Decizia nr. 343 din 27 iunie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 122 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, excepție ridicată de Sindicatul Național al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Vaslui în Dosarul nr. 186/89/2016 al Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.044D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curții că autorul excepției de neconstituționalitate a formulat o cerere de judecare în lipsă.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât se critică aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii, aferente principiului de drept specialia generalibus derogant, generalia specialibus non derogant, acestea fiind aspecte care nu intră în atribuțiile instanței de contencios constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Decizia nr. 167 din 27 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 186/89/2016, Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 122 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, excepție ridicată de Sindicatul Național al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Vaslui într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de obligare a pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vaslui la plata unei despăgubiri reprezentând indemnizația de concediu de odihnă aferent perioadei 1 ianuarie 2012-31 decembrie 2015, sume actualizate cu indicele de inflație, și în continuare pe toată perioada cât reclamanții se află în raporturi de muncă cu angajatorul pârât, precum și obligarea acestuia la plata unei despăgubiri aferente neacordării sporului de 100% aplicabil salariului de bază pentru munca prestată în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale începând cu data de 1 ianuarie 2012, sume actualizate cu indicele de inflație, și în continuare pe toată perioada cât reclamanții se află în raporturi de muncă cu angajatorul pârât.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se critică insuficiența, imprecizia și impredictibilitatea prevederilor art. 122 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, care nu prevăd modalitatea de acordare și cuantumul indemnizației de concediu la care sunt îndreptățiți asistenții maternali. În acest sens, se arată că dispozițiile art. 122 din Legea nr. 272/2004, coroborate cu cele ale art. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 679/2003 privind condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului maternal profesionist, prevăd în mod expres dreptul asistentului maternal la concediu de odihnă, precum și modalitatea de efectuare a acestuia, dar nu conțin nicio prevedere privind cuantumul indemnizației de concediu la care are dreptul asistentul maternal. Or, raportat strict la aceste dispoziții legale, rezultă că asistenții maternali au dreptul la efectuarea unui concediu de odihnă, dar nu și la o indemnizație de concediu aferentă, ceea ce contravine tuturor dispozițiilor și principiilor privind drepturile și interesele angajatului. Într-o atare situație, ar putea fi utilizate prevederile Codului muncii, care prevăd obligativitatea concediului de odihnă și, totodată, obligativitatea achitării unei indemnizații aferente. Dar Legea nr. 272/2004 conține dispoziții speciale cu caracter derogatoriu, astfel că prevederile Codului muncii privind dreptul la o indemnizație de concediu nu se aplică.

6.În consecință, prin neincluderea modalității de acordare și a cuantumului indemnizației de concediu la care sunt îndreptățiți asistenții maternali, art. 122 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 este neconstituțional, încălcându-se dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

7.Se susține că asistenții maternali suferă o discriminare directă, prin faptul că legea specială ce reglementează activitatea acestora nu conține dispoziții privind plata unei indemnizații de concediu, față de ceilalți cetățeni, care beneficiază de indemnizație de concediu, fie prin prisma dispozițiilor generale ale Codului muncii, fie în baza celorlalte legi speciale, care reglementează activități de muncă specifice pentru alte categorii de angajați. Se arată că toate dispozițiile legale ce reglementează activitatea unor categorii profesionale prevăd dreptul la concediu de odihnă și la o indemnizație bănească aferentă, exceptând legea de funcționare a serviciului de asistență maternală, care nu prevede acest aspect.

8.În acest context, se precizează că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat, cu privire la insuficienta reglementare, faptul că un text legal trebuie să fie precis, clar și previzibil, astfel încât să contribuie la certitudinea juridică și la respectarea drepturilor de care se bucură subiecții de drept.

9.Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale consideră că prevederile criticate nu încalcă art. 16 alin. (1) din Constituție.

10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 122 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 5 martie 2014, care au următorul conținut normativ:

–Art. 122 alin. (3):

Activitatea persoanei atestate ca asistent maternal, în condițiile legii, se desfășoară în baza unui contract cu caracter special, aferent protecției copilului, încheiat cu direcția sau cu un organism privat acreditat, care are următoarele elemente caracteristice:

a)activitatea de creștere, îngrijire și educare a copiilor aflați în plasament se desfășoară la domiciliu;

b)programul de lucru este impus de nevoile copiilor;

c)planificarea timpului liber se face în funcție de programul familiei și al copiilor aflați în plasament;

d)în perioada efectuării concediului legal de odihnă asigură continuitatea activității desfășurate, cu excepția cazului în care separarea, în această perioadă, de copilul aflat în plasament în familia sa este autorizată de direcție.

14.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.

15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, printr-o decizie anterioară, și anume Decizia nr. 817 din 11 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 12 martie 2019, paragraful 15, a constatat că textul de lege supus controlului de constituționalitate nu neagă dreptul asistentului maternal la concediu de odihnă, ci instituie o modalitate particulară de exercitare a acestuia, adaptată naturii deosebite a contractului în baza căruia această categorie profesională își desfășoară activitatea. Caracterul special al contractului, subliniat chiar în prevederile de lege criticate, este dat de împrejurarea că acesta este „aferent protecției copilului“. Ca atare, acesta se execută în coordonate diferite de cele comune contractelor guvernate de Codul muncii, fiind reglementat astfel încât să răspundă într-o măsură cât mai înaltă interesului superior al copilului, deziderat stabilit potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, cu modificările și completările ulterioare, și care, în conformitate cu art. 2 alin. (2) din aceeași lege, „se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viață de familie“.

16.Autorul prezentei excepții de neconstituționalitate critică însă absența din conținutul normativ al art. 122 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 a unor prevederi care să reglementeze modalitatea de acordare a indemnizației de concediu la care sunt îndreptățiți asistenții maternali și care să precizeze cuantumul acesteia. În acest cadru, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate, așa cum a fost formulată, are ca finalitate modificarea și completarea dispozițiilor supuse controlului de constituționalitate.

17.Or, verificarea omisiunii de reglementare, respectiv a caracterului incomplet al reglementării nu intră în atribuțiile Curții Constituționale, care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituționalitate, în condițiile în care Parlamentul este, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție, unica autoritate legiuitoare a țării (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 502 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014).

18.Având în vedere că în cauza de față este vizată o omisiune legislativă dedusă de autorul excepției din necuprinderea, în prevederile legale criticate, a modalității de acordare a indemnizației de concediu la care sunt îndreptățiți asistenții maternali și a cuantumului acesteia, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

19.Curtea observă, totodată, că obiectul litigiului în soluționarea căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate îl reprezintă solicitarea reclamantului, sindicat al asistenților maternali, în numele membrilor săi, de a se acorda acestora, alături de indemnizația de concediu, recunoscută și acordată în virtutea Codului muncii și a legii speciale, și o despăgubire, echivalentă cu indemnizația de concediu de odihnă, pentru munca prestată în timpul acestuia, atunci când copilul/copiii aflat/aflați în plasament rămâne/rămân alături de asistentul maternal și pe perioada concediului de odihnă al acestuia. Aceasta este o chestiune ce ține de competența exclusivă a instanțelor de judecată, fără să poată fi supusă analizei Curții Constituționale.

20.De altfel, Curtea reține că instanțele de judecată învestite cu soluționarea unor procese similare celui în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate dispun de suficiente elemente care să le permită interpretarea și aplicarea prevederilor art. 122 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, având în vedere că, prin Decizia nr. 25 din 26 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 20 februarie 2019, în ceea ce privește modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. f) din Hotărârea Guvernului nr. 679/2003 privind condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului maternal profesionist, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 23 iunie 2003, și ale art. 122 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța supremă a statuat că asistentul maternal profesionist nu este îndreptățit la plata unei despăgubiri egale cu indemnizația de concediu, întrucât nu se poate reține că a suferit un prejudiciu prin neefectuarea concediului legal de odihnă, în condițiile în care acesta a formulat cerere de concediu aprobată, prin care a solicitat ca în perioada concediului de odihnă copilul să rămână în familia sa (paragraful 80).

21.Totodată, instanța supremă a precizat că, potrivit reglementărilor din Codul muncii, de esența concediului de odihnă este suspendarea obligației salariatului de a presta munca pe perioada respectivă, și nu posibilitatea de a beneficia de o dublă despăgubire pentru neefectuarea concediului de odihnă - situație care, de altfel, nu se regăsește în cazul asistentului maternal - sau posibilitatea compensării în bani a dreptului la concediu de odihnă neefectuat (paragraful 88).

22.De asemenea, prin Hotărârea din 20 noiembrie 2018, pronunțată în Cauza C-147/17, având ca obiect cererea de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Constanța, în temeiul art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Marea Cameră) a constatat că reglementarea națională în discuție recunoaște asistenților maternali un drept la concediu anual plătit, dar subordonează dreptul acestora de a lua concediu fără copilul aflat în sarcina lor unei autorizații de la angajator, care trebuie să respecte realizarea în bune condiții a misiunii de protecție a copilului respectiv. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a considerat că limitările legale aduse astfel drepturilor asistenților respectivi la perioade de repaus zilnic și săptămânal, precum și la concediu anual plătit respectă conținutul esențial al acestui drept, fiind, totodată, necesare pentru realizarea obiectivului de interes general recunoscut de Uniunea Europeană, care constă în protecția interesului superior al copilului, consacrat la art. 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, așa cum a fost conceput acest obiectiv de reglementarea română și căruia îi corespunde obligația asistentului maternal de a asigura în mod continuu integrarea copilului plasat în căminul și în familia sa, precum și dezvoltarea armonioasă și îngrijirea acestui copil.

23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 122 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, excepție ridicată de Sindicatul Național al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Vaslui în Dosarul nr. 186/89/2016 al Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 iunie 2023.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbățeanu