privind gestionarea deşeurilor toxice şi de risc din laboratoarele sanitare veterinare
În laboratoarele sanitare veterinare sunt afluite probe cu conţinut necunoscut şi/sau de la animale şi colectivităţi de animale bolnave, produse de origine animala şi alte produse şi materii cu conţinut toxic, patogen sau radioactiv care pot constitui un potenţial risc atât pentru personalul de la recepţie-distribuire, cat şi pentru cel care vine în contact direct cu acestea.
În aceasta situaţie laboratoarele sanitare veterinare trebuie să fie organizate corespunzător şi să aibă o dotare care să permită eliminarea riscurilor atât pentru personalul propriu, cat şi pentru locuitorii şi teritoriul din raza lor de activitate. De asemenea, trebuie avut în vedere ca medicilor veterinari de stat şi personalului împuternicit sa recolteze probe să le fie puse la dispoziţie ambalaje pentru fiecare tip de probe, care să asigure condiţii de protecţie a mediului.
Pentru a răspunde acestor cerinţe prezenta norma sanitară veterinara reglementează condiţiile privind recoltarea, condiţionarea, ambalarea şi transportul probelor către laboratoarele sanitare veterinare, dotarea secţiilor şi laboratoarelor, instruirea şi protecţia personalului, precum şi gestionarea deşeurilor toxice de risc rezultate din activitatea proprie.
În sensul prezentei norme sanitare veterinare se înţelege prin:
1.biocenoza = comunitate biotica: plante şi animale;
2.biodiversitate - diversitatea dintre organismele vii provenite din ecosistemele acvatice şi terestre, precum şi dintre complexurile ecologice din care acestea fac parte; cuprinde diversitatea din interiorul speciilor, dintre specii şi între ecosisteme;
3.biotop = habitat: mediul de viaţa al unei biocenoze;
4.colectare - strângerea, sortarea şi/sau regruparea, depozitarea temporară a deşeurilor în vederea transportului;
5.contaminanti - poluanti constituiţi din agenţii etiologici ai unor îmbolnăviri de natura virala, bacteriana, parazitara, substanţe toxice sau radioactive;
6.criterii sanitare - acele limite sanogene care se stabilesc pe baza relatiei doza-efect în urma verificării în practica;
7.deseu - orice substanţa sau orice obiect, al cărui deţinător îl arunca sau are intenţia ori obligaţia sa îl arunce;
8.deşeuri periculoase - deşeuri toxice, inflamabile, explozive, infectioase, corosive, radioactive sau altele asemenea, care, introduse ori menţinute în mediu, pot dăuna acestuia, animalelor sau omului;
9.deşeuri menajere - deşeuri provenite din activităţi casnice sau asimilate cu acestea şi care pot fi preluate cu sistemele de precolectare curente din localităţi;
10.deşeuri urbane comunale - deşeuri de orice natura şi de orice provenienţă, respectiv deşeuri menajere, deşeuri asimilate deşeurilor menajere, comerciale, de birou şi altele, care se produc şi se gestionează în cadrul unei localităţi;
11.deşeuri industriale - deşeuri rezultate din activităţile cu specific industrial, inclusiv cele provenite de la procurarea energiei şi de la prospectarea şi exploatarea resurselor minerale ale solului şi subsolului;
12.deşeuri agricole - deşeuri provenite din cultura plantelor agricole, creşterea şi ingrasarea animalelor, din pomicultura, viticultura, horticultura etc., legate de activităţile desfăşurate în agricultura;
13.deteriorarea mediului - alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale compartimentelor naturale ale mediului, reducerea diversitatii şi productivitatii biologice a ecosistemelor naturale şi atropizate, afectarea echilibrului ecologic şi a calităţii vieţii, cauzate în principal de poluarea apei, atmosferei şi solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor deficitara, precum şi prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului;
14.depozitarea temporară a deşeurilor - operaţiunea de depunere a deşeurilor într-un loc special amenajat pentru protecţia sănătăţii umane şi a mediului înconjurător, pentru o perioadă limitată;
15.depozitarea finala a deşeurilor - depunerea organizată a deşeurilor într-un loc special amenajat pentru protecţia sănătăţii umane şi a mediului înconjurător, care nu este urmată de o operaţiune asupra acestora;
16.dezvoltare durabila - dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a se dezvolta corespunzător;
17.deţinător - producătorul de deşeuri sau persoana fizica autorizata sa desfăşoare activităţi independente ori persoana juridică care are în posesie deşeuri;
18.ecosistem - complex dinamic de comunităţi de plante, animale şi microorganisme şi mediul lor lipsit de viaţa, care interactioneaza într-o unitate funcţională;
19.eliminarea deşeurilor - tratarea, recuperarea, reciclarea, evacuarea, injectarea în subsol şi depozitarea deşeurilor;
20.eliminarea finala a deşeurilor - activitatea de eliminare a deşeurilor care nu mai este urmată de nici o operaţiune asupra acestora;
21.factorii ecologici sau condiţiile de viaţa - factori abiotici - fizici şi chimici, factori biotici - interrelaţiile vietuitoarelor şi ale activităţilor umane;
22.factori artificiali de mediu - microclimat - condiţii de adăpostire şi de îngrijire, tehnologii de exploatare, factori fizici, chimici şi biologici;
23.gestionare - colectarea, transportul, valorificarea şi eliminarea deşeurilor, inclusiv supravegherea zonelor de depozitare după închiderea lor;
24.gospodărirea/managementul/gestionarea deşeurilor - producerea, colectarea, transportul, prelucrarea, neutralizarea, reciclarea, comercializarea, depozitarea, incinerarea deşeurilor şi alte activităţi care au ca obiect deşeurile;
25.limita maxima admisă - LMA - de concentraţie - CMA - concentraţia maxima de poluant care nu induce influente negative semnificative asupra unuia sau mai multor factori de mediu;
26.managementul ecologic al deşeurilor - totalitatea lucrărilor, măsurilor şi activităţilor de gospodărire a deşeurilor, destinate să asigure protecţia sănătăţii umane şi a mediului înconjurător;
27.mediu de viaţa - ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul şi subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interactiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale şi spirituale;
28.monitorizarea deşeurilor - supravegherea şi evidenta activităţilor legate de deşeuri;
29.monitorizarea mediului - sistem de supraveghere, prognoza, avertizare şi intervenţie, care are în vedere evaluarea sistematica a dinamicii caracteristicilor calitative ale factorilor de mediu, în scopul cunoaşterii stării de calitate şi a semnificatiei ecologice a acestora, a evoluţiei şi implicatiilor sociale ale schimbărilor produse, urmate de măsurile care se impun.
30.neutralizarea deşeurilor - operaţiuni aplicate deşeurilor în scopul reducerii sau eliminării potenţialului lor periculos;
31.poluant - orice substanţa solida, lichidă, sub forma gazoasa ori de vapori sau sub forma de energie - radiaţie electromagnetica, ionizanta, termica, fonica sau vibratii -, care, introdusă în mediu, modifica echilibrul constituentilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale; sau
32.poluant - orice material ori substanţa introdusă artificial în biosfera sau care exista în condiţii naturale şi provoacă modificări negative ale calităţii mediului;
33.poluare - introducerea directa sau indirecta, ca rezultat al activităţii umane, de substanţe, vibratii, încălzire sau zgomot în aer, apa sau sol, care pot fi periculoase pentru sănătatea omului, calitatea mediului ori care creează pierderi materiale;
34.poluarea aerului - atmosfera se considera poluata atunci când o mărime care, adăugată sau scăzută din constituentii normali ai atmosferei, poate determina alterarea proprietăţilor sale fizice sau chimice în mod sesizabil de organisme;
35.poluarea apei - orice alterare fizica, chimica, biologica sau bacteriologica a apei peste o limita admisibilă stabilită, inclusiv depăşirea nivelului natural de radioactivitate produsă direct sau indirect de activităţi umane, care o fac improprie pentru o folosire normală, în scopurile în care aceasta folosire era posibila înainte de a interveni alterarea;
36.prejudiciu - efect cuantificabil în costul daunelor asupra sănătăţii oamenilor şi animalelor, bunurilor sau mediului, provocate de poluanti, activităţi dăunătoare sau dezastre;
37.producător - orice persoană fizica sau juridică a carei activitate produce deşeuri - producător iniţial şi/sau care a efectuat operaţiuni de pretratare, de amestecare sau alte operaţiuni care generează schimbarea naturii ori compozitia acestor deşeuri;
38.reziduuri solide - resturile care rezultă din activitatea din laborator, care nu sunt solvite în apa şi nu sunt purtate de apa;
39.risc ecologic potenţial - probabilitatea producerii unor efecte negative asupra mediului care pot fi prevenite pe baza unui studiu de evaluare;
40.substanţe periculoase - orice substanţa sau produs care, folosit în cantităţi, concentratii sau condiţii aparent nepericuloase, prezintă risc semnificativ pentru om şi animale, mediu sau bunurile materiale; pot fi explozive, oxidante, inflamabile, toxice, nocive, corosive, iritante, mutagene, radioactive;
41.substanţa poluanta - orice substanţa sau forma de energie care, ajunsă în mediu într-o anumită concentraţie, modifica caracteristicile naturale ale factorilor de mediu în asa măsura încât inrautateste calitatea acestora şi îi face improprii utilizării;
42.supravegherea condiţiilor de mediu - colectarea, analiza, sinteza, monitorizarea şi valorificarea datelor privind condiţiile de mediu în care trăiesc animalele;
43.titularul proiectului sau al activităţii - persoana fizica sau juridică care propune, deţine şi/sau gospodareste o activitate economică ori socială.
1.Laboratoarele sanitare veterinare sunt obligate sa gestioneze propriile deşeuri toxice şi de risc. Limitele emisiilor poluante gazoase şi lichide, precum şi deşeurile toxice şi de risc sunt redate în anexa nr. 3 la prezenta norma sanitară veterinara.
2.Gestionarea deşeurilor toxice şi de risc se face printr-un sistem special de colectare, stocare, transport, neutralizare şi eliminare a acestora, precum şi printr-un sistem de control adecvat.
Pentru gestionarea deşeurilor toxice şi de risc laboratoarele sanitare veterinare trebuie să aibă un minim de amenajări, dotări şi materiale.
3.Laboratorul sanitar veterinar are spaţiul împărţit în doua zone:
a)zona exterioară, unde se afla conducerea, administraţia, biobaza etc.;
b)zona interioară, unde îşi desfăşoară personalul secţiilor şi laboratoarelor care prelucreaza probele.
4.La limita dinspre exterior a zonei menţionate la lit. b) trebuie să existe:
● o singura usa activa de intrare pentru angajaţi, care să conducă în prima încăpere a filtrului sanitar veterinar sau într-un hol de comunicare cu aceasta;
● un filtru sanitar veterinar funcţional, conform anexei nr. 1 la prezenta norma sanitară veterinara;
● un spaţiu pentru primirea/redistribuirea probelor şi pentru necropsii, conform anexei nr. 2 la prezenta norma sanitară veterinara.
5.Zona interioară a laboratorului sanitar veterinar are spaţiile de lucru împărţite în două categorii:
a)curate;
b)contaminate.
Delimitarea între cele două categorii de zone se poate face prin pereţi din zidărie faiantata, lemn pregătit pentru a fi uşor lavabil, glasvand etans sau hote cu presiune negativa.
Prima camera a filtrului, camera de primire a probelor şi de necropsii, precum şi spaţiile menţionate la pct. 7, 8 şi 9 sunt considerate a fi contaminate, urmând regimul acestui tip de spaţiu.
6.Spaţiul pentru primirea/redistribuirea probelor şi pentru necropsii trebuie să aibă: compartiment de transbordare a probelor din exterior în interior, un compartiment pentru necropsii, dotări pentru conservarea şi/sau redistribuirea probelor.
Probele se introduc în zona interioară a laboratorului sanitar veterinar numai prin transbordare.
În spaţiul pentru primirea/redistribuirea probelor şi pentru necropsii probele sunt fie conservate şi/sau pregătite pentru prelucrare, fie redistribuite la secţii.
Distribuirea probelor către secţii, precum şi între secţii şi laboratoare se face numai în pungi sterile vidate, cutii sterile etanse sau în saci sterili etansi prin legare specială sau prin sudare termica. Coletele vor fi introduse direct în spaţiile contaminate, acesta fiind singurul loc unde probele trebuie să fie scoase din ambalajul de transport intern.
7.Camera de sterilizare şi neutralizare trebuie să aibă o dotare specifică.
Resturile solide şi lichide după sterilizare, decontaminare şi/sau neutralizare sunt dirijate spre platforma de stocare temporară.
Ambalajele refolosibile sterilizate, echipamentul de protecţie, containerele şi carucioarele curatate şi decontaminate sunt redirijate în circuit.
8.Încăperile cu animale în biotest trebuie să fie plasate în imediata apropiere a spaţiului pentru primirea/redistribuirea probelor şi necropsii şi dotate cu tot ce este necesar.
Furajele pentru încăperile cu animale în biotest se introduc prin transbordare prin spaţiul pentru primirea/redistribuirea probelor şi pentru necropsii, în ambalaj steril.
Resturile lichide şi solide se scot din încăperile cu animale în biotest ca din oricare spaţiu contaminat.
9.Spaţiul contaminat din fiecare secţie şi laborator trebuie să aibă o dotare minima care să asigure conservarea şi prelucrarea probelor, citirea testelor, colectarea în siguranţa a resturilor lichide şi solide, protecţia specială a personalului care are acces, sterilizarea sau neutralizarea unor deşeuri, curatarea şi decontaminarea suprafeţelor şi condiţionarea aerului.
Intrarea în spaţiul contaminat a persoanelor desemnate se face numai pentru prelucrarea probelor sau pentru acţiuni în legătură cu aceasta şi imediat după intrare aceste persoane îşi completează echipamentul de protecţie obişnuit cu cel special, adecvat lucrărilor ce urmează să fie executate.
Rezultatul testelor, notat pe fise, trebuie să poată fi citit din spaţiul curat; în acest scop fişele sunt aşezate într-un loc vizibil din spaţiul curat şi nu sunt scoase din spaţiul contaminat. Spaţiul contaminat se curata şi se decontamineaza imediat după folosire şi la sfârşitul zilei de lucru.
Înainte de ieşirea din acest spaţiu personalul dezbraca echipamentul de protecţie specială, pe care îl introduce într-un sac sau recipient steril, pe care în final îl etanseaza şi îl dirijeaza către camera de sterilizare şi neutralizare.
În spaţiul contaminat nu se introduc plante, animale - în afară probelor clinice -, bibelouri, tablouri, material iconografic etc. Se iau măsuri de protecţie împotriva pasarilor, rozatoarelor, insectelor şi altor vectori: caini, pisici, broaste etc. Se admit exponatele şi iconografia strict necesare, cu condiţia ca materialul din care acestea sunt confectionate sa reziste acţiunilor obligatorii de spalare şi decontaminare.
Materialele care ies din acest spaţiu trebuie să fie închise în ambalaj steril şi etans, suportand la locul de destinaţie operaţiunile de incinerare, decontaminare şi/sau neutralizare, după caz.
10.Spaţiul curat se curata, se decontamineaza şi se dezinsectizeaza săptămânal şi ori de câte ori este nevoie.
11.Resturile solide şi lichide rezultate în urma prelucrării probelor sunt sterilizate, neutralizate sau numai colectate, sunt ambalate în recipiente sterile şi etanse şi dirijate în una dintre următoarele direcţii:
a)camera de sterilizare şi neutralizare;
b)platforma de stocare temporară a deşeurilor;
c)camera de primire a resturilor pentru incinerare, din crematoriu.
Resturile solide şi lichide rămase după prelucrarea probelor vor trebui manipulate, colectate şi stocate ţinându-se seama de regulile cuprinse în prezenta norma sanitară veterinara.
12.Crematoriul trebuie să aibă capacitatea adecvată volumului de resturi care trebuie incinerate.
În crematoriu se incinereaza numai resturile care ard, celelalte se sterilizeaza, se decontamineaza şi/sau se neutralizeaza în camera de sterilizare şi neutralizare. Crematoriul trebuie să fie astfel construit încât camera de primire a deşeurilor toxice şi de risc să poată primi resturi atât din zona contaminata, cat şi din zona curata prin care se trece cu carucioarele cu resturi preambalate.
Crematoriul trebuie să aibă cel puţin 3 încăperi - una de conservare a resturilor, alta de primire, sortare, readucere la temperatura camerei şi cea de a treia unde se afla cuptorul, focarul şi sistemul de încărcare a sarjei care trebuie incinerata.
Cenusarul trebuie să fie cu doua deschideri, una înspre camera de acces la focar şi alta - etansa - înspre exterior, prin care se evacueaza şi se insacuieste cenusa.
13.Controlul gestionării deşeurilor toxice şi de risc revine laboratorului de igiena şi protecţia mediului din cadrul secţiei de protecţia animalelor. În acest scop laboratorul va fi dotat, instruit şi protejat în mod special.
Controlul se referă la colectarea, stocarea, transportul, neutralizarea şi eliminarea deşeurilor toxice şi de risc pe fluxul tehnologic al secţiilor şi laboratoarelor. Acesta se realizează prin inspecţie, teste rapide sau teste complexe de laborator, raportări periodice ale sefilor de secţie privind unele evenimente nedorite.
14.Testarea gestionării deşeurilor toxice şi de risc se face atât la suprafeţele din obiectivele interioare, cat şi la probele recoltate de la efluentul de ape uzate ale laboratorului sanitar veterinar, probele de aer, sol şi din cenusa rezultată de la crematoriu.
15.În spaţiul curat sunt birourile personalului, biblioteca, sala de lectura, sala pentru servit cafea şi gustari, miniclub, culoare de legătură etc. Resturile lichide din aceasta zona sunt dirijate în sistemul de canalizare al laboratorului sanitar veterinar, iar resturile solide sunt dirijate la platforma de stocare temporară sau la crematoriu, după caz.
Laboratoarele sanitare veterinare trebuie să dispună în mod obligatoriu de următoarele:
1.recipiente etanse de 15 l capacitate, confectionate din metal inoxidabil sau din material plastic termorezistent până la 150°C, prevăzute cu capace etanse sau cu sistem de etansare;
2.recipiente de 15 l capacitate, confectionate din material inoxidabil, cu pereţi perforati şi cu maner;
3.pungi care se etanseaza prin vidare, aparat pentru vidat pungile cu probe şi aparate pentru sudare termica a pungilor şi sacilor;
4.hote absorbante pentru vapori şi gaze toxice, prevăzute cu filtre neutralizante;
5.cutii din plastic sau de unica folosinţă cu capace etansabile;
6.saci din plastic, rezistenti la rupere, cu capacitate de 15 l;
7.carucioare cu pereţi laterali care să circumscrie un spaţiu etans pentru transportul deşeurilor solide şi lichide, ambalate;
8.echipament de protecţie simpla: halat, costum de protecţie şi echipament de protecţie specială: boneta, sort, ochelari, manusi, masca buco-nazala, cizme, sosete din material plastic pentru acoperit pantofii, masca de gaze, combinezon etc., folosit în spaţiul contaminat;
9.decontaminanti puternici: Aldekol DES 03, Atlan'tol 914, Virbaccid, Virkon S etc.;
10.neutralizanti: tiosulfat de sodiu, acid acetic, tween 80, amoniac etc.
11.detergenti, apa, aspiratoare, bureti atasati la teuri din lemn etc., pentru curatarea mecanică;
12.decontaminator rutier;
13.agregat sau pompa pentru curatare şi decontaminare;
14.să aibă şi sa producă apa calda sau vapori pentru tratarea recipientelor cu care sunt vehiculate infectele;
15.crematoriu cu posibilitatea de a atinge temperatura de cel puţin 400°C şi un aparat de înregistrare a acestei temperaturi pe perioada de funcţionare - termograf;
Un sistem de securitate adecvat pentru situaţia în care nu poate fi atinsa aceasta temperatura. Depozit pentru cenusa rezultată până când aceasta se dirijeaza la platforma de gunoi a oraşului după controlul deşeurilor toxice şi de risc. Sistem de insacuire.
Din fiecare sarja de cenusa se ia un esantion în pungi etanse, rezistente la rupere. O dată pe săptămâna mostrele sunt controlate în ceea ce priveşte conţinutul toxic şi de risc;
16.filtru sanitar veterinar funcţional;
17.un bazin de stocare, de capacitate adecvată, reprezentând echivalentul volumului apelor reziduale din laboratorul sanitar veterinar pe cel puţin 15 zile. Pentru situaţiile accidentale va exista şi un al doilea bazin de stocare cu o capacitate de 50% din a celui principal. Evacuarea apelor uzate se face împreună în sistemul de retenţie temporară a apelor reziduale. Controlul deşeurilor toxice şi de risc în apele reziduale retentionate se face săptămânal sau ori de câte ori este nevoie;
18.aparate de sterilizat.
Laboratoarele sanitare veterinare au obligaţia să aplice şi să respecte regulile de manipulare a deşeurilor toxice şi de risc şi să asigure toate măsurile necesare pentru prevenirea contaminarii în timpul desfăşurării activităţii acestora, astfel:
1.probele primite trebuie prelucrate şi apoi distruse cu maximum de operativitate, nedepăşindu-se 48 de ore, exceptând situaţiile în care tehnicile de laborator nu reclama un timp mai îndelungat sau în care se impune păstrarea lor pentru alte investigaţii şi/sau contraprobe;
2.recipientele şi mesele de lucru vor fi curatate, spalate şi decontaminate după fiecare utilizare;
3.ambalajele cu care au venit probele, resturile lichide şi solide rezultate în zona contaminata vor fi puse în recipiente etanse şi trimise la camera de sterilizare şi neutralizare, platforma intermediara de stocare sau la crematoriu cu aceeaşi promptitudine şi grija ca şi probele infectate;
4.persoanele care intră în spaţiul contaminat nu pot accede în spaţiul curat decât după dezbracarea echipamentului de protecţie specială şi după spalarea şi igienizarea mainilor;
5.apele reziduale din laboratoarele sanitare veterinare se vor colecta într-un bazin de stocare şi, atunci când se recomanda prin BA, se vor decontamina sau se vor neutraliza înainte de a se deversa în sistemul de canalizare al localităţii. În situaţiile accidentale, când în bazinul mare se face tratamentul contra deşeurilor toxice şi de risc, apele reziduale vor fi dirijate în al doilea bazin de stocare;
6.recipientele şi carucioarele de transport se păstrează curate şi decontaminate;
7.controlul circulaţiei materialelor infectate se face de către fiecare şef de secţie, notandu-se într-un registru special măsurile care se iau în caz de abateri;
8.la camera de sterilizare şi neutralizare se noteaza într-un registru cantitatea de infecte sterilizata sau neutralizata, procedeul, temperatura sau felul şi cantitatea de neutralizant utilizat;
9.la crematoriu se completează în caietul de ecarisare toate rubricile;
10.se preleveaza esantioane şi probe de aer, de resturi lichide şi solide pentru controlul periodic al poluarii;
11.se stabilesc puncte fixe de prelevare a probelor pentru controlul poluarii;
12.probele pentru controlul poluarii sunt recoltate de persoane nominalizate şi instruite, cu sarcina expresă în fişa postului;
13.probele vor fi prelucrate în secţia de protecţia animalelor de către specialişti instruiti, atestaţi şi protejati.
Toate reziduurile solide din zona exterioară a laboratoarelor sanitare veterinare, din spaţiile curate şi cele care nu conţin deşeuri toxice sau de risc din zona interioară sunt depozitate temporar pe o platforma.
Platforma de depozitare temporară a reziduurilor solide trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
1.să fie plasata la cel puţin 10 m de clădire;
2.să aibă suprafaţa betonata, scurgere la canalizarea pentru apele laboratorului sanitar veterinar, închisă cu sifon cu garda metalică;
3.să aibă capacitate de stocare suficienta, considerându-se volumul de reziduuri solide de 10 l/persoana/zi;
4.reziduurile solide nepericuloase se colectează în pubele sau containere care sunt evacuate zilnic sau la cel mult 3 zile vara şi 5 zile iarna.
Colectarea reziduurilor începe chiar de la locul de producere.
Se pot utiliza saci din hârtie sau din material plastic, care se indeparteaza cu totul. Se vor alege cu atenţie ambalajele, întrucât sacii nu rezista întotdeauna la umiditate sau la unele substanţe caustice.
Alt sistem de colectare este introducerea reziduurilor în pubele confectionate din tabla sau din material plastic, acoperite cu un capac cat mai etans posibil.
De la nivelul locului de producere reziduurile se evacueaza periodic şi se depozitează selectiv în pubele de capacitate mare - de 100 l -, amplasate în locuri special amenajate, eventual în încăperi care trebuie să fie prevăzute cu facilităţi de întreţinere igienica.
Acolo unde exista posibilităţi, reziduurile pot fi afluite prin conducte speciale din material rezistent la acizi şi baze, uşor lavabile.
În cazul reziduurilor colectate ce nu prezintă pericol de contaminare, pubelele sau containerele sunt indepartate de serviciile de salubritate. Sunt recomandate pentru transportul acestor reziduuri vehiculele compactoare.
Pentru a se preveni poluarea ce ar putea interveni în timpul transportării se indica metoda transportării pubelelor sau a containerelor pline şi înlocuirea lor cu altele dezinfectate între timp.
Personalul însărcinat cu îndepărtarea reziduurilor trebuie dotat cu echipament de protecţie cat mai bine închis la extremitati, manusi de protecţie, după caz, masti de tifon sau ochelari de protecţie şi trebuie să beneficieze de instalaţii de igiena personală - băi, duşuri - la intrarea şi la ieşirea de la munca, să fie controlat periodic din punct de vedere medical prin examene clinice şi de laborator şi să fie vaccinat pentru diferite afecţiuni posibil de transmis prin reziduurile în cauza.
Alta metoda de colectare şi de îndepărtare concomitenta a reziduurilor solide este la reţeaua de canalizare. Mai întâi reziduurile sunt macinate la locul producerii lor, după care sunt antrenate prin intermediul unui jet de apa, pentru a fi transportate la o instalatie centrala unde continua procesul de macinare, decontaminate şi apoi evacuate la canal.
Evacuarea reziduurilor se mai poate realiza prin canale pneumatice. Conductele colectoare lasă sa cada reziduurile într-o palnie colectoare, de unde, prin curenţi de aer sau prin vacuum parţial, reziduurile sunt conduse într-o încăpere în care se vor neutraliza în scopul inlaturarii nocivitatii pe care o prezintă.
Incinerarea reziduurilor efectuată în condiţii de maxima securitate este cea mai indicată.
Toate reziduurile lichide din zona exterioară, din spaţiile curate şi din cele din care au fost eliminate deşeurile toxice şi de risc din zona interioară sunt colectate, transportate, stocate temporar, testate şi evacuate în reţeaua de canalizare a localităţii printr-o reţea de canalizare proprie a laboratorului sanitar veterinar.
Colectarea şi transportul reziduurilor lichide se realizează printr-o reţea de canalizare unitară care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
1.evacuarea integrală a apelor reziduale;
2.timpul de evacuare cat mai scurt;
3.sa nu permită poluarea aerului, apei şi a solului din incinta laboratorului sanitar veterinar;
4.să fie prevăzută cu guri de aerisire şi cu sifon cu garda metalică;
5.să fie prevăzută cu doua bazine de retenţie temporară, care să permită epurarea, neutralizarea sau decontaminarea, după caz, atunci când se impune prin buletin de analiza;
6.sa dirijeze apele pluviale direct la reţeaua de canalizare a oraşului, ocolind bazinele de reţinere temporară;
7.capacitatea bazinelor de reţinere temporară trebuie să asigure: unul - stocarea tuturor reziduurilor lichide din laboratorul sanitar veterinar timp de cel puţin 15 zile, iar cel de-al doilea, cu capacitatea de 50% din primul, se calculează pentru reziduurile lichide: 50 l/persoana/zi.
Reziduurile care conţin radionuclizi cu viaţa scurta şi activitate redusă se păstrează în containere speciale, ecranate cu materiale impenetrabile. Reziduurile se indeparteaza în mediu după depăşirea timpului de injumatatire.
Reziduurile care conţin radionuclizi cu viaţa lungă şi activitate intensa fie sunt tratate cu substanţe puternic oxidante, pentru a li se reduce volumul, fie sunt dirijate în containere speciale, pentru distrugere, către crematoriul cu circuit închis la care este arondat laboratorul sanitar veterinar, prevăzut schematic în anexa nr. 4 la prezenta norma sanitară veterinara.
Testarea gestionării deşeurilor toxice şi de risc se executa după cum urmează:
1.Controlul săptămânal al cenusii:
a)Clostridium perfringens/g = 0 b) Salmonelles/25 g = 0 c) Enterobacteriacee/g = 0 d) NTG/g = (n = 5; c = 2; m = 10; M = 3 x 10^2), în care:
n - număr de unităţi care constituie esantionul;
m - valoarea NTG (sa nu fie mai mare ca M);
M - valoarea maxima admisă a NTG.
2.Controlul bilunar al apei din bazinul de retenţie temporară:
a)indicatori fizici: temperatura, reziduul filtrat la 105°C;
b)indicatori chimici: pH, CBO, CCO - Mn, N-amoniacal, N-total, azotiti, azotati, sulfuri şi H(2)S, fosfati, fosfor total, detergenti sintetici anionici activi, arsen, aluminiu, calciu, plumb, cadmiu, crom trivalent şi hexavalent, fier total ionic, cupru, mercur, fluoruri, clor liber;
c)indicatori biologici: coliformi totali, coliformi fecali, streptococi fecali, salmonella.
3.Controlul săptămânal al probelor de aer:
a)pulberi;
b)carbon organic total;
c)oxizi de azot;
d)oxizi de sulf;
e)monoxid de carbon.
4.Controlul permanent al sterilizarii la autoclava:
a)verificarea presiunii la manometru;
b)verificarea lunară, în zile alese la întâmplare, prin substanţe solide care se lichefiaza la peste 101°C (acid oxalic), 110°C (benzonaftol), 120°C (floare de sulf), 132°C (uree).
5.Inspecţii pe fluxul activităţii, verificarea şi vizarea documentelor legate de deşeuri toxice şi de risc, ţinute pe secţii şi laboratoare
6.Controlul săptămânal al decontaminarii suprafeţelor din spaţiile contaminate:
a)testul Stafilococic b) testul NTG c) testul Acido alcoolo rezistentilor.
Puncte fixe de colectare a probelor sunt:
1.cenusarul crematoriului;
2.cosul de fum al crematoriului;
3.bazinul de retenţie temporară a apelor uzate;
4.autoclava;
5.suprafeţe din spaţiul contaminat, alese la întâmplare.
Anexa 1 Anexa 2 !ImagineAnexa 3
la norma sanitară veterinara
LIMITELE
de încărcare cu poluanti a apelor uzate evacuate în resursele de apa
Tabelul nr. 1
| Nr. crt. | Indicator de calitate | U.M. | Limite maxime admisibile | Metoda de analiză1) | |
| A. Indicatori fizici | |||||
| 1.2) | Temperatura | °C | 40°C | - | |
| B. Indicatori chimici | |||||
| 2. | Concentraţia ionilor de hidrogen (pH) | unităţi pH | 6,5-8,5 | STAS 8619/3-90 | |
| 3. | Materii totale în suspensie (MTS) | mg/dm3 | 300,0 | STAS 6953-81 | |
| 4. | Consumul biochimic de oxigen la 5 zile (CBO5) | mg/dm3 | 300,0 | STAS 6560-82 | |
| 5. | Consumul chimic de oxigen - metoda cu permanganat de potasiu (CCO-Mn) | mg/dm3 | 500,0 | STAS 9887-74 | |
| 6. | Consumul chimic de oxigen - metoda cu bicromat de potasiu (CCO-Cr) | mg/dm3 | 500,0 | STAS 6954-82 | |
| 7. | Azot amoniacal (NH4+) | mg/dm3 | 30,0 | STAS 8683-70 | |
| 8. | Azot total (N) | mg/dm3 | 10,0 | STAS 7312-83 | |
| 9. | Azotaţi (NO3-) | mg/dm3 | 25,0 | STAS 8900/1-71 | |
| 10. | Azotiţi (NO2-) | mg/dm3 | 1,0 | STAS 8900/2-71 | |
| 11. | Sulfuri şi hidrogen sulfurat (H2S) | mg/dm3 | 0,5 | STAS 7510-66 | |
| 12. | Sulfiţi (SO32-) | mg/dm3 | 10,0 | STAS 7661-89 | |
| 13. | Fenoli antrenabili cu vapori de apă (C6H5OH) | mg/dm3 | 30,0 | STAS 7167-92 | |
| 14. | Substanţe extractibile cu eter de petrol | mg/dm3 | 20,0 | STAS 7587-66 | |
| 15.3) | Produse petroliere | mg/dm3 | 1,0 | STAS 7877-87 | |
| 16. | Fosfaţi (PO43-) | mg/dm3 | 4,0 | STAS 10064-75 | |
| 17. | Fosfor total (P) | mg/dm3 | 5,0 | STAS 10064-75 | |
| 18. | Detergenţi sintetici anionici activi, biodegradabili | mg/dm3 | 30,0 | STAS 7576-66 | |
| 19.4) | Arsen | mg/dm3 | 0,05 | STAS 7885-67 | |
| 20. | Aluminiu (Al3+) | mg/dm3 | 8 | STAS 9411-83 | |
| 21. | Calciu (Ca2+) | mg/dm3 | 300 | STAS 3662-90 | |
| 22.4) | Plumb (Pb2+) | mg/dm3 | 0,5 | STAS 8637-79 | |
| 23.4) | Cadmiu (Cd2+) | mg/dm3 | 0,1 | STAS 7852-80 | |
| 24.4) | Crom trivalent (Cr3+) | mg/dm3 | 1 | STAS 7884-91 | |
| 25.4) | Crom hexavalent (Cr6+) | mg/dm3 | 0,1 | STAS 7884-91 | |
| 26. | Fier total ionic (Fe2+ + Fe3+) | mg/dm3 | 5,0 | STAS 8634-70 | |
| 27.4) | Cupru (Cu2+) | mg/dm3 | 0,1 | STAS 7795-80 | |
| 28.4) | Nichel (Ni2+) | mg/dm3 | 1,0 | STAS 7987-67 | |
| 29.4) | Zinc (Zn2+) | mg/dm3 | 1,0 | STAS 8314-87 | |
| 30.4) | Mercur (Hg2+) | mg/dm3 | 0,005 | STAS 8014-79 | |
| 31. | Argint (Ag+) | mg/dm3 | 0,1 | STAS 8190-68 | |
| 32. | Fluoruri (F-) | mg/dm3 | 0,5 | STAS 8910-71 | |
| 33. | Molibden (Mo2+) | mg/dm3 | 0,1 | STAS 11422-84 | |
| 34. | Seleniu (Se2+) | mg/dm3 | 0,1 | STAS 12663-88 | |
| 35. | Mangan (Mn2+) | mg/dm3 | 1,0 | STAS 8662-70 | |
| 36. | Magneziu (Mg2+) | mg/dm3 | 100,0 | STAS 6674-77 | |
| 37. | Cobalt (Co2+) | mg/dm3 | 1,0 | STAS 8288-69 | |
| 38. | Cianuri (CN-) | mg/dm3 | 0,5 | STAS 7685-79 | |
| 39. | Clor liber (Cl2) | mg/dm3 | 1,0 | STAS 6364-78 | |
| 40. | Cloruri (Cl-) | mg/dm3 | 400,0 | STAS 8663-70 | |
| 41. | Reziduu filtrat la 105°C | mg/dm3 | 2.000,0 | STAS 9187-84 | |
| 42. | Sulfaţi (SO42-) | mg/dm3 | 400,0 | STAS 3069-87 | |
| C. Indicatori bacteriologici | |||||
| 43. | Bacterii coliforme totale | nr./100 cm3 | 1 milion | STAS 3001-91 | |
| 44. | Bacterii coliforme fecale | nr./100 cm3 | 10.000 | STAS 3001-91 | |
| 45. | Streptococi fecali | nr./100 cm3 | 5.000 | STAS 3001-91 | |
| 46. | Salmonella | nr./100 cm3 | absent | STAS 3001-91 |
*1) Metoda de analiza va fi cea corespunzătoare standardului în vigoare.
*2) Prin primirea apelor uzate temperatura resursei de apa nu va creşte cu mai mult de 2-5°C sau nu va depăşi 30°C.
*3) Suprafaţa resursei de apa în care se evacueaza ape uzate nu trebuie să prezinte irizatii.
*4) Suma ionilor metalelor grele nu trebuie să depăşească concentraţia de 1 mg/dmc, iar suma ionilor de Ni, Zn şi Mn sa nu depăşească 2 mg/dmc, valorile individuale fiind cele prevăzute în tabel. În situaţia în care în localităţile care nu au statie de epurare apa din reţelele de distribuţie a apei potabile conţine zinc în concentraţie mai mare de 0,5 mg/dmc, aceasta valoare se va accepta şi la evacuarea apelor uzate în cursurile de apa.
Tabelul nr. 2
SUBSTANŢE POLUANTE
cu grad ridicat de toxicitate
Tabelul conţine anumite substanţe individuale care aparţin următoarelor clase şi grupe de substanţe, selectate în special pe baza toxicitatii, persistentei şi bioacumularii lor, cu excepţia celor care sunt inofensive din punct de vedere biologic sau care se transforma rapid în substanţe inofensive biologic:
1.compuşi organohalogenati şi substanţe care pot forma asemenea compuşi în mediul acvatic;
2.compuşi organofosforici;
3.compuşi organostanici;
4.substanţe cu proprietăţi cancerigene în mediu acvatic;
5.compuşi organici ai mercurului;
6.compuşi organosilicici şi substanţe care pot forma asemenea compuşi în mediul acvatic;
7.uleiuri minerale persistente şi hidrocarburi de origine petroliera persistente;
8.deşeuri radioactive care se concentreaza în mediu sau în organismele acvatice;
9.substanţe sintetice persistente care pot rămâne în suspensie, decantare sau flotare, deranjand utilizarea apei.
Tabelul nr. 3
NORME DE LIMITARE
a emisiilor pentru uzinele de incinerare a deşeurilor
Valori limita de emisie
| Indicatorul | U.M. | Perioada de referinţă | Valori limită | |
| Pulberi | mg/Nm3 | 24 de ore | 5 | |
| Carbon organic total | mg/Nm3 | 24 de ore | 5 | |
| Acid clorhidric | mg/Nm3 | 24 de ore | 5 | |
| Acid fluorhidric | mg/Nm3 | 24 de ore | 1 | |
| Oxizi de azot | mg/Nm3 | 24 de ore | 300 | |
| Oxizi de sulf | mg/Nm3 | 24 de ore | 25 | |
| Monoxid de carbon | mg/Nm3 | 24 de ore | 50 | |
| Metale grele: | ||||
| ? mercur | mg/Nm3 | 0,5-4 ore | 0,05 | |
| ? cadmiu | mg/Nm3 | 0,5-4 ore | 0,05 | |
| ? alte metale grele: Sb+As+Pb+Cr+Co+ | ||||
| Cu+Mn+Ni+Sn+V | mg/Nm3 | 0,5-4 ore | 0,5 | |
| Dioxina şi furani | mg/Nm3 | 6-16 ore | 0,1 | |
| Mărime de referinţă: valorile limită | ||||
| se raportează la un conţinut în oxigen | ||||
| al efluenţilor gazoşi | % vol. | 11 |
la norma sanitară veterinara
SCHEMA INSTALAŢIEI DE INCINERARE A REZIDUURILOR se găseşte la pag. 8 din Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 703/06.11.2001.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
