Decizie nr. 647 din 13 octombrie 2015

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Vasile Olaru în Dosarul nr. 1.337/103/2014 al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 277D/2015 al Curţii Constituţionale.

2.La apelul nominal răspund personal autorul excepţiei, Vasile Olaru, precum şi părţile Vasile Enache şi Ştefan Lungu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, autorul excepţiei Vasile Olaru a depus note scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, iar partea Florinel Sarion a depus note scrise prin care susţine constituţionalitatea prevederilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004.

4.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea criticilor de neconstituţionalitate. Precizează că nu există nicio interdicţie legală pentru a putea fi ales în funcţia de primar în cazul persoanei care a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei şi arată că nu i se poate crea acesteia o situaţie mai grea în ceea ce priveşte condiţiile pentru a-şi continua mandatul de primar, faţă de condiţiile pe care trebuia să le îndeplinească în momentul în care a fost ales în aceeaşi funcţie. Depune note scrise.

5.Părţile Vasile Enache şi Ştefan Lungu solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, precizând, în esenţă, că, în cazul unei condamnări la pedeapsa închisorii a cărei executare este suspendată, primarul poate exercita atribuţiile ce îi revin, astfel încât nu este justificată încetarea mandatului său. Partea Ştefan Lungu depune note scrise.

6.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.192 din 13 decembrie 2007.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

7.Prin Încheierea din 5 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.337/103/2014, Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Vasile Olaru cu prilejul soluţionării recursului împotriva Sentinţei civile nr. 264/CA/10.06.2014, pronunţată de Tribunalul Neamţ într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unui act administrativ.

8.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 sunt neconstituţionale, în măsura în care se aplică consilierilor locali şi primarilor condamnaţi la pedeapsa închisorii cu "suspendarea condiţionată a executării pedepsei", respectiv cu "suspendarea executării pedepsei sub supraveghere", întrucât aceste persoane nu sunt "private de libertate". Ca atare, prin încetarea de drept a mandatului, se încalcă drepturile fundamentale prevăzute de Constituţie.

9.De asemenea, în timp ce primarii şi consilierii condamnaţi la pedeapsa închisorii cu executare sunt "privaţi de libertate" în sensul definit de art. 53 pct. 1-3 din Codul penal din 1969, respectiv de art. 60 din Noul Cod penal şi Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, primarii şi consilierii sancţionaţi penal cu închisoarea, a cărei executare este suspendată, nu sunt "privaţi de libertate", şi beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pe care şi le pot exercita fără nicio restricţie, exceptând cele restrânse prin hotărârea judecătorească de condamnare. Autorul susţine că normele de lege criticate nu îndeplinesc condiţiile de previzibilitate specifice unei legi şi statului de drept şi prin aceea că legiuitorul utilizează sintagma de "pedeapsă privativă de libertate", instituţie care nu se regăseşte în sistemul pedepselor principale din România. Autorul susţine că modul deficitar de redactare a textului de lege criticat nu poate duce decât la interpretări neunitare în jurisprudenţă, în activitatea autorităţilor administraţie publice, având drept consecinţă o restrângere abuzivă a unor drepturi fundamentale ale primarilor şi consilierilor locali.

10.Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, reţinând că prevederile de lege criticate se înscriu în ipoteza dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns şi pentru apărarea moralei publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Astfel, funcţia de primar, fiind o demnitate publică, nu poate fi exercitată de o persoană condamnată, iar conform art. 53 din Constituţie, prin lege se poate restrânge exerciţiul anumitor drepturi, pentru apărarea, printre altele, a moralei publice.

11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

12.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004, cu modificările şi completările ulterioare, sunt constituţionale, precizând că sancţiunea administrativă a încetării, de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului funcţiei de primar, respectiv de preşedinte al consiliului judeţean, în cazul unei condamnări pentru o faptă penală are ca finalitate protejarea autorităţii sau a instituţiei publice faţă de pericolul continuării activităţii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale săvârşite de către cel în cauză. Faptul că persoana în cauză a fost condamnată la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei nu înlătură săvârşirea infracţiunii şi stabilirea răspunderii penale. De asemenea, ţinând cont de natura administrativă a acestei măsuri, observă că nu se pune problema nerespectării prevederilor constituţionale şi convenţionale care instituie prezumţia de nevinovăţie, care va trebui să fie respectată pe tot parcursul desfăşurării procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. În aceste condiţii, apreciază că nu poate fi primită nici critica referitoare la înfrângerea art. 53 din Legea fundamentală, întrucât nu s-a constatat încălcarea vreunei norme constituţionale care consacră drepturi sau libertăţi fundamentale.

13.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, modificate prin Legea nr. 58/2009 pentru modificarea art. 15 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 7 aprilie 2009. Prevederile de lege criticate au următorul cuprins: "Calitatea de primar şi, respectiv, de preşedinte al consiliului judeţean încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în următoarele cazuri: [...] e) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate;".

16.În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 53 alin. (2) privind condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

17.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional pronunţându-se asupra constituţionalităţii acestora prin Decizia nr. 1.192 din 13 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 17 ianuarie 2008.

18.Cu acel prilej, Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate nu instituie niciun fel de discriminare între persoanele cărora acestea se adresează, şi anume primarii care au fost condamnaţi, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate. Astfel, măsura încetării de drept a mandatului de primar, în condiţiile prevăzute de textul de lege, se aplică în mod egal, fără privilegii şi fără discriminări, tuturor celor care se găsesc în ipoteza normei legale.

Curtea constată că prevederile de lege supuse controlului dispunând că în cazul condamnării, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate a calităţii de primar şi, respectiv, de preşedinte al consiliului judeţean încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, respectă exigenţele art. 53 din Constituţie.

19.În ceea ce priveşte modalitatea de aplicare a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. e) din lege, faţă de situaţia de fapt dedusă judecăţii, Curtea a reţinut că aceasta nu reprezintă însă o veritabilă problemă de constituţionalitate, ci un aspect asupra căruia decide instanţa de judecată învestită cu soluţionarea litigiului.

Sub acest aspect, Curtea observă că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 18 din 8 iunie 2015, pronunţându-se pe calea unei hotărâri prealabile, prin care s-a dat o rezolvare de principiu cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 393/2004), în cazul condamnării, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, cu aplicarea art. 81-82 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal al României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul penal din 1969), respectiv cu executarea în alte condiţii decât cele prevăzute de art. 57 alin. (1) din Codul penal din 1969, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 29 iunie 2015, a reţinut că în cazul dispoziţiilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 "legea face referire numai la tipul de pedeapsă aplicată, respectiv privativă de libertate, fără a distinge în funcţie de modul de individualizare a executării pedepsei privative de libertate aplicate." De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că "suspendarea condiţionată a executării pedepsei, ca măsură de individualizare judiciară a pedepsei, nu are ca efect modificarea calificării juridice a pedepsei aplicate, în sensul înlăturării caracterului său privativ de libertate, ci are ca efect provizoriu neexecutarea pedepsei privative de libertate pe perioada termenului de încercare" şi că "dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 vizează pedeapsa aplicată, iar nu modul de executare a pedepsei aplicate."

20.În final, instanţa de contencios constituţional constată că invocarea dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, precum şi a art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu are nicio relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Olaru în Dosarul nr. 1.337/103/2014 al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 13 octombrie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Popescu