Decizie nr. 449 din 26 octombrie 2004

Ioan Vaida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Dana Titian - procuror

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 178 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Biarone Tehno" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 9.142/CA/2003 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin consilier juridic cu delegaţie la dosar, constatându-se lipsa autorului excepţiei, precum şi a celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

În motivarea susţinerii, consideră că nu este îngrădit accesul liber la justiţie, atât timp cât decizia de suspendare a soluţionării contestaţiei pe cale administrativă poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă. În continuare, apreciază că raţiunea care a stat la baza edictării textului de lege criticat o constituie faptul că acţiunea penală are întâietate faţă de acţiunea civilă, deoarece, pe de o parte, cauza materială unică a celor două acţiuni este săvârşirea infracţiunii sau existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni, iar, pe de altă parte, soluţionarea acţiunii civile este condiţionată de soluţionarea acţiunii penale în privinţa existenţei faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă principiul constituţional al liberului acces la justiţie. Aceasta, deoarece contestatorul are posibilitatea de a ataca în faţa instanţelor judecătoreşti decizia de suspendare a soluţionării contestaţiei pe cale administrativă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 9.142/CA/2003, Tribunalul Bihor - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 178 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanta Societatea Comercială "Biarone Tehno" - S.R.L. din Oradea într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect obligarea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Bihor la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unui proces-verbal încheiat de organele de control ale Direcţiei Controlului Fiscal Bihor şi anularea implicită a deciziei de suspendare a soluţionării cauzei, emisă de pârâtă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textul de lege criticat încalcă flagrant prevederile art. 21 alin. (1) şi (4) din Constituţie, prin aceea că, deşi împotriva sa nu se pot reţine aspecte de natură penală, simpla sesizare a organelor de poliţie făcută de către organele fiscale duce la suspendarea soluţionării pe fond a contestaţiei.

Tribunalul Bihor - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât decizia de suspendare a soluţionării contestaţiei pe cale administrativă poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă, nefiind încălcat nici principiul constituţional al accesului liber la justiţie, nici caracterul facultativ al jurisdicţiilor speciale administrative.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instituţiei Avocatul Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, prin punctul său de vedere comunicat la data de 2 august 2004, cu adresa nr. 5/7.454/A.N., apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a art. 178 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, devenit art. 183 în urma modificării şi republicării ordonanţei, este neîntemeiată, întrucât "procedura de soluţionare a contestaţiilor pe cale administrativ-jurisdicţională, prevăzută la art. 174-187 din Codul de procedură fiscală, republicat, nu îngrădeşte posibilitatea celor îndreptăţiţi de a se adresa, în condiţiile legii, instanţelor de judecată".

Avocatul Poporului a comunicat punctul său de vedere cu adresa nr. 5.906 din 2 august 2004, prin care consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că "dispoziţiile legale criticate privind suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă, prin decizia motivată a organului de soluţionare competent, nu contravin în nici un mod dreptului persoanelor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime, întrucât, potrivit art. 187 din Codul de procedură fiscală, deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum a fost ridicată în faţa instanţei de fond, îl constituie dispoziţiile art. 178 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 174/2004. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004, dându-se textelor o nouă numerotare. Conţinutul normativ al textului de lege criticat se regăseşte în art. 183 alin. (1) lit. a) al ordonanţei republicate şi are următorul cuprins:

–Art. 183 alin. (1) lit. a): "(1) Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când:

a)organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile art. 178 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, devenit, în urma republicării, art. 183 alin. (1) lit. a), contravin art. 21 alin. (1) şi (4) din Constituţie, al cărui conţinut este următorul:

–Art. 21 alin. (1) şi (4): "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(...)

(4)Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."

Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate se observă că art. 183 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală, reglementează un caz de suspendare facultativă a procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă. Textul de lege criticat are în vedere situaţia în care soluţia care urmează să se pronunţe în cadrul acestei proceduri depinde de soluţia ce s-ar da în acţiunea penală, pornită ca urmare a sesizării organelor în drept făcută de către organul care a efectuat activitatea de control, cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă.

Prin critica de neconstituţionalitate formulată, autorul excepţiei nu a avut însă în vedere dispoziţiile art. 187 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, conform cărora "deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă". Din această perspectivă, nu se poate susţine existenţa unei îngrădiri a dreptului de acces liber la justiţie, textul de lege menţionat oferindu-i contestatorului posibilitatea de a supune controlului instanţei judecătoreşti inclusiv decizia de suspendare a soluţionării contestaţiei pe cale administrativă.

De altfel, cu prilejul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a art. 244 pct. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia instanţa poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, Curtea Constituţională a statuat că "întâietatea rezolvării acţiunii penale este neîndoielnic justificată şi consacrată ca atare şi de prevederile art. 19 alin. 2 din Codul de procedură penală", scopul suspendării constituindu-l tocmai verificarea existenţei sau a inexistenţei infracţiunii cu privire la care instanţa are unele "indicii" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 72 din 28 mai 1996). Cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut că "nu trebuie ignorate nici prevederile art. 22 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat, în faţa instanţei civile, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia". Pentru identitate de raţiune, cele statuate în materie civilă îşi găsesc justificarea şi în ceea ce priveşte acţiunile în contencios administrativ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 183 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Biarone Tehno" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 9.142/CA/2003 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 octombrie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu