Decizie nr. 636 din 14 iunie 2012

Petre Lăzăroiu - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 1 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, excepţie ridicată de Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene din Năsăud în Dosarul nr. 13.055/86/2010 al Tribunalului Prahova - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 503D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepţiei a formulat o cerere prin care renunţă la judecarea cererii privind excepţia de neconstituţionalitate.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public arată că în faţa Curţii Constituţionale nu se poate renunţa la judecarea cauzei.

Curtea constată că nu poate fi primită cererea de renunţare formulată, având în vedere dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Curtea Constituţională, legal sesizată, procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului (...)".

Excepţia de neconstituţionalitate este o excepţie de ordine publică, prin invocarea ei punându-se în discuţie abaterea unor reglementări legale de la dispoziţiile Constituţiei, iar soluţia asupra excepţiei este de interes general. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate nu rămâne la dispoziţia părţii care a invocat-o şi nu este susceptibilă de acoperire nici pe calea renunţării exprese la soluţionarea acesteia de către partea care a ridicat-o.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 8 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 13.055/86/2010, Tribunalul Prahova - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. II pct. 1 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României.

Excepţia a fost invocată de Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene din Năsăud într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prin omiterea, în mod discriminatoriu, din sfera de aplicare a noilor dispoziţii a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în dosare judecate anterior emiterii deciziei de admitere a Curţii Constituţionale, dosare în care au fost aplicate aceleaşi dispoziţii legale, se încalcă dispoziţiile Legii fundamentale. Astfel, art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă împarte justiţiabilii în două categorii: cei care beneficiază şi cei care nu beneficiază de aceste dispoziţii. Parlamentul României avea obligaţia de a găsi un mecanism care să asigure, în mod real, accesul la justiţie al tuturor cetăţenilor care au suportat rigorile unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale.

Tribunalul Prahova - Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În opinia acestuia, extinderea efectelor deciziilor Curţii Constituţionale la cauze soluţionate anterior publicării acesteia în Monitorul Oficial al României ar contraveni art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit căruia deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României, fiind general obligatorii şi producând efecte numai pentru viitor. Pe de altă parte, părţile pot sesiza instanţele judecătoreşti în termenele şi condiţiile prevăzute de lege. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a le utiliza, în formele şi modalităţile instituite de lege.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii, îl constituie prevederile art. II pct. 1 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României. Textele de lege criticate prevăd următoarele: "La articolul 322, după punctul 9 se introduce un nou punct, punctul 10, cu următorul cuprins:

10.dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională legea, ordonanţa ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care a făcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare.

În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 21 alin. (1) şi (3) privind liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) şi (2) privind garantarea dreptului de proprietate privată, art. 124 alin. (2) privind unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor Legii nr. 177/2010, în ansamblul său, prin Decizia nr. 1.106 din 22 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, reţinând cu acest prilej că, de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii (erga omnes) şi nu limitate doar la părţile din procesul în cadrul căruia a fost ridicată excepţia (inter partes) şi au putere numai pentru viitor. Efectele juridice produse de dispoziţiile legale anterior constatării neconstituţionalităţii lor rămân valabile, potrivit principiului aplicării legilor în timp.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate este, în realitate, nemulţumit de faptul că deciziile de admitere a unor excepţii de neconstituţionalitate pronunţate de instanţa de contencios constituţional nu îşi produc efectele cu privire la procese soluţionate înainte de pronunţarea şi publicarea unor astfel de decizii. Soluţia adoptată de legiuitor este justă, în alte condiţii ajungându-se la afectarea siguranţei circuitului juridic. Atât timp cât partea nu manifestă diligenţă şi nu înţelege să ridice o excepţie de neconstituţionalitate în faţa instanţei competente, potrivit legii, şi atât timp cât nu există o decizie de constatare a neconstituţionalităţii publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dispoziţiile legale aplicabile acelui litigiu beneficiază de prezumţia de constituţionalitate. În momentul în care Curtea declară ca fiind neconstituţionale aceste dispoziţii legale, prezumţia de constituţionalitate este răsturnată, iar dispoziţiile legale respective nu mai pot fi aplicate în acel procesul.

Aşadar, prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie, pentru că persoanele despre care autoarea excepţiei de neconstituţionalitate face vorbire se află în situaţii juridice diferite. De o parte se află persoanele care invocă neconstituţionalitatea unor dispoziţii legale, iar de cealaltă parte se află persoanele care nu înţeleg să îşi valorifice acest drept constituţional şi legal.

În aceste condiţii, Curtea nu poate reţine încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituţie, dreptul de a invoca o excepţie de neconstituţionalitate putând fi valorificat de toate părţile interesate dintr-un proces, în condiţiile legii. De asemenea, pentru aceleaşi raţiuni, nu se poate reţine nici încălcarea art. 124 alin. (2) din Constituţie.

În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză, ipoteza normei constituţionale nevizând cazul de revizuire criticat.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 1 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, excepţie ridicată de Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene în Dosarul nr. 13.055/86/2010 al Tribunalului Prahova - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iunie 2012.

PREŞEDINTE,

PETRE LĂZĂROIU

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae