Decizie nr. 859 din 16 iunie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen Cătălina Gliga - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5-8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 149/2007 privind aprobarea unor măsuri în domeniul finanţelor publice, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului. La apelul nominal răspunde doamna Bianca Drăghici, expert pentru probleme juridice în cadrul instituţiei Avocatul Poporului.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Avocatului Poporului solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în adresa de sesizare a Curţii Constituţionale.

Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, precum şi art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Adresa nr. 1.315 din 5 februarie 2009, trimisă Curţii Constituţionale în temeiul prevederilor art. 146 lit. d) teza finală din Constituţie, Avocatul Poporului a ridicat direct excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5-8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 149/2007 privind aprobarea unor măsuri în domeniul finanţelor publice.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, potrivit art. 480 din Codul civil, dreptul de proprietate este atât un drept absolut ce se exercită prin cele 3 prerogative ale sale, usus, fructus şi abusus, cât şi un drept exclusiv din punctul de vedere al titularului, care le poate exercita în mod liber, cu respectarea, însă, a ordinii publice şi a dispoziţiilor imperative ale legii. Or, dacă, potrivit Constituţiei, dreptul de proprietate privată este garantat, atunci el este garantat cu toate cele trei prerogative ale sale. Prin urmare, textele de lege criticate, stabilind plata drepturilor salariale prin intermediul cardurilor, încalcă două dintre prerogativele dreptului de proprietate, anume posesia şi, respectiv, folosinţa. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, noţiunea de "bun" înglobează orice interes al unei persoane de drept privat care are o valoare economică. În acest sens, salariul poate fi asimilat unui bun protejat de art. 1 din primul Protocol adiţional la convenţie. În plus, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 1.221/2008, a statuat că dreptul la salariu este o componentă a dreptului la muncă şi protecţie socială a muncii ca drept fundamental cu un conţinut complex.

În continuare se susţine că, pentru salariile plătite prin carduri, instituţiile de creditare prin intermediul cărora se efectuează aceste plăţi nu plătesc dobânzi, ceea ce duce la o îmbogăţire fără just temei a acestora. Mai mult, în virtutea dreptului de proprietate care se întinde la tot ceea ce bunul produce, proprietarul poate cere terţului la care se află bunul şi restituirea fructelor produse de acesta.

Şi, în fine, se arată că art. 8 din ordonanţa de urgenţă criticată permite exceptarea de la regula plăţii salariului prin intermediul cardului, dar o asemenea măsură este lăsată la aprecierea ministrului finanţelor.

În conformitate cu prevederile art. 33 din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost transmisă preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră excepţia neîntemeiată. În acest sens, arată că, având în vedere prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie, legiuitorul poate, în considerarea unor interese specifice, să instituie reguli care să armonizeze incidenţa şi a altor drepturi fundamentale ale cetăţenilor decât cel de proprietate, într-o interpretare sistematică a Constituţiei, astfel încât ele să nu fie suprimate prin modul de reglementare a dreptului de proprietate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând adresa de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului Avocatului Poporului, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) teza finală din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29-33 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului.

Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 5-8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 149/2007 privind aprobarea unor măsuri în domeniul finanţelor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 21 decembrie 2007, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 8 aprilie 2008, şi aprobată prin Legea nr. 150/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 18 iulie 2008.

Prevederile de lege criticate au următoarea redactare:

–Art. 5: "Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi instituţiile publice din subordinea acestora, indiferent de sistemul de finanţare, vor lua măsurile necesare pentru plata drepturilor salariale ale personalului prin intermediul cardurilor.";

–Art. 6: "(1) Trecerea la plata drepturilor salariale prin intermediul cardurilor pentru instituţiile publice cu sediile în municipii şi oraşe, prevăzute la art. 5, se va face până la data de 31 martie 2008.

(2)Salariaţii instituţiilor publice cu sediile în mediul rural, prevăzute la art. 5, beneficiază, la cerere, de plată drepturilor salariale prin intermediul cardurilor. ";

–Art. 7: "(1) Instituţiile de credit prin care se efectuează plăţile prevăzute la art. 5 sunt selectate de ordonatorii de credite, în condiţiile legii.

(2)Salariaţii pot opta pentru plata pe card a salariilor prin intermediul altor instituţii de credit decât cele selectate în condiţiile alin. (1).";

–Art. 8: "Instituţiile publice sau, după caz, categoriile de persoane pentru care instituţiile publice sunt exceptate de la prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă sunt stabilite prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, la propunerea ordonatorilor principali de credite."

Textele constituţionale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 135 alin. (2) lit. b), potrivit căruia statul trebuie să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară. Este invocată şi încălcarea art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Analizând sesizarea, Curtea Constituţională urmează să admită excepţia de neconstituţionalitate formulată de Avocatul Poporului şi să constate că prevederile art. 5-8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 149/2007 contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege", şi prevederilor art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de prevederile generale ale dreptului internaţional".

Chiar dacă drepturile salariale nu sunt drepturi reale, cum este dreptul de proprietate, ci drepturi de creanţă, în privinţa apărării lor, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului acestea sunt asimilate cu bunuri, statuându-se că noţiunile de "bun" şi "proprietate" au un sens care "nu este limitat la dreptul de proprietate asupra bunurilor corporale, ci cuprinde şi alte drepturi şi interese patrimoniale" (cauza Beyler împotriva Italiei, 2000).

Obligarea personalului din instituţiile publice de a primi drepturile salariale prin intermediul cardului condiţionează folosinţa acestor "bunuri" de existenţa bancomatelor şi automat de voinţa unor persoane juridice private (bănci), care percep pentru eliberarea banilor anumite comisioane. În aceste condiţii, se ajunge la micşorarea drepturilor salariale ale persoanelor din instituţiile publice, fără a se ţine cont de consimţământul acestora. Mai mult, titularii cardurilor nu pot folosi şi dispune de drepturile lor salariale în orice situaţie, fiind ţinuţi de limitarea zilnică a retragerilor sumelor de bani al căror plafon este stabilit de bancă. Or, nici chiar legiuitorul nu poate limita un drept, decât doar pentru un interes de utilitate publică, şi nicidecum pentru un interes privat.

Nimeni nu poate împiedica însă ca persoana să poată solicita eliberarea unui card pentru a putea primi drepturile sale salariale sau alte drepturi de creanţă în această modalitate financiară.

De altfel, Curtea reţine că art. 6 alin. (2) şi art. 8 din ordonanţa de urgenţă criticată permit exceptarea de la regula plăţii drepturilor salariale prin intermediul cardului, dar o asemenea măsură este lăsată la aprecierea ministrului finanţelor publice.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului şi constată că prevederile art. 5-8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 149/2007 privind aprobarea unor măsuri în domeniul finanţelor publice sunt neconstituţionale în măsura în care din acestea se înţelege că plata drepturilor salariale prin card este obligatorie.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 iunie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu