Decizia nr. 435 din 11 iulie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (1) lit. d) prin raportare la alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepție ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească, în Dosarul nr. 386/91/2020 al Tribunalului Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.847D/2020.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 2.028D/2020 și nr. 2.319D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 517 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, excepție ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească în Dosarul nr. 1.821/120/2020 al Tribunalului Dâmbovița - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de Aura Dimian în Dosarul nr. 6.811/3/2020 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

4.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.028D/2020 și nr. 2.319D/2020 la Dosarul nr. 1.847D/2020, care a fost primul înregistrat.

6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 112 din 23 februarie 2021 și pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 și de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (2) din același act normativ, deoarece aceste norme legale nu mai sunt aplicabile în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

7.Prin Sentința civilă nr. 331 din 20 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 386/91/2020, Tribunalul Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (1) lit. d) prin raportare la art. 517 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ. Excepția a fost ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unui act administrativ prin care s-a constatat încetarea raportului de serviciu al reclamantei ca urmare a îndeplinirii condițiilor cumulative de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.

8.Prin Încheierea din 12 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.821/120/2020, Tribunalul Dâmbovița - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019. Excepția a fost ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unui act administrativ prin care s-a constatat încetarea raportului de serviciu al reclamantei ca urmare a îndeplinirii condițiilor cumulative de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.

9.Prin Sentința civilă nr. 5.238 din 23 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 6.811/3/2020, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019. Excepția a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de constatare a refuzului nejustificat al autorității publice de a-i prelungi raportul de serviciu până la împlinirea vârstei de 65 de ani și de obligare a autorității pârâte la menținerea raportului de serviciu al reclamantei până la împlinirea vârstei de 65 de ani.

10.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, sens în care sunt invocate dispozițiile art. 53 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, referitoare la vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare diferite pentru bărbați și femei, și se arată că, întrucât vârsta de pensionare prevăzută de lege pentru bărbați și femei este diferită, rezultă că reglementarea este discriminatorie și afectează exercițiul dreptului la muncă al femeilor în raport cu cel al bărbaților. Dispozițiile art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 vine în contradicție și cu reglementări juridice obligatorii din dreptul Uniunii Europene, spre exemplu, Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă. Totodată, se arată că dispozițiile art. 517 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 nu prevăd criterii clare privind condițiile de aprobare a menținerii în funcție, norma referindu-se doar la acordul conducătorului autorității publice, care poate acționa discreționar.

11.Distinct, se mai arată că prevederile art. 517 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 conțin, pe de o parte, o discriminare indirectă între persoanele de sex feminin încadrate în muncă prin contract individual de muncă, în temeiul Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, și persoanele de sex feminin care se află în raporturi de muncă în cadrul unor autorități sau instituții publice, ocupând o funcție publică, în condițiile în care ambele categorii se află în aceeași situație juridică, din perspectiva dreptului la muncă, garantat de art. 41 din Constituție, iar, pe de altă parte, conțin o discriminare indirectă din aceeași perspectivă, dar și pentru criteriul sexului, în raport cu salariații bărbați încadrați în muncă prin contract individual de muncă, în temeiul Codului muncii. În susținerea criticii sunt invocate aspecte privind nediscriminarea din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și din acte juridice obligatorii din dreptul Uniunii Europene, precum și considerente cuprinse în Decizia Curții Constituționale nr. 387 din 5 iunie 2018, aplicabile și în privința textelor de lege criticate. De asemenea, nu este evident care este situația ce justifică necesitatea existenței acordului conducătorului autorității sau instituției publice pentru a i se permite persoanei încadrate într-o funcție publică să mențină raportul de muncă în cadrul respectivei autorități sau instituții publice și pentru a se aprecia că această atingere adusă dreptului la muncă este o măsură justificată printr-un scop legitim, este adecvată acelui scop, necesară într-o societate democratică și de natură să păstreze un just echilibru între drepturile și interesele aflate în concurs, astfel încât să corespundă scopului urmărit. Simplul fapt că funcționarul public este numit în funcție prin actul de numire emis de conducătorul autorității sau instituției publice, conform art. 473 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, iar aceeași persoană poate decide, potrivit art. 517 alin. (1) lit. d) din același act normativ, să nu mențină în funcție pe funcționarul public care optează în acest sens în condițiile art. 517 alin. (2) din Codul administrativ, nu prezintă nicio garanție a lipsei arbitrarului în cazul deciziei privind lipsa acordului menținerii raportului de serviciu. Calitatea de funcționar public se dobândește prin concurs, conform art. 464 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, iar actul de numire nu reprezintă izvorul dobândirii calității de funcționar public.

12.Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal reține că dispozițiile art. 517 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, privite individual, sunt neconstituționale în raport cu art. 16 și 41 din Constituție. Tribunalul constată că legiuitorul a înțeles să stabilească prin art. 53 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 263/2010 și anexa nr. 5 la această lege vârste standard de pensionare distincte pentru bărbați și femei, vârsta standard de pensionare a femeilor fiind mai redusă decât cea a bărbaților. Având în vedere vârstele distincte de pensionare aplicabile celor două sexe, rezultă că, drept urmare a reglementării din art. 517 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, bărbații funcționari publici au dreptul de a exercita funcția publică până la vârsta de 65 de ani, în vreme ce femeile funcționari publici nu beneficiază de această posibilitate, putând obține menținerea în funcția publică până la vârsta de 65 de ani numai cu aprobarea conducătorului autorității sau instituției publice. În lipsa unui acord al conducătorului, raportul lor de serviciu încetează de drept. Un astfel de tratament instituit de art. 517 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 în privința încetării raporturilor de serviciu constituie o discriminare directă între bărbați și femei, contrară art. 16 din Constituție. Într-adevăr, egalitatea nu înseamnă uniformitate, impunându-se stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, însă trebuie observat că încetarea obligatorie a raportului de serviciu pe criteriu de sex, și nu în funcție de performanța muncii, nu constituie un criteriu rațional și obiectiv și restrânge în mod nejustificat exercițiul dreptului la muncă al femeilor. Instanța judecătorească invocă Decizia Curții Constituționale nr. 387 din 5 iunie 2018 și consideră că, pentru identitate de rațiune, considerentele cuprinse în această decizie sunt aplicabile și în privința normei juridice speciale din Codul administrativ. În final, consideră că dispozițiile legale criticate nu intră în contradicție cu art. 1 alin. (3) din Constituție, ce consacră protecția demnității umane, și nici cu art. 4 din Constituție, al cărui domeniu de aplicare vizează, mai cu seamă, drepturile politice ale cetățenilor.

13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 517 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, care au următorul cuprins:

(1)Raportul de serviciu existent încetează de drept: (...)

d)la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, dacă persoana care are competența de numire în funcția publică nu dispune aplicarea prevederilor alin. (2); (...).

(2)În mod excepțional, pe baza unei cereri formulate cu 2 luni înainte de data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare și cu aprobarea conducătorului autorității sau instituției publice, funcționarul public poate fi menținut în funcția publică deținută maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu posibilitatea prelungirii anuale a raportului de serviciu. Pe perioada în care este dispusă menținerea în activitate pot fi aplicate dispozițiile art. 378.

17.În opinia autoarelor excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) privind trăsăturile statului român, art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetățeni, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor internaționale, art. 26 alin. (2) privind dreptul persoanei de a dispune de ea însăși, art. 41 alin. (1) și (4) privind munca și protecția socială a muncii și art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană.

18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 112 din 23 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 7 aprilie 2021, a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ale art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018, și ale art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ. Cu acel prilej, Curtea a constatat că acestea sunt constituționale în măsura în care sintagma „condiții de vârstă standard“ nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea exercitării raportului de serviciu, în condiții identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani. În esență, Curtea a apreciat că încetarea raportului de muncă al femeii la o vârstă mai redusă decât a bărbatului poate și trebuie să rămână o opțiune a acesteia, în contextul social actual. Transformarea acestui beneficiu legal într-o consecință asupra încetării contractului individual de muncă ce decurge ope legis dobândește valențe neconstituționale, în măsura în care ignoră voința femeii de a fi supusă unui tratament egal cu cel aplicabil bărbaților.

19.Având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, potrivit cărora „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“, precum și faptul că Decizia Curții Constituționale nr. 112 din 23 februarie 2021, precitată, a fost pronunțată și publicată la o dată ulterioară sesizării cu prezentele excepții de neconstituționalitate, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 a devenit inadmisibilă.

20.În acord cu jurisprudența constantă a Curții în materie, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, decizia de constatare a neconstituționalității va produce efecte, în egală măsură, și în prezentele cauze, ținând seama că instanța constituțională a fost sesizată cu prezentele excepții de neconstituționalitate înainte de pronunțarea Deciziei nr. 112 din 23 februarie 2021 (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 162 din 4 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 22 iunie 2021).

21.În continuare, examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, Curtea reține că aceste prevederi legale se referă la posibilitatea funcționarului public de a fi menținut în funcția publică deținută maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, în condițiile prevăzute de lege. Astfel cum rezultă din considerentele actelor de sesizare, în cauzele în care a fost sesizată Curtea cu prezenta excepție, raporturile de serviciu au fost constatate ca încetate de drept, având în vedere pensionarea pentru limită de vârstă, ca urmare a îndeplinirii, cumulativ, a condițiilor privind vârsta standard de pensionare și a stagiului minim de cotizare.

22.Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia“. În acord cu jurisprudența Curții Constituționale, „legătura cu soluționarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului.

23.Or, ca urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, prin Decizia Curții Constituționale nr. 112 din 23 februarie 2021, precitată, dispozițiile art. 517 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 nu mai sunt aplicabile în cauzele deduse judecății, astfel încât critica de neconstituționalitate formulată a rămas fără obiect. În aceste condiții, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții legale este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare (a se vedea, în același sens, Decizia Curții Constituționale nr. 806 din 7 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 8 februarie 2022).

24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepție ridicată, din oficiu, de instanțele judecătorești în Dosarul nr. 386/91/2020 al Tribunalului Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ fiscal și în Dosarul nr. 1.821/120/2020 al Tribunalului Dâmbovița - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, precum și de Aura Dimian în Dosarul nr. 6.811/3/2020 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

2.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, excepție ridicată de aceleași autoare în aceleași dosare ale acelorași instanțe judecătorești.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ fiscal, Tribunalului Dâmbovița - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 11 iulie 2023.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Simina Popescu-Marin