Guvernului, respectiv către ministrul apărării naţionale şi ministrul administraţiei şi internelor, cât şi a dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la previzibilitatea legii, întrucât persoanele vizate nu sunt capabile să îşi adapteze conduita în mod corespunzător şi nici să aibă reprezentarea corectă a derulării procedurii disciplinare.

5.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că textul criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

6.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

7.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că textul criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3)-(5), art. 31, art. 73 alin. (3) lit. t) şi art. 118 alin. (2), deoarece aspectele date de legiuitor în competenţa ministrului de resort spre a fi aprobate prin ordin pe calea delegării sunt de fapt aspecte procedural-administrative referitoare la metodologia întocmirii aprecierilor de serviciu, necesare aplicării principiilor şi regulilor privind statutul cadrelor militare. Se susţine că aceste norme procedural-administrative nu sunt de natură a modifica sau completa dispoziţiile statutare prevăzute prin lege, ci, dimpotrivă, de a institui garanţii procedurale suplimentare. Se arată, de asemenea, că, indiferent de domeniul de reglementare, organic sau ordinar, numeroase legi sunt puse în aplicare prin elaborarea de norme secundare subsecvente, legea neputând reglementa toate aspectele administrative privind aplicarea, şi că o astfel de abordare legislativă nu aduce atingere principiilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.

8.Avocatul Poporului opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Se arată că, potrivit reglementărilor constituţionale, statutul cadrelor militare se stabileşte prin lege organică şi că textul criticat reglementează aprecierea de serviciu a cadrelor militare, urmând ca metodologia întocmirii aprecierilor de serviciu, în timp de pace, precum şi sistemul de apreciere, în timp de război, să fie stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale. Se mai arată că acesta este unicul document de evaluare a competenţei profesionale, a calităţii morale, a perspectivelor de dezvoltare şi promovare, pe baza căruia ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii sunt înaintaţi în grad. Rezultă, astfel, fără echivoc, că aprecierea de serviciu este o parte semnificativă a executării raportului de serviciu. Or, conform art. 118 alin. (2) teza ultimă din Legea fundamentală, statutul cadrelor militare se stabileşte prin lege organică, ceea ce face ca delegarea adoptării normelor juridice referitoare la promovarea în cariera militară ministrului de resort să fie de natură a încălca dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Se face trimitere, totodată, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 637 din 13 octombrie 2015.

9.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 73 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, care au următorul cuprins: "Cadrelor militare li se întocmesc aprecieri de serviciu.

Aprecierea de serviciu constituie unicul document de evaluare a competenţei profesionale, a calităţii morale, a perspectivelor de dezvoltare şi promovare, pe baza căruia ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii sunt înaintaţi în gradul următor.

Aprecierea de serviciu a cadrelor militare în activitate se face periodic, precum şi în cazurile stabilite de ministrul apărării naţionale.

Cadrelor militare în rezervă li se întocmesc aprecieri de serviciu în anul în care sunt propuse la înaintarea în grad.

Metodologia întocmirii aprecierilor de serviciu, în timp de pace, precum şi sistemul de apreciere în timp de război se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naţionale. Aprecierea se exprimă prin unul dintre următoarele calificative: «excepţional», «foarte bun», «bun», «corespunzător», «mediocru» sau «necorespunzător»".

12.Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) referitoare la statul român, ale art. 31 cu privire la dreptul la informaţie, ale art. 73 alin. (3) lit. t) cu privire la categorii de legi, ale art. 78 referitor la intrarea în vigoare a legii, ale art. 118 alin. (2) privind forţele armate şi ale art. 148 alin. (2) cu privire la integrarea în Uniunea Europeană.

13.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 73 alin. 2 din Legea nr. 80/1995 definesc aprecierea de serviciu ca fiind unicul document de evaluare a competenţei profesionale, a calităţii morale, a perspectivelor de dezvoltare şi promovare, pe baza căruia ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii sunt înaintaţi în gradul următor. De asemenea, art. 73 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 prevede că întocmirea acestui document se face periodic, precum şi în cazurile stabilite de ministrul apărării naţionale, iar potrivit alin. 4 al aceluiaşi art. 73, cadrelor militare în rezervă li se întocmesc aprecieri de serviciu în anul în care sunt propuse la înaintarea în grad. Totodată, alin. 5 teza a doua al aceluiaşi articol prevede că aprecierea se exprimă prin unul dintre următoarele calificative: "excepţional" "foarte bun", "bun", "corespunzător", "mediocru" sau "necorespunzător".

14.Analizând dispoziţiile legale anterior enunţate, Curtea reţine că aprecierea de serviciu este definită în cuprinsul acestora de o manieră clară, precisă şi previzibilă, având un cadru juridic bine stabilit prin Legea nr. 80/1995, aşa încât destinatarii textului criticat pot cunoaşte cu exactitate care sunt natura şi finalitatea evaluării concretizate în aprecierea de serviciu. Aşa fiind, Curtea constată că, în condiţiile cadrului juridic astfel creat, stabilirea procedurii concrete de realizare a acestei evaluări poate fi făcută de către legiuitor printr-un act de reglementare secundară precum ordinul ministrului de resort, elaborat în aplicarea Legii nr. 80/1995, cu condiţia ca un astfel de act să respecte cadrul juridic substanţial stabilit de legea anterior menţionată, depăşirea acestuia generând nelegalitatea ordinului astfel emis.

15.Prin urmare, Curtea reţine că, de principiu, legiuitorul nu poate delega competenţa de a reglementa aspectele esenţiale ale raporturilor de muncă, precum cele referitoare la încheierea, executarea sau încetarea acestor raporturi. Însă, reglementarea unor chestiuni juridice pur tehnice, care vizează metodologia de lucru, poate fi dată în competenţa autorităţii publice care îşi desfăşoară activitatea în domeniul reglementat, respectiv ministerului de resort.

16.În acest sens, Curtea constată că aspectele esenţiale, cu caracter juridic ale procedurii de evaluare a cadrelor militare, sunt stabilite prin Legea nr. 80/1995, care a fost adoptată cu respectarea dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. t) cu privire la categorii de legi, coroborate cu cele ale art. 118 alin. (2) privind forţele armate, şi a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din data de 20 iulie 1995, fiind adusă, astfel, la cunoştinţa tuturor persoanelor interesate. Prin urmare, Curtea reţine că aspectele referitoare la cadrul juridic şi cele substanţiale ale procedurii de evaluare a cadrelor militare sunt reglementate printr-o lege organică.

17.Pentru aceste considerente, Curtea constată că prevederile constituţionale ale art. 31 referitoare la dreptul la informaţie şi ale art. 78 referitoare la intrarea în vigoare a legii nu au incidenţă în cauză.

18.Pentru aceleaşi motive, Curtea nu poate reţine nici încălcarea, prin textul criticat, a prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5), referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi, respectiv, la obligaţia respectării legii, în componenta privind calitatea acesteia.

19.În fine, Curtea reţine că prevederile art. 148 alin. (2) din Constituţie nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât reglementează cu privire la integrarea în Uniunea Europeană.

20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Sorin Florea în Dosarul nr. 13.420/3/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 73 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 iulie 2016.

PREŞEDINTELE INTERIMAR

AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop