Decizie nr. 1.194 din 20 septembrie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi ale art. 116 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Nexco Romoil" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 19.752/271/2009 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.822D/2010.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 7 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 19.752/271/2009, Judecătoria Oradea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi ale art. 116 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Nexco Romoil" - S.R.L. din Oradea într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate nu permit sub nicio formă rambursarea sau compensarea soldului negativ de TVA mai mic de 5.000 lei şi îngrădesc liberul acces la justiţie, precum şi limitele în care justiţiabilii pot solicita instanţelor de judecată anularea unor acte.

Interzicerea solicitării şi reportării unor sume de bani la care plătitorul de TVA are drept de rambursare constituie o confiscare abuzivă a unor bunuri proprietate privată. Mai mult, această măsură nu ar putea fi dispusă decât de o instanţă judecătorească, iar nu de un organ de control fiscal care nu are atribuţii jurisdicţionale.

De asemenea, accesul liber la justiţie este încălcat deoarece refuzul de rambursare nu se materializează în forma unui act susceptibil de a fi atacat în instanţă.

Judecătoria Oradea - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât textele legale

criticate contravin prevederilor art. 44 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Astfel, interdicţia rambursării soldului sumei negative a taxei pe valoare adăugată din perioada fiscală de raportare, în cazul în care suma datorată este mai mică de 5.000 lei, precum şi interdicţia compensării unor astfel de sume reprezintă, în opinia instanţei, o privare de proprietate sub forma unei exproprieri în fapt, aşa cum s-a arătat şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauzele Papamichalopoulos şi alţii contra Greciei şi Sporrong şi Lonroth contra Suediei.

Indisponibilizarea unor sume de bani care li se cuvin plătitorilor de TVA pentru simplul motiv că sunt mai mici de 5.000 lei, pe un termen nedeterminat, echivalează cu o adevărată confiscare a acestor sume de bani, confiscare care nu este justificată de un scop legitim.

În ceea ce priveşte celelalte critici formulate de autorul excepţiei, instanţa le apreciază ca neîntemeiate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul a transmis punctul său de vedere cu Adresa înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 16.464 din 18 noiembrie 2010 şi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi ale art. 116 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, texte de lege care au următorul conţinut:

–Art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal: "Persoanele impozabile, înregistrate conform art. 153, pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxă din perioada fiscală de raportare, decontul fiind şi cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale următoare. Dacă persoana impozabilă solicită rambursarea soldului sumei negative, acesta nu se reportează în perioada fiscală următoare. Nu poate fi solicitată rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, mai mic de 5.000 lei inclusiv, acesta fiind reportat obligatoriu în decontul perioadei fiscale următoare.";

–Art. 116 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală: "Organul fiscal poate efectua compensarea din oficiu ori de câte ori constată existenţa unor creanţe reciproce, cu excepţia sumelor negative din deconturile de taxă pe valoare adăugată fără opţiune de rambursare."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 44 - Dreptul de proprietate privată şi ale art. 136 alin. (5) - Proprietatea din Constituţie. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate şi prevederile art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Ulterior sesizării Curţii, prevederile art. 116 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010, şi au în prezent următorul conţinut: "(4) Dacă legea nu prevede altfel, compensarea operează de drept la data la care creanţele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide şi exigibile."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin Decizia nr. 124 din 3 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că "referitor la critica potrivit căreia prevederile art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal aduc atingere dreptului de proprietate privată al persoanei impozabile, înregistrată în scopuri de TVA, Curtea reţine că textul de lege criticat prevede tocmai rambursarea diferenţei dintre suma reprezentând taxa plătită şi cea colectată pentru operaţiunile taxabile. Mai mult, în măsura în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a solicita rambursarea în perioada fiscală de raportare, sumele plătite cu titlu de TVA se reportează în perioada fiscală următoare. Prin urmare, există posibilitatea ca soldul sumei negative a taxei în perioada fiscală de raportare să fie recuperat ulterior, fie prin rambursare, fie prin deducere, în condiţiile Codului fiscal, astfel încât nu poate fi pusă în discuţie «confiscarea» bunului, aşa cum pretinde autorul excepţiei".

În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea principiului accesului liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 205 din Codul de procedură fiscală, persoana interesată are posibilitatea de a se plânge împotriva actului administrativ fiscal care i-a produs un prejudiciu fie pe calea unei proceduri administrative, în acest caz decizia emisă în soluţionarea contestaţiei putând fi atacată ulterior în instanţă, fie direct în faţa instanţei judecătoreşti de contencios administrativ competente. Prevederea expresă a posibilităţii de a contesta actul administrativ lipseşte de temei critica autorului excepţiei, cu ocazia judecăţii, în cadrul unor dezbateri contradictorii, acesta beneficiind de toate garanţiile procedurale prevăzute de lege, inclusiv de a-şi formula apărările pe care le consideră necesare.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 116 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare.

Curtea constată că norma supusă controlului de constituţionalitate reprezintă o normă de procedură care exceptează de la compensarea din creanţele reciproce sumele negative din deconturile de taxă pe valoare adăugată fără opţiune de rambursare. Potrivit dispoziţiilor, art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă, "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executării silite începute sub acea lege." Prin urmare, modificarea operată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2010, care elimină excepţia instituită de norma de procedură cuprinsă în art. 116 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, este de imediată aplicare, astfel că dispoziţiile în forma criticată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate încetează să mai producă efecte juridice, nemaifiind aplicabilă litigiului dedus judecăţii.

Faţă de această situaţie devin aplicabile dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, conform cărora Curtea Constituţională poate decide numai asupra actelor normative care au legătură cu soluţionarea cauzei. Constatând însă că, la data sesizării sale, dispoziţiile legii erau în vigoare şi se aplicau litigiului din faţa instanţei de fond, Curtea urmează să respingă excepţia de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Nexco Romoil" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 19.752/271/2009 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă.

2.Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 116 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de acelaşi autor, în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Mihaela Senia Costinescu